Sezonul de Formula 1 din 1977

Sezonul de Formula 1 din 1977
Campionul la Piloți
Lauda celebrating at 1977 Dutch Grand Prix crop.jpg
Austria Niki Lauda (Al 2-lea titlu)
Campionul la Constructori
Carlos Reutemann - Ferrari 312T2 leads Niki Lauda - Ferrari 312T2 into the swimming pool complex at the 1977 Monaco GP.jpg
Italia Ferrari (Al 5-lea titlu)
Informații
Durată
9 ianuarie - 23 octombrie
Nr. curse
17
Nr. piloți
60
Nr. echipe
32

Sezonul de Formula 1 din 1977 a fost cel de-al 31-lea sezon al curselor auto de Formula 1 FIA. A inclus cea de-a 28-a ediție a Campionatului Mondial al Piloților, și a 20-a ediție a Cupei Internaționale pentru Constructorii de F1.[1] Sezonul a fost disputat pe parcursul a șaptesprezece curse, începând în Argentina pe 9 ianuarie și terminându-se în Japonia pe 23 octombrie, făcându-l cel mai lung sezon de Formula 1 din istoria sportului la acea vreme. Sezonul a inclus și o singură cursă non-campionat pentru mașinile de Formula 1, Cursa Campionilor din 1977.

Niki Lauda a câștigat al doilea său campionat, în ciuda faptului că Mario Andretti a câștigat mai multe curse. Wolf, prin Jody Scheckter, a câștigat pentru prima dată, Shadow și-a luat singura victorie, iar Gunnar Nilsson a obținut singura victorie dintr-o carieră încheiată de cancer. Renault a intrat în cursele de Mare Premiu cu o mașină turbo care inițial nu a avut prea mult succes. Echipa germană ATS a preluat mașinile Penske, iar Marele Premiu al Africii de Sud a fost ultima cursă pentru care BRM s-a calificat vreodată. Lauda a plecat de la Scuderia Ferrari înainte de sfârșitul sezonului, așa că nu a încheiat sezonul, adjudecându-și deja titlul datorită formei sale consistente. Ferrari a câștigat al treilea titlu consecutiv la constructori, noul pilot Carlos Reutemann având un sezon solid.

Sezonul a fost afectat și de unul dintre cele mai îngrozitoare accidente din istoria Formulei 1. În timpul Marelui Premiu al Africii de Sud din 5 martie, Tom Pryce nu a putut să evite să-l lovească pe mareșalul de curse Frederik Jansen van Vuuren, în vârstă de 19 ani, care încercase să traverseze pista. Acesta din urmă a fost ucis în coliziune, iar extinctorul său l-a lovit și l-a ucis pe Pryce, a cărui mașină a mers liberă până la capătul liniei drepte, unde s-a ciocnit cu Ligier-ul lui Jacques Laffite. A existat o nouă tragedie, când Carlos Pace și-a pierdut viața într-un accident de aviație la doar câteva săptămâni după accidentul lui Pryce.

Piloții și echipele înscrise în campionatModificare

Următorii piloți și constructori au participat în Campionatul Mondial al Piloților din 1977 și în Cupa Internațională a Constructorilor de F1 din 1977.

