Sezonul de Formula 1 din 1981

Campionul la Piloți
Campionatul Mondial de Formula 1 Sezonul 1981
← Sezonul anterior Sezonul următor →
Durată	15 martie - 17 octombrie
Nr. curse	15
Nr. piloți	39
Nr. echipe	18

Nelson Piquet (Primul titlu)
Campionul la Constructori

Williams-Ford (Al 2-lea titlu)

Campionatul Mondial de Formula 1 din 1981 a fost cel de-al 35-lea sezon al curselor auto pentru mașinile de Formula 1, recunoscut de organismul de conducere al sportului internațional, Federația Internațională de Automobilism, ca fiind competiția de cea mai înaltă clasă pentru mașinile de curse. A inclus cea de-a 32-a ediție a Campionatului Mondial al Piloților, și a 24-a ediție a Campionatului Mondial al Constructorilor. Sezonul a fost disputat pe parcursul a cincisprezece curse, începând în Statele Unite pe 15 martie și terminându-se tot în Statele Unite pe 17 octombrie.

Campionatul din 1981 a fost primul care s-a desfășurat sub numele Campionatul Mondial FIA de Formula 1,^[1] înlocuind atât Campionatul Mondial al Piloților, cât și Cupa Internațională pentru Constructori. Acum echipele trebuiau să depună înscrieri pentru întregul campionat, și nu doar pentru cursele individuale, iar la fiecare cursă de campionat urma să existe un set standardizat de reguli, în timp ce FIA va stabili și premiul în bani pentru toate cursele.^[1] După acest sezon, FIA a cerut participanților în Formula 1 să dețină drepturile intelectuale asupra șasiului în care intră, astfel încât distincția dintre termenii „intrant” și „constructor”, și, prin urmare, „echipă”, a devenit mai puțin pronunțată.^[a]

Nelson Piquet a câștigat Campionatul Piloților, primul dintre cele trei titluri ale sale acumulate în carieră, în timp ce Williams a câștigat Campionatul Constructorilor pentru al doilea an consecutiv.

Piloții și echipele înscrise în campionat

Piloții și echipele următoare au fost incluse în sezonul din 1981 al campionatului.

Imagine	Concurent	Constructor	Motor	Șasiu	Pneu	Piloți
Imagine	Concurent	Constructor	Motor	Șasiu	Pneu	Nr.	Numele pilotului	Etape
	Albilad Williams Racing Team TAG Williams Team	Williams	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	FW07C	M G	1	Alan Jones	Toate
	Albilad Williams Racing Team TAG Williams Team	Williams	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	FW07C	M G	2	Carlos Reutemann	Toate
	Tyrrell Racing Team	Tyrrell	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	010 011	M A	3	Eddie Cheever	Toate
						4	Kevin Cogan	1
						Ricardo Zunino	2–3
						Michele Alboreto	4–15
	Parmalat Racing Team	Brabham	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	BT49C	M G	5	Nelson Piquet	Toate
	Parmalat Racing Team	Brabham	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	BT49C	M G	6	Héctor Rebaque	Toate
	Marlboro McLaren International	McLaren	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	M29F MP4/1	M	7	John Watson	Toate
	Marlboro McLaren International	McLaren	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	M29F MP4/1	M	8	Andrea de Cesaris	Toate
	Team ATS	ATS	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	D4 HGS1	M A	9	Jan Lammers	1–4
						Slim Borgudd	5, 7–15
						Slim Borgudd	10	4, 6
	Team Essex Lotus John Player Team Lotus	Lotus	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	81B 87	M G	11	Elio de Angelis	1–3, 5–15
	Team Essex Lotus John Player Team Lotus	Lotus	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	81B 87	M G	12	Nigel Mansell	1–3, 5–15
	Ensign Racing	Ensign	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	N180B	M A	14	Marc Surer	1–6
	Ensign Racing	Ensign	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	N180B	M A	Eliseo Salazar	7–15
	Equipe Renault Elf	Renault	Renault-Gordini EF1 1,5 V6 t	RE20B RE30	M	15	Alain Prost	Toate
	Equipe Renault Elf	Renault	Renault-Gordini EF1 1,5 V6 t	RE20B RE30	M	16	René Arnoux	Toate
	March Grand Prix Team	March	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	811	M A	17	Derek Daly	1–3, 7–15
						Eliseo Salazar	4–6
						Eliseo Salazar	18	1–3
						Derek Daly	4–6
	Fittipaldi Automotive	Fittipaldi	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	F8C	M A P	20	Keke Rosberg	1–10, 12–15
	Fittipaldi Automotive	Fittipaldi	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	F8C	M A P	21	Chico Serra	1–10, 12–15
	Marlboro Team Alfa Romeo	Alfa Romeo	Alfa Romeo 1260 3,0 V12	179B 179C 179D	M	22	Mario Andretti	Toate
	Marlboro Team Alfa Romeo	Alfa Romeo	Alfa Romeo 1260 3,0 V12	179B 179C 179D	M	23	Bruno Giacomelli	Toate
	Equipe Talbot Gitanes	Talbot Ligier	Matra MS81 3,0 V12	JS17	M	25	Jean-Pierre Jarier	1–2
						Jean-Pierre Jabouille	2–7
						Patrick Tambay	8–15
						26	Jacques Laffite	Toate
	Scuderia Ferrari SpA SEFAC	Ferrari	Ferrari 021 1,5 V6 t	126CK	M	27	Gilles Villeneuve	Toate
	Scuderia Ferrari SpA SEFAC	Ferrari	Ferrari 021 1,5 V6 t	126CK	M	28	Didier Pironi	Toate
	Ragno Arrows Beta Racing Team	Arrows	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	A3	M P	29	Riccardo Patrese	Toate
						30	Siegfried Stohr	1–13
						Jacques Villeneuve Sr.	14–15
	Osella Squadra Corse	Osella	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	FA1B FA1C	M	31	Miguel Ángel Guerra	1–4
						Piercarlo Ghinzani	5
						Beppe Gabbiani	6–15
						Beppe Gabbiani	32	1–5
						Piercarlo Ghinzani	6
						Giorgio Francia	7
						Jean-Pierre Jarier	9–15
	Theodore Racing Team	Theodore	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	TY01	M A	33	Patrick Tambay	1–7
	Theodore Racing Team	Theodore	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	TY01	M A	Marc Surer	8–15
	Candy Toleman Motorsport	Toleman	Hart 415T 1,5 L4t	TG181	P	35	Brian Henton	4–15
	Candy Toleman Motorsport	Toleman	Hart 415T 1,5 L4t	TG181	P	36	Derek Warwick	4–15

