Sezonul de Formula 1 din 1982

Campionatul Mondial de Formula 1
Sezonul 1982
Campionul la Piloți
Anefo 932-2378 Keke Rosberg, Zandvoort, 03-07-1982 - Restoration.jpg
Finlanda Keke Rosberg (Primul titlu)
Campionul la Constructori
Grand Prix op Zandvoort autos onderweg, Bestanddeelnr 253-8755.jpg
Italia Ferrari (Al 7-lea titlu)
Informații
Durată 23 ianuarie - 25 septembrie
Nr. de curse 16
Nr. de piloți 40
Nr. de echipe 17
Alte sezoane
1981 1983

Campionatul Mondial FIA de Formula 1 din 1982 a fost cel de-al 33-lea sezon din campionatul de curse auto pentru mașinile de Formula 1, recunoscut de organismul de conducere al sportului internațional, Federația Internațională de Automobilism (FIA), ca fiind competiția de cea mai înaltă clasă pentru mașinile de curse. Campionatul a fost disputat pe parcursul a șaisprezece curse, începând în Africa de Sud pe 23 ianuarie și terminându-se în Statele Unite pe 25 septembrie. Campionatul Piloților a fost câștigat de Keke Rosberg și Campionatul Constructorilor de Scuderia Ferrari.

Campionatul a început cu o grevă a piloților la cursa de deschidere a sezonului din Africa de Sud și a avut un boicot parțial al cursei ca parte a războiului FISA-FOCA aflat în desfășurare la Marele Premiu al statului San Marino. Eventualul campion, Rosberg, a câștigat o singură cursă în timpul sezonului – Marele Premiu al Elveției – dar consecvența i-a oferit Campionatul Piloților, cu cinci puncte peste Pironi și John Watson. Rosberg a fost al doilea pilot care a cucerit titlul câștigând o singură cursă în sezon, după Mike Hawthorn în 1958. Unsprezece piloți din șapte echipe au câștigat o cursă în timpul sezonului, niciun pilot nu a câștigat mai mult de două ori; a existat o serie de nouă câștigători diferiți în nouă curse consecutive, de la Marele Premiu al Principatului Monaco până la Marele Premiu al Elveției. Ferrari, care l-a înlocuit pe Villeneuve cu Patrick Tambay și pePironi cu campionul mondial din 1978, Mario Andretti, a reușit să marcheze suficiente puncte pentru a-și asigura Campionatul Constructorilor, terminând cu cinci puncte mai mult decât McLaren, pe locul doi, în timp ce Renault a ocupat locul trei.

Doi piloți au murit în 1982: Gilles Villeneuve în timpul calificărilor pentru Marele Premiu al Belgiei și Riccardo Paletti la startul Marelui Premiu al Canadei. Didier Pironi, liderul campionatului, a suferit, de asemenea, un accident ce i-a încheiat prematur cariera în timp ce se califica pentru Marele Premiu al Germaniei. Aceste incidente și alte câteva accidente majore și adesea violente au dus la modificări ale reglementărilor pentru a crește siguranța pilotului pentru sezonul 1983. Jurnalistul de motorsport, Nigel Roebuck a scris mai târziu că 1982 a fost „un an urât, marcat de tragedii, disensiuni, lăcomie și totuși, paradoxal, a produs unele dintre cele mai memorabile curse văzute vreodată”.[1] Sezonul 1982 a fost, de asemenea, sfârșitul unei ere în care unul până la doi sau mai mulți piloți de F1 au fost uciși în fiecare an. Din 1983 până în prezent, doar 4 piloți au fost uciși în evenimentele și sesiunile de teste de Mare Premiu: Elio de Angelis la un test la Paul Ricard în 1986, Ayrton Senna și Roland Ratzenberger la Marele Premiu al statului San Marino din 1994 în timpul cursei și, respectiv, în timpul calificărilor de sâmbătă, și Jules Bianchi în timpul Marelui Premiu al Japoniei din 2014. Prima mașină realizată în întregime din fibră de carbon a fost introdusă de McLaren în 1981 și, începând cu acest an, tot mai multe echipe au început să folosească această tehnologie și, efectiv, fiecare echipă o folosea până în sezonul 1985. Circuitele au devenit, de asemenea, mai sigure, iar alte circuite care nu erau capabile sau proprietarii circuitelor menționate care nu puteau sau nu doreau să le facă mai sigure au fost abandonate.

