Sezonul de Formula 1 din 1983

Campionatul Mondial de Formula 1
Sezonul 1983
Durată
13 martie - 15 octombrie
Nr. curse
15
Nr. piloți
35
Nr. echipe
16
Campionul la Piloți
Brazilia Nelson Piquet (Al 2-lea titlu)
Campionul la Constructori
Italia Ferrari (Al 8-lea titlu)

Campionatul Mondial de Formula 1 din 1983 a fost cel de-al 37-lea sezon al curselor auto pentru mașinile de Formula 1, recunoscut de organismul de conducere al sportului internațional, Federația Internațională de Automobilism, ca fiind competiția de cea mai înaltă clasă pentru mașinile de curse. A inclus cea de-a 34-a ediție a Campionatului Mondial al Piloților, și a 26-a ediție a Campionatului Mondial al Constructorilor. Sezonul a fost disputat pe parcursul a cincisprezece curse, începând în Brazilia pe 13 martie și terminându-se în Africa de Sud pe 15 octombrie. Nelson Piquet a câștigat Campionatul la Piloți,[1] al doilea său titlu de Formula 1 și primul câștigat de un pilot care folosește un motor turbo, în timp ce Ferrari a câștigat Campionatul Constructorilor.[2] A fost, de asemenea, ultimul campionat la piloți câștigat de un pilot al echipei Brabham.

Campionatul la Piloți s-a dezvoltat într-o luptă în patru între pilotul Brabham-BMW, Piquet, pilotul Renault, Alain Prost și duoul Ferrari, René Arnoux și Patrick Tambay. Prost a condus campionatul de la Marele Premiu al Belgiei din mai până la ultima cursă din Africa de Sud din octombrie, unde o problemă cu turbo l-a forțat să se retragă și, astfel, i-a permis lui Piquet să-i smulgă titlul. Ferrari a câștigat Campionatul Constructorilor, în ciuda pilotului său mai bun, Arnoux, terminând doar pe locul trei la general – o performanță unică în istoria Formulei 1.

Sezonul a inclus, de asemenea, o singură cursă de Formula 1 non-campionat, Cursa Campionilor, care a avut loc la Brands Hatch și a fost câștigată de campionul mondial en-titre Keke Rosberg într-un Williams-Ford. Aceasta a fost ultima cursă non-campionat din istoria Formulei 1.

O schimbare majoră a reglementărilor tehnice a impus un suport plat pentru mașini,[3] cu interzicerea completă a tehnologiei cu efect de sol inițiată de Lotus 78 în 1977. Acest lucru a fost făcut pentru a reduce forța aerodinamică și vitezele de viraj, care au fost considerate a fi atins niveluri periculoase în 1982, sezon în care au avut loc mai multe accidente violente și fatale.

Piloții și echipele înscrise în campionat modificare

Piloții și echipele următoare au fost incluse în sezonul din 1983 al campionatului:

