Deschide meniul principal

Ioan Zaicu

pictor român
Ioan Zaicu
Ioan Zaicu.jpg
Ioan Zaicu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
Fizeș, Berzovia, Caraș-Severin, România Modificați la Wikidata
Decedat (45 de ani) Modificați la Wikidata
Timișoara, Austro-Ungaria Modificați la Wikidata
PărințiAdam și Maria Zaicu
Căsătorit cuVioara Ruga
CetățenieFlag of Austria-Hungary (1869-1918).svg Austro-Ungaria Modificați la Wikidata
Etnieromâni Modificați la Wikidata
Ocupațiepictor Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materAcademia de Artă din Viena  Modificați la Wikidata
Mormântul lui Ioan Zaicu
Monument istoric
Poziționare
Coordonate45°44′16.65″N 21°14′3.05″E / 45.7379583°N 21.2341806°E45°44′16.65″N 21°14′3.05″E / 45.7379583°N 21.2341806°E
LocalitateTimișoara
Țara România
AdresaStr. Cosminului, nr. 13
Edificare
Data finalizării1915
Stare de conservarebună
BeneficiarIoan Zaicu
Clasificare
LMITM-IV-m-B-06329

Ioan Zaicu (n. , Fizeș, Berzovia, Caraș-Severin, România – d. , Timișoara, Austro-Ungaria) a fost un pictor român din Banat. După studii făcute la Academia de arte frumoase din Viena, a desfășurat o intensă activitate artistică, împărțită între pictura de portrete și pictura murală bisericească.

Date biograficeModificare

S-a născut în satul Fizeș (comuna Berzovia), fiind al doilea fiu al lui Adam și al Mariei Zaică. Inițial urmează școala primară la Fizeș, unde s-a născut, având ca învățător pe Martin Țiapu, ulterior fiind transferat la școala germană din Königsgnad. Moartea tatălui în 1880 l-a obligat să treacă la meserie. La recomandarea lui Martin Țiapu a învățat pictura ca ucenic al zugravului Filip Matei, la Bocșa, unde a ucenicit 5 ani și a mai lucrat în calitate de calfă încă 6–7 ani. Din această perioadă datează prima sa lucrare de dimesnsiuni mai mari, Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, pentru biserica din Fizeș, actual în colecția Mitropoliei Banatului. Lucrarea, destul de bine realizată plastic, are, totuși, unele scăderi, cum ar fi fixitatea privirilor.[1][2][3]

În dorința de a-și perfecționa lucrările a început să strângă bani pentru studii, executând prapuri, ripide, prăznicare și diverse alte obiecte.[4] La 30 aprilie 1882 adresează o scrisoare, semnată „Ioan Zaică”, comitetului parohial român greco-ortodox din Lugoj, solicitând un ajutor bănesc pentru studii de 300 florini. Ca justificare, anexează lucrarea Judecata lui Solomon, o copie după tabloul lui Poussin. Tabloul, cu dimensiunile 115 × 72 cm (originalul are 150 × 101 cm), a fost inițial destinat, împreună cu cererea, Sinodului Eparhial din Caransebeș, de unde a fost adus împreună cu cererea la protopresbiteriul George Popovici din Lugoj. Comitetul parohial din Lugoj a votat un ajutor lunar de 2 florini din casa bisericii și a lansat două liste de subscripții, una pentru ajutor lunar, iar cealaltă pentru donații. Beneficiind la recomandarea lui Coriolan Brediceanu și de o bursă a Fundației Gojdu, deși sumele erau foarte mici, între anii 18921896 a urmat timp de 4 ani cursurile Academiei de Arte Frumoase din Viena. În timpul studiilor a realizat numeroase studii în creion și ulei.[5][6][7][8][9]

Fiind solicitat de lucrări bine plătite, a renunțat la al cincilea an de studii la Viena și a lucrat la Jimbolia (18981911) și Timișoara (19111914).[7][10]

