Wikipedia

Équipe Ligier

(Redirecționat de la Ligier)
Ligier
Denumire completăÉquipe Ligier
SediuVichy (1976–1988)
Magny-Cours (1989–1996), Franța[1]
LicențăFranța Franța
Fondator(i)Franța Guy Ligier
Piloți notabiliFranța Jacques Laffite
Franța Patrick Depailler
Belgia Jacky Ickx
Franța Didier Pironi
Statele Unite ale Americii Eddie Cheever
Italia Andrea de Cesaris
Franța René Arnoux
Suedia Stefan Johansson
Belgia Thierry Boutsen
Regatul Unit Martin Brundle
Regatul Unit Mark Blundell
Japonia Aguri Suzuki
Franța Olivier Panis
Denumire următoareProst Grand Prix
Evoluția în
Campionatul Mondial de Formula 1
Ani activi1976-1996
MotoareMatra, Ford-Cosworth, Renault, Megatron, Judd, Lamborghini, Mugen-Honda
Curse332 (326 de starturi)
Titluri la constructori0
Titluri la piloți0
Victorii9 (2,71%)
Pole-uri9 (2,71%)
Tururi rapide10 (3,01%)
Podiumuri50 (15,06%)
Puncte388
Prima cursăMP al Braziliei din 1976
Prima victorieMP al Suediei din 1977
Ultima victorieMP al Principatului Monaco din 1996
Ultima cursăMP al Japoniei din 1996
Modifică text Consultați documentația formatului

Équipe Ligier a fost o echipă de Formula 1 care a concurat în Campionatul Mondial timp de 21 de sezoane, între 1976 și 1996. Echipa a fost fondată în 1968 ca producătoare de mașini sport de fostul jucător francez de rugby Guy Ligier.[2][3] Pe structura acestei echipe s-a fondat în 1997 echipa Prost Grand Prix care a activat până în 2002.

Istoric

modificare

După achiziționarea activelor echipei Matra, Ligier a intrat în Campionatul Mondial de Formula 1 în 1976 cu o mașină Matra V12 și a câștigat Marele Premiu al Suediei din 1977 cu Jacques Laffite. Aceasta este, în general, considerată a fi prima victorie în totalitate franceză în Campionatul Mondial de Formula 1, precum și prima victorie în Formula 1 pentru o echipă cu licență franceză și un motor francez.

 
Andrea de Cesaris în Marele Premiu de la Dallas din 1984.

Acordul cu Matra a încetat în 1979, iar Ligier a construit o mașină aerodinamică propulsată de Cosworth, Ligier JS11. JS11 a început sezonul câștigând primele două curse în mâinile lui Laffite. Cu toate acestea, JS11 s-a confruntat cu o concurență serioasă când Williams și Ferrari au introdus și ele mașini modificate aerodinamic. Restul sezonului a fost mai puțin reușit pentru marca franceză.

JS11 și succesorii săi au făcut din Ligier una dintre echipele de top până la începutul anilor 1980. În ciuda sponsorizării substanțiale din partea Talbot (echipa fiind cunoscută oficial ca Talbot Ligier în sezoanele 1981 și 1982)[4] și a companiilor publice franceze – în principal SEITA, Gitanes și Française des Jeux[5] – competitivitatea echipei a început să scadă în jurul anului 1982. În această perioadă, ei testau un motor turbo Matra V6, care nu a concurat niciodată.[6] Datorită sprijinului politic al lui François Mitterrand, la mijlocul anilor 1980, echipa a beneficiat de un acord gratuit cu motorul turbo Renault. Acest lucru, împreună cu sponsorizarea din partea unor companii precum Loto și Elf Aquitaine, a făcut echipa mai competitivă. Când Renault a părăsit sportul în 1986, Ligier a rămas fără un furnizor de motoare de încredere. O colaborare eșuată cu Alfa Romeo (din cauza criticilor dure ale lui René Arnoux asupra motoarelor Alfa Romeo) a fost urmată de contracte cu Megatron (care erau de fapt motoare BMW M12), Judd și Cosworth și apoi parteneriate de lucru cu Lamborghini, Renault și Mugen-Honda.

