Sezonul de Formula 1 din 1983

Campionatul Mondial de Formula 1
Sezonul 1983
Durată
13 martie - 15 octombrie
Nr. curse
15
Nr. piloți
35
Nr. echipe
16
Campionul la Piloți
Brazilia Nelson Piquet (Al 2-lea titlu)
Campionul la Constructori
Italia Ferrari (Al 8-lea titlu)

Campionatul Mondial de Formula 1 din 1983 a fost cel de-al 37-lea sezon al curselor auto pentru mașinile de Formula 1, recunoscut de organismul de conducere al sportului internațional, Federația Internațională de Automobilism, ca fiind competiția de cea mai înaltă clasă pentru mașinile de curse. A inclus cea de-a 34-a ediție a Campionatului Mondial al Piloților, și a 26-a ediție a Campionatului Mondial al Constructorilor. Sezonul a fost disputat pe parcursul a cincisprezece curse, începând în Brazilia pe 13 martie și terminându-se în Africa de Sud pe 15 octombrie. Nelson Piquet a câștigat Campionatul la Piloți,[1] al doilea său titlu de Formula 1 și primul câștigat de un pilot care folosește un motor turbo, în timp ce Ferrari a câștigat Campionatul Constructorilor.[2] A fost, de asemenea, ultimul campionat la piloți câștigat de un pilot al echipei Brabham.

Campionatul la Piloți s-a dezvoltat într-o luptă în patru între pilotul Brabham-BMW, Piquet, pilotul Renault, Alain Prost și duoul Ferrari, René Arnoux și Patrick Tambay. Prost a condus campionatul de la Marele Premiu al Belgiei din mai până la ultima cursă din Africa de Sud din octombrie, unde o problemă cu turbo l-a forțat să se retragă și, astfel, i-a permis lui Piquet să-i smulgă titlul. Ferrari a câștigat Campionatul Constructorilor, în ciuda pilotului său mai bun, Arnoux, terminând doar pe locul trei la general – o performanță unică în istoria Formulei 1.

Sezonul a inclus, de asemenea, o singură cursă de Formula 1 non-campionat, Cursa Campionilor, care a avut loc la Brands Hatch și a fost câștigată de campionul mondial en-titre Keke Rosberg într-un Williams-Ford. Aceasta a fost ultima cursă non-campionat din istoria Formulei 1.

O schimbare majoră a reglementărilor tehnice a impus un suport plat pentru mașini,[3] cu interzicerea completă a tehnologiei cu efect de sol inițiată de Lotus 78 în 1977. Acest lucru a fost făcut pentru a reduce forța aerodinamică și vitezele de viraj, care au fost considerate a fi atins niveluri periculoase în 1982, sezon în care au avut loc mai multe accidente violente și fatale.

Piloții și echipele înscrise în campionat modificare

Piloții și echipele următoare au fost incluse în sezonul din 1983 al campionatului:

Imagine Concurent Constructor Motor Șasiu Pneu Piloți
Nr. Numele pilotului Etape
    TAG Williams Team Williams[a] Ford Cosworth DFV 3,0 V8 FW08C
FW09
G 1   Keke Rosberg Toate
2   Jacques Laffite Toate
Honda RA163-E 1,5 V6t 42   Jonathan Palmer 14
    Benetton Tyrrell Team Tyrrell Ford Cosworth DFV 3,0 V8 011B
012
G 3   Michele Alboreto Toate
4   Danny Sullivan Toate
    Fila Sport Brabham BMWM12/13 1,5 L4t BT52
BT52B
M 5   Nelson Piquet Toate
6   Riccardo Patrese Toate
    Marlboro McLaren International McLaren[b] Ford Cosworth DFV 3,0 V8 MP4/1C
MP4/1E
M 7   John Watson Toate
TAG TTE PO1 1,5 V6t[c] 8   Niki Lauda Toate
    Team ATS ATS BMW M12/13 1,5 L4t D6 G 9   Manfred Winkelhock Toate
    John Player Team Lotus Lotus[d] Ford Cosworth DFV 3,0 V8 91
92
93T
94T
P 11   Elio de Angelis Toate
Renault-Gordini EF1 1,5 V6t 12   Nigel Mansell Toate
    Equipe Renault Elf Renault Renault-Gordini EF1 1,5 V6t RE30C
RE40
M 15   Alain Prost Toate
16   Eddie Cheever Toate
    RAM Racing Team March RAM Ford Cosworth DFV 3,0 V8 01 P 17   Eliseo Salazar 1–6
  Jacques Villeneuve Sr. 8
  Kenny Acheson 9–15
18   Jean-Louis Schlesser 3
    Marlboro Team Alfa Romeo Alfa Romeo Alfa Romeo 890T 1,5 V8t 183T M 22   Andrea de Cesaris Toate
23   Mauro Baldi Toate
    Equipe Ligier Gitanes Ligier Ford Cosworth DFV 3,0 V8 JS21 M 25   Jean-Pierre Jarier Toate
26   Raul Boesel Toate
    Scuderia Ferrari SpA SEFAC Ferrari Ferrari 021 1,5 V6t 126C2B
126C3
G 27   Patrick Tambay Toate
28   René Arnoux Toate
    Arrows Racing Team Arrows Ford Cosworth DFV 3,0 V8 A6 G 29   Marc Surer Toate
30   Chico Serra 1, 3–5
  Alan Jones 2
  Thierry Boutsen 6–15
    Osella Squadra Corse Osella[e] Ford Cosworth DFV 3,0 V8 FA1D M 31   Corrado Fabi Toate
Alfa Romeo 1260 3,0 V12 32   Piercarlo Ghinzani Toate
    Theodore Racing Team Theodore Ford Cosworth DFV 3,0 V8 N183 G 33   Roberto Guerrero 1–14
34   Johnny Cecotto 1–13
    Candy Toleman Motorsport Toleman Hart 415T 1,5 L4t TG183B P 35   Derek Warwick Toate
36   Bruno Giacomelli Toate
    Spirit Racing Spirit Honda RA163-E 1,5 V6t 201
201C
G 40   Stefan Johansson 9–14

Calendar modificare

Următoarele cincisprezece Mari Premii au avut loc în 1983.

1.   2.   3.   4.  
Marele Premiu al Braziliei
11-13 martie
Marele Premiu al Vestului Statelor Unite
25-27 martie
Marele Premiu al Franței
15-17 aprilie
Marele Premiu al statului San Marino
30 apr-1 mai
 
Jacarepaguá (P)
 
Long Beach (S)
 
Paul Ricard (P)
 
Imola (P)
5.   6.   7.   8.  
Marele Premiu al Principatului Monaco
12, 14-15 mai
Marele Premiu al Belgiei
20-22 mai
Marele Premiu de la Detroit
3-5 iunie
Marele Premiu al Canadei
10-12 iunie
 
Monaco (S)
 
Spa-Francorchamps (P)
 
Detroit (S)
 
Gilles Villeneuve (S)
9.   10.   11.   12.  
Marele Premiu al Marii Britanii
14-16 iulie
Marele Premiu al Germaniei
5-7 august
Marele Premiu al Austriei
12-14 august
Marele Premiu al Țărilor de Jos
26-28 august
 
Silverstone (P)
 
Hockenheimring (P)
 
Österreichring (P)
 
Zandvoort (P)
13.   14.   15.  
Marele Premiu al Italiei
9-11 septembrie
Marele Premiu al Europei
23-25 septembrie
Marele Premiu al Africii de Sud
13-15 octombrie
 
Monza (P)
 
Brands Hatch (P)
 
Kyalami (P)
(P) - pistă; (S) - stradă.

