Marcel Olteanu
Marcel Olteanu | |
Date personale | |
---|---|
Născut | 4 mai 1872 Craiova, România |
Decedat | 1943, 81 de ani[1]:p. 206 București, România |
Căsătorit cu | Maria[1]:p. 206 |
Cetățenie | România |
Ocupație | ofițer |
Limbi vorbite | limba română |
comandant al Diviziei 6 Infanterie | |
În funcție | |
1918 - 1919 | |
Monarh | Ferdinand I |
Prim-ministru | Ion I. C. Brătianu |
Studii | Școala Militară de Infanterie și Cavalerie, din București (1889 - 1891) Școala Superioară de Război |
Activitate | |
Ramura | Cavalerie |
Gradul | Sublocotenent (1891) Locotenent (1894) Căpitan (1900) Maior (1910) Locotenent-colonel (1914) Colonel (1916) General de brigadă (1917)[2] |
A comandat | 1918-1919 - comandant al Diviziei 6 Infanterie |
Bătălii / Războaie | Al Doilea Război Balcanic (1913) Primul război mondial (1916-1918) Operațiile militare postbelice (1918-1920) |
Decorații și distincții | |
Decorații | Medalia „Avântul Țării” () Ordinul Coroana României () Ordinul Mihai Viteazul () |
Modifică date / text |
Marcel Olteanu (n. 4 mai 1872, Craiova - d. 1943, București) a fost unul dintre generalii Armatei României din Primul Război Mondial.
A îndeplinit funcții de comandant de regiment, brigadă și divizie în campaniile anilor 1916, 1917, și 1918.[3]
A fost decorat cu Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, pentru modul cum a condus Brigada 3 Roșiori în luptele de la Oituz, din campania din 1917.
- „Pentru vitejia cu care a condus Brigada descălecată în luptele de pe Valea Oituzului în iulie și august 1917, s-a distins prin atacurile date de brigada sa pentru cucerirea importantei pozițiuni de pe Coșna.”
- Înalt Decret no. 1327 din 11 noiembrie 1917[4]:p. 110
Cariera militară
modificareDupă absolvirea școlii militare de ofițeri (8 iulie 1891) este avansat la gradul de sublocotenent. A ocupat diferite funcții în cadrul unităților de cavalerie sau în eșaloanele superioare ale armatei.[5][6]
Este avansat la gradul de locotenent pe 1 ianuarie 1894, la gradul de căpitan pe 28 noiembrie 1900[7], la gradul de maior pe 10 mai 1910[8].
În 1912, când se înființează Liceul Militar „Nicolae Filipescu” de la Mănăstirea Dealu, este numit în funcția de comandant al acestei școli, funcție pe care o deține până în 1916.
Este avansat la gradul de locotenent-colonel la 1 aprilie 1914 și la gradul de colonel pe 10 mai 1916.
În perioada Primului Război Mondial, îndeplinit funcțiile de comandant al Regimentului 2 Călărași, șef de stat major al Corpului I Armată, comandant al Brigăzii 3 Roșiori și comandant al Diviziei 6 Infanterie, remarcându-se pe timpul Bătăliei de la Oituz.[3][9]:p. 138
În noiembrie 1917[10] a fost numit comandant al Corpului Voluntarilor Români Ardeleni-Bucovineni cu baza la Hârlău.[11]
Lucrări
modificare- Deprinderi tactice pentru tinerii ofițeri din toate armele, de Căpitan Marcel Olteanu. București (Inst. Grafic Universala, Iancu Ionescu), 1910
- Huzarul negru, [de] Lt.-Colonel Marcel Olteanu. Carte ostășească, ostașilor români. București (Inst. de Arte Grafice C. Sfetea), 1915[12]
Decorații
modificare- Ordinul „Coroana României”, în grad de ofițer (1910)
- Medalia „Avântul Țării”, (1914)[2]:p. 586
- Ordinul „Mihai Viteazul”, clasa III, 11 noiembrie 1917[4]:p. 110
Note
modificare- ^ a b Gheorghe Bezviconi, Necropola capitalei, Institutul de Istorie „Nicolae Iorga”, București, 1968
- ^ a b Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1916, Tipografia „Universala” Iancu Ionescu, București, 1916
- ^ a b Alexandru Ioanițiu (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929
- ^ a b Ministerul de Răsboiu, Anuarul ofițerilor și drapelelor Armatei Române cărora li s-au conferit ordinul „Mihai Viteazul”, Atelierele grafice „Socec & Co”, București, 1930
- ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1914, Tipografia F. Gobl și Fiii, București, 1914
- ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1915, Tipografia și Stabilimentul de Arte Grafice George Ionescu, București, 1915
- ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1905, Lito-Tipografia L. Motzătzeanu, București, 1905
- ^ Ministerul de Răsboiu, Anuarul Armatei Române pe anul 1910, Tipografia Albert Baer, București, 1910
- ^ Dumitru Preda, Vasile Alexandrescu, Costică Prodan, În apărarea României Mari. Campania armatei române din 1918-1919, Editura Enciclopedică, București, 1994
- ^ Un mare general al armatei române la Hârlău: Marcel Olteanu, comandantul Corpului Voluntarilor Ardeleni.
- ^ Țuțu, D; Voluntarii români din Transilvania în lupta împotriva Puterilor Centrale, pentru eliberare națională și unitate (1916-1918); Studii - Revistă de Istorie; Tom. 21/1968, Nr. 6[nefuncțională]; p. 1132.
- ^ Biblioteca Academiei Române, Bibliografia românească modernă. Autori - Litera O, accesat la 14 februarie 2016
Bibliografie
modificare- Kirițescu, Constantin, Istoria războiului pentru întregirea României, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1989
- Ioanițiu Alexandru (Lt.-Colonel), Războiul României: 1916-1918,vol 1, Tipografia Geniului, București, 1929
- Dumitru Preda, Vasile Alexandrescu, Costică Prodan, În apărarea României Mari. Campania armatei române din 1918-1919, Editura Enciclopedică, București, 1994
- ***, România în războiul mondial 1916-1919, Documente, Anexe, Volumul 1, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, București, 1934
- ***, Marele Cartier General al Armatei României. Documente 1916 – 1920, Editura Machiavelli, București, 1996
- ***, Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, București, 1989
- ***, România în anii primului Război Mondial, Editura Militară, București, 1987
- ***, România în primul război mondial, Editura Militară, 1979
Vezi și
modificare- Participarea României la Primul Război Mondial
- Ordinea de bătaie a Armatei României (1916)
- Ordinea de bătaie a Armatei României (1917)
- Comandanți de mari unități ale Armatei României