 
Philippe Alliot în Marele Premiu al Statelor Unite din 1990.

Între 1987 și 1991, echipa a avut dificultăți, nereușind să marcheze puncte în 1988, 1990 și 1991, iar la Marele Premiu al statului San Marino din 1988, nici René Arnoux și nici Stefan Johansson nu au reușit să se califice pentru cursă, pentru prima dată în istoria echipei. În 1990, când echipa Larrousse au fost descalificată după ce aceștia au susținut că șasiul lor a fost construit de ei înșiși, în timp ce, de fapt, a fost construit de către Lola Cars, Ligier a urcat până pe locul 10 în Campionatul Constructorilor, ceea ce le-a oferit beneficii de călătorie subvenționate.

În 1993, echipa s-a bucurat de o anumită creștere când Guy Ligier a vândut echipa lui Cyril de Rouvre după un sezon dezamăgitor din 1992, când nu și-au atins din nou potențialul, în ciuda faptului că au fost furnizați cu aceleași motoare Renault ca și echipa dominantă Williams. În mod surprinzător, echipa a fost oarecum mai competitivă în această perioadă, în parte datorită talentelor aerodinamistului Frank Dernie și inginerului Loïc Bigois. Echipa a obținut opt podiumuri în următorii patru ani, contrastând cu eșecul lor de a-și asigura o singură poziție în top trei între 1987 și 1992. În ultimii ani de existență, Ligier a avut puțin sprijin public și nu a beneficiat de fonduri.

În 1994, de Rouvre a vândut echipa lui Flavio Briatore și Tom Walkinshaw. Alte organizații au licitat pentru achiziționarea lui Ligier, inclusiv Alain Prost și un consorțiu format din Hughes de Chaunac și Philippe Streiff,[7] cu sprijinul echipei Williams F1 care intenționa să transforme Ligier într-o echipă „junior”.

 
Martin Brundle în Marele Premiu al Marii Britanii din 1995.

În 1995, Ligier a trecut de la motoarele Renault, deoarece acestea fuseseră transmise/vândute echipei Benetton, motivul invocat fiind că Flavio Briatore a cumpărat echipa și a convins Renault să schimbe furnizarea către campionii en-titre. Furnizorul de motoare de înlocuire al lui Ligier a fost Mugen-Honda, care în sezoanele precedente, alături de Footwork și Lotus, nu a avut inițial cea mai bună fiabilitate. Trecerea la motoarele Mugen-Honda nu a fost lipsită de controverse, contractul fiind destinat inițial echipei Minardi. Deși motorul era mai puțin fiabil decât motorul Renault anterior, sezonul 1995 s-a dovedit a fi surprinzător de bun pentru echipă, permițându-le în același timp să marcheze puncte pe o bază mai constantă, combinată cu asigurarea a două podiumuri pe parcursul sezonului, cu Martin Brundle terminând pe locul 3 în Belgia și Olivier Panis terminând pe locul 2 în Australia.

Monopostul JS43 cu motor Mugen-Honda s-a dovedit a fi o mașină bine echilibrată. A câștigat și o cursă, în mod surprinzător, atunci când Olivier Panis a trecut primul linia de sosire la Marele Premiu al Principatului Monaco din 1996, deși într-o cursă de uzură, cu doar trei mașini clasate. A fost prima victorie „în totalitate franceză” la Monaco de la René Dreyfus cu Bugatti în 1930. Aceasta a încheiat o serie fără victorii de aproape cincisprezece ani pentru echipa Ligier, cea mai lungă dintre toate echipele existente fără întrerupere (unele echipe, precum Renault, Honda sau Mercedes, au avut perioade mult mai lungi între două victorii, dar nu au existat ca o echipă de Mare Premiu în majoritatea perioadelor respective).

