Deschide meniul principal

Episcopia Romano-Catolică de Iași

(Redirecționat de la Dieceza de Iași)
Dieceza de Iași
Dioecesis Iassiensis
Catedrala catolica din iasi.jpg
Cult: romano-catolic
Biserica:
Țara:
Teritoriu:
Reședință:
Catedrală:
Nume în latină:
Dioecesis Iassiensis
Anul înființării:
Limbă:
Episcop:
Episcop auxiliar:
Aurel Percă, episcop titular de Mauriana
Decanate:
10
Nr. credincioși:
240 746
Adresa:
Bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, 26,

700064 - Iași (IS) - România

Dieceza de Iași (în latină Dioecesis Iassiensis, în maghiară Jászvásári Egyházmegye, în poloneză Diecezja Jassy) este una din cele șase episcopii romano-catolice din România, cu reședința la Iași. Dieceza de Iași a fost înființată în anul 1884 ca sufragană a Arhiepiscopiei de București, cu jurisdicție canonică în Moldova. Teritoriul cuprins în Dieceza de Iași are o suprafață de 46.378 km², pe teritoriul a opt județe (Botoșani, Suceava, Iași, Neamț, Vaslui, Bacău, Galați, Vrancea), cu o populație de 4.680.995 de locuitori, din care 5,2% sunt catolici. Dieceza este condusă de episcopul Iosif Păuleț. Episcopul auxiliar al diecezei este Aurel Percă.

IstoricModificare

Pe teritoriul de azi al diecezei a luat ființă în anul 1227 prima episcopie catolică, anume Episcopia de Milcov, distrusă de marea invazie mongolă din 1241. În anul 1371 a fost înființată Episcopia de Siret (1371-1434), în 1418 Episcopia de Baia (1413-1523), iar în 1607 Episcopia de Bacău (1607-1818). "Misionarii care activat erau călugări franciscani, iezuiți și dominicani veniți din Italia, Polonia și Ungaria. După 1818 activitatea misionarilor catolici din Moldova a fost coordonată de la Iași, unde a funcționat Vicariatul Apostolic al Moldovei (1818-1884)."

Scrisoarea de înființare a Episcopiei catolice a Iașiului "Quae in christiani nominis incrementum"
'Papa Leon al XIII-lea'
Vatican

ANNO DOMINI 1884.

Papa Leon al XIII-lea, spre știința generațiilor viitoare. După ce am cunoscut toate cele necesare pentru propășirea creștinească și în favoarea poporului lui Dumnezeu, ne grăbim să le împlinim în virtutea misiunii pe care o avem, în planul de nepătruns al lui Dumnezeu, ca urmaș al Sfântului Petru. Analizând starea Vicariatului Apostolic, viața catolicilor din aceste regiuni, am găsit de cuviință ca același Vicariat Apostolic să fie ridicat la rangul de dieceză autonomă. Prin urmare, judecând cu pricepere toate, desființăm Vicariatul Apostolic al Moldovei și prin puterea acestei scrisori îl declarăm desființat, iar teritoriul acestuia, cu autoritatea noastră apostolică, îl ridicăm și-l statornicim ca dieceză episcopală, stabilind ca reședință a acestei dieceze orașul Iași, după cum numim și dieceza. Vrem ca hotarele acestei noi dieceze să fie aceleași ca ale Vicariatului Apostolic al Moldovei, rezervându-ne totuși dreptul, nouă și Sfântului Scaun, de a dispune altfel cu privire la această nouă dieceză. Așa vrem, stabilim și hotărâm ca această scrisoare a noastră să-și aibă toată puterea sa juridică și astfel să fie judecată și definitivă de către oricare dintre judecătorii obișnuiți sau delegați, chiar de către cei care ascultă pricinile Scaunului Apostolic, ambasadori ai Sfântului Scaun, cardinali ai sfintei Biserici Romane, chiar cu delegație specială și alții cu orice demnitate s-ar afla, ridicându-li-se lor și oricăruia altuia dreptul de a judeca și interpreta altfel, considerându-se nul și neavenit orice s-ar întâmpla să săvârșească împotrivă, cu știință sau fără știință. Nu vrem prin aceasta să ne împotrivim dispozițiilor apostolice date de papa Benedict al XIV-lea, de fericită amintire, sau altor dispoziții având mențiuni speciale. Dată la Roma, la Sfântul Petru, întărită cu inelul pescarului, în ziua de 27 iunie 1884, în al 7-lea an al pontificatului nostru. L.S. SS. Card Fl. Chisius