Imagine Concurent Constructor Motor Șasiu Pneu Piloți
Nr. Numele pilotului Etape
    TAG Williams Team Williams[a] Ford Cosworth DFV 3,0 V8 FW08C
FW09
G 1   Keke Rosberg Toate
2   Jacques Laffite Toate
Honda RA163-E 1,5 V6t 42   Jonathan Palmer 14
    Benetton Tyrrell Team Tyrrell Ford Cosworth DFV 3,0 V8 011B
012
G 3   Michele Alboreto Toate
4   Danny Sullivan Toate
    Fila Sport Brabham BMWM12/13 1,5 L4t BT52
BT52B
M 5   Nelson Piquet Toate
6   Riccardo Patrese Toate
    Marlboro McLaren International McLaren[b] Ford Cosworth DFV 3,0 V8 MP4/1C
MP4/1E
M 7   John Watson Toate
TAG TTE PO1 1,5 V6t[c] 8   Niki Lauda Toate
    Team ATS ATS BMW M12/13 1,5 L4t D6 G 9   Manfred Winkelhock Toate
    John Player Team Lotus Lotus[d] Ford Cosworth DFV 3,0 V8 91
92
93T
94T
P 11   Elio de Angelis Toate
Renault-Gordini EF1 1,5 V6t 12   Nigel Mansell Toate
    Equipe Renault Elf Renault Renault-Gordini EF1 1,5 V6t RE30C
RE40
M 15   Alain Prost Toate
16   Eddie Cheever Toate
    RAM Racing Team March RAM Ford Cosworth DFV 3,0 V8 01 P 17   Eliseo Salazar 1–6
  Jacques Villeneuve Sr. 8
  Kenny Acheson 9–15
18   Jean-Louis Schlesser 3
    Marlboro Team Alfa Romeo Alfa Romeo Alfa Romeo 890T 1,5 V8t 183T M 22   Andrea de Cesaris Toate
23   Mauro Baldi Toate
    Equipe Ligier Gitanes Ligier Ford Cosworth DFV 3,0 V8 JS21 M 25   Jean-Pierre Jarier Toate
26   Raul Boesel Toate
    Scuderia Ferrari SpA SEFAC Ferrari Ferrari 021 1,5 V6t 126C2B
126C3
G 27   Patrick Tambay Toate
28   René Arnoux Toate
    Arrows Racing Team Arrows Ford Cosworth DFV 3,0 V8 A6 G 29   Marc Surer Toate
30   Chico Serra 1, 3–5
  Alan Jones 2
  Thierry Boutsen 6–15
    Osella Squadra Corse Osella[e] Ford Cosworth DFV 3,0 V8 FA1D M 31   Corrado Fabi Toate
Alfa Romeo 1260 3,0 V12 32   Piercarlo Ghinzani Toate
    Theodore Racing Team Theodore Ford Cosworth DFV 3,0 V8 N183 G 33   Roberto Guerrero 1–14
34   Johnny Cecotto 1–13
    Candy Toleman Motorsport Toleman Hart 415T 1,5 L4t TG183B P 35   Derek Warwick Toate
36   Bruno Giacomelli Toate
    Spirit Racing Spirit Honda RA163-E 1,5 V6t 201
201C
G 40   Stefan Johansson 9–14

Calendar modificare

Următoarele cincisprezece Mari Premii au avut loc în 1983.

1.   2.   3.   4.  
Marele Premiu al Braziliei
11-13 martie
Marele Premiu al Vestului Statelor Unite
25-27 martie
Marele Premiu al Franței
15-17 aprilie
Marele Premiu al statului San Marino
30 apr-1 mai
 
Jacarepaguá (P)
 
Long Beach (S)
 
Paul Ricard (P)
 
Imola (P)
5.   6.   7.   8.  
Marele Premiu al Principatului Monaco
12, 14-15 mai
Marele Premiu al Belgiei
20-22 mai
Marele Premiu de la Detroit
3-5 iunie
Marele Premiu al Canadei
10-12 iunie
 
Monaco (S)
 
Spa-Francorchamps (P)
 
Detroit (S)
 
Gilles Villeneuve (S)
9.   10.   11.   12.  
Marele Premiu al Marii Britanii
14-16 iulie
Marele Premiu al Germaniei
5-7 august
Marele Premiu al Austriei
12-14 august
Marele Premiu al Țărilor de Jos
26-28 august
 
Silverstone (P)
 
Hockenheimring (P)
 
Österreichring (P)
 
Zandvoort (P)
13.   14.   15.  
Marele Premiu al Italiei
9-11 septembrie
Marele Premiu al Europei
23-25 septembrie
Marele Premiu al Africii de Sud
13-15 octombrie
 
Monza (P)
 
Brands Hatch (P)
 
Kyalami (P)
(P) - pistă; (S) - stradă.