Echipele private care nu și-au construit propriul șasiu și au folosit șasiurile constructorilor existenți sunt arătate mai jos.

Concurent	Constructor afiliat	Motor	Șasiu	Pneu	Piloți
Concurent	Constructor afiliat	Motor	Șasiu	Pneu	Nr.	Numele pilotului	Etape
Equipe Banco Occidental	Williams	Ford Cosworth DFV 3,0 V8	FW07C	M	37	Emilio de Villota	7

Calendar

Următoarele cincisprezece Mari Premii au avut loc în 1981.

1.	2.	3.	4.
Marele Premiu al Statelor Unite 13-15 martie	Marele Premiu al Braziliei 27-29 martie	Marele Premiu al Argentinei 10-12 aprilie	Marele Premiu al statului San Marino 1-3 mai
Long Beach (S)	Jacarepaguá (P)	Buenos Aires (P)	Imola (P)
5.	6.	7.	8.
Marele Premiu al Belgiei 15-17 mai	Marele Premiu al Principatului Monaco 28, 30-31 mai	Marele Premiu al Spaniei 19-21 iunie	Marele Premiu al Franței 3-5 iunie
Zolder (P)	Monaco (S)	Jarama (P)	Dijon-Prenois (P)
9.	10.	11.	12.
Marele Premiu al Marii Britanii 19-21 iunie	Marele Premiu al Germaniei 31 iul-2 aug	Marele Premiu al Austriei 14-16 august	Marele Premiu al Țărilor de Jos 28-30 august
Silverstone (P)	Hockenheimring (P)	Österreichring (P)	Zandvoort (P)
13.	14.	15.
Marele Premiu al Italiei 11-13 septembrie	Marele Premiu al Canadei 25-27 septembrie	Marele Premiu al Las Vegasului^[b] 15-17 octombrie^[c]
Monza (P)	Île Notre-Dame (S)	Caesars Palace (S)
(P) - pistă; (S) - stradă.