sursă Site-ul oficial al Episcopiei de Iași

La 27 iunie 1884 papa Leon al XIII-lea, prin scrisoarea "Quae in christiani nominis incrementum" , a înființat iarăși o episcopie pentru Moldova, care cuprindea până în preajma primului război mondial, teritoriul actual al diecezei, iar după primul război mondial, aceast teritoriu a fost mărit cuprinzând și teritoriul actual al moldovei dintre Prut și Nistru (Republica Moldova) până la încorporarea acestui teritoriu la Uniunea Sovietică.

Primul episcop, numit, cu reședința în Iași, a fost Mons. Nicolae Iosif Camilli, la 15 iunie 1884.

Dominic Jaquet, Alexandru Teodor Cisar, Mihai Robu și Anton Durcovici au fost episcopi rezidenți, în rest, la conducerea diecezei, s-au aflat administratori apostolici și "ordinarii substituti". Cel dintâi episcop originar din Moldova a fost Mihai Robu din Săbăoani.

Pe teritoriul actual al Diecezei de Iași s-a născut și a crescut arhiepiscopul Joseph Weber (1846-1918).

Pe toată perioada comunistă, timp de peste 40 de ani, de la arestarea lui Anton Durcovici în anul 1949 și până la consacrarea lui Petru Gherghel la 1 mai 1990, Dieceza de Iași a fost fără episcop. Călugărul minorit Ioan Duma, consacrat în clandestinitate episcop în anul 1948 de nunțiul Gerald Patrick O'Hara, a fost arestat în anul 1949 și întemnițat. În 1955, după eliberarea din închisoarea Sighet, i s-a fixat domiciliu obligatoriu în județul Constanța iar apoi la Târgu Jiu în județul Gorj, unde a murit în anul 1981.[1]

În anii 1970-1990 Dieceza de Iași a fost infiltrată și instrumentalizată de Securitate în sensul asimilării grupului ceangăilor care își asumau originea maghiară. În acest sens, în Dieceza de Iași au fost construite chiar în perioada comunistă numeroase biserici și case parohiale cu sprijin substanțial de la stat.[2] Conform raportului întocmit de Comisia Prezidențială pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România această politică de asimilare a afectat circa 60.000 de persoane din județele Neamț și Bacău.[3] În mod sporadic colaborarea dintre unii preoți diecezani și organele de poliție în sensul reprimării identității maghiare a ceangăilor din Moldova a continuat și după 1990.[4]

La 21 februarie 1978 papa Paul al VI-lea l-a numit administrator apostolic de Iași pe preotul Petru Gherghel. În a doua jumătate a anului 1978, în urma unei discuții dintre profesorul Petru Tocănel și superiorul minoriților Gheorghe Pătrașcu, căruia i s-a permis deplasarea la Roma, Securității i-a parvenit informația că Eduard Ferenț, rectorul Seminarului din Iași, este avut în vedere de Vatican pentru funcția de episcop diecezan de Iași. Având în vedere temerea că preotul Ferenț ar putea avea o atitudine mai favorabilă în chestiunea ceangăilor, Direcția I din cadrul Securității a dispus „compromiterea și împiedicarea numirii celui în cauză ca episcop.”[5]

La 14 martie 1990 administratorul diecezan Petru Gherghel a fost numit de papa Ioan Paul II-lea ca episcop de Iași. La 29 septembrie 1999 papa Ioan Paul al II-lea l-a numit pe Aurel Percă ca episcop auxiliar de Iași, acesta primind titlul canonic de episcop titular de Mauriana.