Numele „Ligier” a apărut pentru ultima dată în Formula 1 la Marele Premiu al Japoniei din 1996. La sfârșitul sezonului, echipa a fost vândută lui Alain Prost și a devenit Prost Grand Prix în 1997. Echipa a folosit în mod tradițional numerele de cursă 25 și 26.

Palmares complet în Formula 1

modificare
Legendă
Culoare Rezultat
Auriu Câștigător
Argintiu Locul 2
Bronz Locul 3
Verde Alte locuri care punctează
Albastru Alte locuri
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu A abandonat cursa (Ab)
Negru Descalificat (DSC)
Alb Nu a luat startul (NS)
Roșu Nu s-a calificat (NSC)
Nu s-a precalificat (NSPC)
Fără culoare Retras înainte de calificări (Ret)
Exclus (EX)
Nu a participat (celulă goală)
Adnotare Însemnătate
P Pole position
R Cel mai rapid tur
* Nu a terminat, dar a parcurs mai mult de 90% din cursă
Sezon Șasiu Motor Pneu Piloți 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 Pct. Poz.
1976 JS5 Matra MS73 3,0 V12 G BRA ZAF USW ESP BEL MCO SWE FRA GBR DEU AUT NLD ITA CAN USA JPN N/A 20 6
  Jacques Laffite Ab Ab 4 12 3 12 4 14 DSC Ab 2 Ab 3P Ab Ab 7R
1977 JS7 Matra MS76 3,0 V12 G ARG BRA ZAF USW ESP MCO BEL SWE FRA GBR DEU AUT NLD ITA USA CAN JPN 18 8
  Jacques Laffite NC Ab Ab 9 7R 7 Ab 1 8 6 Ab Ab 2 8 7 Ab 5
  Jean-Pierre Jarier Ab
1978 JS7
JS7/9
JS9 		Matra MS76 3,0 V12
Matra MS78 3,0 V12 		G ARG BRA ZAF USW MCO BEL ESP SWE FRA GBR DEU AUT NLD ITA CAN USA N/A 19 6
  Jacques Laffite 16 9 5 5 Ab 5 3 7 7 10 3 5 8 4 11 Ab
1979 JS11 Ford Cosworth DFV 3,0 V8 G ARG BRA ZAF USW ESP BEL MCO FRA GBR DEU AUT NLD ITA CAN USA N/A 61 3
  Patrick Depailler 4 2 Ab 5 1 Ab 5R
  Jacky Ickx Ab 6 Ab Ab 5 Ab Ab Ab
  Jacques Laffite 1P
R 		1P
R 		Ab Ab AbP 2P Ab 8 Ab 3 3 3 Ab Ab Ab
1980 JS11/15 Ford Cosworth DFV 3,0 V8 G ARG BRA ZAF USW BEL MCO FRA GBR DEU AUT NLD ITA CAN USA N/A 66 2
  Didier Pironi Ab 4 3 6 1 AbP 2 AbP
R 		Ab Ab Ab 6 3R 3
  Jacques Laffite Ab Ab 2 Ab 11R 2 3P Ab 1 4 3 9 8 5
1981 JS17 Matra MS81 3,0 V12 M USW BRA ARG SMR BEL MON ESP FRA GBR DEU AUT NLD ITA CAN LVG N/A 44 4
  Jean-Pierre Jarier Ab 7
  Jean-Pierre Jabouille NSC NC Ab NSC Ab
  Patrick Tambay Ab Ab Ab Ab Ab Ab Ab Ab
  Jacques Laffite Ab 6 Ab Ab 2 3 2P Ab 3 3 1R Ab Ab 1 6
1982 JS17
JS17B