Rezultate și clasamente modificare

Marile Premii modificare

Etapa Mare Premiu Pole position Cel mai rapid tur Pilotul câștigător Constructorul câștigător Raport Lider
Pilot Dif.
1   MP al Braziliei   Keke Rosberg   Nelson Piquet   Nelson Piquet   Brabham-BMW Raport   PIQ   3
2   MP al Vestului Statelor Unite   Patrick Tambay   Niki Lauda   John Watson   McLaren-Ford Raport   LAU   1
3   MP al Franței   Alain Prost   Alain Prost   Alain Prost   Renault Raport   PIQ   5
4   MP al statului San Marino   René Arnoux   Riccardo Patrese   Patrick Tambay   Ferrari Raport   PRO   0
5   MP al Principatului Monaco   Alain Prost   Nelson Piquet   Keke Rosberg   Williams-Ford Raport   PIQ   2
6   MP al Belgiei   Alain Prost   Andrea de Cesaris   Alain Prost   Renault Raport   PRO   4
7   MP de la Detroit   René Arnoux   John Watson   Michele Alboreto   Tyrrell-Ford Raport   1
8   MP al Canadei   René Arnoux   Patrick Tambay   René Arnoux   Ferrari Raport   3
9   MP al Marii Britanii   René Arnoux   Alain Prost   Alain Prost   Renault Raport   6
10   MP al Germaniei   Patrick Tambay   René Arnoux   René Arnoux   Ferrari Raport   9
11   MP al Austriei   Patrick Tambay   Alain Prost   Alain Prost   Renault Raport   14
12   MP al Țărilor de Jos   Nelson Piquet   René Arnoux   René Arnoux   Ferrari Raport   8
13   MP al Italiei   Riccardo Patrese   Nelson Piquet   Nelson Piquet   Brabham-BMW Raport   2
14   MP al Europei   Elio de Angelis   Nigel Mansell   Nelson Piquet   Brabham-BMW Raport   2
15   MP al Africii de Sud   Patrick Tambay   Nelson Piquet   Riccardo Patrese   Brabham-BMW Raport   PIQ   2

Sistemul de punctaj modificare

Punctele sunt acordate primilor șase piloți care au terminat în fiecare cursă, folosind următoarea structură:[4]

Loc 1 2 3 4 5 6
Puncte 9 6 4 3 2 1

Pentru a obține toate punctele, câștigătorul cursei trebuie să termine cel puțin 75% din distanța programată.[1] Jumătate de puncte au fost acordate dacă câștigătorul cursei termină mai puțin de 75% din distanță, cu condiția terminării a cel puțin două tururi complete. În cazul de egalitate la încheierea campionatului, s-a folosit un sistem de numărătoare, cel mai bun rezultat fiind folosit pentru a decide clasamentul final.[2] Pentru campionatul la piloți, doar cele unsprezece cele mai bune rezultate au contribuit la Campionatul Mondial.

Note
  • ^1 - În cazul în care nu s-au încheiat două tururi complete, nu s-a acordat niciun punct și cursa a fost abandonată.
  • ^2 - În cazul în care doi sau mai mulți piloți au realizat același cel mai bun rezultat de un număr egal de ori, s-a folosit următorul cel mai bun rezultat.