A fost și ultima dată când sezonul a început așa de devreme (în luna ianuarie), începând cu sezonul 1983, toate edițiile au început întotdeauna puțin mai târziu, în martie sau aprilie (cu excepția sezonului 2020); pe de altă parte, a fost și ultima dată când sezonul s-a încheiat puțin mai devreme (în luna septembrie), tot din 1983 încoace toate edițiile s-au încheiat întotdeauna mai târziu, cel puțin în octombrie sau noiembrie.

Piloții și echipele înscrise în campionatModificare

Piloții și echipele următoare au fost incluse în sezonul din 1982 al campionatului:

Imagine Concurent Constructor Motor Șasiu Pneu Piloți
Nr. Numele pilotului Etape
    Parmalat Racing Team Brabham[a] BMW M12/13 1,5 L4t BT49C
BT49D
BT50
G 1   Nelson Piquet 1-3, 5–16
Ford Cosworth DFV 3,0 V8 2   Riccardo Patrese 1-3, 5–16
    Team Tyrrell Tyrrell Ford Cosworth DFV 3,0 V8 011 G 3   Michele Alboreto Toate
4   Slim Borgudd 1–3
  Brian Henton 4–16
    TAG Williams Team Williams Ford Cosworth DFV 3,0 V8 FW07C
FW07D
FW08
G 5   Carlos Reutemann 1–2
  Mario Andretti 3
  Derek Daly 5–16
6   Keke Rosberg 1–3, 5–16
    Marlboro McLaren International McLaren Ford Cosworth DFV 3,0 V8 MP4/1B M 7   John Watson 1–3, 5–16
8   Niki Lauda 1–3, 5–16
    Team ATS ATS Ford Cosworth DFV 3,0 V8 D5 A
M
9   Manfred Winkelhock Toate
10   Eliseo Salazar Toate
    John Player Team Lotus Lotus Ford Cosworth DFV 3,0 V8 87B
91
G 11   Elio de Angelis 1–3, 5–16
12   Nigel Mansell 1–3, 5–8, 10, 12–16
  Roberto Moreno 9
  Geoff Lees 11
    Ensign Racing Ensign Ford Cosworth DFV 3,0 V8 N180B
N181
A
M
14   Roberto Guerrero 1–3, 5–16
    Equipe Renault Elf Renault Renault-Gordini EF1 1,5 V6t RE30B M 15   Alain Prost Toate
16   René Arnoux Toate
    Rothmans March Grand Prix Team
  LBT Team March
March Ford Cosworth DFV 3,0 V8 821 P
A
17   Jochen Mass 1–3, 5–11
  Rupert Keegan 12–16
18   Raul Boesel 1–3, 5–16
19   Emilio de Villota 5–9
    Fittipaldi Automotive Fittipaldi Ford Cosworth DFV 3,0 V8 F8D
F9
P 20   Chico Serra 1–3, 5–16
    Marlboro Team Alfa Romeo Alfa Romeo Alfa Romeo 1260 3,0 V12 179D
182
182B
M 22   Andrea de Cesaris Toate
23   Bruno Giacomelli Toate
    Equipe Ligier Gitanes Ligier Matra MS81 3,0 V12 JS17B
JS19
M 25   Eddie Cheever 1–3, 5–16
26   Jacques Laffite 1–3, 5–16
    Scuderia Ferrari SpA SEFAC Ferrari Ferrari 021 1,5 V6t 126C2 G 27   Gilles Villeneuve 1–5
  Patrick Tambay 9–16
28   Didier Pironi 1–12
  Mario Andretti 15–16
    Arrows Racing Team Arrows Ford Cosworth DFV 3,0 V8 A4
A5
P 29   Brian Henton 1–3
  Marc Surer 5–16
30   Mauro Baldi 1–3, 5–16
    Osella Squadra Corse Osella Ford Cosworth DFV 3,0 V8 FA1C P 31   Jean-Pierre Jarier Toate
32   Riccardo Paletti 1–8
    Theodore Racing Team Theodore Ford Cosworth DFV 3,0 V8 TY01
TY02
A
G
33   Derek Daly 1–3
  Jan Lammers 5–7, 9–11
  Geoff Lees 8
  Tommy Byrne 12–16
    Candy Toleman Motorsport
  Toleman Group Motorsport
Toleman Hart 415T 1,5 L4t TG181B
TG181C
TG183
P 35   Derek Warwick 1–6, 9–16
36   Teo Fabi 1–6, 9–16
Sursa:[2]

CalendarModificare

Următoarele șaisprezece Mari Premii au avut loc în 1982.

