Mircea Anghelescu
Mircea Anghelescu | |
Date personale | |
---|---|
Născut | București, România |
Decedat | (81 de ani)[1] București, România |
Cetățenie | România |
Ocupație | filolog, critic și istoric literar, profesor universitar |
Limbi vorbite | limba română[2] |
Activitate | |
Studii | Facultatea de Litere a Universității din București |
Modifică date / text |
Mircea Anghelescu (n. 12 martie 1941, București – d. 22 aprilie 2022, București)[3] a fost un cercetător literar, critic literar, filolog, istoric literar, paleograf și pedagog român. A fost profesor doctor la Facultatea de Litere a Universității București. În decembrie 2011 a fost declarat de către Senatul Universității din București profesor emerit.
Studii
modificareÎn 1957 devine absolvent al Liceului ”Ion Luca Caragiale” din București iar în 1962 absolvă Facultatea de Filologie, secția Arabă-Română a Universității bucureștene. Participă la cursurile profesorilor Tudor Vianu sau George Călinescu. Devine doctor în filologie al Universității București în anul 1970 și, mai târziu, cercetător la Institutul de Istorie Literară „G. Călinescu” din cadrul Academiei Române. Este căsătorit cu orientalista Nadia Anghelescu, specialistă în studii arabe și profesor universitar. Mircea Anghelescu devine, după 1990, profesor la Facultatea de Litere din București, fiind preocupat în special de perioada preromantică din literatura română.
Activitatea profesională
modificare- Profesor la Școala nr.1, Urziceni, 1962-1963
- Paleograf la secția de manuscrise a Bibliotecii Centrale de Stat (Biblioteca Națională), 1963-1967
- Secretar științific al Societății de științe filologice, secretar de redacție al revistei Limbă și literatură, 1964-1971
- Institutul de Istorie și Teorie Literară "G. Călinescu" al Academiei Române
- Profesor asociat la Universitatea din Sibiu, 1991-1992
- Facultatea de Litere din cadrul Universității din București
Stagii în străinătate
modificare- 1981 - trei luni specializare în literatură comparată la Indiana University, Bloomington, U.S.A.
- 1997-1999, lector de literatură și cultură română la Institut national des langues et civilisations orientales din Paris
- 2000 - trei luni bursă de cercetare de la Deutsche Forschunggemeinschaft în Germania (Berlin, Tübingen, Freiburg im Breisgau).
Funcții
modificare- 1973-1981, secretar general al Asociației de studii orientale
- 1990-1994, director adjunct și apoi director cu delegație al Institutului de Istorie și Teorie Literară "George Călinescu" al Academiei Române
- 1994-2003, vicepreședinte al Fundației Culturale Române
- 1995-1997, director al Editurii Fundației Culturale Române
- 1991-1996, vicepreședinte al Comisiei pentru limba și literatura română din Ministerul Învățămîntului
- Din 1998, vicepreședinte al Asociației române de literatură comparată
- Din 1999, vicepreședinte al Societății de științe filologice din România
Activitate științifică
modificareA publicat cincisprezece cărți de istorie și critică literară; A îngrijit aproximativ treizeci de volume de ediții critice, volume coordonate, prefețe etc.; A publicat peste șaizeci de studii (dintre care 12 în reviste din străinătate în Franța, S.U.A., Anglia, Germania, Ungaria, Bulgaria, Siria), etc.