Rezultate și clasamente modificare

Marile Premii modificare

Etapa Mare Premiu Pole position Cel mai rapid tur Pilotul câștigător Constructorul câștigător Raport Lider
Pilot Dif.
1   MP al Braziliei   Keke Rosberg   Nelson Piquet   Nelson Piquet   Brabham-BMW Raport   PIQ   3
2   MP al Vestului Statelor Unite   Patrick Tambay   Niki Lauda   John Watson   McLaren-Ford Raport   LAU   1
3   MP al Franței   Alain Prost   Alain Prost   Alain Prost   Renault Raport   PIQ   5
4   MP al statului San Marino   René Arnoux   Riccardo Patrese   Patrick Tambay   Ferrari Raport   PRO   0
5   MP al Principatului Monaco   Alain Prost   Nelson Piquet   Keke Rosberg   Williams-Ford Raport   PIQ   2
6   MP al Belgiei   Alain Prost   Andrea de Cesaris   Alain Prost   Renault Raport   PRO   4
7   MP de la Detroit   René Arnoux   John Watson   Michele Alboreto   Tyrrell-Ford Raport   1
8   MP al Canadei   René Arnoux   Patrick Tambay   René Arnoux   Ferrari Raport   3
9   MP al Marii Britanii   René Arnoux   Alain Prost   Alain Prost   Renault Raport   6
10   MP al Germaniei   Patrick Tambay   René Arnoux   René Arnoux   Ferrari Raport   9
11   MP al Austriei   Patrick Tambay   Alain Prost   Alain Prost   Renault Raport   14
12   MP al Țărilor de Jos   Nelson Piquet   René Arnoux   René Arnoux   Ferrari Raport   8
13   MP al Italiei   Riccardo Patrese   Nelson Piquet   Nelson Piquet   Brabham-BMW Raport   2
14   MP al Europei   Elio de Angelis   Nigel Mansell   Nelson Piquet   Brabham-BMW Raport   2
15   MP al Africii de Sud   Patrick Tambay   Nelson Piquet   Riccardo Patrese   Brabham-BMW Raport   PIQ   2

Sistemul de punctaj modificare

Punctele sunt acordate primilor șase piloți care au terminat în fiecare cursă, folosind următoarea structură:[4]

Loc 1 2 3 4 5 6
Puncte 9 6 4 3 2 1

Pentru a obține toate punctele, câștigătorul cursei trebuie să termine cel puțin 75% din distanța programată.[1] Jumătate de puncte au fost acordate dacă câștigătorul cursei termină mai puțin de 75% din distanță, cu condiția terminării a cel puțin două tururi complete. În cazul de egalitate la încheierea campionatului, s-a folosit un sistem de numărătoare, cel mai bun rezultat fiind folosit pentru a decide clasamentul final.[2] Pentru campionatul la piloți, doar cele unsprezece cele mai bune rezultate au contribuit la Campionatul Mondial.

Note
  • ^1 - În cazul în care nu s-au încheiat două tururi complete, nu s-a acordat niciun punct și cursa a fost abandonată.
  • ^2 - În cazul în care doi sau mai mulți piloți au realizat același cel mai bun rezultat de un număr egal de ori, s-a folosit următorul cel mai bun rezultat.