Imagine Concurent Constructor Motor Șasiu Pneu Piloți
Nr. Numele pilotului Etape
    Marlboro Team McLaren McLaren Ford Cosworth DFV 3,0 V8 M23
M26
G 1   James Hunt Toate
2   Jochen Mass Toate
14   Bruno Giacomelli 14
40   Gilles Villeneuve 10
    Elf Team Tyrrell Tyrrell Ford Cosworth DFV 3,0 V8 P34 G 3   Ronnie Peterson Toate
4   Patrick Depailler Toate
    John Player Team Lotus Lotus Ford Cosworth DFV 3,0 V8 78 G 5   Mario Andretti Toate
6   Gunnar Nilsson Toate
    Martini Racing Brabham Alfa Romeo 115-12 3,0 F12 BT45
BT45B
G 7   John Watson Toate
8   Carlos Pace 1–3
  Hans-Joachim Stuck 4–17
21   Giorgio Francia 14
    Hollywood March Racing
  Team Rothmans International
March Ford Cosworth DFV 3,0 V8 761B
771
G 9   Alex Ribeiro Toate
10   Ian Scheckter 1–2, 5–16
  Hans-Joachim Stuck 3
  Brian Henton 4
    Scuderia Ferrari SpA SEFAC Ferrari Ferrari 015 3,0 F12 312T2B G 11   Niki Lauda 1–15
  Gilles Villeneuve 17
12   Carlos Reutemann Toate
21   Gilles Villeneuve 16
    Rotary Watches Stanley BRM
  Stanley BRM
BRM BRM P202 3,0 V12
BRM P200 3,0 V12
P207
P201B
G 14   Larry Perkins 2–3
29   Teddy Pilette 13–14
35   Conny Andersson 5, 7–9
  Guy Edwards 10
40   Teddy Pilette 11
  Interscope Racing Penske[a] Ford Cosworth DFV 3,0 V8 PC4 G 14   Danny Ongais 15–16
    ATS Racing Team 33   Hans Binder 12, 14
34   Jean-Pierre Jarier 4–14
35   Hans Binder 13
  Hans Heyer 11
    Équipe Renault Elf Renault Renault-Gordini EF1 1,5 V6t RS01 M 15   Jean-Pierre Jabouille 10, 13–16
    Ambrosio Tabatip Shadow Racing Shadow Ford Cosworth DFV 3,0 V8 DN5B
DN8
G 16   Tom Pryce 1–3
  Renzo Zorzi 4–5
  Riccardo Patrese 6–7, 9–11, 13–14, 16–17
  Jackie Oliver 8
  Arturo Merzario 12
  Jean-Pierre Jarier 15
17   Renzo Zorzi 1–3
  Alan Jones 4–17
    Durex Team Surtees
  Beta Team Surtees
  Team Surtees
Surtees Ford Cosworth DFV 3,0 V8 TS19 G 18   Hans Binder 1–6, 15–17
  Larry Perkins 7–9
  Patrick Tambay 9
  Vern Schuppan 10–13
  Lamberto Leoni 14
19   Vittorio Brambilla Toate
    Walter Wolf Racing Wolf Ford Cosworth DFV 3,0 V8 WR1
WR2
WR3
G 20   Jody Scheckter Toate
    Team Tissot Ensign with Castrol Ensign Ford Cosworth DFV 3,0 V8 N177 G 22   Clay Regazzoni Toate
  Jacky Ickx 6
    Penthouse Rizla Racing
  Hesketh Racing
Hesketh Ford Cosworth DFV 3,0 V8 308E G 24   Rupert Keegan 5–16
25   Harald Ertl 5–9
  Héctor Rebaque 11–13
  Ian Ashley 14–16
39   Héctor Rebaque 7–9
  Ian Ashley 12–13
  Ligier Gitanes Ligier Matra MS76 3,0 V12 JS7 G 26   Jacques Laffite Toate
27   Jean-Pierre Jarier 17
    Copersucar-Fittipaldi Fittipaldi Ford Cosworth DFV 3,0 V8 FD04
F5
G 28   Emerson Fittipaldi 1–16
29   Ingo Hoffmann 1–2
    LEC Refrigeration Racing LEC Ford Cosworth DFV 3,0 V8 CRP1 G 31   David Purley 5, 7–10
  HB Bewaking Alarmsystemen Boro Ford Cosworth DFV 3,0 V8 001 G 38   Brian Henton 13–14
  Jolly Club of Switzerland Apollon Ford Cosworth DFV 3,0 V8 Fly G 41   Loris Kessel 14
  Brian McGuire McGuire Ford Cosworth DFV 3,0 V8 BM1 G 45   Brian McGuire 10
  Kojima Engineering Kojima Ford Cosworth DFV 3,0 V8 KE009 B 51   Noritake Takahara 17
  Heros Racing Corporation 55   Kazuyoshi Hoshino 17

Echipele private care nu și-au construit propriul șasiu și au folosit șasiurile constructorilor existenți sunt arătate mai jos. Toate au folosit motorul Ford Cosworth DFV 3,0 V8.

Concurent Constructor afiliat Șasiu Pneu Piloți
Nr. Numele pilotului Etape
  Theodore Racing Hong Kong Ensign N177 G 23   Patrick Tambay 10–17
  Williams Grand Prix Engineering March 761 G 27   Patrick Nève 5, 7–16
  Chesterfield Racing March 761 G 30   Brett Lunger 3-5
McLaren M23 7-16
  RAM Racing/F&S Properties
  RAM Racing
March 761 G 32   Mikko Kozarowitzky 8, 10
  Michael Bleekemolen 13
33   Boy Hayje 3, 5–8, 13
  Andy Sutcliffe 10
  Iberia Airlines McLaren M23 G 36   Emilio de Villota 5, 7–8, 10–12, 14
  Team Merzario March 761B G 37   Arturo Merzario 5–7, 9–11, 13
  British Formula One Team March 761 G 38   Bernard de Dryver 7
  Brian Henton 5, 10, 12
  Melchester Racing Surtees TS19 G 44   Tony Trimmer 10
  Meiritsu Racing Team Tyrrell 007 D 50   Kunimitsu Takahashi 17

CalendarModificare

Următoarele șaptesprezece Mari Premii au avut loc în 1977.

