Sezonul de Formula 1 din 1982

Campionul la Piloți
Campionatul Mondial de Formula 1 Sezonul 1982
← Sezonul anterior Sezonul următor →
Durată	23 ianuarie - 25 septembrie
Nr. curse	16
Nr. piloți	40
Nr. echipe	17

Keke Rosberg (Primul titlu)
Campionul la Constructori

Ferrari (Al 7-lea titlu)

Campionatul Mondial de Formula 1 din 1982 a fost cel de-al 36-lea sezon al curselor auto pentru mașinile de Formula 1, recunoscut de organismul de conducere al sportului internațional, Federația Internațională de Automobilism, ca fiind competiția de cea mai înaltă clasă pentru mașinile de curse. A inclus cea de-a 33-a ediție a Campionatului Mondial al Piloților, și a 25-a ediție a Campionatului Mondial al Constructorilor. Sezonul a fost disputat pe parcursul a șaisprezece curse, începând în Africa de Sud pe 23 ianuarie și terminându-se în Statele Unite pe 25 septembrie. Campionatul Piloților a fost câștigat de Keke Rosberg și Campionatul Constructorilor de Scuderia Ferrari.

Campionatul a început cu o grevă a piloților la cursa de deschidere a sezonului din Africa de Sud și a avut un boicot parțial al cursei ca parte a războiului FISA-FOCA aflat în desfășurare la Marele Premiu al statului San Marino. Eventualul campion, Rosberg, a câștigat o singură cursă în timpul sezonului – Marele Premiu al Elveției – dar consecvența i-a oferit Campionatul Piloților, cu cinci puncte peste Pironi și John Watson. Rosberg a fost al doilea pilot care a cucerit titlul câștigând o singură cursă în sezon, după Mike Hawthorn în 1958. Unsprezece piloți din șapte echipe au câștigat o cursă în timpul sezonului, niciun pilot nu a câștigat mai mult de două ori; a existat o serie de nouă câștigători diferiți în nouă curse consecutive, de la Marele Premiu al Principatului Monaco până la Marele Premiu al Elveției. Ferrari, care l-a înlocuit pe Villeneuve cu Patrick Tambay și pePironi cu campionul mondial din 1978, Mario Andretti, a reușit să marcheze suficiente puncte pentru a-și asigura Campionatul Constructorilor, terminând cu cinci puncte mai mult decât McLaren, pe locul doi, în timp ce Renault a ocupat locul trei.

Doi piloți au murit în 1982: Gilles Villeneuve în timpul calificărilor pentru Marele Premiu al Belgiei și Riccardo Paletti la startul Marelui Premiu al Canadei. Didier Pironi, liderul campionatului, a suferit, de asemenea, un accident ce i-a încheiat prematur cariera în timp ce se califica pentru Marele Premiu al Germaniei. Aceste incidente și alte câteva accidente majore și adesea violente au dus la modificări ale reglementărilor pentru a crește siguranța pilotului pentru sezonul 1983. Jurnalistul de motorsport, Nigel Roebuck a scris mai târziu că 1982 a fost „un an urât, marcat de tragedii, disensiuni, lăcomie și totuși, paradoxal, a produs unele dintre cele mai memorabile curse văzute vreodată”.^[1] Sezonul 1982 a fost, de asemenea, sfârșitul unei ere în care unul până la doi sau mai mulți piloți de F1 au fost uciși în fiecare an. Din 1983 până în prezent, doar 4 piloți au fost uciși în evenimentele și sesiunile de teste de Mare Premiu: Elio de Angelis la un test la Paul Ricard în 1986, Ayrton Senna și Roland Ratzenberger la Marele Premiu al statului San Marino din 1994 în timpul cursei și, respectiv, în timpul calificărilor de sâmbătă, și Jules Bianchi în timpul Marelui Premiu al Japoniei din 2014. Prima mașină realizată în întregime din fibră de carbon a fost introdusă de McLaren în 1981 și, începând cu acest an, tot mai multe echipe au început să folosească această tehnologie și, efectiv, fiecare echipă o folosea până în sezonul 1985. Circuitele au devenit, de asemenea, mai sigure, iar alte circuite care nu erau capabile sau proprietarii circuitelor menționate care nu puteau sau nu doreau să le facă mai sigure au fost abandonate.