Conducătorii diecezeiModificare

Împărțirea administrativăModificare

Episcopia romano-catolică de Iași este împărțită din punct de vedere administrativ în decanate și parohii. Decanatele sunt în număr de 10 (zece) astfel:

Fiecare decanat este condus de câte un decan care, din punct de vedere canonic, se află sub jurisdicția directă a episcopului. Pe întreg teritoriul Episcopiei romano-catolice de Iași sunt 159 de parohii, conduse de parohi.

Decanatul de Bacău Decanatul de Bucovina Decanatul de Iași Decanatul de Moinești Decanatul de Piatra Decanatul de Roman Decanatul de Traian Decanatul de Trotuș Decanatul de Valea Siretului Decanatul de Vrancea
Bacău (Sf. Cruce, Sf. Nicolae, Fericitul Ieremia Valahul), Barați, Coman, Faraoani, Izvoare-Bacău, Lespezi, Lilieci, Luizi-Călugăra, Mărgineni, Nicolae Bălcescu, Sărata, Schineni, Trebeș, Valea Mare, Valea Seacă. Botoșani, Cacica, Câmpulung Moldovenesc, Fălticeni, Gura Humorului, Moara, Poiana Micului, Rădăuți, Siret, Solonețu Nou, Suceava, Vatra Dornei Bălțați, Cotnari, Dancu, Focuri, Horlești, Huși, Huși-Corni, Iași (Adormirea Maicii Domnului; Sf. Tereza a Pruncului Isus; Sf. Anton de Padova), Podu Iloaiei, Răducăneni, Săveni, Târgu Frumos, Tomești, Valea Lupului, Vaslui Brusturoasa, Ciugheș, Comănești, Dărmănești, Dofteana, Florești, Frumoasa, Moinești, Pustiana, Tărâța Bârgăuani, Barticești, Corhana, Gherăești, Nisiporești, Piatra Neamț: Sf. Iosif Muncitorul, Sf. Tereza a Pruncului Isus, Roznov, Talpa, Târgu Neamț, Tețcani Adjudeni, Bălușești, Buhonca, Buruienești, Pildești, Roman (Inima Neprihănită a Mariei; Fericitul Ieremia Valahul; Sf. Tereza a Pruncului Isus; Isus, Bunul Păstor), Rotunda, Sagna, Satu Nou, Săbăoani, Slobozia, Tămășeni, Traian Bijghir, Călugăreni, Chetriș, Ciucani, Cleja, Cleja II, Fundu Răcăciuni, Galbeni, Gheorghe Doja, Gioseni, Horgești, Poiana, Prăjești, Somușca, Traian, Valea Mică, Văleni, Vladnic Berzunți, Nicorești, Oituz, Onești I, Onești II, Pârgărești, Pralea, Satu Nou, Stufu, Ștefan cel Mare, Târgu Ocna, Târgu Trotuș, Tuta, Cireșoaia, Slănic-Moldova Butea, Fărcășeni, Hălăucești, Iugani, Izvoarele, Luncași, Mircești, Mogoșești-Siret, Oțeleni, Pașcani, Răchiteni, Șcheia Adjud, Arini, Focșani, Galați, Ploscuțeni, Sascut Sat, Tecuci, Vizantea Mănăstirească

NoteModificare

  1. ^ Dănuț Doboș, Ep. Duma Ioan, OFMConv., în: Lumina creștinului, nr. 12/2010, p. 11. Accesat la 5 august 2019.
  2. ^ Gabriel Andreescu, Smaranda Enache, Raport privind exercițiul drepturilor lingvistice ale ceangăilor maghiari din Moldova, în: Revista pentru Drepturile Omului 1/2001, p. 84.
  3. ^ Raport final, București, 2006, p. 536.
  4. ^ Gabriel Andreescu, Ruleta. Români și maghiari, 1990-2000, Polirom, Iași, 2001, p. 232 și urm.
  5. ^ Andrea Dobeș, Preoți catolici în atenția Securității. Cazul Gheorghe Pătrașcu, în: Cosmin Budeancă, Florentin Olteanu (coord.), Forme de represiune în regimurile comuniste, Editura Polirom, Iași, 2008.

Legături externeModificare