Clasament Campionatul Mondial al Piloților modificare

Poz. Pilot BRA
 
USW
 
FRA
 
SMR
 
MON
 
BEL
 
DET
 
CAN
 
GBR
 
GER
 
AUT
 
NED
 
ITA
 
EUR
 
RSA
 
Puncte
1   Nelson Piquet 1R Ab 2 Ab 2R 4 4 Ab 2 13 3 AbP 1R 1 3R[f] 59
2   Alain Prost 7 11 1P
R
2 3P 1P 8 5 1R 4 1R Ab Ab 2 Ab 57
3   René Arnoux 10 3 7 3P Ab Ab AbP 1P 5P 1R 2 1R 2 9 Ab 49
4   Patrick Tambay 5 AbP 4 1 4 2 Ab 3R 3 AbP AbP 2 4 Ab AbP 40
5   Keke Rosberg DSCP Ab 5 4 1 5 2 4 11 10 8 Ab 11 Ab 5 27
6   John Watson Ab 1 Ab 5 NSC Ab 3R 6 9 5 9 3 Ab Ab DSC 22
7   Eddie Cheever Ab 13 3 Ab Ab 3 Ab 2 Ab Ab 4 Ab 3 10 6 22
8   Andrea de Cesaris EX Ab 12 Ab Ab AbR Ab Ab 8 2 Ab Ab Ab 4 2 15
9   Riccardo Patrese Ab 10 Ab AbR Ab Ab Ab Ab Ab 3 Ab 9 AbP 7 1 13
10   Niki Lauda 3 2R Ab Ab NSC Ab Ab Ab 6 DSC 6 Ab Ab Ab 11 12
11   Jacques Laffite 4 4 6 7 Ab 6 5 Ab 12 6 Ab Ab NSC NSC Ab 11
12   Michele Alboreto Ab 9 8 Ab Ab 14 1 8 13 Ab Ab 6 Ab Ab Ab 10
13   Nigel Mansell 12 12 Ab 12 Ab Ab 6 Ab 4 Ab 5 Ab 8 3R NC 10
14   Derek Warwick 8 Ab Ab Ab Ab 7 Ab Ab Ab Ab Ab 4 6 5 4 9
15   Marc Surer 6 5 10 6 Ab 11 11 Ab 17 7 Ab 8 10 Ab 8 4
16   Mauro Baldi Ab Ab Ab 10 6 Ab 12 10 7 Ab Ab 5 Ab Ab Ab 3
17   Danny Sullivan 11 8 Ab Ab 5 12 Ab DSC 14 12 Ab Ab Ab Ab 7 2
=[g]   Elio de Angelis DSC Ab Ab Ab Ab 9 Ab Ab Ab Ab Ab Ab 5 AbP Ab 2
19   Johnny Cecotto 13 6 11 Ab NSPC 10 Ab Ab NSC 11 NSC NSC 12 1
=[h]   Bruno Giacomelli Ab Ab 13 Ab NSC 8 9 Ab Ab Ab Ab 13 7 6 Ab 1
  Thierry Boutsen Ab 7 7 15 9 13 14 Ab 11 9 0
  Jean-Pierre Jarier Ab Ab 9 Ab Ab Ab Ab Ab 10 8 7 Ab 9 Ab 10 0
  Chico Serra 9 Ab 8 7 0
  Raul Boesel Ab 7 Ab 9 Ab 13 10 Ab Ab Ab NSC 10 NSC 15 NC 0
  Stefan Johansson Ab Ab 12 7 Ab 14 0
  Manfred Winkelhock 15 Ab Ab 11 Ab Ab Ab 9 Ab NSC Ab DSC Ab 8 Ab 0
  Corrado Fabi Ab NSC Ab Ab NSC Ab NSC Ab NSC NSC 10 11 Ab NSC Ab 0
  Piercarlo Ghinzani NSC NSC NSC NSC NSC NSC Ab NSC Ab Ab 11 NSC Ab Ab Ab 0
  Roberto Guerrero NC Ab Ab Ab NSPC Ab NC Ab 16 Ab Ab 12 13 12 0
  Kenny Acheson NSC NSC NSC NSC NSC NSC 12 0
  Jonathan Palmer 13 0
  Eliseo Salazar 14 Ab NSC NSC NSC NSC 0
  Alan Jones Ab 0
  Jean-Louis Schlesser NSC 0
  Jacques Villeneuve Sr. NSC 0
Poz. Pilot BRA
 
USW
 
FRA
 
SMR
 
MON
 
BEL
 
DET
 
CAN
 
GBR
 
GER
 
AUT
 
NED
 
ITA
 
EUR
 
RSA
 
Puncte
Legendă
Culoare Rezultat
Auriu Câștigător
Argintiu Locul 2
Bronz Locul 3
Verde Alte locuri care punctează
Albastru Alte locuri
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu A abandonat cursa (Ab)
Negru Descalificat (DSC)
Alb Nu a luat startul (NS)
Roșu Nu s-a calificat (NSC)
Nu s-a precalificat (NSPC)
Fără culoare Retras înainte de calificări (Ret)
Exclus (EX)
Nu a participat (celulă goală)
Adnotare Însemnătate
P Pole position
R Cel mai rapid tur
(6) Rezultatul nu a fost luat în considerare pentru CM

