Alfa Romeo F1
 Alfa Romeo-Ferrari | |
 | |
| Denumire completă | Alfa Romeo F1 Team Stake |
|---|---|
| Sediu | Hinwil, Cantonul Zürich, Elveția |
| Conducerea echipei | Va fi anunțat |
| Director tehnic |  Jan Monchaux |
| Denumire anterioară | Sauber |
| Sezonul de Formula 1 din 2023 | |
| Piloți de curse | 24.  Zhou Guanyu 77.  Valtteri Bottas |
| Piloți de teste | Théo Pourchaire[1] |
| Șasiuri | C43 |
| Motor | Ferrari 066/10 |
| Pneuri | Pirelli |
| Evoluția în Campionatul Mondial de Formula 1 | |
| Ani activi | 1950-1951, 1979-1985, 2019-prezent |
| Titluri la constructori | 0 |
| Titluri la piloți |  Giuseppe Farina(1950)  Juan Manuel Fangio(1951) |
| Starturi | 201 |
| Victorii | 11 (5.47%) |
| Pole-uri | 12 (5.97%) |
| Tururi rapide | 16 (7.96%) |
| Podiumuri | 28 (13.93%) |
| Puncte | 191 |
| Prima cursă | MP al Marii Britanii din 1950 |
| Prima victorie | MP al Marii Britanii din 1950 |
| Ultima victorie | MP al Spaniei din 1951 |
| Poziția în 2022 | Locul 6 (55 de puncte) |
| Prezență online | |
| pagină Facebook cont Twitter | |
Modifică text  | |
Alfa Romeo F1 Team Stake este o echipă de Formula 1 care reprezintă constructorul italian de automobile, Alfa Romeo, însă evoluează în Campionatul Mondial sub licență elvețiană. A debutat la prima cursă din noul Campionat Mondial de Formula 1, înființat în 1950, la Marele Premiu al Marii Britanii.
Prin piloții ei, Nino Farina și Juan Manuel Fangio, a dominat primele două sezoane ale Campionatului Mondial, câștigând titlurile la piloți din 1950 și 1951. S-a retras după din Formula 1, întorcându-se ulterior după 28 de ani în sezonul 1979 pentru a avea o aventură de 7 ani, până în 1985, însă fără mari realizări. La sfârșitul sezonului 2018, echipa lui Peter Sauber, Sauber F1 Team, a fost redenumită în Alfa Romeo Racing, iar numele Alfa Romeo a revenit din nou în Formula 1 începând cu sezonul din 2019, însă doar ca măsură de branding, proprietatea, licența de curse (Elveția) și structura de conducere rămânând neschimbate de la echipa precedentă.
IstoricModificare
Un nou campionat și un triumf surpinzător (1950-1951)Modificare
După pauza impusă de perioada de război, „Alfetta” (mașina de curse a echipei) nu a avut rivali. În 1950, a fost inaugurat noul Campionat Mondial de Formula 1, iar pentru Tipo 158 a însemnat unsprezece victorii în 11 curse cu Giuseppe "Nino" Farina câștigând titlul, urmat anul viitor de Juan Manuel Fangio cu Tipo 159. A fost un început promițător pentru o echipa înființată de Enzo Ferrari, având în vedere bugetul limitat al echipei din Milano însă, cu toate acestea, Alfa Romeo s-a confruntat cu o concurență sporită din partea fostului lor angajat, Ferrari; Alfa Romeo, o companie de stat, a decis să se retragă după un refuz al guvernului italian de a finanța proiectarea scumpă a unei mașini noi care să înlocuiască vechile modele de 13 ani.[2]
Autodelta, Marlboro și Benetton Team Alfa Romeo (1979-1985)Modificare
