Wikipedia

Clavariadelphus ligula

specie de ciupercă
(Redirecționat de la Limba ursului)

Clavariadelphus ligula (Jacob Christian Schäffer, 1774 ex Marinus Anton Donk, 1933) sin. Clavaria ligula (Jacob Christian Schäffer, 1774), din încrengătura Basidiomycota, în ordinul Gomphales, familia Gomphaceae și de genul Clavariadelphus,[1] denumit în popor limba ursului,[2] este o ciupercă comestibilă și saprofagă, ce descompune resturi vegetale. Acest soi nu prea răspândit, poate deja periclitat în România, Basarabia și Bucovina de Nord,[3] se găsește preferat pe sol sărac în păduri de conifere pe așternutul de ace, dar și la marginea lor precum pe deșeuri, formând șiruri de mai mulți sau mai puțini bureți (câteodată peste 100). Apare preferat în regiuni montane, din (iulie) august până în octombrie (noiembrie).[4][5]

Clavariadelphus ligula sin.

Clavaria ligula

Limba ursului
Clasificare științifică
Domeniu: Eucariote
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Gomphales
Familie: Gomphaceae
Gen: Clavariadelphus
Specie: C. ligula
Nume binomial
Clavariadelphus ligula
(Schaeff.) Donk (1933)
Sinonime
  • Clavaria ligula Schaeff. (1774)
  • Clavaria ophioglossoides Batsch (1783)
Modifică text Consultați documentația formatului

Numele generic se trage din cuvintele (latină clava=între altele măciucă)[6] și (greacă Δελφάχιον= vulvă, purcel),[7] iar epitetul din cuvântul latin (latină ligula=lingura, limbuță).[8]

Taxonomie

modificare

Numele binomial Clavaria ligula a fost determinat de savantul german (Jacob Christian Schäffer în volumul 4 al operei sale Fungorum qui in Bavaria et Palatinatu circa Ratisbonam nascuntur icones, nativis coloribus expressae din 1774,[9] o denumire folosită în multe cărți micologice până în prezent (2019).

Dar numele curent corect este Clavariadelphus ligula, determinat de micologul olandez Marinus Anton Donk (1908-1972) în publicația sa Revisie van de Nederlandse Heterobasidiomyceteae (uitgez. Uredinales en Ustilaginales) din 1933.[10]

Singurul alt sinonim, anume Clavaria ophioglossoides a micologului german August Batsch din 1783,[11] nu este folosit și poate fi neglijat.

Descriere

modificare
 
Bres.: Clavaria ligula
  • Corpul fructifer: destul de fragil cu un diametru în partea de sus de maximal 2 cm și o înălțime de 3-6 cm, are preponderent o formă de măciucă neregulat de groasă, fiind adesea și comprimat spatulat asemănător unei limbi, înfipt adânc în stratul din care crește și topit cu miceliul. Este la început plin pe dinăuntru, dar devine cu avansarea în vârstă din ce în ce mai gol. Suprafața exterioară este inițial netedă, mai târziu, deseori ușor zgrunțuroasă, încrețită, uneori chiar brăzdată și la bază slab flocoasă. Coloritul acestei ciuperci destul de neobișnuite variază între alb-gălbui, galben-ocru și brun-gălbui. Partea pedunculară se decolorează treptat spre bază. Partea superioară este fertilă, cea de jos sterilă. Eliberarea sporilor care se dezvoltă in interiorul măciucii, ca și în cazul ciupercilor tip Lycoperdon și se împrăștie în același mod, prin degradarea învelișului ciupercii, când vântul și insectele vor ajuta la distribuția și supraviețuirea speciei.
  • Sporii: sunt mici, hialini (translucizi), ovoidal-elipsoidali cu baza țuguiată, granulați în interior și măsoară 10-15 x 3-5 microni. Pulberea lor este gălbui-albicioasă. Basidiile (celulele purtătoare de spori) în formă de măciucă cilindrică și cu o dimensiune de 60-65 x 7-9 microni, poartă de obicei 4 sterigme destul de lungi. Nu prezintă cistide. Hifele sunt septate, cu fibule.[12]
  • Carnea: albă până gălbuie este moale, spongioasă, mirosul fiind imperceptibil și gustul în tinerețe blând, apoi mai mult sau mai puțin amar. Nu se colorează după o leziune.[4][5]
  • Reacții chimice: Suprafața se colorează cu Hidroxid de potasiu galben și cu sulfat de fier imediat verde.[13]
  •  
    C. ligula tineri
  •  
    C.ligula maturi
  •  
    C. ligula bătrâni