A fost și ultima dată când sezonul a început așa de devreme (în luna ianuarie), începând cu sezonul 1983, toate edițiile au început întotdeauna puțin mai târziu, în martie sau aprilie (cu excepția sezonului 2020); pe de altă parte, a fost și ultima dată când sezonul s-a încheiat puțin mai devreme (în luna septembrie), tot din 1983 încoace toate edițiile s-au încheiat întotdeauna mai târziu, cel puțin în octombrie sau noiembrie.

Piloții și echipele înscrise în campionat

Piloții și echipele următoare au fost incluse în sezonul din 1982 al campionatului:

Imagine	Concurent	Constructor	Motor	Șasiu	Pneu	Piloți
Imagine	Concurent	Constructor	Motor	Șasiu	Pneu	Nr.	Numele pilotului	Etape
	Parmalat Racing Team	Brabham^[a]	BMW M12/13 1,5 L4t	BT49C BT49D BT50	G	1	Nelson Piquet	1-3, 5–16
	Parmalat Racing Team	Brabham^[a]	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	BT49C BT49D BT50	G	2	Riccardo Patrese	1-3, 5–16
	Team Tyrrell	Tyrrell	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	011	G	3	Michele Alboreto	Toate
						4	Slim Borgudd	1–3
						Brian Henton	4–16
	TAG Williams Team	Williams	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	FW07C FW07D FW08	G	5	Carlos Reutemann	1–2
						Mario Andretti	3
						Derek Daly	5–16
						6	Keke Rosberg	1–3, 5–16
	Marlboro McLaren International	McLaren	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	MP4/1B	M	7	John Watson	1–3, 5–16
	Marlboro McLaren International	McLaren	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	MP4/1B	M	8	Niki Lauda	1–3, 5–16
	Team ATS	ATS	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	D5	A M	9	Manfred Winkelhock	Toate
	Team ATS	ATS	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	D5	A M	10	Eliseo Salazar	Toate
	John Player Team Lotus	Lotus	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	87B 91	G	11	Elio de Angelis	1–3, 5–16
						12	Nigel Mansell	1–3, 5–8, 10, 12–16
						Roberto Moreno	9
						Geoff Lees	11
	Ensign Racing	Ensign	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	N180B N181	A M	14	Roberto Guerrero	1–3, 5–16
	Equipe Renault Elf	Renault	Renault-Gordini EF1 1,5 V6 t	RE30B	M	15	Alain Prost	Toate
	Equipe Renault Elf	Renault	Renault-Gordini EF1 1,5 V6 t	RE30B	M	16	René Arnoux	Toate
	Rothmans March Grand Prix Team LBT Team March	March	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	821	P A	17	Jochen Mass	1–3, 5–11
						Rupert Keegan	12–16
						18	Raul Boesel	1–3, 5–16
						19	Emilio de Villota	5–9
	Fittipaldi Automotive	Fittipaldi	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	F8D F9	P	20	Chico Serra	1–3, 5–16
	Marlboro Team Alfa Romeo	Alfa Romeo	Alfa Romeo 1260 3,0 V12	179D 182 182B	M	22	Andrea de Cesaris	Toate
	Marlboro Team Alfa Romeo	Alfa Romeo	Alfa Romeo 1260 3,0 V12	179D 182 182B	M	23	Bruno Giacomelli	Toate
	Equipe Ligier Gitanes	Talbot Ligier	Matra MS81 3,0 V12	JS17B JS19	M	25	Eddie Cheever	1–3, 5–16
	Equipe Ligier Gitanes	Talbot Ligier	Matra MS81 3,0 V12	JS17B JS19	M	26	Jacques Laffite	1–3, 5–16
	Scuderia Ferrari SpA SEFAC	Ferrari	Ferrari 021 1,5 V6 t	126C2	G	27	Gilles Villeneuve	1–5
						Patrick Tambay	9–16
						28	Didier Pironi	1–12
						Mario Andretti	15–16
	Arrows Racing Team	Arrows	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	A4 A5	P	29	Brian Henton	1–3
						Marc Surer	5–16
						30	Mauro Baldi	1–3, 5–16
	Osella Squadra Corse	Osella	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	FA1C	P	31	Jean-Pierre Jarier	Toate
	Osella Squadra Corse	Osella	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	FA1C	P	32	Riccardo Paletti	1–8
	Theodore Racing Team	Theodore	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	TY01 TY02	A G	33	Derek Daly	1–3
						Jan Lammers	5–7, 9–11
						Geoff Lees	8
						Tommy Byrne	12–16
	Candy Toleman Motorsport Toleman Group Motorsport	Toleman	Hart 415T 1,5 L4t	TG181B TG181C TG183	P	35	Derek Warwick	1–6, 9–16
	Candy Toleman Motorsport Toleman Group Motorsport	Toleman	Hart 415T 1,5 L4t	TG181B TG181C TG183	P	36	Teo Fabi	1–6, 9–16
Sursa:^[2]

Calendar

Următoarele șaisprezece Mari Premii au avut loc în 1982.

