Hunor Kelemen
| Hunor Kelemen | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | (57 de ani)  Cârța, România |
| Cetățenie |  România |
| Religie | romano-catolic[*] calvinism[*] |
| Ocupație | politician scriitor medic veterinar poet |
| Limbi vorbite | limba română limba maghiară |
| Viceprim-ministru al României | |
| În funcție – [1][2] | |
| Precedat de | Raluca Turcan |
| Succedat de | Cătălin Predoiu |
| Deputat al României | |
| Deținător actual | |
| Funcție asumată | |
| Circumscripția | Harghita |
| Legislatură | |
| Grup parlamentar | Uniunea Democrată Maghiară din România |
| Ministru al culturii | |
| În funcție – | |
| Precedat de | Gigel Știrbu |
| Succedat de | Csilla Hegedüs |
| În funcție – | |
| Precedat de | Theodor Paleologu |
| Succedat de | Mircea Diaconu |
| Lider de partid în Uniunea Democrată Maghiară din România | |
| Deținător actual | |
| Funcție asumată | |
| Precedat de | Béla Markó |
| Premii | Ordinul național „Steaua României” |
| Partid politic | UDMR |
| Alma mater | Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca Universitatea Babeș-Bolyai |
Modifică date / text  | |
Dr. Hunor Kelemen (n. , Cârța, Harghita, România) este un politician român de etnie maghiară din România, ales începând cu legislatura 2000-2004 deputat de Harghita din partea UDMR.
Hunor Kelemen a candidat din partea UDMR la alegerile prezidențiale din 2009, obținând 3,83% din voturi. După intrarea la guvernare a UDMR alături de PDL în decembrie același an, Kelemen a devenit ministru al Culturii în guvernul Boc (2).
La data de 26 februarie 2011 a fost ales președinte al UDMR.[3]
Candidat la președinția României
modificareÎn 2014 și-a depus candidatura pentru alegerile prezidențiale din 2 noiembrie. Ocupă prima poziție pe buletinul de vot.[4]
Conform rezultatelor finale ale alegerilor pentru președinția României, candidatul Hunor Kelemen a obținut în primul tur de scrutin (organizat în ziua de duminică, 2 noiembrie 2014) un număr de 329.727 voturi din numărul total de 9.723.232, terminând pe locul 8 din 14, cumulând circa 3,47% din toate voturile exprimate și validate.
Ministru al Culturii
modificareProiectul Roșia Montană
modificareDeși în 2010, Hunor Kelemen se declarase împotriva proiectului minier al Roșia Montană Gold Corporation (un proiect ce presupune deschiderea unei mari exploatări prin cianurare), în iulie 2011, ca ministru al Culturii și Patrimoniului Național, a semnat avizul de descărcare arheologică privind exploatarea de la Roșia Montană după ce Comisia Națională de Arheologie i-a trimis certificatul spre aprobare, aceeași comisie emițând și în 2004 un certificat de descărcare pe care Curtea de Apel Brașov l-a anulat printr-o decizie definitivă [5][6][7][8]. Comisia de arheologie a validat strategia RMGC (Roșia Montană Gold Corporation) de a minimaliza importanța și valoarea patrimonială de excepție a masivului Cârnic, ce găzduiește 7 km de galerii romane și preromane, zeci de kilometri de galerii moderne. Cu puțin timp înainte de această acțiune, el a aprobat pensionarea profesorului Ioan Piso, directorul Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj, un susținător al patrimoniului Roșiei Montane[9][10][11][12][13] și oponent al proiectului minier.
Ca urmare a deciziei de acordare a certificatului de descărcare arheologică a masivului Cârnic-Roșia Montană au avut loc mai multe proteste în București și marile orașe ale României.
După ministeriat
modificare
În contextul politic românesc, partidul UDMR nu a mai fost cooptat la guvernarea USL începută în 2012, și Hunor Kelemen a declarat public că aceasta s-a întâmplat din cauza opoziției formațiunii sale față de continuarea definirii României prin Constituție ca stat-național.
Cărți publicate
modificare- A szigetlakó, (volum de poezii), editura Pallas Akadémia, 2001
- A madárijesztök halála, (roman), editura Mentor, 1999
- Minuszévek, (volum de poezii), editura Kriterion, 1995
Premii și distincții
modificare- Premiul Litera (Budapesta), 1996[14]
- Premiul Uniunii Scriitorilor, 1996[15]
- Ordinul Crucea Mijlocie al Republicii Ungare, 2008
- Ordinul național „Steaua României” în grad de Comandor (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”[16]
Note
modificare- ^ Ministers of the Romanian Government (în engleză), accesat în
- ^ Ministers of the Romanian Government (în engleză), accesat în
- ^ „Alegeri in UDMR: Kelemen Hunor a castigat sefia Uniunii”. Ziare.com. . Accesat în .
- ^ Specimenul buletinului de vot, bec2014.ro
- ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Ziarul Tricolorul- Special - Kelemen Hunor aruncă primul strop de cianură la Roșia Montană”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Rosia Montana: Kelemen Hunor arunca primul strop de cianura”. 9AM. Accesat în .
- ^ Surupaceanu, surupaceanu.ro
- ^ „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Piso a fost demis din fruntea Muzeului de Istorie. Din nou”. Citynews Cluj. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Ioan Piso, demis a treia oara”. . Accesat în .
- ^ „Directorul Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei, demis pentru a patra oară”. adevarul.ro. Accesat în .
- ^ „Profesorul Ioan Piso, pedepsit din nou de "sistem"”. Accesat în .
- ^ „Kelemen Hunor a candidat la Președinția României”. adevarul.ro. Accesat în .
- ^ „Ministerul Culturii - Despre ministrul Kelemen Hunor”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Decretul președintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 666 din 16 decembrie 2000, art. 1, anexa 1, b) 14.
Legături externe
modificare
- „Site-ul de campanie pentru alegerile prezidențiale din 2009”. Arhivat din original la . Accesat în .
- Kelemen Hunor a candidat la Președinția României, 20 decembrie 2009, Adevărul
- profilul lui Kelemen Hunor pe Harta politicii din România
Interviuri
- VIDEO Kelemen Hunor, președintele UDMR: „Autonomia nu atinge integritatea teritorială”, 11 ianuarie 2012, George Radulescu, Adevărul
| Predecesor: Theodor Paleologu |
Ministru al culturii - prima dată Ministerul culturii, cultelor și patrimoniului național 2 decembrie 2008 - 23 decembrie 2009 |
Succesor: Mircea Diaconu |
| Predecesor: Daniel Barbu |
Ministrul culturii - a doua oară Guvernul Boc (2) 5 martie 2014 - 24 noiembrie 2014 |
Succesor: Csilla Hegedüs |