Confuzii

modificare

Limba ursului poate fi confundată cu specii asemănătoare mai mult sau mai puțin comestibile, ca de exemplu Clavaria argillacea,[14] Clavariadelphus sachalinensis,[15] Hypocrea alutacea[16] precum cu Clavariadelphus pistillaris[17] și Clavariadelphus truncatus[18] în stadiu tânăr sau cu necomestibilele Macrotyphula fistulosa[19] și Microglossum olivaceum, ultim numita de culoare mai închisă.[20]

Specii asemănătoare în imagini

modificare
  •  
    Clavaria argillacea
  •  
    Clavariadelphus sachalinensis
  •  
    Clavariadelphus pistillaris
  •  
    Clavariadelphus truncatus
  •  
    Hypocrea alutacea
  •  
    Macrotyphula fistulosa
  •  
    Microglossum olivaceum

Valorificare

modificare

Limba ursului este comestibilă doar în stadiu tânăr, cu maturitatea devine amară și foarte spongioasă, în final sfărâmicioasă.[5]

Note

modificare
  1. ^ Index Fungorum
  2. ^ Constantin Drăgulescu: „Dicționar de fitonime românești”, Ediția a 5-a completată, Editura Universității “Lucian Blaga”, Sibiu 2018, p. 558, ISBN 978-606-12-1535-5, Denumire RO
  3. ^ Conservarea ciupercilor în România
  4. ^ a b Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 458-459, ISBN 3-405-12124-8
  5. ^ a b c Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 460-461, ISBN 978-3-440-14530-2
  6. ^ Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 203
  7. ^ Valentin Christian Friedrich Rost: „Griechisch-Deutsches Wörterbuch für den Schulgebrauch”, vol. 1, Editura Henning’sche Buchhandlung, Erfurt și Gotha, 1829, p. 246
  8. ^ Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 692
  9. ^ Jacob Christian Schäffer: „Fungorum qui in Bavaria et Palatinatu circa Ratisbonam nascuntur icones, nativis coloribus expressae”, Editura J.J. Palmium, Erlangen 1774 vol. 4, p. 93, tab 316-317 vol. 3-4
  10. ^ Marinus Donk: „Revisie van de Nederlandse Heterobasidiomyceteae (uitgez. Uredinales en Ustilaginales)” în: „Homobasidiomyceteae-Aphyllophraceae II”, în: „Mededeelingen van het Botanisch Museum en Herbarium van de Rijks Universiteit te Utrecht 9”, Utrecht 1933, p. 73
  11. ^ August Batsch: „Elenchus Fungorum latine et germanice”, vol. 1, Editura Johann Jacob Gebauer, Halle (Saale) 1783, p. 135
  12. ^ Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XXIII, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1932, p. + tab. 1103
  13. ^ Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 594, ISBN 3-85502-0450
  14. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 622-623, ISBN 88-85013-25-2
  15. ^ Pilzforum
  16. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 650-651, ISBN 88-85013-46-5
  17. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 608-609 - 1, ISBN 3-405-12081-0
  18. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 608-609 - 2, ISBN 3-405-12081-0
  19. ^ Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, p. 578, ISBN 978-3-8354-1839-4
  20. ^ Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, p. 214, ISBN 978-3-8354-1839-4

Bibliografie

modificare
  • Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total)
  • Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4
  • Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8
  • Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4
  • Gustav Lindau, Eberhard Ulbrich: „Die höheren Pilze, Basidiomycetes, mit Ausschluss der Brand- und Rostpilze”, Editura J. Springer, Berlin 1928
  • Till E. Lohmeyer & Ute Künkele: „Pilze – bestimmen und sammeln”, Editura Parragon Books Ltd., Bath 2014, ISBN 978-1-4454-8404-4
  • Meinhard Michael Moser: „ Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983

Legături externe

modificare
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Clavariadelphus_ligula&oldid=16238102