În 1977, și după o anumită convingere de către Chiti, Alfa Romeo i-a permis lui Autodelta să înceapă să dezvolte o mașină de Formula 1 în numele lor. Numită astfel Alfa Romeo 177, mașina a debutat la Marele Premiu al Belgiei din 1979. Parteneriatul cu Brabham se încheiase înainte de sfârșitul sezonului, echipa lui Bernie Ecclestone revenind la motoarele Ford/Cosworth DFV. Acest al doilea proiect Alfa în Formula 1 nu a avut niciodată succes cu adevărat în timpul existenței sale de la mijlocul anului 1979 până la sfârșitul anului 1985. În această perioadă, Alfa Romeo a obținut două pole positions, Bruno Giacomelli a condus o mare parte din Marele Premiu al Statelor Unite din 1980 înainte de a se retrage cu probleme elctrice, trei locuri 3, două locuri 2 și un tur rapid. De asemenea, au îndurat tragedia când pilotul lor, Patrick Depailler, a fost ucis testând în Marele Premiu al Germaniei din 1980 la Hockenheimring. În 1981, ei aveau serviciile lui Mario Andretti, dar au continuat să fie persecutați de o fiabilitate redusă. După o restructurare a Autodelta, operațiunile echipei și proiectarea mașinii au fost externalizate către Euroracing în 1982, motoarele de lucru fiind încă furnizate de Autodelta.[3] Cel mai bun sezon al echipei a fost 1983, când echipa a trecut la motorul 890T V8 turbocompresor și a obținut locul 6 în Campionatul Constructorilor, în mare parte datorită celor două locuri secunde obținute de Andrea de Cesaris.
Mașina echipei din 1985, Alfa Romeo 185T, s-a dovedit a fi atât de necompetitivă încât mașina din 1984, 184T, a fost reluată în funcțiune la mijlocul sezonului. După ce a fost actualizat la specificațiile din 1985, mașina, numită acum 184 TB, a fost de fapt o îmbunătățire față de mașina din 1985, dar rezultatele nu apăreau. Într-un interviu acordat în 2000, Riccardo Patrese a descris modelul 185T drept „cea mai proastă mașină pe care am condus-o vreodată”.
Alfa Romeo a ieșit din Formula 1 drept constructor după ultima cursă din sezonul 1985 din Australia.
Alfa Romeo F1 Team (2019-prezent)Modificare
Parteneriatul de lungă durată dintre Sauber și sponsorul de titlu, Alfa Romeo, a fost inițiat în 2018. În ultimul an, echipa a făcut progrese continue și a terminat campionatul pe locul 8. Termenul colaborării a fost prelungit în continuare, proprietatea și conducerea Sauber rămânând neschimbate și independente. În calitate de Alfa Romeo Racing, obiectivul continuă să fie obținerea de rezultate ambițioase în culmea sportului cu motor.[4] Avându-i ca piloți pe experimentatul finlandez, Kimi Räikkönen, cel care a revenit la Sauber după 18 ani, și pe italianul Antonio Giovinazzi, echipa a terminat din nou pe locul 8 în clasament, locul 4 și 5 în Marele Premiu al Braziliei din 2019 fiind cele mai bune rezultate într-un Mare Premiu.
Pentru sezonul din 2020, Alfa Romeo i-a anunțat ca piloți pe aceiași din sezonul trecut, Kimi Räikkönen și Antonio Giovinazzi. Sezonul a fost însă unul dezamăgitor. După ce a reușit doar 5 clasări în puncte (locul 9 fiind cel mai bun rezultat al sezonului) echipa a terminat campionatul pe locul 8 în clasamentul la constructori cu 8 puncte acumulate.
Alfa Romeo a continuat din nou cu Räikkönen și Giovinazzi pentru sezonul din 2021. Echipa a avut un sezon mai bun decât în 2020, reușind să adune 13 puncte în campionat, cea mai bună poziție atinsă în sezon fiind locul 8 de două ori, în Marele Premiu al Rusiei și cel de la Ciudad de México. Echipa a terminat pe locul 9 în Campionatul la Constructori, penultimul.