Clasament Campionatul Mondial al Constructorilor modificare

Poz. Constructor BRA
 
USW
 
FRA
 
SMR
 
MON
 
BEL
 
DET
 
CAN
 
GBR
 
GER
 
AUT
 
NED
 
ITA
 
EUR
 
RSA
 
Puncte
1   Ferrari 5 3 4 1 4 2 AbP 1P 3 1R 2 1R 2 9 AbR[i] 89
10 AbP 7 3P Ab Ab Ab 3R 5P AbP AbP 2 4 Ab Ab
2   Renault 7 11 1P
R
2 3P 1P 8 2 1R 4 1R Ab 3 2 6 79
Ab 13 3 Ab Ab 3 Ab 5 Ab Ab 4 Ab Ab 10 Ab
3   Brabham-BMW 1R 10 2 AbR 2R 4 4 Ab 2 3 3 9 1R 1 1 72
Ab Ab Ab Ab Ab Ab Ab Ab Ab 13 Ab AbP AbP 7 3R
4   Williams-Ford 4 4 5 4 1 5 2 4 11 6 8 Ab 11 13 36
DSCP Ab 6 7 Ab 6 5 Ab 12 10 Ab Ab NSC Ab
NSC
5   McLaren-Ford 3 1 Ab 5 NSC Ab 3R 6 6 5 6 3 34
Ab 2R Ab Ab NSC Ab Ab Ab 9 DSC 9
6   Alfa Romeo Ab Ab 12 10 6 AbR 12 10 7 2 Ab 5 Ab 4 2 18
EX Ab Ab Ab Ab Ab Ab Ab 8 Ab Ab Ab Ab Ab Ab
7   Tyrrell-Ford 11 8 8 Ab 5 12 1 8 13 12 Ab 6 Ab Ab 7 12
Ab 9 Ab Ab Ab 14 Ab DSC 14 Ab Ab Ab Ab Ab Ab
8   Lotus-Renault Ab Ab Ab Ab 9 Ab Ab 4 Ab 5 Ab 5 3R NC 11
Ab Ab Ab Ab 8 AbP Ab
9   Toleman-Hart 8 Ab 13 Ab Ab 7 9 Ab Ab Ab Ab 4 6 5 4 10
Ab Ab Ab Ab NSC 8 Ab Ab Ab Ab Ab 13 7 6 Ab
10   Arrows-Ford 6 5 10 6 7 11 7 7 15 7 13 8 10 11 8 4
9 Ab Ab 8 Ab Ab 11 Ab 17 9 Ab 14 Ab Ab 9
11   Williams-Honda 5 2
Ab
12   Theodore-Ford 13 6 11 Ab NSPC 10 NC Ab 16 11 Ab 12 12 12 1
NC Ab Ab Ab NSPC Ab Ab Ab NSC Ab NSC NSC 13
=[j]   Lotus-Ford 12 12 Ab 12 Ab Ab 6 Ab 1
DSC
  Ligier-Ford Ab 7 9 9 Ab 13 10 Ab 10 8 7 10 9 15 10 0
Ab Ab Ab Ab Ab Ab Ab Ab Ab Ab NSC Ab NSC Ab NC
  Spirit-Honda Ab Ab 12 7 Ab 14 0
  ATS-BMW 15 Ab Ab 11 Ab Ab Ab 9 Ab NSC Ab DSC Ab 8 Ab 0
  Osella-Alfa Romeo NSC NSC NSC Ab NSC Ab Ab 10 11 Ab Ab Ab 0
NSC NSC 11 NSC Ab NSC Ab
  McLaren-TAG Ab Ab Ab 11 0
Ab Ab DSC
  RAM-Ford 14 Ab NSC NSC NSC NSC NSC NSC NSC NSC NSC NSC NSC 12 0
NSC
  Osella-Ford Ab NSC Ab Ab NSC Ab NSC Ab 0
NSC NSC NSC
Poz. Constructor BRA
 
