Mircea Anghelescu

critic și istoric literar român
Mircea Anghelescu
Date personale
Născut Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Decedat (81 de ani)[1] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiefilolog, critic și istoric literar, profesor universitar
Limbi vorbitelimba română[2] Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiFacultatea de Litere a Universității din București
Acest articol se referă la un critic și istoric literar român. Pentru un actor român, vedeți Mircea Anghelescu (actor).

Mircea Anghelescu (n. 12 martie 1941, București – d. 22 aprilie 2022, București)[3] a fost un cercetător literar, critic literar, filolog, istoric literar, paleograf și pedagog român. A fost profesor doctor la Facultatea de Litere a Universității București. În decembrie 2011 a fost declarat de către Senatul Universității din București profesor emerit.

În 1957 devine absolvent al Liceului ”Ion Luca Caragiale” din București iar în 1962 absolvă Facultatea de Filologie, secția Arabă-Română a Universității bucureștene. Participă la cursurile profesorilor Tudor Vianu sau George Călinescu. Devine doctor în filologie al Universității București în anul 1970 și, mai târziu, cercetător la Institutul de Istorie Literară „G. Călinescu” din cadrul Academiei Române. Este căsătorit cu orientalista Nadia Anghelescu, specialistă în studii arabe și profesor universitar. Mircea Anghelescu devine, după 1990, profesor la Facultatea de Litere din București, fiind preocupat în special de perioada preromantică din literatura română.

Activitatea profesională

modificare

Stagii în străinătate

modificare

Funcții

modificare

Activitate științifică

modificare

A publicat cincisprezece cărți de istorie și critică literară; A îngrijit aproximativ treizeci de volume de ediții critice, volume coordonate, prefețe etc.; A publicat peste șaizeci de studii (dintre care 12 în reviste din străinătate în Franța, S.U.A., Anglia, Germania, Ungaria, Bulgaria, Siria), etc.

Cărți publicate

modificare
  • Corespondența lui Barbu Delavrancea, București, Biblioteca Centrală de Stat, 1967
  • Preromantismul românesc, Editura Minerva,1971
  • Introducere în opera lui Grigore Alexandrescu Editura Minerva,1973
  • Literatura română și Orientul, Editura Minerva,1975
  • Scriitori și curente Editura Eminescu, 1982
  • Lectura operei Editura Cartea Românească,1986
  • Introducere în opera lui Petre Ispirescu Editura Minerva, 1987
  • Ion Heliade Rădulescu - o biografie a omului și a operei, Editura Minerva, 1987
  • Textul și realitatea, Editura Eminescu,1988
  • Clasicii noștri, București, Editura Eminescu, 1996
  • Cămașa lui Nessus. Eseuri despre exil, 2000
  • Echilibrul între antiteze. Heliade – o biografie, București, Editura Univers enciclopedic, 2001
  • Literatura română - Dicționar de opere, coordonator, 2003
  • Literatură și biografie, București, Editura Universal Dalsi, 2005
  • Mistificțiuni - Falsuri, farse, apocrife, pastișe, pseudonime și alte mistificații în literatură (2008)[4]
  • Poarta neagră. Scriitorii și închisoarea, Editura Cartea Românească, 2013 [5]
  • Lîna de aur. Călători și călătorii în literatura română, Editura Cartea Românească, 2015

Participări la congrese internaționale

modificare
  • Premiul Academiei Române pentru istorie literară, 1986
  • Premiul Uniunii Scriitorilor pentru ediții critice, 1983

Decorații

modificare
  1. ^ S-A STINS DIN VIAȚĂ PROFESORUL, CRITICUL ȘI ISTORICUL LITERAR MIRCEA ANGHELESCU 
  2. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  3. ^ „S-a stins din viață profesorul, criticul și istoricul literar Mircea Anghelescu”. mnlr.ro. . Accesat în . 
  4. ^ CRONICA LITERARA / Cum se scrie istoria, 28 ianuarie 2009, Daniel Cristea-Enache, Ziarul de Duminică, accesat la 27 martie 2013
  5. ^ Scriitorii și închisoarea Arhivat în , la Wayback Machine., 30 iulie 2013, Dan Stanca, Ziarul Lumina, accesat la 12 august 2013
  6. ^ Decretul președintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 666 din 16 decembrie 2000, art. 2, anexa 2, d) 3.

Legături externe

modificare

Interviuri

modificare