Ictar-Budinț, Timiș

sat în comuna Topolovățu Mare, județul Timiș, România

Ictar-Budinț este un sat în comuna Topolovățu Mare din județul Timiș, Banat, România. S-a format în 1968 prin unirea satelor Ictar și Budinț.

Ictar-Budinț
—  sat  —
Ictar-Budinț se află în România
Ictar-Budinț
Ictar-Budinț
Ictar-Budinț (România)
Poziția geografică
Coordonate: 45°46′09″N 21°40′28″E ({{PAGENAME}}) / 45.769254°N 21.674385°E

Țară România
Județ Timiș
ComunăTopolovățu Mare

SIRUTA158993
Prima atestare1365

Altitudine105 m.d.m.

Populație (2021)
 - Total490 locuitori

Fus orarEET (+2)
 - Ora de vară (DST)EEST (+3)
Cod poștal307422

Prezență online
GeoNames Modificați la Wikidata

Poziția localității Ictar-Budinț
Poziția localității Ictar-Budinț
Poziția localității Ictar-Budinț

Localizare

modificare

Satul se situează pe malul drept al râului Bega, la circa 35 km est de municipiul Timișoara, 15 km est de orașul Recaș și circa 23 km vest de municipiul Lugoj.

 
Ictar-Budinţ în Harta Iosefină a Banatului, 1769-72

Satul Ictar este cel mai vechi dintre cele două. A fost atestat documentar pentru prima dată în anul 1365, ca proprietate a familiei nobiliare Bethlen. Câteva ruine ale conacului Bethlen se mai pot vedea și astăzi. Totuși, pe teritoriul satului s-au descoperit mai multe mărturii arheologice care atestează o locuire mult mai veche. Conscripția din 1717 arată satul valah numit Iktar, aparținea de districtul Făget și avea 15 case. Pe harta contelui Mercy din 1723-1725, apare cu numele de Ektar, iar pe harta oficială de la 1761 este inclusă în districtul Lugoj. În 1779 s-a alipit județului Timiș. Pe hotarul nordic al satului s-a întemeiat în 1882 colonia de germani Iosifalău. Biserica ortodoxă s-a construit în 1909.

Atestarea documentară a Budințului este puțin mai recentă decât a Ictarului. El apare menționat într-o diplomă maghiară din anul 1444, cu numele de Budfalva. Conscripția de la 1717 arată că satul Budinc avea 18 case și aparținea districtului Făget. A fost din totdeauna un sat românesc. Ortodocșii din Budint aveau o biserică comună cu cei din Ictar. În 1841 are loc trecerea a circa jumătate din familiile ortodoxe la ritul greco-catolic. Biserica devine mixtă.

Unirea satelor

modificare

Pe fondul scăderii populației din cele două sate, motivate de exodul localnicilor spre Timișoara și Lugoj, dar și datorită apropierii fizice evidente, cele două sate s-au unit.

Personalități

modificare

Bibliografie

modificare
  • Crețan, Remus, Dicționar toponimic și geografico-istoric al localităților din județul Timiș, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2006 ISBN 973-7608-65-8

Ruga este de Rusalii

Legături externe

modificare