Rezultate și clasamente

Marile Premii

Etapa	Mare Premiu	Pole position	Cel mai rapid tur	Pilotul câștigător	Constructorul câștigător	Raport	Lider
Etapa	Mare Premiu	Pole position	Cel mai rapid tur	Pilotul câștigător	Constructorul câștigător	Raport	Pilot	Dif.
1	MP de Vest al Statelor Unite	Riccardo Patrese	Alan Jones	Alan Jones	Williams-Ford	Raport	JON	3
2	MP al Braziliei	Nelson Piquet	Marc Surer	Carlos Reutemann	Williams-Ford	Raport	JON REU	0
3	MP al Argentinei	Nelson Piquet	Nelson Piquet	Nelson Piquet	Brabham-Ford	Raport	REU	3
4	MP al statului San Marino	Gilles Villeneuve	Gilles Villeneuve	Nelson Piquet	Brabham-Ford	Raport		3
5	MP al Belgiei	Carlos Reutemann	Carlos Reutemann	Carlos Reutemann	Williams-Ford	Raport		12
6	MP al Principatului Monaco	Nelson Piquet	Alan Jones	Gilles Villeneuve	Ferrari	Raport		10
7	MP al Spaniei	Jacques Laffite	Alan Jones	Gilles Villeneuve	Ferrari	Raport		13
8	MP al Franței	René Arnoux	Alain Prost	Alain Prost	Renault	Raport		11
9	MP al Marii Britanii	René Arnoux	René Arnoux	John Watson	McLaren-Ford	Raport		17
10	MP al Germaniei	Alain Prost	Alan Jones	Nelson Piquet	Brabham-Ford	Raport		8
11	MP al Austriei	René Arnoux	Jacques Laffite	Jacques Laffite	Talbot Ligier-Matra	Raport		6
12	MP al Țărilor de Jos	Alain Prost	Alan Jones	Alain Prost	Renault	Raport	PIQ	0
13	MP al Italiei	René Arnoux	Carlos Reutemann	Alain Prost	Renault	Raport	REU	3
14	MP al Canadei	Nelson Piquet	John Watson	Jacques Laffite	Talbot Ligier-Matra	Raport	REU	1
15	MP al Las Vegasului	Carlos Reutemann	Didier Pironi	Alan Jones	Williams-Ford	Raport	PIQ	1

Sistemul de punctaj

Punctele sunt acordate primilor șase piloți care au terminat în fiecare cursă, folosind următoarea structură:^[2]

Loc	1	2	3	4	5	6
Puncte	9	6	4	3	2	1

Pentru a obține toate punctele, câștigătorul cursei trebuie să termine cel puțin 75% din distanța programată.^[1] Jumătate de puncte au fost acordate dacă câștigătorul cursei termină mai puțin de 75% din distanță, cu condiția terminării a cel puțin două tururi complete. În cazul de egalitate la încheierea campionatului, s-a folosit un sistem de numărătoare, cel mai bun rezultat fiind folosit pentru a decide clasamentul final.^[2] Pentru campionatul la piloți, doar cele unsprezece cele mai bune rezultate au contribuit la Campionatul Mondial.

Note

^1 - În cazul în care nu s-au încheiat două tururi complete, nu s-a acordat niciun punct și cursa a fost abandonată.
^2 - În cazul în care doi sau mai mulți piloți au realizat același cel mai bun rezultat de un număr egal de ori, s-a folosit următorul cel mai bun rezultat.

