Edict privind prețurile maxime

Edictul privind prețurile maxime (în latină Edictum De Pretiis Rerum Venalium, în română: „Edict privitor la prețul mărfurilor”, cunoscut și sub denumirea de Edictul lui Dioclețian) a fost emis între 20 noiembrie și 9 decembrie 301 de către împăratul roman Dioclețian.

Stelă cu un fragment al textului Edictului, aflată la Pergamonmuseum din Berlin, Germania.

Istorie

Edictul a fost emis din Antiohia sau din Alexandria și a fost redactat în greacă și în latină. Decretul nu mai există astăzi decât în fragmente găsite îndeosebi în partea orientală a Imperiului, unde domnea Dioclețian. Totuși textul care a putut fi reconstituit din aceste fragmente furnizează informații suficiente asupra prețului bunurilor și serviciilor.

În timpul Crizei secolului al treilea, moneda romană și-a pierdut din valoare din cauza numeroșilor împărați și uzurpatori romani care, în mod nechibzuit, au dispus emiterea de monedă cu scopul plății soldaților și funcționarilor, din cauza colectării insuficiente a impozitelor.

Între 20 noiembrie și 9 decembrie 301, Dioclețian a publicat decrete privind prețurile cu scopul de a reforma regimul fiscal și de a stabiliza moneda.

Valoarea relativă a modulelor monetare fiind adesea necunoscută sau variind mult, rămâne totuși dificil să se estimeze prețul real al bunurilor și al serviciilor menționate.

Edictul privind prețurile maxime este cel mai lung act legislativ din epoca Tetrarhiei, care a ajuns până în zilele noastre. Edictul a fost criticat de către Lactanțiu, un retor din Nicomedia, care blamează împărații pentru inflație și citează numeroase lupte și vărsări de sânge care au izbucnit din „manipularea” prețurilor.

La sfârșitul domniei lui Dioclețian în 305, decretele de aplicare erau practic ignorate. Economia romană, în ansamblul său, nu a fost fundamental stabilizată înainte de reforma lui Constantin cel Mare din 310.

Premisele Edictului privind prețurile maxime

Reforma monetară din 294 - 295

Stabilizarea monetară a fost o preocupare majoră pentru Dioclețian, îndată ce a fost instalat în mod temeinic la putere, debarasat de uzurpatori mulțumită asocierii cu Maximian, a căutat să reformeze sistemul monetar, prin 294 - 295, creând nummus-ul (adesea denumit follis), din bronz argintat valorând fără îndoială 12,5 denari și transformând antoninianus-ul într-o „fracție radiată”, cu valoarea de 2 sau 2,5 denari. Acest sistem se sprijinea pe revenirea la o monedă de argint fin reluând etalonul lui Nero de 1/96 dintr-o libră, adică de 3,38 g, argenteus-ul cu valoarea, fără îndoială, de 50 de denari. Denarul nu mai era decât o unitate de cont. Scopul pare să fi fost restabilirea monedelor cu o valoare intermediară între antoninienii foarte devalorizați și aureus-ul care circula puțin și era de mic interes pentru tranzacțiile cotidiene. Din nefericire, argenteii și, în mai mică măsură, nummii au fost tezaurizați cu repeziciune, iar inflația a urmat, făcând necesar acest Edict al prețurilor maxime.

Edictul de la Aphrodisias din Caria (septembrie 301)

Confruntat cu continuarea inflației cauzate, fără îndoială, de tezaurizarea noilor monede, Dioclețian a decretat o dublare a valorii liberatorii. Aureus-ul trece la 1.000 de denari (era la 833), argenteus-ul la 100, follis-ul la 25, iar fracția radiată la 4 sau 5. Valoarea relativă a monedelor este totuși protejată, dar acest edict nu a avut decât un efect mic.

„[Poruncim] ca moneda de argint [să valoreze] o sută de denari și ca monedele [de bronz] să aibă o putere liberatorie de [douăzeci și] cinci de denari...”

Edictul privind prețurile maxime

• 
  Unul dintre cele patru fragmente ale edictului refolosite în biserica Sfântul Ioan Gură de Aur de la Geraki, în Grecia
• 
  Fragment al edictului găsit la Aigeira, în Grecia; astăzi se află la muzeul epigrafic de la Atena.

Există doar fragmente pe diferite suporturi ale acestui edict, provenind din estul Mediteranei. Cu toate acestea, fragmentele, care sunt destul de numeroase, le permit cercetătorilor să-și facă o idee concretă a sistemului.

„În realitate, este aproape tardiv să ne ocupăm de această situație, așa cum o recunoaște conștiința populară și așa cum o dovedesc faptele însele: am elaborat într-adevăr proiectele și am păstrat în fața noastră soluții pe care le-am găsit, în speranța că, în conformitate cu ceea ce s-ar putea aștepta de la legile naturii, persoanele vinovate de cele mai grave infracțiuni le-ar fi reparat singuri. Pentru că am considerat mult mai de preferat ca semnele acestui jaf intolerabil să fie retrase de la judecata colectivă printr-un comportament mai înțelept al acestor bărbați, tocmai aceia care se îndreptau spre fapte mai rele de la o zi la alta și se lansau orbește spre crime împotriva statului, deveniseră, prin nelegiuirea lor violentă și prin barbaria lor încăpățânată, adversarii fiecăruia și dușmanii tuturor.”