1.   2.   3.   4.  
Marele Premiu al Argentinei
7-9 ianuarie
Marele Premiu al Braziliei
21-23 ianuarie
Marele Premiu al Africii de Sud
3-5 martie
Marele Premiu al Vestului Statelor Unite
1-3 aprilie
 
Oscar Alfredo Gálvez (P)
 
Interlagos (P)
 
Kyalami (P)
 
Long Beach (S)
5.   6.   7.   8.  
Marele Premiu al Spaniei
6-8 mai
Marele Premiu al Principatului Monaco
19, 21-22 mai
Marele Premiu al Belgiei
3-5 iunie
Marele Premiu al Suediei
17-19 iunie
 
Jarama (P)
 
Monaco (S)
 
Zolder (P)
 
Anderstorp (P)
9.   10.   11.   12.  
Marele Premiu al Franței
1-3 iulie
Marele Premiu al Marii Britanii
14-16 iulie
Marele Premiu al Germaniei
29-31 iulie
Marele Premiu al Austriei
12-14 august
 
Dijon-Prenois (P)
 
Silverstone (P)
 
Hockenheimring (P)
 
Österreichring (P)
13.   14.   15.   16.  
Marele Premiu al Țărilor de Jos
26-28 august
Marele Premiu al Italiei
9-11 septembrie
Marele Premiu al Statelor Unite
30 sep-2 oct
Marele Premiu al Canadei
7-9 octombrie
 
Zandvoort (P)
 
Monza (P)
 
Watkins Glen (P)
 
Mosport Park (P)
17.  
Marele Premiu al Japoniei
21-23 octombrie
 
Fuji (P)
(P) - pistă; (S) - stradă.

Rezultate și clasamenteModificare

Marile PremiiModificare

Etapa Mare Premiu Pole position Cel mai rapid tur Pilotul câștigător Constructorul câștigător
1   Marele Premiu al Argentinei   James Hunt   James Hunt   Jody Scheckter   Wolf-Ford
2   Marele Premiu al Braziliei   James Hunt   James Hunt   Carlos Reutemann   Ferrari
3   Marele Premiu al Africii de Sud   James Hunt   John Watson   Niki Lauda   Ferrari
4   Marele Premiu al Vestului Statelor Unite   Niki Lauda   Niki Lauda   Mario Andretti   Lotus-Ford
5   Marele Premiu al Spaniei   Mario Andretti   Jacques Laffite   Mario Andretti   Lotus-Ford
6   Marele Premiu al Principatului Monaco   John Watson   Jody Scheckter   Jody Scheckter   Wolf-Ford
7   Marele Premiu al Belgiei   Mario Andretti   Gunnar Nilsson   Gunnar Nilsson   Lotus-Ford
8   Marele Premiu al Suediei   Mario Andretti   Mario Andretti   Jacques Laffite   Ligier-Matra
9   Marele Premiu al Franței   Mario Andretti   Mario Andretti   Mario Andretti   Lotus-Ford
10   Marele Premiu al Marii Britanii   James Hunt   James Hunt   James Hunt   McLaren-Ford
11   Marele Premiu al Germaniei   Jody Scheckter   Niki Lauda   Niki Lauda   Ferrari
12   Marele Premiu al Austriei   Niki Lauda   John Watson   Alan Jones   Shadow-Ford
13   Marele Premiu al Țărilor de Jos   Mario Andretti   Niki Lauda   Niki Lauda   Ferrari
14   Marele Premiu al Italiei   James Hunt   Mario Andretti   Mario Andretti   Lotus-Ford
15   Marele Premiu al Statelor Unite   James Hunt   Ronnie Peterson   James Hunt   McLaren-Ford
16   Marele Premiu al Canadei   Mario Andretti   Mario Andretti   Jody Scheckter   Wolf-Ford
17   Marele Premiu al Japoniei   Mario Andretti   Jody Scheckter   James Hunt   McLaren-Ford

Sistemul de punctajModificare

Punctele au fost acordate primilor șase piloți care au terminat în fiecare cursă, folosind următoarea structură:[2]

Loc 1 2 3 4 5 6
Puncte 9 6 4 3 2 1

Pentru a obține toate punctele, câștigătorul cursei a trebuit să termine cel puțin 75% din distanța programată (în cazul în care nu s-au încheiat două tururi complete, nu s-a acordat niciun punct și cursa a fost abandonată.). Jumătate de puncte au fost acordate dacă câștigătorul cursei terminat mai puțin de 75% din distanță, cu condiția terminării a cel puțin două tururi complete. Pentru campionatul la piloți, doar cele cele mai bune 8 rezultate din primele 9 curse și cele mai bune 7 din ultimele 8 au contribuit la Campionatul Mondial.