Clasament Campionatul Mondial al Piloților

Poz.	Pilot	USW	BRA	ARG	SMR	BEL	MON	ESP	FRA	GBR	DEU	AUT	NED	ITA	CAN	LVG	Puncte
1	Nelson Piquet	3	12^P	1P R	1	Ab	Ab^P	Ab	3	Ab	1	3	2	6	5^P	5^[d]	50
2	Carlos Reutemann	2	1	2	3	1P R	Ab	4	10	2	Ab	5	Ab	3_R	10	8^P	49
3	Alan Jones	1_R	2	4	12	Ab	2_R	7_R	17	Ab	11_R	4	3_R	2	Ab	1	46
4	Jacques Laffite	Ab	6	Ab	Ab	2	3	2^P	Ab	3	3	1_R	Ab	Ab	1	6	44
5	Alain Prost	Ab	Ab	3	Ab	Ab	Ab	Ab	1_R	Ab	2^P	Ab	1^P	1	Ab	2	43
6	John Watson	Ab	8	Ab	10	7	Ab	3	2	1	6	6	Ab	Ab	2_R	7	27
7	Gilles Villeneuve	Ab	Ab	Ab	7P R	4	1	1	Ab	Ab	10	Ab	Ab	Ab	3	DSC	25
8	Elio de Angelis	Ab	5	6		5	Ab	5	6	DSC	7	7	5	4	6	Ab	14
9	René Arnoux	8	Ab	5	8	NSC	Ab	9	4^P	9P R	13	2^P	Ab	Ab^P	Ab	Ab	11
10	Héctor Rebaque	Ab	Ab	Ab	4	Ab	NSC	Ab	9	5	4	Ab	4	Ab	Ab	Ab	11
11	Riccardo Patrese	Ab^P	3	7	2	Ab	Ab	Ab	14	10	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	11	10
12	Eddie Cheever	5	NC	Ab	Ab	6	5	NC	13	4	5	NSC	Ab	Ab	12	Ab	10
13	Didier Pironi	Ab	Ab	Ab	5	8	4	15	5	Ab	Ab	9	Ab	5	Ab	9_R	9
14	Nigel Mansell	Ab	11	Ab		3	Ab	6	7	NSC	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	4	8
15	Bruno Giacomelli	Ab	NC	10	Ab	9	Ab	10	15	Ab	15	Ab	Ab	8	4	3	7
16	Marc Surer	Ab	4_R	Ab	9	11	6		12	11	14	Ab	8	NSC	9	Ab	4
17	Mario Andretti	4	Ab	8	Ab	10	Ab	8	8	Ab	9	Ab	Ab	Ab	7	Ab	3
18	Andrea de Cesaris	Ab	Ab	11	6	Ab	Ab	Ab	11	Ab	Ab	8	NS	7	Ab	12	1
19	Patrick Tambay	6	10	Ab	11	NSC	7	13	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	1
20	Slim Borgudd				13	NSC	NSPC	NSC	NSC	6	Ab	Ab	10	Ab	Ab	NSC	1
21	Eliseo Salazar	NSC	NSC	NSC	Ab	NSC	NSPC	14	Ab	NSC	NC	Ab	6	Ab	Ab	NC	1
—	Jean-Pierre Jarier	Ab	7							8	8	10	Ab	9	Ab	Ab	0
—	Siegfried Stohr	NSC	Ab	9	NSC	Ab	Ab	Ab	NSC	Ab	12	Ab	7	NSC			0
—	Derek Daly	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSPC	16	Ab	7	Ab	11	Ab	Ab	8	NSC	0
—	Chico Serra	7	Ab	Ab	NSC	Ab	NSC	11	NS	NSC	NSC		NSC	NSC	NSC	NSC	0
—	Keke Rosberg	Ab	9	Ab	Ab	Ab	NSC	12	Ab	Ab	NSC		NSC	NSC	NSC	10	0
—	Michele Alboreto				Ab	12	Ab	NSC	16	Ab	NSC	Ab	9	Ab	11	13	0
—	Brian Henton				NSC	NSC	NSPC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	10	NSC	NSC	0
—	Jan Lammers	Ab	NSC	12	NSC												0
—	Ricardo Zunino		13	13													0
—	Piercarlo Ghinzani					13	NSC										0
—	Jean-Pierre Jabouille		NSC	NSC	NC	Ab	NSC	Ab									0
—	Beppe Gabbiani	Ab	NSC	NSC	Ab	Ab	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	0
—	Derek Warwick				NSC	NSC	NSPC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	Ab	0
—	Miguel Ángel Guerra	NSC	NSC	NSC	Ab												0
—	Jacques Villeneuve Sr.														NSC	NSC	0
—	Kevin Cogan	NSC															0
—	Giorgio Francia							NSC									0
—	Emilio de Villota							EX									0
Poz.	Pilot	USW	BRA	ARG	SMR	BEL	MON	ESP	FRA	GBR	DEU	AUT	NED	ITA	CAN	LVG	Puncte

Legendă
Culoare	Rezultat
Auriu	Câștigător
Argintiu	Locul 2
Bronz	Locul 3
Verde	Alte locuri care punctează
Albastru	Alte locuri
Albastru	Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu	A abandonat cursa (Ab)
Negru	Descalificat (DSC)
Alb	Nu a luat startul (NS)
Roșu	Nu s-a calificat (NSC)
Roșu	Nu s-a precalificat (NSPC)
Fără culoare	Retras înainte de calificări (Ret)
	Exclus (EX)
	Nu a participat (celulă goală)
Adnotare	Însemnătate
P	Pole position
R	Cel mai rapid tur
(6)	Rezultatul nu a fost luat în considerare pentru CM