În acest preambul, împăratul recunoaște că a așteptat prea mult înainte de a lua măsuri atât de drastice în timp ce politica monetară și economică a fost întotdeauna una dintre preocupările sale.

„În mod just și legitim indignați de toate aceste practici pe care tocmai le-am menționat, am decis, întrucât întreaga rasă umană pare să ne implore să o facem, să nu stabilim prețul mărfurilor - pentru că ar putea părea nedrept, deoarece un număr foarte mare de provincii profită uneori de fericirea de a cunoaște prețuri mici pe care și le-au dorit și de un fel de privilegiu al prosperității - ci un maxim, astfel încât, dacă apare o creștere a prețurilor (Doamne, ferește!), lăcomia, asemenea câmpurilor extinse până la infinit, n-ar putea fi cuprinsă nici de limitele decretului nostru, nici de limitele unei legi moderatoare.”

„Prin urmare, dorim ca prețurile care apar în scurtul text de mai jos să fie respectate în tot Imperiul nostru. Totuși, să înțeleagă toată lumea că, dacă capacitatea de a le depăși a fost înlăturată, nu este interzis ca regiunile în care se observă abundența, să se bucure de avantajul prețurilor mici, de care ne vom ocupa mai ales când lăcomia va fi fost complet suprimată.”

Auguștii precizează că aceste prețuri nu sunt decât cele maxime și invită, evident, să fie practicate prețuri mai puțin ridicate.

Ultima treime a Edictului, împărțită în 32 de secțiuni, impune un plafon maxim al prețului pentru mai mult de o mie de produse. Acestea includ diverse produse alimentare (carne, cereale, vin, bere, cârnați etc.), îmbrăcăminte (încălțăminte, mantouri etc.), prețuri de transport, călătorii pe mare și salarii săptămânale. Limita superioară a fost prețul unei libre de mătase vopsită purpuriu, care a fost evaluată la 150.000 de denari (același preț ca un leu).

Câteva exemple

După Georges Deyperot și Roger Rees,

I	cantitate	prețul în denari
grâu	modius („baniță) al armatei	100 d.
orz	modius („baniță”) al armatei	60 d.
secară	modius al armatei	60 d.
mei sfărâmat	modius al armatei	100 d.
mei întreg	modius al armatei	50 d.
orz decorticat	modius al armatei	100 d.
linte	modius al armatei	100 d.
bob de țarină	modius al armatei	80 d.
mazăre zdrobită	modius al armatei	100 d.
ovăz	modius al armatei	30 d.
fenugrec /fenugræcum	modius al armatei	100 d.
lupin crud	modius al armatei	60 d.
lupin fiert	oca italiană	4 d.
semințe de in	modius al armatei	150 d.
orez decorticat	modius al armatei	200 d.
arpacaș / crupe de orz	modius	100 d.
susan	modius al armatei	200 d.
semințe de lucernă	modius al armatei	150 d.
semințe de cânepă	modius al armatei	80 d.
mac	modius al armatei	150 d.
chimen / chimion	modius al armatei	200 d.
semințe de ridichi	modius al armatei	150 d.
semințe de muștar	modius al armatei	150 d.
muștar	oca italiană	8 d.
IV
carne de porc	livră italiană	12 d.
carne de vită	livră italiană	8 d.
carne de capră sau de oaie	livră italiană	8 d.
burtă de scroafă	livră italiană	24 d.
mamelă de scroafă	livră italiană	20 d.
ficat de porc hrănit cu smochine	livră italiană	16 d.
carne de porc sărată	livră italiană	16 d.
jambon menapian sau cerritan	livră italiană	20 d.
jambon de Appenini	livră italiană	20 d.
cârnați de porc	uncie	12 d.
cârnați de vită	uncie	10 d.
cârnați afumați de porc de Lucania	livră italiană	16 d.
cârnați afumați de vită de Lucania	livră italiană	10 d.
fazan gras	1	250 d.
fazan sălbatic	1	125 d.
gâscă îngrășată	1	200 d.
gâscă neîngrășată	1	100 d.
pui	2	60 d.
potârniche	1	30 d.
turturea	1	16 d.
turturea sălbatică	1	12 d.
sturz	10	60 d.
porumbel gulerat	2	20 d.
porumbel	2	24 d.
rață	2	40 d.
iepure de câmp	1	150 d.
iepure de casă / iepure de vizuină	1	40 d.
silvie	10	40 d.
vrabie	10	16 d.
pârș	10	40 d.
păun	1	300 d.
păuniță	1	200 d.
prepeliță	10	20 d.
sturz	10	20 d.
mistreț	livră italiană	16 d.
vânat	livră italiană	12 d.
gazelă sau capră sălbatică sau căprioară	livră italiană	12 d.
purcel sau godac	livră italiană	16 d.
miel	livră italiană	12 d.
unt	livră italiană	16 d.
VII, salarii
lucrător agricol	1 zi	25 d.
zidar	1 zi	50 d.
tâmplar / dulgher	1 zi	50 d.
vărar / lucrător la cuptorul de var	1 zi	50 d.
lucrător în marmură	1 zi	60 d.
mozaicar	1 zi	60 d.
pictor de fresce	1 zi	75 d.
pictor de figuri	1 zi	150 d.
rotar	1 zi	50 d.
fierar	1 zi	50 d.
brutar	1 zi	50 d.
cărămidar	8 cărămizi	2 d.
cămilar sau conducător de catâri	1 zi	25 d.
cioban	1 zi	20 d.
bărbier	pe bărbat	2 d.
persoană care tunde	pe animal	2 d.
notar	pentru 100 de rânduri	10 d.
învățător	pe elevi / lună	50 d.
profesor de greacă, latină sau geometrie	pe elevi / lună	200 d.
profesor de arhitectură	pe elevi / lună	200 d.
profesor de retorică	pe elevi / lună	250 d.
avocat	pentru a porni o procedură	250 d.
avocat	pentru a pleda	1.000 d.
supraveghetor al hainelor la terme	pe scăldător	2 d.
XXX
Aur rafinat / aur fin, în lingouri sau în monede	libră	72.000 d.
Aur nerafinat	libră	12.000 d.
Aurar	pe libră lucrată	5.000 d.
Tăietor de aur	pe libră lucrată	3.000 d.

