Lista președinților din Costa Rica

Următorul tabel conține o listă a președinților și sefilor de stat din Costa Rica de la independența Americii Centrale față de Spania și Mexic. Între 1823 și 1839 Costa Rica a fost stat component al Statelor Unite ale Americii Centrale; iar după un stat independent.

Șefi de stat ai Costa Rica	Mandat	Partid	Note
Juan Mora Fernández	1825-1833		Două mandate succesive; reales în 1829.
José Rafael de Gallegos y Alvarado	1833-1835
Manuel Fernández Chacón	1835
Braulio Carrillo Colina	1835-1837		Primul mandat.
Manuel Aguilar Chacón	1837-1838
Braulio Carrillo Colina	1838-1842		Cel de-al doilea mandat.
Francisco Morazán Quesada	Apr-Sep 1842		Demis prin revoltă populară; executat la 15 septembrie 1842.
Antonio Pinto Soares	Sept 1842		Venit la putere după o revoltă polulară, demis foarte rapid.
José María Alfaro Zamora	1842-1844		Primul mandat.
Francisco María Oreamuno Bonilla	1844-1846
José María Alfaro Zamora	1846-1847		Cel de-al doilea mandat.
José María Castro Madriz	1847-1848
Președinți ai Republicii Costa Rica	Mandat	Partid	Note
José María Castro Madriz	1848-1849		"Fondator al Republicii". Primul mandat prezidențial.
Miguel Mora Porras	1849
Juan Rafael Mora Porras	1849-1859
José María Montealegre Fernández	1859-1863
Jesús Jiménez Zamora	1863-1866		Primul mandat.
José María Castro Madriz	1866-1868		Cel de-al doilea mandat.
Jesús Jiménez Zamora	1868-1870		Cel de-al doilea mandat.
Bruno Carranza Ramírez	Apr-Aug 1870		Lovitură de stat.
Tomás Guardia Gutiérrez	1870-1876		Primul mandat.
Aniceto Esquivel Sáenz	May-Jul 1876		Lovitură de stat.
Vicente Herrera Zeledón	1876-1877
Tomás Guardia Gutiérrez	1877-1882		Cel de-al doilea mandat.
Saturnino Lizano Gutiérrez	1882
Próspero Fernández Oreamuno	1882-1885		Decedat în timpul mandatului.
Bernardo Soto Alfaro	1885-1890		Elected in his own right in 1886.
José Joaquín Rodríguez Zeledón	1890-1894	PC
Rafael Yglesias Castro	1894-1902		Două mandate consecutive.
Ascensión Esquivel Ibarra	1902-1906	PUN
Cleto González Víquez	1906-1910	PN	Primul mandat.
Ricardo Jiménez Oreamuno	1910-1914	PRN	Fiul lui Jesús Jiménez Zamora. Primul mandat.
Alfredo González Flores	1914-1917	PRN	Deposed by Tinoco in a coup.
Federico Tinoco Granados	1917-1919		Două mandate consecutive. Răstrurnat prin revoltă populară.
Juan Bautista Quirós Segura	Aug-Sep 1919		Obligat să își dea demisia de către guvernul SUA.
Francisco Aguilar Barquero	1919-1920	PRN	Președinte intermar; puteri dictatoriale.
Julio Acosta García	1920-1924	PC
Ricardo Jiménez Oreamuno	1924-1928	PRN	Cel de-al doilea mandat.
Cleto González Víquez	1928-1932	PUN	Cel de-al doilea mandat.
Ricardo Jiménez Oreamuno	1932-1936	PRN	Cel de-al treilea mandat.
León Cortés Castro	1936-1940	PRN
Rafael Ángel Calderón Guardia	1940-1944	PRN
Teodoro Picado Michalski	1944-1948	PRN	Demis după nerecunoașterea rezultelor votului din 1948.
José Figueres Ferrer	1948-1949	PLN	Venit la putere în timpul războilui civil. Primul mandat.
Luis Rafael Otilio Ulate Blanco	1949-1953	PUN
José Figueres Ferrer	1953-1958	PLN	Second term.
Mario Echandi Jiménez	1958-1962	PUN
Francisco Orlich Bolmarcich	1962-1966	PLN
José Joaquín Trejos Fernández	1966-1970	PUN
José Figueres Ferrer	1970-1974	PLN	Cel de-al treilea mandat. Realegerea prezidențială devine ilegală.
Daniel Oduber Quirós	1974-1978	PLN
Rodrigo Alberto Carazo Odio	1978-1982	PUSC
Luis Alberto Monge Álvarez	1982-1986	PLN
Óscar Arias Sánchez	1986-1990	PLN	Primul mandat; câștigător al premiului Nobel pentru Pace în 1987.
Rafael Ángel Calderón Fournier	1990-1994	PUSC	Fiul lui Rafael Ángel Calderón Guardia.
José María Figueres Olsen	1994-1998	PLN	Fiul lui José Figueres Ferrer.
Miguel Ángel Rodríguez Echeverría	1998-2002	PUSC
Abel Pacheco de la Espriella	2002-2006	PUSC	Realegerea prezidențială redevine legală.
Óscar Arias Sánchez	2006-2010	PLN	Al doilea mandat.
Laura Chinchilla	2010-2014	PLN
Luis Guillermo Solís	2014-2018	PAC
Carlos Alvarado Quesada	2018-2022	PAC
Rodrigo Chaves Robles	2022-	PPSD