Clasament Campionatul Mondial al Constructorilor

Poz.	Constructor	USW	BRA	ARG	SMR	BEL	MON	ESP	FRA	GBR	DEU	AUT	NED	ITA	CAN	LVG	Puncte
1	Williams-Ford	1_R	1	2	3	1P R	2_R	4	10	2	11_R	4	3_R	2	10^[e]	1	95
		2	2	4	12	Ab	Ab	7_R	17	Ab	Ab	5	Ab	3_R	Ab	8^P
								EX
2	Brabham-Ford	3	12^P	1P R	1	Ab	Ab^P	Ab	3	5	1	3	2	6	5^P	5	61
2	Brabham-Ford	Ab	Ab	Ab	4	Ab	NSC	Ab	9	Ab	4	Ab	4	Ab	Ab	Ab	61
3	Renault	8	Ab	3	8	Ab	Ab	9	1_R	9P R	2^P	2^P	1^P	1	Ab	2	54
3	Renault	Ab	Ab	5	Ab	NSC	Ab	Ab	4^P	Ab	13	Ab	Ab	Ab^P	Ab	Ab	54
4	Talbot Ligier-Matra	Ab	6	Ab	NC	2	3	2^P	Ab	3	3	1_R	Ab	Ab	1	6	44
4	Talbot Ligier-Matra	Ab	7	NSC	Ab	Ab	NSC	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	44
5	Ferrari	Ab	Ab	Ab	5	4	1	1	5	Ab	10	9	Ab	5	3	9_R	34
5	Ferrari	Ab	Ab	Ab	7P R	8	4	15	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	DSC	34
6	McLaren-Ford	Ab	8	11	6	7	Ab	3	2	1	6	6	Ab	Ab	2_R	7	28
6	McLaren-Ford	Ab	Ab	Ab	10	Ab	Ab	Ab	11	Ab	Ab	8	NS	7	Ab	12	28
7	Lotus-Ford	Ab	5	6		3	Ab	5	6	NSC	7	7	5	4	6	4	22
7	Lotus-Ford	Ab	11	Ab		5	Ab	6	7	DSC	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	Ab	22
8	Arrows-Ford	Ab^P	3	7	2	Ab	Ab	Ab	14	10	12	Ab	7	Ab	Ab	11	10
8	Arrows-Ford	NSC	Ab	9	NSC	Ab	Ab	Ab	NSC	Ab	Ab	Ab	Ab	NSC	NSC	NSC	10
9	Alfa Romeo	4	NC	8	Ab	9	Ab	8	8	Ab	9	Ab	Ab	8	4	3	10
9	Alfa Romeo	Ab	Ab	10	Ab	10	Ab	10	15	Ab	15	Ab	Ab	Ab	7	Ab	10
10	Tyrrell-Ford	5	13	13	Ab	6	5	NC	13	4	5	Ab	9	Ab	11	13	10
10	Tyrrell-Ford	NSC	NC	Ab	Ab	12	Ab	NSC	16	Ab	NSC	NSC	Ab	Ab	12	Ab	10
11	Ensign-Ford	Ab	4_R	Ab	9	11	6	14	Ab	NSC	NC	Ab	6	Ab	Ab	NC	5
12	Theodore-Ford	6	10	Ab	11	NSC	7	13	12	11	14	Ab	8	NSC	9	Ab	1
13	ATS-Ford	Ab	NSC	12	13	NSC	NSPC	NSC	NSC	6	Ab	Ab	10	Ab	Ab	NSC	1
13	ATS-Ford				NSC												1
—	March-Ford	NSC	NSC	NSC	Ab	NSC	NSPC	16	Ab	7	Ab	11	Ab	Ab	8	NSC	0
—	March-Ford	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSPC										0
—	Fittipaldi-Ford	7	9	Ab	Ab	Ab	NSC	11	Ab	Ab	NSC		NSC	NSC	NSC	10	0
—	Fittipaldi-Ford	Ab	Ab	Ab	NSC	Ab	NSC	12	NS	NSC	NSC		NSC	NSC	NSC	NSC	0
—	Osella-Ford	Ab	NSC	NSC	Ab	13	NSC	NSC	NSC	8	8	10	Ab	9	Ab	Ab	0
—	Osella-Ford	NSC	NSC	NSC	Ab	Ab	NSC	NSC		NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	0
—	Toleman-Hart				NSC	NSC	NSPC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	10	NSC	Ab	0
—	Toleman-Hart				NSC	NSC	NSPC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	0
Poz.	Constructor	USW	BRA	ARG	SMR	BEL	MON	ESP	FRA	GBR	DEU	AUT	NED	ITA	CAN	LVG	Puncte