Rezultate

Negustorii au încetat să furnizeze mărfurile, le-au vândut ilegal sau au folosit trocul. Edictul a avut tendința de a perturba schimburile și comerțul, în special între negustori.

Este rezonabil să presupunem că o economie de piață neagră a coexistat cu economia reglementată de Edict cel puțin între comercianți și, uneori, orașe întregi nu puteau produce provizii la prețurile stabilite.

Întrucât Edictul stabilea și limite ale salariilor, cei care le primeau, în special soldații, au văzut o scădere gravă a puterii de cumpărare și că prețurile stabilite nu reflectau realitatea.

Prețurile notate în timpul tranzacțiilor înregistrate în papirusuri egiptene arată că aceste sume au fost cu mult depășite în cursul secolului al IV-lea.

Drept urmare, statul a trebuit să facă diminuări ale greutății monedelor. În aprilie 307, follisul a trecut la 8,12 g, în noiembrie 307 la 6,77 g, în primăvara lui 310 la 4,54 g. A încetat treptat baterea monedelor de argint (Aquileia, Cartagina, Serdica în 307, Trier și Ostia în 309, Roma în 310).

Abia după reformele lui Constantin, prețurile au fost stabilizate, în special prin introducerea solidusului în 310.

Izvoare

• Depeyrot Georges, Le Bas Empire romain, : économie et numismatique (284-491), Paris, 1987
• Rees Roger, Diocletian and the Tetrarchy, Edinburgh, 2004

Bibliografie

• Corcoran, Simon (2000). The Empire of the Tetrarchs, Imperial Pronouncements and Government AD 284–324. Oxford University Press. pp. 440 pages. ISBN 0-19-815304-X. 
• 4000 „Years of price controls”, mises.org/story (în engleză)  Ludwig von Mises Institute
• Graser, E.R. (1940), „A text and translation of the Edict of Diocletian”, În T. Frank, An Economic Survey of Ancient Rome Volume V: Rome and Italy of the Empire (ed. 1st), Baltimore: Johns Hopkins Press 
• Diocletianus emperor (1826), William Martin Leake, ed., An edict ... fixing a maximum of prices throughout the Roman empire. 

Legături externe

• Corcoran, Simon. „The Prices Edict at Geraki, Greece” (video). Accesat în 16 decembrie 2009. 
• Erim, K.T.; Reynolds, Joyce; White, K.D.; Charlesworth, Dorothy. 1973, 'The Aphrodisias Copy of Diocletian's Edict on Maximum Prices,' in JRS at https://www.jstor.org/stable/299169
• Kropff, Antony, 2016: New English translation of the Price Edict of Diocletianus, at https://www.academia.edu/23644199/New_English_translation_of_the_Price_Edict_of_Diocletianus
• Prices given in the price edict as compared with modern prices, at http://www.civilization.org.uk/decline-and-fall/diocletian/the-price-edict Arhivat în 24 ianuarie 2022, la Wayback Machine.
• The Edict of Diocletian: A Case Study in Price Controls and Inflation, Murray Rothbard
• Price fixing in Ancient Rome, Robert L. Scheuttinger, Eamonn F. Butler

Vezi și

• Tetrarhie
• Monedă romană
• Dioclețian
• Argenteus
• Follis
• Nummus