1.	2.	3.	4.
Marele Premiu al Africii de Sud 11-13 martie	Marele Premiu al Braziliei 25-27 martie	Marele Premiu de Vest al Statelor Unite 15-17 aprilie	Marele Premiu al statului San Marino 30 apr-1 mai
Kyalami (P)	Jacarepaguá (P)	Long Beach (S)	Imola (P)
5.	6.	7.	8.
Marele Premiu al Belgiei 7-9 mai	Marele Premiu al Principatului Monaco 20, 22-23 mai	Marele Premiu de la Detroit 4-6 iunie	Marele Premiu al Canadei 11-13 iunie
Zolder (P)	Monaco (S)	Detroit (S)	Gilles Villeneuve (S)
9.	10.	11.	12.
Marele Premiu al Țărilor de Jos 1-3 iulie	Marele Premiu al Marii Britanii 16-18 iulie	Marele Premiu al Franței 23-25 iulie	Marele Premiu al Germaniei 6-8 august
Zandvoort (P)	Brands Hatch (P)	Paul Ricard (P)	Hockenheimring (P)
13.	14.	15.	16.
Marele Premiu al Austriei 13-15 august	Marele Premiu al Elveției 27-29 august	Marele Premiu al Italiei 10-12 octombrie	Marele Premiu al Las Vegasului 23-25 septembrie
Österreichring (P)	Dijon-Prenois (P)	Monza (P)	Caesars Palace (S)
(P) - pistă; (S) - stradă. Surse:^[3]^[4]^[5]

Următoarele runde au fost incluse în calendarul provizoriu publicat de FIA, dar au fost anulate ulterior:

Mare Premiu	Circuit	Data programată
Marele Premiu al Argentinei	Juan y Oscar Gálvez (P)	7 martie^[b]
Marele Premiu al Spaniei	Jarama (P)	27 iunie^[c]

Rezultate și clasamente

Marile Premii

Etapa	Mare Premiu	Pole position	Cel mai rapid tur	Pilotul câștigător	Constructorul câștigător	Raport	Lider
Etapa	Mare Premiu	Pole position	Cel mai rapid tur	Pilotul câștigător	Constructorul câștigător	Raport	Pilot	Dif.
1	MP al Africii de Sud	René Arnoux	Alain Prost	Alain Prost	Renault	Raport	PRO	3
2	MP al Braziliei	Alain Prost	Alain Prost	Alain Prost^[d]	Renault	Raport		11
3	MP de Vest al Statelor Unite	Andrea de Cesaris	Niki Lauda	Niki Lauda	McLaren-Ford	Raport		6
4	MP al statului San Marino	René Arnoux	Didier Pironi	Didier Pironi	Ferrari	Raport		6
5	MP al Belgiei	Alain Prost	John Watson	John Watson	McLaren-Ford	Raport		1
6	MP al Principatului Monaco	René Arnoux	Riccardo Patrese	Riccardo Patrese	Brabham-Ford	Raport		1
7	MP de la Detroit	Alain Prost	Alain Prost	John Watson	McLaren-Ford	Raport	WAT	6
8	MP al Canadei	Didier Pironi	Didier Pironi	Nelson Piquet	Brabham-BMW	Raport		10
9	MP al Țărilor de Jos	René Arnoux	Derek Warwick	Didier Pironi	Ferrari	Raport		1
10	MP al Marii Britanii	Keke Rosberg	Brian Henton	Niki Lauda	McLaren-Ford	Raport	PIR	5
11	MP al Franței	René Arnoux	Riccardo Patrese	René Arnoux	Renault	Raport		9
12	MP al Germaniei	Didier Pironi^[e]	Nelson Piquet	Patrick Tambay	Ferrari	Raport		9
13	MP al Austriei	Nelson Piquet	Nelson Piquet	Elio de Angelis	Lotus-Ford	Raport		6
14	MP al Elveției	Alain Prost	Alain Prost	Keke Rosberg	Williams-Ford	Raport	ROS	3
15	MP al Italiei	Mario Andretti	René Arnoux	René Arnoux	Renault	Raport		3
16	MP al Las Vegasului	Alain Prost	Michele Alboreto	Michele Alboreto	Tyrrell-Ford	Raport		5
Sursa:^[12]

