Gheorghe Cipăianu
| Gheorghe Cipăianu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut |  Cipaieni, România |
| Decedat | (78 de ani) București, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | agronom politician |
| Limbi vorbite | limba română |
| Deputat al României | |
| Premii | Ordinul Coroana României Ordinul național „Steaua României” |
| Partid politic | PNL |
| Alma mater | Universitatea de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București |
Modifică date / text  | |
Gheorghe Cipăianu (n. , Cipaieni, Sânger, Mureș, România – d. , București, România) a fost un agronom român, care a îndeplinit funcția de ministru al agriculturii în Guvernul Gheorghe Tătărăscu (1).
S-a născut în Cipăieni (Keménytelke), un sat la est de orașul transilvănean Turda, în județul Torda-Aranyos, în prezent în județul Mureș. Cipăianu a urmat liceul din Blaj înainte de a pleca la București, capitala Vechiului Regat Român. Acolo a studiat la școala Superioară de Agricultură de la Herăstrău, pe care a terminat-o ca șef de promoție[1] în 1899. Apoi a studiat la institutul de agronomie din Leipzig, absolvind în 1906, și a obținut doctoratul cu "Magna cum laude"[1] la Universitatea din Leipzig în 1909. Cercetările sale științifice s-au concentrat pe producția de porumb și sfeclă de zahăr. Intrat în serviciul guvernamental în 1911 ca inspector rural la Ministerul Agriculturii, a fost în consiliul economic al Ministerului de Război în timpul Primului Război Mondial, din 1916 până în 1917. În 1917-1918, a fost prefect al județului Neamț. A reintrat apoi în Ministerul Agriculturii, ocupând funcția de secretar general între 1918 și 1919, perioadă care a coincis cu unirea Transilvaniei cu România. Din 1920 până în 1922, a condus agenția centrală pentru cooperative și distribuție a pământului, în perioada unei reforme funciare majore. A fost secretar de stat adjunct în minister din 1923 până în 1926 și din nou din 1927 până în 1928.[2]
Membru al Partidului Național Liberal din 1910, a reprezentat în mai multe rânduri județele Târnava-Mică și Turda în Parlamentul României, ca senator din 1922 până în 1926 și ca deputat în 1931 și 1933.[1][2] În noiembrie 1933-februarie 1934, în cabinetele lui Ion G. Duca, Constantin Angelescu și Gheorghe Tătărescu, a fost ministrul Agriculturii. La sfârșitul anului 1944, a făcut parte din comitetul care a pregătit o altă reformă funciară.[2] În mai 1950, la începutul regimului comunist, Cipăianu a fost arestat. Condamnat la închisoare, a trecut prin penitenciarul Sighet înainte de a fi eliberat în 1955. A murit doi ani mai târziu.[1]
Cipăianu a fost mare ofițer în Ordinul Steaua României și Ordinul Coroanei.[2]