Clasament Campionatul Mondial al Piloților modificare

Poz. Pilot BRA
 
USW
 
FRA
 
SMR
 
MON
 
BEL
 
DET
 
CAN
 
GBR
 
GER
 
AUT
 
NED
 
ITA
 
EUR
 
RSA
 
Puncte
1   Nelson Piquet 1R Ret 2 Ret 2R 4 4 Ret 2 13 3 RetP 1R 1 3R[f] 59
2   Alain Prost 7 11 1P
R
2 3P 1P 8 5 1R 4 1R Ret Ret 2 Ret 57
3   René Arnoux 10 3 7 3P Ret Ret RetP 1P 5P 1R 2 1R 2 9 Ret 49
4   Patrick Tambay 5 RetP 4 1 4 2 Ret 3R 3 RetP RetP 2 4 Ret RetP 40
5   Keke Rosberg DSCP Ret 5 4 1 5 2 4 11 10 8 Ret 11 Ret 5 27
6   John Watson Ret 1 Ret 5 NSC Ret 3R 6 9 5 9 3 Ret Ret DSC 22
7   Eddie Cheever Ret 13 3 Ret Ret 3 Ret 2 Ret Ret 4 Ret 3 10 6 22
8   Andrea de Cesaris EX Ret 12 Ret Ret RetR Ret Ret 8 2 Ret Ret Ret 4 2 15
9   Riccardo Patrese Ret 10 Ret RetR Ret Ret Ret Ret Ret 3 Ret 9 RetP 7 1 13
10   Niki Lauda 3 2R Ret Ret NSC Ret Ret Ret 6 DSC 6 Ret Ret Ret 11 12
11   Jacques Laffite 4 4 6 7 Ret 6 5 Ret 12 6 Ret Ret NSC NSC Ret 11
12   Michele Alboreto Ret 9 8 Ret Ret 14 1 8 13 Ret Ret 6 Ret Ret Ret 10
13   Nigel Mansell 12 12 Ret 12 Ret Ret 6 Ret 4 Ret 5 Ret 8 3R NC 10
14   Derek Warwick 8 Ret Ret Ret Ret 7 Ret Ret Ret Ret Ret 4 6 5 4 9
15   Marc Surer 6 5 10 6 Ret 11 11 Ret 17 7 Ret 8 10 Ret 8 4
16   Mauro Baldi Ret Ret Ret 10 6 Ret 12 10 7 Ret Ret 5 Ret Ret Ret 3
17   Danny Sullivan 11 8 Ret Ret 5 12 Ret DSC 14 12 Ret Ret Ret Ret 7 2
=[g]   Elio de Angelis DSC Ret Ret Ret Ret 9 Ret Ret Ret Ret Ret Ret 5 RetP Ret 2
19   Johnny Cecotto 13 6 11 Ret NSPC 10 Ret Ret NSC 11 NSC NSC 12 1
=[h]   Bruno Giacomelli Ret Ret 13 Ret NSC 8 9 Ret Ret Ret Ret 13 7 6 Ret 1
  Thierry Boutsen Ret 7 7 15 9 13 14 Ret 11 9 0
  Jean-Pierre Jarier Ret Ret 9 Ret Ret Ret Ret Ret 10 8 7 Ret 9 Ret 10 0
  Chico Serra 9 Ret 8 7 0
  Raul Boesel Ret 7 Ret 9 Ret 13 10 Ret Ret Ret NSC 10 NSC 15 NC 0
  Stefan Johansson Ret Ret 12 7 Ret 14 0
  Manfred Winkelhock 15 Ret Ret 11 Ret Ret Ret 9 Ret NSC Ret DSC Ret 8 Ret 0
  Corrado Fabi Ret NSC Ret Ret NSC Ret NSC Ret NSC NSC 10 11 Ret NSC Ret 0
  Piercarlo Ghinzani NSC NSC NSC NSC NSC NSC Ret NSC Ret Ret 11 NSC Ret Ret Ret 0
  Roberto Guerrero NC Ret Ret Ret NSPC Ret NC Ret 16 Ret Ret 12 13 12 0
  Kenny Acheson NSC NSC NSC NSC NSC NSC 12 0
  Jonathan Palmer 13 0
  Eliseo Salazar 14 Ret NSC NSC NSC NSC 0
  Alan Jones Ret 0
  Jean-Louis Schlesser NSC 0
  Jacques Villeneuve Sr. NSC 0
Poz. Pilot BRA
 
USW
 
FRA
 
SMR
 
MON
 
BEL
 
DET
 
CAN
 
GBR
 
GER
 
AUT
 
NED
 
ITA
 
EUR
 
RSA
 
Puncte
Legendă
Culoare Rezultat
Auriu Câștigător
Argintiu Locul 2
Bronz Locul 3
Verde Alte locuri care punctează
Albastru Alte locuri
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu Nu s-a clasat, retras (Ret)
Negru Descalificat (DSC)
Alb Nu a luat startul (NS)
Cursă anulată (C)
Roșu Nu s-a calificat (NSC)
Nu s-a precalificat (NSPC)
Fără culoare Doar s-a antrenat (DSA)
Exclus (EX)
Nu a participat (celulă goală)
Adnotare Însemnătate
P Pole position
R Cel mai rapid tur
(6) Rezultatul nu a fost luat în considerare pentru CM