Sistemul de punctaj

Punctele sunt acordate primilor șase piloți care au terminat în fiecare cursă, folosind următoarea structură:^[13]

Loc	1	2	3	4	5	6
Puncte	9	6	4	3	2	1

Pentru a obține toate punctele, câștigătorul cursei trebuie să termine cel puțin 75% din distanța programată.^[1] Jumătate de puncte au fost acordate dacă câștigătorul cursei termină mai puțin de 75% din distanță, cu condiția terminării a cel puțin două tururi complete. În cazul de egalitate la încheierea campionatului, s-a folosit un sistem de numărătoare, cel mai bun rezultat fiind folosit pentru a decide clasamentul final.^[2] Pentru campionatul la piloți, doar cele unsprezece cele mai bune rezultate au contribuit la Campionatul Mondial.

Note

^1 - În cazul în care nu s-au încheiat două tururi complete, nu s-a acordat niciun punct și cursa a fost abandonată.
^2 - În cazul în care doi sau mai mulți piloți au realizat același cel mai bun rezultat de un număr egal de ori, s-a folosit următorul cel mai bun rezultat.

Clasament Campionatul Mondial al Piloților

Poz.	Pilot	RSA	BRA	USW	SMR	BEL	MON	DET	CAN	NED	GBR	FRA	GER	AUT	SUI	ITA	LVG	Puncte
1	Keke Rosberg	5	DSC	2		2	Ab	4	Ab	3	Ab^P	5	3	2	1	8	5^[f]	44
2	Didier Pironi	18	6	Ab	1_R	NS	2	3	9P R	1	2	3	NS^P					39
3	John Watson	6	2	6		1_R	Ab	1	3	9	Ab	Ab	Ab	9	13	4	2	39
4	Alain Prost	1_R	1P R	Ab	Ab	Ab^P	7	NCP R	Ab	Ab	6	2	Ab	8	2P R	Ab	4^P	34
5	Niki Lauda	4	Ab	1_R		DSC	Ab	Ab	Ab	4	1	8	NS	5	3	Ab	Ab	30
6	René Arnoux	3^P	Ab	Ab	Ab^P	Ab	Ab^P	10	Ab	Ab^P	Ab	1^P	2	Ab	16	1_R	Ab	28
7	Patrick Tambay									8	3	4	1	4	NS	2	NS	25
8	Michele Alboreto	7	4	4	3	Ab	10	Ab	Ab	7	Ab	6	4	Ab	7	5	1_R	25
9	Elio de Angelis	8	Ab	5		4	5	Ab	4	Ab	4	Ab	Ab	1	6	Ab	Ab	23
10	Riccardo Patrese	Ab	Ab	3		Ab	1_R	Ab	2	15	Ab	Ab_R	Ab	Ab	5	Ab	Ab	21
11	Nelson Piquet	Ab	DSC	Ab		5	Ab	NSC	1	2	Ab	Ab	Ab_R	AbP R	4	Ab	Ab	20
12	Eddie Cheever	Ab	Ab	Ab		3	Ab	2	10	NSC	Ab	16	Ab	Ab	Ab	6	3	15
13	Derek Daly	14	Ab	Ab		Ab	6	5	7	5	5	7	Ab	Ab	9	Ab	6	8
14	Nigel Mansell	Ab	3	7		Ab	4	Ab	Ab		Ab		9	Ab	8	7	Ab	7
15	Carlos Reutemann	2	Ab															6
=	Gilles Villeneuve	Ab	Ab	DSC	2	NS^[g]												6
17	Andrea de Cesaris	13	Ab	Ab^P	Ab	Ab	3	Ab	6	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	10	10	9	5
18	Jacques Laffite	Ab	Ab	Ab		9	Ab	6	Ab	Ab	Ab	14	Ab	3	Ab	Ab	Ab	5
19	Mario Andretti			Ab												3^P	Ab	4
20	Jean-Pierre Jarier	Ab	9	Ab	4	Ab	NSC	Ab	Ab	14	Ab	Ab	Ab	NSC	Ab	Ab	NS	3
21	Marc Surer					7	9	8	5	10	Ab	13	6	Ab	15	Ab	7	3
22	Bruno Giacomelli	11	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	11	7	9	5	Ab	12	Ab	10	2
23	Eliseo Salazar	9	Ab	Ab	5	Ab	Ab	Ab	Ab	13	NSC	Ab	Ab	NSC	14	9	NSC	2
24	Manfred Winkelhock	10	5	Ab	DSC	Ab	Ab	Ab	NSC	12	NSC	11	Ab	Ab	Ab	NSC	NC	2
25	Mauro Baldi	NSC	10	NSC		Ab	NSC	Ab	8	6	9	Ab	Ab	6	NSC	12	11	2
26	Chico Serra	17	Ab	NSC		6	NSPC	11	NSC	Ab	Ab	NSC	11	7	NSC	11	NSC	1
—	Brian Henton	NSC	NSC	Ab	Ab	Ab	8	9	NC	Ab	8_R	10	7	Ab	11	Ab	8	0
—	Jochen Mass	12	8	8		Ab	NSC	7	11	Ab	10	Ab						0
—	Slim Borgudd	16	7	10														0
—	Raul Boesel	15	Ab	9		8	NSPC	Ab	Ab	Ab	NSC	NSC	Ab	NSC	Ab	NSC	13	0
—	Roberto Guerrero		NSC	Ab		NSC	NSC	Ab	Ab	NSC	Ab	NSC	8	Ab	Ab	NC	NS	0
—	Derek Warwick	Ab	NSC	NSPC	Ab	Ab	NSC			Ab_R	Ab	15	10	Ab	Ab	Ab	Ab	0
—	Rupert Keegan												NSC	Ab	Ab	NSC	12	0
—	Geoff Lees								Ab			12						0
—	Teo Fabi	NSC	NSC	NSC	NC	Ab	NSPC			NSC	Ab	Ab	NSC	Ab	Ab	Ab	NSC	0
—	Riccardo Paletti	NSC	NSPC	NSC	Ab	NSPC	NSPC	NS	Ab^[h]									0
—	Tommy Byrne												NSC	Ab	NSC	NSC	Ab	0
—	Jan Lammers					NSC	NSC	NSC		Ab	NSC	NSC						0
—	Emilio de Villota					NSPC	NSPC	NSC	NSC	NSPC								0
—	Roberto Moreno									NSC								0
Poz.	Pilot	RSA	BRA	USW	SMR	BEL	MON	DET	CAN	NED	GBR	FRA	GER	AUT	SUI	ITA	LVG	Puncte

