Wikipedia

Cortinarius evernius

specie de ciupercă

Cortinarius evernius (Elias Magnus Fries, 1818 ex Elias Magnus Fries, 1838) din încrengătura Basidiomycota, în familia Cortinariaceae și de genul Cortinarius[1][2] este o specie regional destul de răspândită de ciuperci necomestibile care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). O denumire populară nu este cunoscută. În România, Basarabia și Bucovina de Nord trăiește pe sol acru și umed la deal, dar în special la munte, mai rar la câmpie, sociabil în grupuri mai mari sau mai mici, în păduri de conifere, adesea în apropiere de turbării sub molizi și pini, de obicei prin mușchiul de turbă (Sphagnum). Timpul apariției este din august până în noiembrie.[3][4]

Cortinarius evernius
Genul Cortinarius, aici C. evernius
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Agaricales
Familie: Cortinariaceae
Gen: Cortinarius
Subgen: Telamonia
Specie: C. evernius
Nume binomial
Cortinarius evernius
(Fr.) Fr. (1838)
Sinonime
  • Agaricus evernius Fr. (1818)
  • Agaricus evernius var. ventricosus Fr. (1818)
  • Cortinarius scutulatus var. evernius (Fr.) Quél. (1886)
  • Gomphos evernius (Pers.) O.Kuntze (1891)
  • Telamonia evernia (Pers.) Ricken (1915)
  • Hydrocybe evernia (Fr.) M.M.Moser (1953)
  • Cortinarius evernius var. fragrans M.M.Moser (1983)
  • Cortinarius evernius var. insignis (Fr.) Bidaud & Reumaux (2014)
  • Cortinarius evernius f. fragrans (M.M.Moser) Bidaud & Carteret (2014)
  • Cortinarius evernius f. pseudoscutulatus Rob.Henry, Bidaud & Reumaux (2014)
  • Cortinarius evernius var. microsporus J.Aug.Schmitt (2020)
Modifică text Consultați documentația formatului

Taxonomie

modificare
 
Elias Fries

Numele binomial hotărât este Agaricus evernius, determinat de faimosul savant suedez Elias Magnus Fries în volumul 2 al operei sale Observationes mycologicae din 1818.[5]

Apoi, în 1838, Fries însuși a transferat specia la genul Cortinarius sub păstrarea epitetului, de verificat în cartea sa Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum,[6] fiind și numele curent valabil (2022).

Toți ceilalți taxoni (inclus formele și variațiile descrise) sunt acceptați drept sinonime.

Epitetul specific nu este clar determinat. Probabil se trage dintr-un cuvânt neolatin care se referă iregular la două cuvinte din limba greacă veche, anume prefixul (greacă veche εὖ=bine, frumos, adevărat)[7] și substantivul (greacă veche έρνος=vlăstar)[8] intenționând sensul de „încolțind/răsărind bine”,[9] datorită eventual sociabilității speciei.

Descriere

modificare
 
Cooke: Cortinarius evernius
  • Pălăria: foarte higrofană, destul de cărnoasă cu un diametru de 4-8 (11) cm este la început conic-campanulată cu marginea răsucită spre interior, apoi convex-aplatizată, dezvoltând o cocoașă centrală lată și obtuză, la bătrânețe ceva sinuoasă cu crăpături mici radiale la margine. Cuticula, inițial acoperită de un strat pâslos devine cu timpul netedă, mătăsos-strălucitoare, spre margine striată fin. Coloritul este la umezeală brun-purpuriu până la brun-violet, dar, datorită higrofanității, se decolorează la ariditate gri-gălbui până pal ocru-brun, marginea prezentând nu rar resturi de văl albicioase.
  • Lamelele: destul de late și îndepărtate între ele, intercalate cu lameluțe de lungime diferită, ocazional bifurcate cu articulații venoase spre tijă și atașate slab rotunjit la picior, sunt învăluite la început de o cortină gri-albicioasă, formată din fibre foarte fine ca păienjeniș, resturi ale vălului parțial. Coloritul inițial deschis gri-brun devine cu timpul brun-roșiatic până brun-violet și în vârstă brun de scorțișoară. Muchiile sterile sunt fierăstruite și de culoare mai deschisă.
  • Piciorul: cu o înălțime de 8-15 (20) cm și o grosime de 1-1,5 (2) cm este uscat, oarecum strălucitor, rigid, fibros, cilindric, plin, la bătrânețe gol pe dinăuntru, inițial grosier, devenind cu avansarea în vârstă din ce în ce mai lung și zvelt, atunci adesea neregulat, îndoit sau răsucit, îngustându-se la bază și înrădăcinând nu rar destul de adânc. Prezintă o zonă inelară trecătoare albicioasă în formă de cordon. Coloritul pal violet, de obicei cu un tipar albicios în zigzag (rămășițe ale vălului), devine odată cu vârsta spre bază violaceu, iar spre vârf albicios.
  • Carnea: destul de fermă și mai ales în picior fibroasă este brună în diverse nuanțe, înnegrind la bătrânețe. Mirosul este de ridiche sau de hrean, după unii și de fasole verde crudă, mereu cu o tentă pământoasă, gustul fiind blând, dar ceva stătut.[3][4]
  • Caracteristici microscopice: are spori dextrinoizi (se decolorează cu reactivul Melzer) lat elipsoidali, aproape în formă de migdale, fără o depresie centrală, pe suprafață moderat verucoși, măsurând (8,3) 10,3 x (4,3) 6,7 microni (în mediu 9,63 x 5,26 µm). Pulberea lor este brun-ruginie. Basidiile cu cleme au 4 sterigme fiecare, fiind clavate. Pileocistidele (elemente sterile de pe suprafața pălăriei) cu hife paralele, unele ușor încrustate, cu o dimensiune de 4-5,5 x 8,3 (9,3) µm prezintă și ele cleme. Cheilocistidele (elemente sterile situate pe muchia lamelor) de 14,3-21,6 x 5,6-8,20 microni sunt de asemenea clavate.[10][11]
  • Reacții chimice: carnea și cuticula se decolorează cu hidroxid de potasiu maroniu.[10]
  •  
    C. evernius, lamele și picior
  •  
    C. evernius mai tânăr ??
  •  
    C. evernius bătrâni
  •  
    C. evernius, grup