Legendă
Culoare	Rezultat
Auriu	Câștigător
Argintiu	Locul 2
Bronz	Locul 3
Verde	Alte locuri care punctează
Albastru	Alte locuri
Albastru	Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu	A abandonat cursa (Ab)
Negru	Descalificat (DSC)
Alb	Nu a luat startul (NS)
Roșu	Nu s-a calificat (NSC)
Roșu	Nu s-a precalificat (NSPC)
Fără culoare	Retras înainte de calificări (Ret)
	Exclus (EX)
	Nu a participat (celulă goală)
Adnotare	Însemnătate
P	Pole position
R	Cel mai rapid tur
(6)	Rezultatul nu a fost luat în considerare pentru CM

Notă:

Pozițiile sunt sortate după cel mai bun rezultat, rândurile nefiind legate de piloți. În caz de egalitate de puncte, cele mai bune poziții obținute au determinat rezultatul.

Cursa non-campionat

În 1981 a fost organizată și o singură cursă de Formula 1 non-campionat. Din punct de vedere tehnic, a fost o cursă de Formula Libre, deoarece mașinile nu erau conforme cu reglementările actuale de Formula 1. Deși nu a făcut parte din Campionatul Mondial, Marele Premiu al Africii de Sud din 1981 a atras piloți și mașini de mare calibru și a fost câștigat de Carlos Reutemann la volanul unei mașini Williams.^[3]

Numele cursei	Circuit	Data	Pilotul câștigător	Constructor
Marele Premiu al Africii de Sud din 1981	Kyalami	7 februarie	Carlos Reutemann	Williams-Ford

Note

^ Equipe Banco Occidental a devenit ultima echipă privată care a intrat pe mașina Williams pentru o cursă alături de echipa de fabrică Williams la Marele Premiu al Spaniei din 1981, dar în cele din urmă s-a retras înainte de antrenamente și calificări.
^ Cursa s-a desfășurat sâmbăta.
^ Marele Premiu al Las Vegasului nu a fost inițial inclus în calendarul pentru 1981, dar a fost adăugat ulterior pentru data de 17 octombrie ca înlocuitor pentru Marele Premiu al Statelor Unite care a fost anulat din cauza dificultăților financiare pe care le avea Circuitul Watkins Glen International.
^ Nelson Piquet și-a adjudecat titlul la piloți la Marele Premiu al Las Vegasului.
^ Williams-Ford și-a adjudecat titlul la constructori la Marele Premiu al Canadei.

Referințe

^ ^a ^b Mattijs Diepraam, Poachers turned gamekeepers - How the FOCA became the new FIA, 8w.forix.com, as archived at web.archive.org
^ Peter Higham, The Guinness Guide to International Motor Racing, 1995, page 6
^ Diepraam, Mattijs; Muelas, Felix (2000). „The one that didn't count”. 8W. Autosport. Accesat în 24 februarie 2013.

[2] Equipe Banco Occidental a devenit ultima echipă privată care a intrat pe mașina Williams pentru o cursă alături de echipa de fabrică Williams la Marele Premiu al Spaniei din 1981, dar în cele din urmă s-a retras înainte de antrenamente și calificări.

[3] Cursa s-a desfășurat sâmbăta.

[4] Marele Premiu al Las Vegasului nu a fost inițial inclus în calendarul pentru 1981, dar a fost adăugat ulterior pentru data de 17 octombrie ca înlocuitor pentru Marele Premiu al Statelor Unite care a fost anulat din cauza dificultăților financiare pe care le avea Circuitul Watkins Glen International.

[6] Nelson Piquet și-a adjudecat titlul la piloți la Marele Premiu al Las Vegasului.

[7] Williams-Ford și-a adjudecat titlul la constructori la Marele Premiu al Canadei.

[Diepraam-1] Mattijs Diepraam, Poachers turned gamekeepers - How the FOCA became the new FIA, 8w.forix.com, as archived at web.archive.org

[Higham-5] Peter Higham, The Guinness Guide to International Motor Racing, 1995, page 6

[8] Diepraam, Mattijs; Muelas, Felix (2000). „The one that didn't count”. 8W. Autosport. Accesat în 24 februarie 2013.

[1]

[a]

[b]

[c]

[2]

[d]

[e]

[3]