Legendă
Culoare	Rezultat
Auriu	Câștigător
Argintiu	Locul 2
Bronz	Locul 3
Verde	Alte locuri care punctează
Albastru	Alte locuri
Albastru	Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu	A abandonat cursa (Ab)
Negru	Descalificat (DSC)
Alb	Nu a luat startul (NS)
Roșu	Nu s-a calificat (NSC)
Roșu	Nu s-a precalificat (NSPC)
Fără culoare	Retras înainte de calificări (Ret)
	Exclus (EX)
	Nu a participat (celulă goală)
Adnotare	Însemnătate
P	Pole position
R	Cel mai rapid tur
(6)	Rezultatul nu a fost luat în considerare pentru CM

Clasament Campionatul Mondial al Constructorilor

Poz.	Constructor	RSA	BRA	USW	SMR	BEL	MON	DET	CAN	NED	GBR	FRA	GER	AUT	SUI	ITA	LVG	Puncte
1	Ferrari	18	6	Ab	1_R	NS	2	3	9P R	1	2	3	1	4	NS	2	Ab^[i]	74
1	Ferrari	Ab	Ab	DSC	2				8	3	4	NS^P			3^P	NS		74
2	McLaren-Ford	4	2	1_R		1_R	Ab	1	3	4	1	8	Ab	5	3	4	2	69
2	McLaren-Ford	6	Ab	6		DSC	Ab	Ab	Ab	9	Ab	Ab	NS	9	13	Ab	Ab	69
3	Renault	1_R	1P R	Ab	Ab^P	Ab^P	7	10	Ab	Ab^P	6	1^P	2	8	2P R	1_R	4^P	62
3	Renault	3^P	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab^P	NCP R	Ab	Ab	Ab	2	Ab	Ab	16	Ab	Ab	62
4	Williams-Ford	2	Ab	2		2	6	4	7	3	5	5	3	2	1	8	5	58
4	Williams-Ford	5	DSC	Ab		Ab	Ab	5	Ab	5	Ab^P	7	Ab	Ab	9	Ab	6	58
5	Lotus-Ford	8	3	5		4	4	Ab	4	Ab	4	12	9	1	6	7	Ab	30
5	Lotus-Ford	Ab	Ab	7		Ab	5	Ab	Ab	NSC	Ab	Ab	Ab	Ab	8	Ab	Ab	30
6	Tyrrell-Ford	7	4	4	3	Ab	8	9	NC	7	8_R	6	4	Ab	7	5	1_R	25
6	Tyrrell-Ford	16	7	10	Ab	Ab	10	Ab	Ab	Ab	Ab	10	7	Ab	11	Ab	8	25
7	Brabham-BMW	Ab				5	Ab	NSC	1	2	Ab	Ab_R	Ab_R	AbP R	4	Ab	Ab	22
7	Brabham-BMW	Ab				Ab				15	Ab	Ab	Ab	Ab	5	Ab	Ab	22
8	Talbot Ligier-Matra	Ab	Ab	Ab		3	Ab	2	10	Ab	Ab	14	Ab	3	Ab	6	3	20
8	Talbot Ligier-Matra	Ab	Ab	Ab		9	Ab	6	Ab	NSC	Ab	16	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	20
9	Brabham-Ford		Ab	3			1_R	Ab	2									19
9	Brabham-Ford		DSC	Ab														19
