Marele Premiu al Argentinei
| Marele Premiu al Argentinei | |
 | |
| Informații | |
|---|---|
| Locație |  Autódromo Oscar Alfredo Gálvez, Buenos Aires, Argentina |
| Ediții | 21 (20 în F1) |
| Prima ediție | 1953 |
| Ultima ediție | 1998 |
| Cele mai multe victorii (pilot) | Juan Manuel Fangio (4) |
| Cele mai multe victorii (constructor) |  Williams (4) |
| Detaliile cursei | |
| Lungime circuit | 4,259 km |
| Distanța cursei | 306,449 km |
| Tururi | 72 |
| Cea mai recentă cursă (1998) | |
| Pole position | |
| |
| Podium | |
| |
| |
| |
| Cel mai rapid tur | |
| |
Marele Premiu al Argentinei a fost o cursă de Formula 1 ce s-a desfășurat între 1953 și 1998. Deși nu se mai regăsește în calendarul competițional al Formulei 1, cursa are o istorie lungă și variată. Remarcând succesul pe care îl avea Juan Manuel Fangio în cursele cu motor, președintele de atunci al Argentinei, Juan Perón, a insistat pentru construirea unui circuit de Formula 1 chiar în țara multiplului campion mondial.
Istoric
modificareConstruit pe mlaștinile din jurul orașului Buenos Aires, în 1952, "Autódromo", așa cum era cunoscut, avea aspectul unei arcade albe, fiind dedicat memoriei amiralului Guillermo Brown (William Brown). Circuitul a fost inaugurat în martie 1952 când s-a organizat "Cupa Perón", câștigată de Fangio. În 1953, Autodromul a găzduit prima cursă de Formula 1 desfășurată în afara Europei. Fangio cu al său Maserati s-a văzut nevoit să se retragă încă din turul 36, din cauza unor probleme la transmisie; victoria lui Alberto Ascari pentru Ferrari a fost umbrită de un tragic accident în stadion, accident soldat cu nouă morți.
Anul următor, la a doua participare, Fangio a reușit să urce pe cea mai înaltă treaptă a podiumului. În cele patru Mari Premii ce au urmat în Argentina el a obținut 3 victorii. În 1958 s-a impus Stirling Moss într-o cursă ce avea să fie penultima din remarcabila carieră a lui Fangio. Retragerea sa, împreună cu exilul lui Perón din 1955 (la conducerea Argentinei au urmat o serie de guverne instabile) au condus în 1961 la dispariția din F1 a Marelui Premiu al Argentinei. Această dispariție s-a prelungit pentru mai bine de o decadă.
În 1971, s-a desfășurat o cursă la Buenos Aires, dar aceasta nu a făcut parte din calendarul competițional al Campionatului Mondial. Respectiva cursă a fost câștigată de Chris Amon după două serii.[1] Revenirea Argentinei în Formula 1 nu s-a petrecut mai devreme de 1972, când noul erou local a fost Carlos Reutemann. Reutemann a reușit pole-position-ul în cursa sa de debut în F1, devenind doar al doilea pilot ce reușise acest lucru până în acel moment. Cursa propriu-zisă a fost câștigată de campionul mondial Jackie Stewart. În 1982, Marele Premiu al Argentinei a ieșit din nou din calendarul competițional al Formulei 1. Această a doua pauză a fost cauzată de retragerea lui Reutemann și de Războiul Malvinelor.
În 1991, un consorțiu privat a cumpărat pista și a hotărât să o dezvolte. S-a reușit programarea în calendarul competițional al Formulei 1 din 1994 (octombrie), dar cursa a fost anulată pentru a se continua modernizarea circuitului.[2] Marele Premiu al Argentinei a revenit în F1 în 1995, cu victoria lui Damon Hill. În 1996, Hill s-a impus din nou, devenind campion monidal la finalul acelui an. Același lucru s-a petrecut și în 1997, când victoria i-a revenit lui Jacques Villeneuve. Din păcate, dificultățile financiare au făcut ca Marele Premiu din 1998 să fie ultimul desfășurat în Formula 1, în Argentina. Steagul cu pătrățele alb-negre a anunțat atunci victoria lui Michael Schumacher, germanul ajungând în acel moment la cea de-a noua reușită pentru Ferrari.
Edițiile Marelui Premiu al Argentinei
modificareToate edițiile au avut loc pe Circuitul Oscar Alfredo Gálvez.
Evenimentele scrise pe fond roz indică anii în care cursa nu a făcut parte din Campionatul Mondial de Formula 1.
Statistici
modificareCinci piloți au obținut cel puțin câte un hat-trick (pole position, cel mai rapid tur și victorie într-o cursă): Alberto Ascari în 1953, Juan Manuel Fangio în 1956, Jacques Laffite în 1979, Alan Jones în 1980 și Nelson Piquet în 1981.
Multipli câștigători
modificare
Piloțimodificare
|
Constructorimodificare
|
Multipli deținători de pole position
modificare| Pole-uri | Pilot | Ani |
|---|---|---|
| 2 | Juan Manuel Fangio
|
1956, 1958 |
| Stirling Moss
|
1957, 1960 | |
| David Coulthard
|
1995, 1998 |
Multipli deținători de cel mai rapid tur
modificare| CMRT | Pilot | Ani |
|---|---|---|
| 3 | Juan Manuel Fangio
|
1955, 1956, 1958 |
| 2 | Stirling Moss
|
1957, 1960 |
 Clay Regazzoni
|
1973, 1974 | |
| James Hunt
|
1975, 1977 |
Referințe
modificare- ^ Rezultatul cursei din 1971 www.silhouet.com
- ^ en Marele Premiu al Argentinei din anul 1994 Arhivat în , la Wayback Machine.