1.   2.   3.   4.  
Marele Premiu al Africii de Sud
11-13 martie
Marele Premiu al Braziliei
25-27 martie
Marele Premiu al Vestului Statelor Unite
15-17 aprilie
Marele Premiu al statului San Marino
30 apr-1 mai
 
Kyalami (P)
 
Jacarepaguá (P)
 
Long Beach (S)
 
Imola (P)
5.   6.   7.   8.  
Marele Premiu al Belgiei
7-9 mai
Marele Premiu al Principatului Monaco
20, 22-23 mai
Marele Premiu de la Detroit
4-6 iunie
Marele Premiu al Canadei
11-13 iunie
 
Zolder (P)
 
Monaco (S)
 
Detroit (S)
 
Gilles Villeneuve (S)
9.   10.   11.   12.  
Marele Premiu al Țărilor de Jos
1-3 iulie
Marele Premiu al Marii Britanii
16-18 iulie
Marele Premiu al Franței
23-25 iulie
Marele Premiu al Germaniei
6-8 august
 
Zandvoort (P)
 
Brands Hatch (P)
 
Paul Ricard (P)
 
Hockenheimring (P)
13.   14.   15.   16.  
Marele Premiu al Austriei
13-15 august
Marele Premiu al Elveției
27-29 august
Marele Premiu al Italiei
10-12 octombrie
Marele Premiu al Las Vegasului
23-25 septembrie
 
Österreichring (P)
 
Dijon-Prenois (P)
 
Monza (P)
 
Caesars Palace (S)
(P) - pistă; (S) - stradă. Surse:[3][4][5]

Următoarele runde au fost incluse în calendarul provizoriu publicat de FIA, dar au fost anulate ulterior:

Mare Premiu Circuit Data programată
  Marele Premiu al Argentinei  
Juan y Oscar Gálvez (P)
7 martie[b]
  Marele Premiu al Spaniei  
Jarama (P)
27 iunie[c]

Rezultate și clasamenteModificare

Marile PremiiModificare

Etapa Mare Premiu Pole position Cel mai rapid tur Pilotul câștigător Constructorul câștigător Raport
1   Marele Premiu al Africii de Sud   René Arnoux   Alain Prost   Alain Prost   Renault Raport
2   Marele Premiu al Braziliei   Alain Prost   Alain Prost   Alain Prost[d]   Renault Raport
3   Marele Premiu al Vestului Statelor Unite   Andrea de Cesaris   Niki Lauda   Niki Lauda   McLaren-Ford Raport
4   Marele Premiu al statului San Marino   René Arnoux   Didier Pironi   Didier Pironi   Ferrari Raport
5   Marele Premiu al Belgiei   Alain Prost   John Watson   John Watson   McLaren-Ford Raport
6   Marele Premiu al Principatului Monaco   René Arnoux   Riccardo Patrese   Riccardo Patrese   Brabham-Ford Raport
7   Marele Premiu de la Detroit   Alain Prost   Alain Prost   John Watson   McLaren-Ford Raport
8   Marele Premiu al Canadei   Didier Pironi   Didier Pironi   Nelson Piquet   Brabham-BMW Raport
9   Marele Premiu al Țărilor de Jos   René Arnoux   Derek Warwick   Didier Pironi   Ferrari Raport
10   Marele Premiu al Marii Britanii   Keke Rosberg   Brian Henton   Niki Lauda   McLaren-Ford Raport
11   Marele Premiu al Franței   René Arnoux   Riccardo Patrese   René Arnoux   Renault Raport
12   Marele Premiu al Germaniei   Didier Pironi[e]   Nelson Piquet   Patrick Tambay   Ferrari Raport
13   Marele Premiu al Austriei   Nelson Piquet   Nelson Piquet   Elio de Angelis   Lotus-Ford Raport
14   Marele Premiu al Elveției   Alain Prost   Alain Prost   Keke Rosberg   Williams-Ford Raport
15   Marele Premiu al Italiei   Mario Andretti   René Arnoux   René Arnoux   Renault Raport
16   Marele Premiu al Las Vegasului   Alain Prost   Michele Alboreto   Michele Alboreto   Tyrrell-Ford Raport
Sursa:[12]