10	Alfa Romeo	11	Ab	Ab^P	Ab	Ab	3	Ab	6	11	7	9	5	Ab	10	10	9	7
10	Alfa Romeo	13	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	12	Ab	10	7
11	Arrows-Ford	NSC	10	Ab		7	9	8	5	6	9	13	6	6	15	12	7	5
11	Arrows-Ford	NSC	NSC	NSC		Ab	NSC	Ab	8	10	Ab	Ab	Ab	Ab	NSC	Ab	11	5
12	ATS-Ford	9	5	Ab	5	Ab	Ab	Ab	Ab	12	NSC	11	Ab	Ab	14	9	NC	4
12	ATS-Ford	10	Ab	Ab	DSC	Ab	Ab	Ab	NSC	13	NSC	Ab	Ab	NSC	Ab	NSC	NSC	4
13	Osella-Ford	Ab	9	Ab	4	Ab	NSC	Ab	Ab	14	Ab	Ab	Ab	NSC	Ab	Ab	NS	3
13	Osella-Ford	NSC	NSPC	NSC	Ab	NSPC	NSPC	NS	Ab									3
14	Fittipaldi-Ford	17	Ab	NSC		6	NSPC	11	NSC	Ab	Ab	NSC	11	7	NSC	11	NSC	1
—	March-Ford	12	8	8		8	NSC	7	11	Ab	10	Ab	Ab	Ab	Ab	NSC	12	0
		15	Ab	9		Ab	NSPC	Ab	Ab	Ab	NSC	NSC	NSC	NSC	Ab	NSC	13
						NSPC	NSPC	NSC	NSC	NSPC
—	Ensign-Ford		NSC	Ab		NSC	NSC	Ab	Ab	NSC	Ab	NSC	8	Ab	Ab	NC	NS	0
—	Toleman-Hart	Ab	NSC	NSPC	NC	Ab	NSC			Ab_R	Ab	15	10	Ab	Ab	Ab	Ab	0
—	Toleman-Hart	NSC	NSC	NSC	Ab	Ab	NSPC			NSC	Ab	Ab	NSC	Ab	Ab	Ab	NSC	0
—	Theodore-Ford	14	Ab	Ab		NSC	NSC	NSC	Ab	Ab	NSC	NSC	NSC	Ab	NSC	NSC	Ab	0
Poz.	Constructor	RSA	BRA	USW	SMR	BEL	MON	DET	CAN	NED	GBR	FRA	GER	AUT	SUI	ITA	LVG	Puncte

Legendă
Culoare	Rezultat
Auriu	Câștigător
Argintiu	Locul 2
Bronz	Locul 3
Verde	Alte locuri care punctează
Albastru	Alte locuri
Albastru	Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu	A abandonat cursa (Ab)
Negru	Descalificat (DSC)
Alb	Nu a luat startul (NS)
Roșu	Nu s-a calificat (NSC)
Roșu	Nu s-a precalificat (NSPC)
Fără culoare	Retras înainte de calificări (Ret)
	Exclus (EX)
	Nu a participat (celulă goală)
Adnotare	Însemnătate
P	Pole position
R	Cel mai rapid tur
(6)	Rezultatul nu a fost luat în considerare pentru CM

Notă:

Pozițiile sunt sortate după cel mai bun rezultat, rândurile nefiind legate de piloți. În caz de egalitate de puncte, cele mai bune poziții obținute au determinat rezultatul.