JS19 		Matra MS81 3,0 V12 M RSA BRA USW SMR BEL MCO DET CAN NLD GBR FRA DEU AUT SUI ITA LVG N/A 20 8
  Eddie Cheever Ab Ab Ab 3 Ab 2 10 NSC Ab 16 Ab Ab Ab 6 3
  Jacques Laffite Ab Ab Ab 9 Ab 6 Ab Ab Ab 14 Ab 3 Ab Ab Ab
1983 JS21 Ford Cosworth DFV 3,0 V8
Ford Cosworth DFY 3,0 V8 		M BRA USW FRA SMR MCO BEL DET CAN GBR DEU AUT NLD ITA EUR RSA N/A 0 NC
  Jean-Pierre Jarier Ab Ab 9 Ab Ab Ab Ab Ab 10 8 7 Ab 9 Ab 10
  Raul Boesel Ab 7 Ab 9 Ab 13 10 Ab Ab Ab NSC 10 NSC 15 NC
1984 JS23 Renault EF4 1,5 V6t M BRA RSA BEL SMR FRA MCO‡ CAN DET DAL GBR DEU AUT NLD ITA EUR PRT N/A 3 10
  François Hesnault Ab 10 Ab Ab NS Ab Ab Ab Ab Ab 8 8 7 Ab 10 Ab
  Andrea de Cesaris Ab 5 Ab 6 10 Ab Ab Ab Ab 10 7 Ab Ab Ab 7 12
1985 JS25 Renault EF4B 1,5 V6t P BRA PRT SMR MCO CAN DET FRA GBR DEU AUT NLD ITA BEL EUR RSA AUS N/A 23 6
  Andrea de Cesaris Ab Ab Ab 4 14 10 Ab Ab Ab Ab Ab
  Philippe Streiff 10 9 8 3
  Jacques Laffite 6 Ab Ab 6 8 12 Ab 3 3 Ab Ab Ab 11 AbR 2
1986 JS27 Renault EF4B 1,5 V6t P BRA ESP SMR MCO BEL CAN DET FRA GBR DEU HUN AUT ITA PRT MEX AUS N/A 29 5
  René Arnoux 4 Ab Ab 5 Ab 6 Ab 5 4 4 Ab 10 Ab 7 15 7
  Jacques Laffite 3 Ab Ab 6 5 7 2 6 Ab
  Philippe Alliot Ab 9 Ab Ab Ab 6 8
1987 JS29B
JS29C 		Megatron M12/13 1,5 L4t G BRA SMR BEL MCO DET FRA GBR DEU HUN AUT ITA PRT ESP MEX JPN AUS N/A 1 11
  René Arnoux NS 6 11 10 Ab Ab Ab Ab 10 10 Ab Ab Ab Ab Ab
  Piercarlo Ghinzani Ab 7 12 Ab Ab EX Ab 12 8 8 Ab Ab Ab 13 Ab
1988 JS31 Judd CV 3,5 V8 G BRA SMR MCO MEX CAN DET FRA GBR DEU HUN BEL ITA PRT ESP JPN AUS N/A 0 NC
  René Arnoux Ab NSC Ab Ab Ab Ab NSC 18 17 Ab Ab 13 10 Ab 17 Ab
  Stefan Johansson 9 NSC Ab 10 Ab Ab NSC NSC NSC Ab 11 NSC Ab Ab NSC 9
1989 JS33 Ford Cosworth DFR 3,5 V8 G BRA SMR MCO MEX USA CAN FRA GBR DEU HUN BEL ITA PRT ESP JPN AUS N/A 3 13
  René Arnoux NSC NSC 12 14 NSC 5 Ab NSC 11 NSC Ab 9 13 NSC NSC Ab
  Olivier Grouillard 9 DSC Ab 8 NSC NSC 6 7 Ab NSC 13 Ab NSC Ab Ab Ab
1990 JS33B Ford Cosworth DFR 3,5 V8 G USA BRA SMR MCO CAN MEX FRA GBR DEU HUN BEL ITA PRT ESP JPN AUS N/A 0 NC
  Nicola Larini Ab 11 10 Ab Ab 16 14 10 10 11 14 11 10 7 7 10
  Philippe Alliot EX 12 9 Ab Ab 18 9 13 DSC 14 NSC 13 Ab Ab 10 11
1991 JS35
JS35B 		Lamborghini 3512 3,5 V12 G USA BRA SMR MCO CAN MEX FRA GBR DEU HUN BEL ITA PRT ESP JPN AUS‡ N/A 0 NC