Sistemul de punctajModificare

Punctele sunt acordate primilor șase piloți care au terminat în fiecare cursă, folosind următoarea structură:[13]

Loc 1 2 3 4 5 6
Puncte 9 6 4 3 2 1

Pentru a obține toate punctele, câștigătorul cursei trebuie să termine cel puțin 75% din distanța programată.[1] Jumătate de puncte au fost acordate dacă câștigătorul cursei termină mai puțin de 75% din distanță, cu condiția terminării a cel puțin două tururi complete. În cazul de egalitate la încheierea campionatului, s-a folosit un sistem de numărătoare, cel mai bun rezultat fiind folosit pentru a decide clasamentul final.[2] Pentru campionatul la piloți, doar cele unsprezece cele mai bune rezultate au contribuit la Campionatul Mondial.

Note
  • ^1 - În cazul în care nu s-au încheiat două tururi complete, nu s-a acordat niciun punct și cursa a fost abandonată.
  • ^2 - În cazul în care doi sau mai mulți piloți au realizat același cel mai bun rezultat de un număr egal de ori, s-a folosit următorul cel mai bun rezultat.

Clasament Campionatul Mondial al PiloțilorModificare

Poz. Pilot RSA
 
BRA
 
USW
 
SMR
 
BEL
 
MON
 
DET
 
CAN
 
NED
 
GBR
 
FRA
 
GER
 
AUT
 
SUI
 
ITA
 
LVG
 
Puncte
1   Keke Rosberg 5 DSC 2 2 Ret 4 Ret 3 RetP 5 3 2 1 8 5[f] 44
2   Didier Pironi 18 6 Ret 1R NS 2 3 9P
R
1 2 3 NSP 39
3   John Watson 6 2 6 1R Ret 1 3 9 Ret Ret Ret 9 13 4 2 39
4   Alain Prost 1R 1P
R
Ret Ret RetP 7 NCP
R
Ret Ret 6 2 Ret 8 2P
R
Ret 4P 34
5   Niki Lauda 4 Ret 1R DSC Ret Ret Ret 4 1 8 NS 5 3 Ret Ret 30
6   René Arnoux 3P Ret Ret RetP Ret RetP 10 Ret RetP Ret 1P 2 Ret 16 1R Ret 28
7   Patrick Tambay 8 3 4 1 4 NS 2 NS 25
8   Michele Alboreto 7 4 4 3 Ret 10 Ret Ret 7 Ret 6 4 Ret 7 5 1R 25
9   Elio de Angelis 8 Ret 5 4 5 Ret 4 Ret 4 Ret Ret 1 6 Ret Ret 23
10   Riccardo Patrese Ret Ret 3 Ret 1R Ret 2 15 Ret RetR Ret Ret 5 Ret Ret 21
11   Nelson Piquet Ret DSC Ret 5 Ret NSC 1 2 Ret Ret RetR RetP
R
4 Ret Ret 20
12   Eddie Cheever Ret Ret Ret 3 Ret 2 10 NSC Ret 16 Ret Ret Ret 6 3 15
13   Derek Daly 14 Ret Ret Ret 6 5 7 5 5 7 Ret Ret 9 Ret 6 8
14   Nigel Mansell Ret 3 7 Ret 4 Ret Ret Ret 9 Ret 8 7 Ret 7