În 1897 obține prima sa comandă mare, pictarea bisericii ortodoxe din Nădlac. În timp ce lucra la Nădlac a cunoscut-o pe Vioara Ruga, originară din Jimbolia, cu care ulterior s-a căsătorit.[11][12] După terminarea lucrării de la Nădlac s-a mutat în casa socrilor din Jimbolia unde și-a deschis un atelier în care și-a desfășurat activitatea până în anul 1911. Apoi, a cumpărat o casă în Timișoara pe strada Porumbescu nr. 9, unde a locuit până în anul 1914. A murit ca urmare a unei complicații rezultate dintr-o aprindere de rinichi din anul 1911, cauzată probabil de o intoxicație cu plumb.[11]

OperaModificare

A execută pictură pe șevalet și pictură monumentală la Comloș, Criciova, Lugoj, Jimbolia, Borlova, Feneș[necesită citare], Timișoara, Nădlac, Fazecaș-Vărșand, Cernăteaz, Șiclău, Feniș, Ilidia, Pocioveliște, Doclin, Checea, Sânnicolau Mare, Cenadul maghiar.[11][12] Lucrări de ale lui se găsesc astăzi la Muzeul Banatului, Secția de artă și în colecția protoieriei din Lugoj.[8]

Lucrările sale se regăsesc la:

  • bisericile pe care le-a zugrăvit;[13]
  • Muzeul Bănățean;[13]
  • Familia Iuliu Chicin: Isus și femeía din Canaan, compozitie mare de circa 150 x 100cm — inspirată din una din scenele colecției Goldene Bibel, Madona cu Isus în brațe compoziție liberă cu care a câștigat concursul pentru pictarea bisericii din Nădlac, portretele părinților dnei dr. Chicin cu portretul bâtrânului Mihai Chicin din Nadlac, o Scenă cu crinii flori; o Scenă alegorică reprezentând Arta, Știința și Literatura conceputä liber în grisailles; două studii portrete din timpul studiilor în Viena și un desen în creion după un grup reprezentând pe Maria cu Isus în poală;[13]
  • Familia Romulus Ruga în Mehala (Stada Crișan 21): Cina cea de taină, portretul dnei dr. Chicin născută Ruga, un Autoportret, portretele dlui și dnei Ștefan Lutai, Ursitoarele" compozitie liberă, concepută grandios, dar neterminatá;[13]
  • Fostul ministru Vasile Goldiș: o Madonă cu Isus în brațe;[13]
  • Avocatul Cornel Lutai din Arad: un Nud de bărbat (dorso) în ulei, un Cap de studiu în creion și un portret în ulei.[13]

Biserici pictateModificare

GalerieModificare

NoteModificare

  1. ^ Vîrtaciu-Medeleț, Pictorul…, pp. 10–15
  2. ^ Cosma, Pictura…, p. 41
  3. ^ a b Țiucra, Pietre…, p. 403
  4. ^ Miloia, Pictorul…, p. 11
  5. ^ Victor Lăzărescu, Lugojul și lugojenii de altădata, cap. Pictorii Ioan Zaicu și Virgil Simonescu în colecția de artă bisericească a protopopiatului Lugoj, pp. 19–26
  6. ^ Vîrtaciu-Medeleț, Pictorul…, pp. 15–21
  7. ^ a b c Țiucra, p. 404
  8. ^ a b Mormântul pictorului Ioan Zaicu, dccpcnjtimis.ro, accesat 2017-10-30
  9. ^ a b c Elena Csobai, Românii din Ungaria: Studii de istorie, Giula: Publicație a Institutului de Cercetări al Românilor din Ungaria, 2013, ISBN: 978-615-5369-04-9, pp. 207–210
  10. ^ Miloia, Pictorul…, p. 13
  11. ^ a b c Miloia, Pictorul…, p. 12
  12. ^ a b Cosma, p. 42
  13. ^ a b c d e f Miloia, Pictorul…, pp. 15–16 și anexe
  14. ^ S-a incheiat restaurarea iconostasului bisericii cu hramul „Adormirea Maicii Domnului” din Sebes, judetul Alba noutati-ortodoxe.ro, accesat 2 noiembrie 2008
  15. ^ Scurt istoric al bisericii „Nașterea Născătoarei de Dumnezeu” din Sânnicolau, por-sannicolaumare.ro, accesat 2 noiembrie 2008
  16. ^ Parohia Arad–Centru, episcopiaaradului.ro, accesat 2017-10-30
  17. ^ Transilvania și Banat, ortodoxia.topcities.com, accesat 2008-11-02

BibliografieModificare

Legături externeModificare