Note

^ Brabham a intrat în etapele 1, 5 și 9-16 cu motorul BMW, în etapele 6-8 cu ambele motoare BMW și Ford, iar în etapele 2-3 echipa a concurat doar cu motorul Ford.
^ Marele Premiu al Argentinei a fost inițial programat pentru 7 martie, dar a fost anulat din cauza lipsei de sponsori, deoarece mai mulți s-au retras datorită incertitudinii în urma grevei piloților din cursa de deschidere.^[6] Marele Premiu a fost, de asemenea, anulat din cauza tulburărilor politice din Argentina.^[7]
^ Marele Premiu al Spaniei a fost omis din calendar pentru mai multe motive. Circuito del Jarama, unde a avut loc cursa în anul precedent, era nepopular în rândul piloților.^[8] În plus, organizatorii nu și-au plătit taxele pentru 1981.^[9] Deși cursa a fost reinstaurată pentru 27 iunie, după ce organizatorii și-au plătit datoriile față de Asociația Constructorilor de Formula 1 (FOCA),^[10]^[11] protestele echipelor față de natura periculoasă, pista foarte îngustă și facilitățile învechite ale locației din Jarama au dus la anularea cursei.^[8]
^ Nelson Piquet și Keke Rosberg au terminat inițial primul și, respectiv, al doilea loc, dar ambii au fost descalificați după ce mașinile lor s-au dovedit a fi subgreutate. Alain Prost, care a terminat inițial pe locul al treilea, a fost recunoscut drept câștigătorul cursei.
^ Didier Pironi a stabilit cel mai rapid timp în calificări, dar nu a început cursa după ce a suferit un accident în timpul antrenamentelor. Pole position-ul a rămas liber pe grilă. Alain Prost, de pe locul doi, a fost primul pilot de pe grilă. Pironi este încă considerat că deținătorul de pole position.
^ Keke Rosberg și-a adjudecat titlul la piloți la Marele Premiu al Las Vegasului.
^ Gilles Villeneuve a decedat în urma unui accident în virajul Terlamenbocht din timpul calificărilor pentru Marele Premiu al Belgiei.
^ Riccardo Paletti a decedat în urma unui accident la startul Marelui Premiu al Canadei.
^ Ferrari și-a adjudecat titlul la constructori la Marele Premiu al Las Vegasului.

Referințe

^ Roebuck 1999, p. 170.
^ Hilton 2007, p. 23.
^ „1982 Race Results”. formula1.com. Formula One World Championship Limited. Arhivat din original la 2 februarie 2018. Accesat în 2 februarie 2018.
^ „The greatest Formula 1 title showdowns - part four”. Autosport. 11 iulie 2017. Accesat în 15 septembrie 2022.
^ Sylt, Christian (17 octombrie 2014). „F1 plans trip to Las Vegas for grand prix on The Strip”. The Independent. Accesat în 15 septembrie 2022.
^ Pye, Steven (14 octombrie 2013). „Remembering the tragedy and mayhem of the 1982 F1 World Championship”. The Guardian. Arhivat din original la 21 ianuarie 2018. Accesat în 21 ianuarie 2018.
^ David Hayhoe, Formula 1: The Knowledge records and trivia since 1950 – 2nd Edition, 2021, page 35.
^ ^a ^b Collantine, Keith (21 iunie 2011). „30 years ago: Villeneuve's last and best F1 win”. F1Fanatic. Arhivat din original la 21 ianuarie 2018. Accesat în 21 ianuarie 2018.
^ Jenkinson, Denis. „The 1982 International Racing Season”. Motor Sport (February 1982): 35. Arhivat din original la 21 ianuarie 2018. Accesat în 21 ianuarie 2018.
^ Jenkinson, Denis. „The Formula One Scene”. Motor Sport (February 1982): 26. Arhivat din original la 21 ianuarie 2018. Accesat în 21 ianuarie 2018.
^ Jenkinson, Denis. „The Formula One Scene”. Motor Sport (March 1982): 32. Arhivat din original la 21 ianuarie 2018. Accesat în 21 ianuarie 2018.
^ „1982 Race Results”. formula1.com. Formula One World Championship Limited. Arhivat din original la 16 martie 2018. Accesat în 16 martie 2018.
^ Peter Higham, The Guinness Guide to International Motor Racing, 1995, page 6

[2] Brabham a intrat în etapele 1, 5 și 9-16 cu motorul BMW, în etapele 6-8 cu ambele motoare BMW și Ford, iar în etapele 2-3 echipa a concurat doar cu motorul Ford.