Clasament Campionatul Mondial al Constructorilor modificare

Poz. Constructor BRA
 
USW
 
FRA
 
SMR
 
MON
 
BEL
 
DET
 
CAN
 
GBR
 
GER
 
AUT
 
NED
 
ITA
 
EUR
 
RSA
 
Puncte
1   Ferrari 5 3 4 1 4 2 RetP 1P 3 1R 2 1R 2 9 RetR[i] 89
10 RetP 7 3P Ret Ret Ret 3R 5P RetP RetP 2 4 Ret Ret
2   Renault 7 11 1P
R
2 3P 1P 8 2 1R 4 1R Ret 3 2 6 79
Ret 13 3 Ret Ret 3 Ret 5 Ret Ret 4 Ret Ret 10 Ret
3   Brabham-BMW 1R 10 2 RetR 2R 4 4 Ret 2 3 3 9 1R 1 1 72
Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret 13 Ret RetP RetP 7 3R
4   Williams-Ford 4 4 5 4 1 5 2 4 11 6 8 Ret 11 13 36
DSCP Ret 6 7 Ret 6 5 Ret 12 10 Ret Ret NSC Ret
NSC
5   McLaren-Ford 3 1 Ret 5 NSC Ret 3R 6 6 5 6 3 34
Ret 2R Ret Ret NSC Ret Ret Ret 9 DSC 9
6   Alfa Romeo Ret Ret 12 10 6 RetR 12 10 7 2 Ret 5 Ret 4 2 18
EX Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret 8 Ret Ret Ret Ret Ret Ret
7   Tyrrell-Ford 11 8 8 Ret 5 12 1 8 13 12 Ret 6 Ret Ret 7 12
Ret 9 Ret Ret Ret 14 Ret DSC 14 Ret Ret Ret Ret Ret Ret
8   Lotus-Renault Ret Ret Ret Ret 9 Ret Ret 4 Ret 5 Ret 5 3R NC 11
Ret Ret Ret Ret 8 RetP Ret
9   Toleman-Hart 8 Ret 13 Ret Ret 7 9 Ret Ret Ret Ret 4 6 5 4 10
Ret Ret Ret Ret NSC 8 Ret Ret Ret Ret Ret 13 7 6 Ret
10   Arrows-Ford 6 5 10 6 7 11 7 7 15 7 13 8 10 11 8 4
9 Ret Ret 8 Ret Ret 11 Ret 17 9 Ret 14 Ret Ret 9
11   Williams-Honda 5 2
Ret
12   Theodore-Ford 13 6 11 Ret NSPC 10 NC Ret 16 11 Ret 12 12 12 1
NC Ret Ret Ret NSPC Ret Ret Ret NSC Ret NSC NSC 13
=[j]   Lotus-Ford 12 12 Ret 12 Ret Ret 6 Ret 1
DSC
  Ligier-Ford Ret 7 9 9 Ret 13 10 Ret 10 8 7 10 9 15 10 0
Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret NSC Ret NSC Ret NC
  Spirit-Honda Ret Ret 12 7 Ret 14 0
  ATS-BMW 15 Ret Ret 11 Ret Ret Ret 9 Ret NSC Ret DSC Ret 8 Ret 0
  Osella-Alfa Romeo NSC NSC NSC Ret NSC Ret Ret 10 11 Ret Ret Ret 0
NSC NSC 11 NSC Ret NSC Ret
  McLaren-TAG Ret Ret Ret 11 0
Ret Ret DSC
  RAM-Ford 14 Ret NSC NSC NSC NSC NSC NSC NSC NSC NSC NSC NSC 12 0
NSC
  Osella-Ford Ret NSC Ret Ret NSC Ret NSC Ret 0
NSC NSC NSC
Poz. Constructor BRA
 
