Sezonul de Formula 1 din 1952
| Sezonul de Formula 1 din 1952 | |
Durată | 18 mai - 7 septembrie |
|---|---|
Nr. curse | 8 |
Nr. piloți | 108 |
Nr. echipe | 47 |
| Campionul la Piloți | |
.jpg) | |
 Alberto Ascari (Primul titlu) | |
Sezonul de Formula 1 din 1952 a fost cel de-al șaselea sezon al curselor auto de Formula 1 FIA, și a inclus cea de-a treia ediție a Campionatului Mondial al Piloților. Sezonul a fost disputat pe parcursul a opt curse, începând cu Marele Premiu al Elveției pe 18 mai și terminându-se cu Marele Premiu al Italiei pe 7 septembrie. În 1952 s-au desfășurat și multe alte curse care nu au făcut parte din campionat. Alberto Ascari, conducând pentru Scuderia Ferrari, a devenit campionul mondial la piloți.
Rezumatul sezonului modificare
Aflată în imposibilitatea de a finanța construirea unei noi mașini, Alfa Romeo s-a retras din competiție, lăsându-i pe cei de la Ferrari fără adversar. Acest lucru i-a determinat pe organizatorii multor curse să-și îndrepte atenția spre Formula 2. Aici, regulamentul impunea motoare de 2 litri normal aspirate, fapt ce a condus la o participare numeroasă atât din partea organizatorilor, cât și din partea competitorilor. Deși au luat startul multe mașini, victoriile au aparținut tot celor de la Ferrari. Ascari a câștigat șase Mari Premii. El a absentat de la Marele Premiu al Elveției întrucât era implicat în calificările cursei de la Indianapolis. Maserati și Gordini au opus o rezistență modestă, în timp ce prestațiile lui Mike Hawthorn (Cooper) i-au adus acestuia un loc la Ferrari, pentru 1953. Din cauza unui accident destul de grav petrecut la începutul sezonului, Juan Manuel Fangio a ratat toate cursele acestui an.
Toate cursele Campionatului Mondial s-au desfășurat după regulamentul Formulei 2.[1] Din acest sezon, căștile de curse au fost făcute obligatorii în Formula 1.[2]
Piloții și echipele înscrise în campionat modificare
Următorii piloți și constructori au participat în Campionatul Mondial al Piloților din 1952.
.jpg)
,_Paris_Motor_Show_2018,_IMG_0321.jpg){kind=small}
_ret.jpg){kind=small}
Piloții și echipele private care nu și-au construit propriul șasiu și au folosit șasiurile constructorilor existenți sunt arătați mai jos.
- Notă: Tabelele de mai sus nu includ piloții și echipele care au participat doar la cursa de Campionat Mondial de la Indianapolis.
Calendar modificare
Următoarele șapte Mari Premii și Indianapolis 500 au avut loc în 1952.
1. 
|
2. 
|
3. 
|
4. 
|
|---|---|---|---|
| Marele Premiu al Elveției 18 mai |
Indianapolis 500 30 mai |
Marele Premiu al Belgiei 22 iunie |
Marele Premiu al Franței 6 iulie |
 Bremgarten (S) |
 Indianapolis (P) |
 Spa-Francorchamps (S) |
 Rouen-Les-Essarts (S) |
5. 
|
6. 
|
7. 
|
8.
|
| Marele Premiu al Marii Britanii 5 iulie |
Marele Premiu al Germaniei 18 iulie |
Marele Premiu al Țărilor de Jos 2 august |
Marele Premiu al Italiei 23 august |
 Silverstone (P) |
 Nürburgring (P) |
 Zandvoort (P) |
 Monza (P) |
| (P) - pistă; (S) - stradă. | |||
Rezultate modificare
Clasamentul Campionatului Mondial al Piloților modificare
Punctele au fost acordate pe o bază de 8–6–4–3–2 primilor cinci clasați în fiecare cursă, cu un punct suplimentar revenind pilotului care a stabilit cel mai rapid tur al cursei (dacă cel mai rapid tur a fost realizat de mai mulți piloți, punctul s-a împărțit egal la fiecare pilot). Punctele pentru piloții care au condus aceeași mașină au fost împărțite în mod egal, indiferent de cine a condus mai multe tururi. Doar cele mai bune patru rezultate au fost luate în considerare pentru Campionatul Mondial. FIA nu a acordat o clasificare în campionat acelor piloți care nu au obținut puncte.
| Legendă | |
|---|---|
| Culoare | Rezultat |
| Auriu | Câștigător |
| Argintiu | Locul 2 |
| Bronz | Locul 3 |
| Verde | Alte locuri care punctează |
| Albastru | Alte locuri |
| Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC) | |
| Purpuriu | A abandonat cursa (Ab) |
| Negru | Descalificat (DSC) |
| Alb | Nu a luat startul (NS) |
| Roșu | Nu s-a calificat (NSC) |
| Fără culoare | Retras înainte de calificări (Ret) |
| Exclus (EX) | |
| Nu a participat (celulă goală) | |
| Adnotare | Însemnătate |
| P | Pole position |
| R | Cel mai rapid tur |
| (6) | Rezultatul nu a fost luat în considerare pentru CM |
| 1 | A împărțit mașina cu unul sau mai mulți piloți |
Alte curse importante modificare
Aceste curse n-au contat în clasamentul Campionatului Mondial.
.svg){kind=small}
.svg){kind=small}
.svg){kind=small}
Note modificare
- ^ a b c d e f g Alta, BMW, Cisitalia, Cooper, Frazer-Nash, OSCA și Veritas au intrat în campionat doar în calitate de constructori de șasiu.
- ^ Indianapolis 500 nu a fost un Mare Premiu propriu-zis, cursa desfășurându-se pentru mașinile din Campionatul Național AAA.
- ^ Alberto Ascari și-a adjudecat matematic titlul la piloți la Marele Premiu al Germaniei.
- ^ Rezultatele Campionatului Mondial al Piloților din 1952 în Anuarul FIA al Sporturilor Auto 1974, paginile 118-119 arată că Manzon s-a clasat pe locul 6 sub Hawthorn și Fischer, care sunt afișați ca fiind la egalitate pe locul 4.
Referințe modificare
- ^ Peter Higham, The Guinness Guide to International Motor Racing, 1995, page 12
- ^ „Evolution of Formula 1 helmets since the first days of the series until now”. cmhelmets.com. Accesat în .