Confuzii

modificare

Specia poate fi confundată de exemplu cu Cortinarius anthracinus (necomestibil),[12] Cortinarius bibulus sin. Cortinarius pulchellus (necomestibil),[13] Cortinarius brunneus (otrăvitor),[14] Cortinarius casimirii (necomestibil),[15] Cortinarius flexipes (poate otrăvitor),[16] Cortinarius glandicolor (necomestibil),[17] Cortinarius hemitrichus (necomestibil),[18] Cortinarius infractus (necomestibil, extrem de amar),[19][20] Cortinarius salor (comestibil, cu cuticulă mucoasă),[21] Cortinarius traganus otrăvitor)[22] sau Cortinarius variicolor (necomestibil).[23]

Specii asemănătoare în imagini

modificare
  •  
    !Cortinarius bibulus sin. Cortinarius pulchellus!
  •  
    !!Cortinarius brunneus!!
  •  
    !Cortinarius casimirii!
  •  
    !!Cortinarius flexipes!!
  •  
    !Cortinarius glandicolor!
  •  
    !Cortinarius hemitrichus!
  •  
    !Cortinarius infractus!
  •  
    !Cortinarius salor!
  •  
    !!Cortinarius traganus!!
  •  
    !Cortinarius variicolor!

Valorificare

modificare

Cortinarius evernius nu este comestibil din cauza calității inferioare a cărnii precum al mirosului și gustului nu prea plăcut.

Note

modificare
  1. ^ Index Fungorum
  2. ^ Mycobank
  3. ^ a b Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 218-219 - 2, ISBN 978-3-440-13447-4
  4. ^ a b Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 202-203 - 2, ISBN 88-85013-37-6
  5. ^ Elias Fries: „Observationes mycologicae”, vol. 2, Editura Ernest Mauritius, Greifswald, 1822, p. 79
  6. ^ Elias Fries: „Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum”, Editura Typographia Academica, Uppsala 1838, p. 294 [1]
  7. ^ Valentin Christian Friedrich Rost: „Griechisch-Deutsches und Deutsch-Griechisches Wörterbuch”, vol. 2, Editura Heuning’sche Buchhandlung, Gotha – Erfurt, 1829, p. 462
  8. ^ Valentin Christian Friedrich Rost: „Griechisch-Deutsches Wörterbuch für den Schulgebrauch”, vol. 1, Editura Henning’sche Buchhandlung, Erfurt și Gotha, 1829, p. 463
  9. ^ Webster’s -International Vocabulary
  10. ^ a b Funghi Bormio
  11. ^ Mycoquebec
  12. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 118-119 - 2, ISBN 88-85013-25-2
  13. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 234-235 - 2, ISBN 88-85013-25-2
  14. ^ Bruno Cetto: I funghi dal vero, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 258-259, ISBN 88-85013-46-5
  15. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 208-209, ISBN 88-85013-37-6
  16. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 240-241 - 2, ISBN 88-85013-25-2
  17. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 212-213 - 1, ISBN 3-405-12081-0
  18. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 208-209, ISBN 3-405-12081-0
  19. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 166-167, ISBN 3-405-12081-0
  20. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 210-211, ISBN 88-85013-46-5
  21. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 210-211, ISBN 3-405-12116-7
  22. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 178-179, ISBN 3-405-12081-0
  23. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 216-217, ISBN 3-405-12116-7

Bibliografie

modificare
  • Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total)
  • Norbert Arnold: „Morphologisch-anatomische und chemische Untersuchungen an der Untergattung Telamonia (Cortinarius, Agaricales), Editura IHW-Verlag, Eching 1993, ISBN: 978-3-9803-0834-2
  • Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, p. 809, ISBN 3-8289-1619-8
  • Christian Deconchat, Jean-Marie Polèse: „Champignons: l'encyclopédie”, Editura Éditions Artémis, Chamalières 2002, ISBN: 2-84416-145-6
  • Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4
  • Andreas Gminder, Tanja Böhning: „Welcher Pilz ist das?“, Editura Kosmos Naturführer, Halberstadt 2020, ISBN 3-4401-6452-7
  • Paul A. Keddy: „Plant Ecology - Origins, Processes, Consequences”, Editura Cambridge University Press, Cambridge 2017, ISBN: 978-13167-2785-0
  • Meinhard Michael Moser în Helmut Gams: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983
  • Roger Phillips: „Mushrooms: A comprehensive guide to mushroom identification”, Editura Macmillan, Londra sia Oxford 2013, ISBN: 978-0-330-44237-4
  • Yves-François Pouchus: „Guide de poche de mycologie officinale”, Editura Lavoisier, Paris 2012, ISBN: 978-2743014742

Legături externe

modificare
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Cortinarius_evernius&oldid=15628305