Doru-Viorel Ursu
| Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține. |
| Doru-Viorel Ursu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Turnu Severin, Mehedinți, România |
| Decedat | (71 de ani)[1] |
| Număr de copii | 3 |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | politician avocat judecător |
| Limbi vorbite | limba română |
| Deputat al României | |
| În funcție – | |
| Circumscripția | Argeș[*] |
| Legislatură | legislatura 1992–1996[*] |
| Ales în | Alegeri legislative în România, 1992 |
| Ministru al Afacerilor Interne | |
| În funcție – | |
| Guvern | Guvernul Petre Roman (1) |
| Precedat de | Mihai Chițac |
| Succedat de | Victor Babiuc |
| Partid politic | FSN PD |
| Alma mater | Universitatea din București |
Modifică date / text  | |
Doru-Viorel Ursu (n. , Turnu Severin, Mehedinți, România – d. ) a fost un politician român și avocat.[2]
A fost membru al Frontului Salvării Naționale (FSN), ministru de interne al României în perioada 16 iunie 1990 - 16 octombrie 1991,[3] în Guvernul Petre Roman și deputat în legislatura 1992-1996, ales în județul Argeș.
Biografie
modificareDoru-Viorel Ursu s-a născut la Drobeta-Turnu Severin, pe 1 martie 1953. În anul 1976 a terminat Facultatea de Drept din București, cu nota 9,95. A devenit procuror la Procuratura Sectorului 2. În anul 1980 devine judecător la Tribunalul Militar București, iar în 1989 devine președintele Tribunalului Militar. În mai 1990 primește dosarul lui Nicu Ceaușescu.[4] Pe 14 iunie 1990 devine ministru de Interne în Guvernul Petre Roman, până pe 16 octombrie 1991, apoi este secretar de stat la Ministerul de Externe. Pe 21 iunie 1990, unul dintre medicii, care se ocupau cu îngrijirea greviștilor foamei din Piata Universității, cere o audiență la ministrul Doru-Viorel Ursu. Nu o obține, dar înaintează un memoriu, prin care cere găsirea fișelor medicale ale greviștilor foamei, pierdute după intervenția violentă a poliției în Piața Universității. "A doua zi, pe stradă, medicul este amenințat că va fi lichidat, dacă nu-și vede de treabă"[5]. În 1992 devine deputat de Argeș, al Partidului Democrat.[6] Își începe cariera în avocatură. Până în 1996 este membru al Comisiei de Control a SRI. În 1997 își dă doctoratul în Drept Penal și ajunge până la gradul de conferențiar universitar. Renunță la politică și la profesorat pentru avocatură. În prezent este avocat titular al Cabinetului de avocatură „Doru Viorel Ursu”, cu sediul în București.[7]
Pe 28 ianuarie 2022, la Biblioteca Județeană „I. A. Bassarabescu” din Giurgiu a avut loc o dublă lansare de carte a lui Doru Viorel Ursu („Umbre” și „Țara ultimului soldat”).[8]
Este membru de onoare al unor fundații cu caracter umanitar și al Fundației „Nicolae Titulescu”. De numele lui se leagă înființarea Academiei de Poliție „Alexandru Ioan Cuza”, înființarea Liceelor de Poliție „Neagoe Basarab” și „Constantin Brâncoveanu” și reînființarea Jandarmeriei Române.[9]
Este căsătorit din 1979 și are 4 copii.[10]
Opere
modificare- Colivia cu ciori vopsite. Editura Holding Reporter, 1995
- Ministru de interne. Editura CD Press, 2008
- Ministru de interne, partea a II-a. Editura CD Press, 2009
- Ministru de interne, partea a III-a. Editura CD Press, 2010
- Șah mat la România. Editura CD Press, 2009[11]
- Poker cu măști. Editura Creative, 2015
- Enigma mieilor. Editura Universității din Pitești, 2013
- Acvariul groazei. Editura Bibliostar, 2011
- Sânge și carne de om. Editura CD Press, 2010[12]
- Umbre. Editura Agora, 2021[9]
- Țara ultimului soldat. Editura Agora, 2021[9]
Legături externe
modificareInterviu Doru Viorel Ursu - Revista Jandarmeria Română https://www.revista.jandarmeriaromana.ro/interviu-doru-viorel-ursu/ Arhivat în , la Wayback Machine.
Note
modificare- ^ A murit Doru Viorel Ursu, fost ministru de interne, judecător militar și avocat
- ^ „Camera Deputaților - legislatura 1992-1996”. Accesat în .
- ^ „Biblioteca Județeană „Alexandru Odobescu" din Călărași”. Accesat în .
- ^ „mediafax.ro”. Accesat în .
- ^ Berindei, Mihnea, Ariadna Combes, Anne Planche (). 13-15 iunie 1990: realitatea unei puteri neocomuniste. Humanitas. p. 45.
- ^ „Fostul Ministru de Externe Doru Viorel Ursu: „Vor oare românii să-și știe istoria?", articol de Alexandra Georgescu, publicat în Adevărul.ro, în data de 13 februarie 2014”. Accesat în .
- ^ „avocatura”. Accesat în .
- ^ cristian. „Lansare de carte, autor Doru Viorel Ursu – afiș – Biblioteca Judeteana I.A. Bassarabescu Giurgiu”. Accesat în .
- ^ a b c Revista SMART - revistă de cultură editată de Biblioteca Județeană „I.A. Bassarabescu” Giurgiu în parteneriat cu ANBPR Filiala Giurgiu. Nr. 1. . p. 7.
- ^ „Camera Deputaților - legislatura 1992-1996”. Accesat în .
- ^ „librarie.net”. Accesat în .
- ^ „TargulCartii”. Accesat în .
 | Acest articol despre un deputat român este deocamdată un ciot. Puteți ajuta Wikipedia prin completarea lui ! |