Începând cu sezonul din 2022, echipa a decis să renunțe la denumirea „Racing”, numele rămânând doar „Alfa Romeo F1”.[5] Räikkönen s-a retras din Formula 1 după ce a încheiat sezonul 2021,[6] în timp ce Giovinazzi a părăsit echipa pentru a concura în Formula E.[7] Echipa l-a semnat pe fostul pilot de la Mercedes, Valtteri Bottas,[8] și pe pilotul de Formula 2, Zhou Guanyu, pentru sezonul 2022.[9] Odată cu noile reglementări din F1, echipa a avut cel mai bun parcurs într-un sezon de la revenirea ei în 2019. Zhou a marcat puncte la debutul său în F1, la Marele Premiu al Bahrainului din 2022, terminând cursa pe locul 10. Cea mai bună poziție din sezon îl reprezintă locul 5 atins de Bottas în Marele Premiu al Emiliei-Romagna din 2022. Alfa Romeo a încheiat campionatul constructorilor pe locul 6, cu 55 de puncte acumulate.
Palmares în Formula 1Modificare
| Sezon | Piloți | Puncte | Loc clasament general |
|---|---|---|---|
| 2022 | Valtteri Bottas Zhou Guanyu |
55 | 6 |
| 2021 | Kimi Raikkonen (20 de curse) Antonio Giovinazzi Robert Kubica (2 curse) |
13 | 9 |
| 2020 | Kimi Raikkonen Antonio Giovinazzi |
8 | 8 |
| 2019 | Kimi Raikkonen Antonio Giovinazzi |
57 | 8 |
| 1985 | Riccardo Patrese Eddie Cheever |
0 | - |
| 1984 | Riccardo Patrese Eddie Cheever |
11 | 8 |
| 1983 | Andrea de Cesaris Mauro Baldi |
8 | 6 |
| 1982 | Andrea de Cesaris Bruno Giacomelli |
7 | 10 |
| 1981 | Mario Andretti Bruno Giacomelli |
10 | 9 |
| 1980 | Patrick Depailler Vittorio Brambilla Andrea de Cesaris Bruno Giacomelli |
4 | 11 |
| 1979 | Bruno Giacomelli Vittorio Brambilla |
0 | - |
| 1951 | Giuseppe Farina (7 curse) Juan Manuel Fangio (7 curse) Toulo de Graffenried (3 curse) Consalvo Sanesi (4 cursă) Luigi Fagioli (1 cursă) Felice Bonetto (4 curse) Paul Pietsch (1 cursă) |
- | - |
| 1950 | Juan Manuel Fangio (6 curse) Giuseppe Farina (6 curse) Luigi Fagioli (6 curse) Reg Parnell (1 cursă) Consalvo Sanesi (1 cursă) Piero Taruffi (1 cursă) |
- | - |
ReferințeModificare
- Note
- ^ Wood, Ida (). „Pourchaire to be Alfa Romeo reserve in 2023 but unsure where he'll race”. Formula Scout. Accesat în .
- ^ „ALFA ROMEO'S RACING HISTORY”. Accesat în .
- ^ Lini, Franco (ianuarie 1985). „La settima volta dell'Alfa” [Alfa's seventh lap]. Quattroruote (în Italian). Milan, Italy: Editoriale Domus. 30 (351): 186.
- ^ „Dive into our rich racing heritage”. Accesat în .
- ^ „Alfa Romeo change F1 team name and logo for 2022”. racingnews365.com. .
- ^ „'My wife will be more emotional than me' says Raikkonen ahead of his final F1 appearance | Formula 1”. www.formula1.com (în engleză). Formula 1.
- ^ „'I don't think this will be my last F1 race' vows Giovinazzi ahead of final weekend with Alfa Romeo | Formula 1®”. www.formula1.com (în engleză). Formula 1.
- ^ „Alfa Romeo announce Valtteri Bottas to join the team in 2022 on multi-year deal | Formula 1®”. www.formula1.com (în engleză). Formula 1.
- ^ „Alfa Romeo announce Zhou Guanyu as Valtteri Bottas's team mate for 2022 | Formula 1®”. www.formula1.com (în engleză). Formula 1.
- Bibliografie
- Henry, Alan (). Brabham, the Grand Prix Cars. Osprey. ISBN 0-905138-36-8.
- Nye, Doug (). Autocourse history of the Grand Prix car 1966–85. Hazleton publishing. ISBN 0-905138-37-6.
Legături externeModificare
Materiale media legate de Alfa Romeo F1 la Wikimedia Commons