Cărți publicate
modificare- Corespondența lui Barbu Delavrancea, București, Biblioteca Centrală de Stat, 1967
- Preromantismul românesc, Editura Minerva,1971
- Introducere în opera lui Grigore Alexandrescu Editura Minerva,1973
- Literatura română și Orientul, Editura Minerva,1975
- Scriitori și curente Editura Eminescu, 1982
- Lectura operei Editura Cartea Românească,1986
- Introducere în opera lui Petre Ispirescu Editura Minerva, 1987
- Ion Heliade Rădulescu - o biografie a omului și a operei, Editura Minerva, 1987
- Textul și realitatea, Editura Eminescu,1988
- Clasicii noștri, București, Editura Eminescu, 1996
- Cămașa lui Nessus. Eseuri despre exil, 2000
- Echilibrul între antiteze. Heliade – o biografie, București, Editura Univers enciclopedic, 2001
- Literatura română - Dicționar de opere, coordonator, 2003
- Literatură și biografie, București, Editura Universal Dalsi, 2005
- Mistificțiuni - Falsuri, farse, apocrife, pastișe, pseudonime și alte mistificații în literatură (2008)[4]
- Poarta neagră. Scriitorii și închisoarea, Editura Cartea Românească, 2013 [5]
- Lîna de aur. Călători și călătorii în literatura română, Editura Cartea Românească, 2015
Participări la congrese internaționale
modificare- A participat la mai multe congrese științifice la Paris, Avignon, Dijon (Franța), Innsbruck, Salzburg și Viena (Austria), Berlin, Freiburg (Germania), Roma, Veneția și Milano (Italia), Moscova (URSS - Rusia), Budapesta (Ungaria), Madrid (Spania), Sofia (Bulgaria), Belgrad, Zrenjanin, Novi-Sad (Iugoslavia) și București
- A ținut conferințe la Universitatea din Geneva (Elveția), Universitatea din Berlin (Germania), Catholic University din Washington, D.C., Indiana University din Bloomington (U.S.A.), Madrid (Spania), Damasc (Siria) etc.
Premii
modificare- Premiul Academiei Române pentru istorie literară, 1986
- Premiul Uniunii Scriitorilor pentru ediții critice, 1983
Decorații
modificare- Ordinul național „Serviciul Credincios” în grad de Ofițer (1 decembrie 2000) „pentru realizări artistice remarcabile și pentru promovarea culturii, de Ziua Națională a României”[6]
Note
modificare- ^ S-A STINS DIN VIAȚĂ PROFESORUL, CRITICUL ȘI ISTORICUL LITERAR MIRCEA ANGHELESCU
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ „S-a stins din viață profesorul, criticul și istoricul literar Mircea Anghelescu”. mnlr.ro. . Accesat în .
- ^ CRONICA LITERARA / Cum se scrie istoria, 28 ianuarie 2009, Daniel Cristea-Enache, Ziarul de Duminică, accesat la 27 martie 2013
- ^ Scriitorii și închisoarea Arhivat în , la Wayback Machine., 30 iulie 2013, Dan Stanca, Ziarul Lumina, accesat la 12 august 2013
- ^ Decretul președintelui României nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decorații naționale personalului din subordinea Ministerului Culturii, publicat în Monitorul Oficial nr. 666 din 16 decembrie 2000, art. 2, anexa 2, d) 3.
Legături externe
modificare- Articol dedicat celor 7 români decorați la data de 12 noiembrie 2012, la Paris, în Franța, cu Ordinul Artelor și Literelor. Criticului de artă și curatorului Ruxandra Balaci i s-a decernat titlul de Ofițer al Ordinului Artelor și Literelor, iar istoricului Mircea Angelescu, muzicianului Damian Drăghici, pianistei Ilinca Dumitrescu, actrițelor Dorina Lazăr și Maia Morgenstern și medievistului Andrei Pippidi li s-a conferit titlul de Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor.
- Bogdan Crețu, "Un savant: Mircea Anghelescu", Observatorul cultural, 11 martie 2021
- Nicolae Mecu, "De Mircea", Expres cultural nr. 61, ianuarie 2022
- Muzeul Național al Literaturii Române, https://mnlr.ro/s-a-stins-din-viata-profesorul-criticul-si-istoricul-literar-mircea-anghelescu/
- Uniunea Scriitorilor din România, https://uniuneascriitorilor.ro/2022-04-23-in-memoriam-mircea-anghelescu
Interviuri
modificare- Mircea Anghelescu: „Nu punem întrebările corecte, cele la care istoria literară poate răspunde”, 9 decembrie 2011, Daniel Cristea-Enache, Ziarul de Duminică