15   Carlos Reutemann 2 Ret 6
=   Gilles Villeneuve Ret Ret DSC 2 NS[g] 6
17   Andrea de Cesaris 13 Ret RetP Ret Ret 3 Ret 6 Ret Ret Ret Ret Ret 10 10 9 5
18   Jacques Laffite Ret Ret Ret 9 Ret 6 Ret Ret Ret 14 Ret 3 Ret Ret Ret 5
19   Mario Andretti Ret 3P Ret 4
20   Jean-Pierre Jarier Ret 9 Ret 4 Ret NSC Ret Ret 14 Ret Ret Ret NSC Ret Ret NS 3
21   Marc Surer 7 9 8 5 10 Ret 13 6 Ret 15 Ret 7 3
22   Bruno Giacomelli 11 Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret 11 7 9 5 Ret 12 Ret 10 2
23   Eliseo Salazar 9 Ret Ret 5 Ret Ret Ret Ret 13 NSC Ret Ret NSC 14 9 NSC 2
24   Manfred Winkelhock 10 5 Ret DSC Ret Ret Ret NSC 12 NSC 11 Ret Ret Ret NSC NC 2
25   Mauro Baldi NSC 10 NSC Ret NSC Ret 8 6 9 Ret Ret 6 NSC 12 11 2
26   Chico Serra 17 Ret NSC 6 NSPC 11 NSC Ret Ret NSC 11 7 NSC 11 NSC 1
  Brian Henton NSC NSC Ret Ret Ret 8 9 NC Ret 8R 10 7 Ret 11 Ret 8 0
  Jochen Mass 12 8 8 Ret NSC 7 11 Ret 10 Ret 0
  Slim Borgudd 16 7 10 0
  Raul Boesel 15 Ret 9 8 NSPC Ret Ret Ret NSC NSC Ret NSC Ret NSC 13 0
  Roberto Guerrero NSC Ret NSC NSC Ret Ret NSC Ret NSC 8 Ret Ret NC NS 0
  Derek Warwick Ret NSC NSPC Ret Ret NSC RetR Ret 15 10 Ret Ret Ret Ret 0
  Rupert Keegan NSC Ret Ret NSC 12 0
  Geoff Lees Ret 12 0
  Teo Fabi NSC NSC NSC NC Ret NSPC NSC Ret Ret NSC Ret Ret Ret NSC 0
  Riccardo Paletti NSC NSPC NSC Ret NSPC NSPC NS Ret[h] 0
  Tommy Byrne NSC Ret NSC NSC Ret 0
  Jan Lammers NSC NSC NSC Ret NSC NSC 0
  Emilio de Villota NSPC NSPC NSC NSC NSPC 0
  Roberto Moreno NSC 0
Poz. Pilot RSA
 
BRA
 
USW
 
SMR
 
BEL
 
MON
 
DET
 
CAN
 
NED
 
GBR
 
FRA
 
GER
 
AUT
 
SUI
 
ITA
 
LVG
 
Puncte
Legendă
Culoare Rezultat
Auriu Câștigător
Argintiu Locul 2
Bronz Locul 3
Verde Alte locuri care punctează
Albastru Alte locuri
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu Nu s-a clasat, retras (Ret)
Roșu Nu s-a calificat (NSC)
Nu s-a precalificat (NSPC)
Negru Descalificat (DSC)
Alb Nu a luat startul (NS)
Cursă anulată (C)
Fără culoare Doar s-a antrenat (DSA)
Exclus (EX)
Adnotare Însemnătate
P Pole position
R Cel mai rapid tur
(6) Rezultatul nu a fost luat în considerare pentru CM