[9] Marele Premiu al Argentinei a fost inițial programat pentru 7 martie, dar a fost anulat din cauza lipsei de sponsori, deoarece mai mulți s-au retras datorită incertitudinii în urma grevei piloților din cursa de deschidere.^[6] Marele Premiu a fost, de asemenea, anulat din cauza tulburărilor politice din Argentina.^[7]

[14] Marele Premiu al Spaniei a fost omis din calendar pentru mai multe motive. Circuito del Jarama, unde a avut loc cursa în anul precedent, era nepopular în rândul piloților.^[8] În plus, organizatorii nu și-au plătit taxele pentru 1981.^[9] Deși cursa a fost reinstaurată pentru 27 iunie, după ce organizatorii și-au plătit datoriile față de Asociația Constructorilor de Formula 1 (FOCA),^[10]^[11] protestele echipelor față de natura periculoasă, pista foarte îngustă și facilitățile învechite ale locației din Jarama au dus la anularea cursei.^[8]

[15] Nelson Piquet și Keke Rosberg au terminat inițial primul și, respectiv, al doilea loc, dar ambii au fost descalificați după ce mașinile lor s-au dovedit a fi subgreutate. Alain Prost, care a terminat inițial pe locul al treilea, a fost recunoscut drept câștigătorul cursei.

[16] Didier Pironi a stabilit cel mai rapid timp în calificări, dar nu a început cursa după ce a suferit un accident în timpul antrenamentelor. Pole position-ul a rămas liber pe grilă. Alain Prost, de pe locul doi, a fost primul pilot de pe grilă. Pironi este încă considerat că deținătorul de pole position.

[19] Keke Rosberg și-a adjudecat titlul la piloți la Marele Premiu al Las Vegasului.

[20] Gilles Villeneuve a decedat în urma unui accident în virajul Terlamenbocht din timpul calificărilor pentru Marele Premiu al Belgiei.

[21] Riccardo Paletti a decedat în urma unui accident la startul Marelui Premiu al Canadei.

[22] Ferrari și-a adjudecat titlul la constructori la Marele Premiu al Las Vegasului.

[FOOTNOTERoebuck1999170-1] Roebuck 1999, p. 170.

[FOOTNOTEHilton200723-3] Hilton 2007, p. 23.

[calendar-4] „1982 Race Results”. formula1.com. Formula One World Championship Limited. Arhivat din original la 2 februarie 2018. Accesat în 2 februarie 2018.

[5] „The greatest Formula 1 title showdowns - part four”. Autosport. 11 iulie 2017. Accesat în 15 septembrie 2022.

[6] Sylt, Christian (17 octombrie 2014). „F1 plans trip to Las Vegas for grand prix on The Strip”. The Independent. Accesat în 15 septembrie 2022.

[guardian-7] Pye, Steven (14 octombrie 2013). „Remembering the tragedy and mayhem of the 1982 F1 World Championship”. The Guardian. Arhivat din original la 21 ianuarie 2018. Accesat în 21 ianuarie 2018.

[8] David Hayhoe, Formula 1: The Knowledge records and trivia since 1950 – 2nd Edition, 2021, page 35.

[collantinespain-10] Collantine, Keith (21 iunie 2011). „30 years ago: Villeneuve's last and best F1 win”. F1Fanatic. Arhivat din original la 21 ianuarie 2018. Accesat în 21 ianuarie 2018.

[MScalendar-11] Jenkinson, Denis. „The 1982 International Racing Season”. Motor Sport (February 1982): 35. Arhivat din original la 21 ianuarie 2018. Accesat în 21 ianuarie 2018.

[MSfeb-12] Jenkinson, Denis. „The Formula One Scene”. Motor Sport (February 1982): 26. Arhivat din original la 21 ianuarie 2018. Accesat în 21 ianuarie 2018.

[MSmarch-13] Jenkinson, Denis. „The Formula One Scene”. Motor Sport (March 1982): 32. Arhivat din original la 21 ianuarie 2018. Accesat în 21 ianuarie 2018.

[raceresults-17] „1982 Race Results”. formula1.com. Formula One World Championship Limited. Arhivat din original la 16 martie 2018. Accesat în 16 martie 2018.

[Higham-18] Peter Higham, The Guinness Guide to International Motor Racing, 1995, page 6

[1]

[a]

[2]

[3]

[4]

[5]

[b]

[c]

[d]

[e]

[12]

[13]

[f]

[g]

[h]

[i]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]