Deschide meniul principal

Gara Timișoara Nord

gară din România
(Redirecționat de la Gara Timișoara-Iosefin)
Timișoara Nord
Informații generale
AdresăStr. Gării, nr. 2
Coordonate45°45′4″N 21°12′27″E45°45′4″N 21°12′27″E
LiniiCFR 213 Timișoara–Radna
CFR 218 Timișoara–Cenad
CFR 310 Timișoara–Arad
CFR 900 Timișoara–București
CFR 918 Timișoara–BuziașLugoj
CFR 919 Timișoara–JimboliaKikinda
CFR 922 Timișoara–Stamora Moravița
CFR 926 Timișoara–Cruceni
OperatoriCFR Călători
Regio Călători
Astra Trans Carpatic[*]  Modificați la Wikidata
Transport publicBSicon OBUS.svg 11, 14, 18, M14 si M11
BSicon TRAM.svg 1, 8, 9
BSicon BUS1.svg 3, E1, E3,E4B
StructurăLa nivel
Peroane13
Linii14
ParcareDa
Facilități pentru bicicleteDa
BagajeDa
Istoric
ArhitectFerenc Pfaff  Modificați la Wikidata
Deschisă1897
Reconstruită1976
Alte informații
AccesibilăHandicapped/disabled access
ProprietarCăile Ferate Române
AdministratorCăile Ferate Române
Nume anterioareTimișoara-Iosefin (1897–1919)
Domnița Elena (1919–1944)

Gara Timișoara Nord (inițial Timișoara-Iosefin) este gara principală a orașului și totodată cea mai mare gară din regiunea de vest a României. În ceea ce privește transportul de pasageri, Timișoara Nord este una dintre cele mai aglomerate gări din România, cu o medie de 174 de trenuri de călători/zi și un flux de 5.530 de călători/zi.[1] De aici operează trenuri ale Căilor Ferate Române, Regio Călători și Astra Trans Carpatic, iar pentru transportul de marfă în special ale companiei Grup Feroviar Român.

IstoricModificare

 
Gara „Domnița Elena” în 1904

Prima clădire a gării a fost inaugurată în 1897.[2] Aceasta a fost construită în stil neoclasic după proiectul arhitectului maghiar Ferenc Pfaff.[2] Costul construcției a fost de circa patru milioane de coroane.[3] Numele ei inițial a fost Josefstädter Bahnhof (în germană) sau Józsefváros indóház (în maghiară), în traducere „gara din Iosefin”, după numele cartierului Iosefin în care se află.[3]

După unirea Banatului cu România și instaurarea administrației românești la Timișoara, în 1919, gara a fost redenumită în Gara „Domnița Elena”, nume pe care l-a purtat până la Al Doilea Război Mondial.[3] Pe 3 iulie 1944, gara a fost puternic avariată în bombardamentul aviației Aliate asupra orașului.[2] În noaptea de 30 spre 31 octombrie 1944, gara a fost bombardată din nou, de această dată de Luftwaffe, fiind distruse și ultimele structuri rămase în picioare.[2]

Reconstrucția gării s-a făcut parțial după planurile inițiale. Până în anii 1960, încă mai dăinuia aripa de est a vechii clădiri, însă în 1976 a fost modernizată și stilul arhitectural schimbat radical.[2]

LiniiModificare

Din Timișoara pornesc o serie de căi ferate distincte, care fac legătura cu orașe aflate atât în România, cât și în Serbia sau Ungaria, iar de acolo, mai departe, cu alte orașe din Europa.

AccesModificare

Accesul la Gara de Nord se poate face cu troleibuzele 11, M11, 14, M14, 18, cu tramvaiele 1, 8, 9 (linii momentan dezafectate), cu autobuzul 3 și cu autobuzele Expres 1, Expres 3, Expres 4 barat.[4]

Distanțe față de alte orașe (gări) din RomâniaModificare

Distanțe față de alte orașe (gări) din EuropaModificare

NoteModificare

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Gara Timișoara Nord
  1. ^ „Anexa nr. 4. Centralizator fișe observații” (PDF). Consiliul Național de Supraveghere din Domeniul Feroviar. p. 12. 
  2. ^ a b c d e Ștefan Both (). „Gara Mare din Timișoara a fost bijuterie arhitectonică. Astăzi este o clădire de tristă amintire”. Adevărul. 
  3. ^ a b c Daniela Damian (). „Rușinea Timișoarei își schimbă fața (galerie foto)”. Renașterea Bănățeană. 
  4. ^ „Acces cu trenul”. Timisoara-Info.ro.