USW
 
FRA
 
SMR
 
MON
 
BEL
 
DET
 
CAN
 
GBR
 
GER
 
AUT
 
NED
 
ITA
 
EUR
 
RSA
 
Puncte
Legendă
Culoare Rezultat
Auriu Câștigător
Argintiu Locul 2
Bronz Locul 3
Verde Alte locuri care punctează
Albastru Alte locuri
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu A abandonat cursa (Ab)
Negru Descalificat (DSC)
Alb Nu a luat startul (NS)
Roșu Nu s-a calificat (NSC)
Nu s-a precalificat (NSPC)
Fără culoare Retras înainte de calificări (Ret)
Exclus (EX)
Nu a participat (celulă goală)
Adnotare Însemnătate
P Pole position
R Cel mai rapid tur
(6) Rezultatul nu a fost luat în considerare pentru CM

Notă:

  • Pozițiile sunt sortate după cel mai bun rezultat, rândurile nefiind legate de piloți. În caz de egalitate de puncte, cele mai bune poziții obținute au determinat rezultatul.

Cursa non-campionat modificare

Sezonul 1983 a inclus și o singură cursă care nu a contat pentru Campionatul Mondial, Cursa Campionilor din 1983. Aceasta rămâne cea mai recentă cursă non-campionat de Formula 1.[5]

Numele cursei Circuit Data Pilotul câștigător Constructor
  Cursa Campionilor Brands Hatch 10 aprilie   Keke Rosberg   Williams-Ford

Note modificare

  1. ^ Williams a intrat în primele 14 Mari Premii cu motorul Ford, iar în ultima etapă echipa a concurat cu motorul Honda.
  2. ^ McLaren a intrat în primele 11 Mari Premii cu motorul Ford, în etapa a 12-a cu ambele motoare Ford și TAG, iar începând cu etapa a 13-a echipa a concurat doar cu motorul TAG.
  3. ^ McLaren a folosit motoare Porsche. Din motive de sponsorizare, aceste motoare au fost redenumite drept „TAG”.
  4. ^ Lotus a intrat în primul Mare Premiu cu motorul Ford, în etapele 2-8 cu ambele motoare Ford și Renault, iar începând cu etapa a noua echipa a concurat doar cu motorul Renault.
  5. ^ Osella a intrat în primele trei Mari Premii cu motorul Ford, în etapele 4-8 cu ambele motoare Ford și Alfa Romeo, iar începând cu etapa a noua echipa a concurat doar cu motorul Alfa Romeo.
  6. ^ Nelson Piquet și-a adjudecat titlul la piloți la Marele Premiu al Africii de Sud.
  7. ^ Clasificările Campionatului Piloților publicate în Anuarul FIA din 1984 îi clasifică în mod egal pe Sullivan și de Angelis, pe locul 17
  8. ^ Clasificările Campionatului Piloților publicate în Anuarul FIA din 1984 îi clasifică pe Cecotto și Giacomelli în mod egal, pe locul 19
  9. ^ Ferrari și-a adjudecat titlul la constructori la Marele Premiu al Africii de Sud.
  10. ^ Clasificările din Campionatul Constructorilor publicate în Anuarul FIA din 1984 îi clasifică în mod egal pe Theodore și Lotus Ford Cosworth, pe locul 12

Referințe modificare

  1. ^ 1983 F1 World Championship for Drivers, 1984 FIA Yearbook, grey section, page 76
  2. ^ 1983 F1 Manufacturers World Championship, 1984 FIA Yearbook, grey section, page 77
  3. ^ "Grand Prix Results: Brazilian GP, 1983". grandprix.com. Retrieved 2014-06-12.
  4. ^ Peter Higham, The Guinness Guide to International Motor Racing, 1995, page 6
  5. ^ Diepraam, Mattijs; Muelas, Felix (). „The last of the non-championship races”. 8w. Forix.com. Accesat în .