  Thierry Boutsen Ab Ab 7 7 Ab 8 12 Ab 9 17 11 Ab 16 Ab 9 Ab
  Érik Comas NSC Ab 10 10 8 NSC 11 NSC Ab 10 Ab 11 11 Ab Ab 18
1992 JS37 Renault RS3B 3,5 V10
Renault RS3C 3.5 V10 		G RSA MEX BRA ESP SMR MCO CAN FRA GBR DEU HUN BEL ITA PRT JPN AUS N/A 6 8
  Thierry Boutsen Ab 10 Ab Ab Ab 12 10 Ab 10 7 Ab Ab Ab 8 Ab 5
  Érik Comas 7 9 Ab Ab 9 10 6 5 8 6 Ab NSC Ab Ab Ab Ab
1993 JS39 Renault RS5 3,5 V10 G RSA BRA EUR SMR ESP MCO CAN FRA GBR DEU HUN BEL ITA PRT JPN AUS N/A 23 5
  Martin Brundle Ab Ab Ab 3 Ab 6 5 5 14 8 5 7 Ab 6 9 6
  Mark Blundell 3 5 Ab Ab 7 Ab Ab Ab 7 3 7 11 Ab Ab 7 9
1994 JS39B Renault RS6 3,5 V10 G BRA PAC SMR MCO ESP CAN FRA GBR DEU HUN BEL ITA PRT EUR JPN AUS N/A 13 6
  Éric Bernard Ab 10 12 Ab 8 13 Ab 13 3 10 10 7 10
  Johnny Herbert 8
  Franck Lagorce Ab 11
  Olivier Panis 11 9 11 9 7 12 Ab 12 2 6 7 10 DSC 9 11 5
1995 JS41 Mugen-Honda MF-301 3,0 V10 G BRA ARG SMR ESP MCO CAN FRA GBR DEU HUN BEL ITA PRT EUR PAC JPN AUS 24 5
  Aguri Suzuki 8 Ab 11 6 Ab NS
  Martin Brundle 9 Ab 10 4 Ab Ab 3 Ab 8 7 Ab
  Olivier Panis Ab 7 9 6 Ab 4 8 4 Ab 6 9 Ab Ab Ab 8 5 2
1996 JS43 Mugen-Honda MF-301 HA 3,0 V10 G AUS BRA ARG EUR SMR MCO ESP CAN FRA GBR DEU HUN BEL ITA PRT JPN N/A 15 6
  Olivier Panis 7 6 8 Ab Ab 1 Ab Ab 7 Ab 7 5 Ab Ab 10 7
  Pedro Diniz 10 8 Ab 10 7 Ab 6 Ab Ab Ab Ab Ab Ab 6 Ab Ab
Sezon Șasiu Motor Pneu Piloți 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 Pct. Poz.
Sursa:[8]

Notă:

Note

modificare
  1. ^ „Case History”. Corktree.tripod.com. Accesat în . 
  2. ^ „GP Encyclopedia – Constructors – Ligier (Equipe Ligier)”. Grandprix.com. . Accesat în . 
  3. ^ „Corporate”. Ligier.fr (în franceză). Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ „1981 German Grand Prix Entry list”. 
  5. ^ Dupuis, Jérôme (). „L'Etat gaspilleur” [The Wasteful State]. L'Express (în franceză). Accesat în . 
  6. ^ „6th Gear – Years in Gear – Grand Prix cars that never raced”. Forix.com. Accesat în . 
  7. ^ „The remarkable story of Philippe Streiff”. . Arhivat din original la . Accesat în . 
  8. ^ „Ligier – Grands Prix started”. StatsF1. Accesat în . 
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Équipe_Ligier&oldid=16189589