USW
 
FRA
 
SMR
 
MON
 
BEL
 
DET
 
CAN
 
GBR
 
GER
 
AUT
 
NED
 
ITA
 
EUR
 
RSA
 
Puncte
Legendă
Culoare Rezultat
Auriu Câștigător
Argintiu Locul 2
Bronz Locul 3
Verde Alte locuri care punctează
Albastru Alte locuri
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu Nu s-a clasat, retras (Ret)
Negru Descalificat (DSC)
Alb Nu a luat startul (NS)
Cursă anulată (C)
Roșu Nu s-a calificat (NSC)
Nu s-a precalificat (NSPC)
Fără culoare Doar s-a antrenat (DSA)
Exclus (EX)
Nu a participat (celulă goală)
Adnotare Însemnătate
P Pole position
R Cel mai rapid tur
(6) Rezultatul nu a fost luat în considerare pentru CM

Notă:

  • Pozițiile sunt sortate după cel mai bun rezultat, rândurile nefiind legate de piloți. În caz de egalitate de puncte, cele mai bune poziții obținute au determinat rezultatul.

Cursa non-campionat modificare

Sezonul 1983 a inclus și o singură cursă care nu a contat pentru Campionatul Mondial, Cursa Campionilor din 1983. Aceasta rămâne cea mai recentă cursă non-campionat de Formula 1.[5]

Numele cursei Circuit Data Pilotul câștigător Constructor
  Cursa Campionilor Brands Hatch 10 aprilie   Keke Rosberg   Williams-Ford

Note modificare

  1. ^ Williams a intrat în primele 14 Mari Premii cu motorul Ford, iar în ultima etapă echipa a concurat cu motorul Honda.
  2. ^ McLaren a intrat în primele 11 Mari Premii cu motorul Ford, în etapa a 12-a cu ambele motoare Ford și TAG, iar începând cu etapa a 13-a echipa a concurat doar cu motorul TAG.
  3. ^ McLaren a folosit motoare Porsche. Din motive de sponsorizare, aceste motoare au fost redenumite drept „TAG”.
  4. ^ Lotus a intrat în primul Mare Premiu cu motorul Ford, în etapele 2-8 cu ambele motoare Ford și Renault, iar începând cu etapa a noua echipa a concurat doar cu motorul Renault.
  5. ^ Osella a intrat în primele trei Mari Premii cu motorul Ford, în etapele 4-8 cu ambele motoare Ford și Alfa Romeo, iar începând cu etapa a noua echipa a concurat doar cu motorul Alfa Romeo.
  6. ^ Nelson Piquet și-a adjudecat titlul la piloți la Marele Premiu al Africii de Sud.
  7. ^ Clasificările Campionatului Piloților publicate în Anuarul FIA din 1984 îi clasifică în mod egal pe Sullivan și de Angelis, pe locul 17
  8. ^ Clasificările Campionatului Piloților publicate în Anuarul FIA din 1984 îi clasifică pe Cecotto și Giacomelli în mod egal, pe locul 19
  9. ^ Ferrari și-a adjudecat titlul la constructori la Marele Premiu al Africii de Sud.
  10. ^ Clasificările din Campionatul Constructorilor publicate în Anuarul FIA din 1984 îi clasifică în mod egal pe Theodore și Lotus Ford Cosworth, pe locul 12

Referințe modificare

  1. ^ 1983 F1 World Championship for Drivers, 1984 FIA Yearbook, grey section, page 76
  2. ^ 1983 F1 Manufacturers World Championship, 1984 FIA Yearbook, grey section, page 77
  3. ^ "Grand Prix Results: Brazilian GP, 1983". grandprix.com. Retrieved 2014-06-12.
  4. ^ Peter Higham, The Guinness Guide to International Motor Racing, 1995, page 6
  5. ^ Diepraam, Mattijs; Muelas, Felix (). „The last of the non-championship races”. 8w. Forix.com. Accesat în .