Clasament Campionatul Mondial al ConstructorilorModificare

Poz. Constructor RSA
 
BRA
 
USW
 
SMR
 
BEL
 
MON
 
DET
 
CAN
 
NED
 
GBR
 
FRA
 
GER
 
AUT
 
SUI
 
ITA
 
LVG
 
Puncte
1   Ferrari 18 6 Ret 1R NS 2 3 9P
R
1 2 3 1 4 NS 2 Ret[i] 74
Ret Ret DSC 2 8 3 4 NSP 3P NS
2   McLaren-Ford 4 2 1R 1R Ret 1 3 4 1 8 Ret 5 3 4 2 69
6 Ret 6 DSC Ret Ret Ret 9 Ret Ret NS 9 13 Ret Ret
3   Renault 1R 1P
R
Ret RetP RetP 7 10 Ret RetP 6 1P 2 8 2P
R
1R 4P 62
3P Ret Ret Ret Ret RetP NCP
R
Ret Ret Ret 2 Ret Ret 16 Ret Ret
4   Williams-Ford 2 Ret 2 2 6 4 7 3 5 5 3 2 1 8 5 58
5 DSC Ret Ret Ret 5 Ret 5 RetP 7 Ret Ret 9 Ret 6
5   Lotus-Ford 8 3 5 4 4 Ret 4 Ret 4 12 9 1 6 7 Ret 30
Ret Ret 7 Ret 5 Ret Ret NSC Ret Ret Ret Ret 8 Ret Ret
6   Tyrrell-Ford 7 4 4 3 Ret 8 9 NC 7 8R 6 4 Ret 7 5 1R 25
16 7 10 Ret Ret 10 Ret Ret Ret Ret 10 7 Ret 11 Ret 8
7   Brabham-BMW Ret 5 Ret NSC 1 2 Ret RetR RetR RetP
R
4 Ret Ret 22
Ret Ret 15 Ret Ret Ret Ret 5 Ret Ret
8   Ligier-Matra Ret Ret Ret 3 Ret 2 10 Ret Ret 14 Ret 3 Ret 6 3 20
Ret Ret Ret 9 Ret 6 Ret NSC Ret 16 Ret Ret Ret Ret Ret
9   Brabham-Ford Ret 3 1R Ret 2 19
DSC Ret
10   Alfa Romeo 11 Ret RetP Ret Ret 3 Ret 6 11 7 9 5 Ret 10 10 9 7
13 Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret 12 Ret 10
11   Arrows-Ford NSC 10 Ret 7 9 8 5 6 9 13 6 6 15 12 7 5
NSC NSC NSC Ret NSC Ret 8 10 Ret Ret Ret Ret NSC Ret 11
12   ATS-Ford 9 5 Ret 5 Ret Ret Ret Ret 12 NSC 11 Ret Ret 14 9 NC 4
10 Ret Ret DSC Ret Ret Ret NSC 13 NSC Ret Ret NSC Ret NSC NSC
13   Osella-Ford Ret 9 Ret 4 Ret NSC Ret Ret 14 Ret Ret Ret NSC Ret Ret NS 3
NSC NSPC NSC Ret NSPC NSPC NS Ret
14   Fittipaldi-Ford 17 Ret NSC 6 NSPC 11 NSC Ret Ret NSC 11 7 NSC 11 NSC 1
  March-Ford 12 8 8 8 NSC 7 11 Ret 10 Ret Ret Ret Ret NSC 12 0
15 Ret 9 Ret NSPC Ret Ret Ret NSC NSC NSC NSC Ret NSC 13
NSPC NSPC NSC NSC NSPC
  Ensign-Ford NSC Ret NSC NSC Ret Ret NSC Ret NSC 8 Ret Ret NC NS 0
  Toleman-Hart Ret NSC NSPC NC Ret NSC RetR Ret 15 10 Ret Ret Ret Ret 0
NSC NSC NSC Ret Ret NSPC NSC Ret Ret NSC Ret Ret Ret NSC
  Theodore-Ford 14 Ret Ret NSC NSC NSC Ret Ret NSC NSC NSC Ret NSC NSC Ret 0
Poz. Constructor RSA
 
BRA
 
USW
 
SMR
 
BEL
 
MON
 
DET
 
CAN
 
NED
 
GBR
 
FRA
 
GER
 
AUT
 
SUI
 
ITA
 
LVG
 
Puncte
Legendă
Culoare Rezultat
Auriu Câștigător
Argintiu Locul 2
Bronz Locul 3
Verde Alte locuri care punctează
Albastru Alte locuri
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu Nu s-a clasat, retras (Ret)
Roșu Nu s-a calificat (NSC)
Nu s-a precalificat (NSPC)
Negru Descalificat (DSC)
Alb Nu a luat startul (NS)
Cursă anulată (C)
Fără culoare Doar s-a antrenat (DSA)
Exclus (EX)
Adnotare Însemnătate
P Pole position
R Cel mai rapid tur
(6) Rezultatul nu a fost luat în considerare pentru CM

Notă:

  • Pozițiile sunt sortate după cel mai bun rezultat, rândurile nefiind legate de piloți. În caz de egalitate de puncte, cele mai bune poziții obținute au determinat rezultatul.

NoteModificare

  1. ^ Brabham a intrat în etapele 1, 5 și 9-16 cu motorul BMW, în etapele 6-8 cu ambele motoare BMW și Ford, iar în etapele 2-3 echipa a concurat doar cu motorul Ford.
  2. ^ Marele Premiu al Argentinei a fost inițial programat pentru 7 martie, dar a fost anulat din cauza lipsei de sponsori, deoarece mai mulți s-au retras datorită incertitudinii în urma grevei piloților din cursa de deschidere.[6] Marele Premiu a fost, de asemenea, anulat din cauza tulburărilor politice din Argentina.[7]
  3. ^ Marele Premiu al Spaniei a fost omis din calendar pentru mai multe motive. Circuito del Jarama, unde a avut loc cursa în anul precedent, era nepopular în rândul piloților.[8] În plus, organizatorii nu și-au plătit taxele pentru 1981.[9] Deși cursa a fost reinstaurată pentru 27 iunie, după ce organizatorii și-au plătit datoriile față de Asociația Constructorilor de Formula 1 (FOCA),[10][11] protestele echipelor față de natura periculoasă, pista foarte îngustă și facilitățile învechite ale locației din Jarama au dus la anularea cursei.[8]
  4. ^ Nelson Piquet și Keke Rosberg au terminat inițial primul și, respectiv, al doilea loc, dar ambii au fost descalificați după ce mașinile lor s-au dovedit a fi subgreutate. Alain Prost, care a terminat inițial pe locul al treilea, a fost recunoscut drept câștigătorul cursei.
  5. ^ Didier Pironi a stabilit cel mai rapid timp în calificări, dar nu a început cursa după ce a suferit un accident în timpul antrenamentelor. Pole position-ul a rămas liber pe grilă. Alain Prost, de pe locul doi, a fost primul pilot de pe grilă. Pironi este încă considerat că deținătorul de pole position.
  6. ^ Keke Rosberg și-a adjudecat titlul la piloți la Marele Premiu al Las Vegasului.
  7. ^ Gilles Villeneuve a decedat în urma unui accident în virajul Terlamenbocht din timpul calificărilor pentru Marele Premiu al Belgiei.
  8. ^ Riccardo Paletti a decedat în urma unui accident la startul Marelui Premiu al Canadei.
  9. ^ Ferrari și-a adjudecat titlul la constructori la Marele Premiu al Las Vegasului.

ReferințeModificare

  1. ^ Roebuck 1999, p. 170.
  2. ^ Hilton 2007, p. 23.
  3. ^ „1982 Race Results”. formula1.com. Formula One World Championship Limited. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ „The greatest Formula 1 title showdowns - part four”. Autosport. . Accesat în . 
  5. ^ Sylt, Christian (). „F1 plans trip to Las Vegas for grand prix on The Strip”. The Independent. Accesat în . 
  6. ^ Pye, Steven (). „Remembering the tragedy and mayhem of the 1982 F1 World Championship”. The Guardian. Arhivat din original la . Accesat în . 
  7. ^ David Hayhoe, Formula 1: The Knowledge records and trivia since 1950 – 2nd Edition, 2021, page 35.
  8. ^ a b Collantine, Keith (). „30 years ago: Villeneuve's last and best F1 win”. F1Fanatic. Arhivat din original la . Accesat în . 
  9. ^ Jenkinson, Denis. „The 1982 International Racing Season”. Motor Sport (February 1982): 35. Arhivat din original la . Accesat în . 
  10. ^ Jenkinson, Denis. „The Formula One Scene”. Motor Sport (February 1982): 26. Arhivat din original la . Accesat în . 
  11. ^ Jenkinson, Denis. „The Formula One Scene”. Motor Sport (March 1982): 32. Arhivat din original la . Accesat în . 
  12. ^ „1982 Race Results”. formula1.com. Formula One World Championship Limited. Arhivat din original la . Accesat în . 
  13. ^ Peter Higham, The Guinness Guide to International Motor Racing, 1995, page 6