Clasament Campionatul Mondial al PiloțilorModificare

Poz. Pilot ARG
 
BRA
 
ZAF
 
USW
 
ESP
 
MCO
 
BEL
 
SWE
 
FRA
 
GBR
 
DEU
 
AUT
 
NLD
 
ITA
 
USA
 
CAN
 
JPN
 
Puncte
1   Niki Lauda Ret 3 1 2P
R
NS 2 2 Ret 5 2 1R 2P 1R 2 4[b] 72
2   Jody Scheckter 1 Ret 2 3 3 1R Ret Ret Ret Ret 2P Ret 3 Ret 3 1 10R 55
3   Mario Andretti 5 Ret Ret 1 1P 5 RetP 6P
R
1P
R
14 Ret Ret RetP 1R 2 9P
R
RetP 47
4   Carlos Reutemann 3 1 8 Ret 2 3 Ret 3 6 15 4 4 6 Ret 6 Ret 2 42
5   James Hunt RetP
R
2P
R
4P 7 Ret Ret 7 12 3 1P
R
Ret Ret Ret RetP 1P Ret 1 40
6   Jochen Mass Ret Ret 5 Ret 4 4 Ret 2 9 4 Ret 6 Ret 4 Ret 3 Ret 25
7   Alan Jones Ret Ret 6 5 17 Ret 7 Ret 1 Ret 3 Ret 4 4 22
8   Gunnar Nilsson NS 5 12 8 5 Ret 1R 19 4 3 Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret 20
=   Patrick Depailler Ret Ret 3 4 Ret Ret 8 4 Ret Ret Ret 13 Ret Ret 14 2 3 20
10   Jacques Laffite NC Ret Ret 9 7R 7 Ret 1 8 6 Ret Ret 2 8 7 Ret 5 18
11   Hans-Joachim Stuck Ret Ret 6 Ret 6 10 Ret 5 3 3 7 Ret Ret Ret 7 12
12   Emerson Fittipaldi 4 4 10 5 14 Ret Ret 18 11 Ret NSC 11 4 NSC 13 Ret 11
13   John Watson Ret Ret 6R DSC Ret RetP Ret 5 2 Ret Ret 8R Ret Ret 12 Ret Ret 9
14   Ronnie Peterson Ret Ret Ret Ret 8 Ret 3 Ret 12 Ret 9 5 Ret 6 16R Ret Ret 7
15   Carlos Pace 2 Ret 13 6
=   Vittorio Brambilla 7 Ret 7 Ret Ret 8 4 Ret 13 8 5 15 12 Ret 19 6 8 6
17   Clay Regazzoni 6 Ret 9 Ret Ret NSC Ret 7 7 NSC Ret Ret Ret 5 5 Ret Ret 5
=   Patrick Tambay NSC Ret 6 Ret 5 Ret NSC 5 Ret 5
19   Jean-Pierre Jarier 6 NSC 11 11 8 Ret 9 Ret 14 Ret Ret 9 Ret 1
=   Riccardo Patrese 9 Ret Ret Ret 10 13 Ret 10 6 1
=   Renzo Zorzi Ret 6 Ret Ret Ret 1
  Rupert Keegan Ret 12 Ret 13 10 Ret Ret 7 Ret 9 8 Ret 0
  Patrick Nève 12 10 15 NSC 10 NSC 9 NSC 7 18 Ret 0
  Vern Schuppan 12 7 16 NSC 0
  Ingo Hoffmann Ret 7 0
  Danny Ongais Ret 7 0
  Alex Ribeiro Ret Ret Ret Ret NSC NSC NSC NSC NSC NSC 8 NSC 11 NSC 15 8 12 0
  Hans Binder Ret Ret 11 11 9 Ret 12 8 NSC 11 Ret Ret 0
  Brett Lunger 14 Ret 10 NS 11 NSC 13 Ret 10 9 Ret 10 11 0
  Harald Ertl Ret NSC 9 16 NSC 0
  Jackie Oliver 9 0
  Kunimitsu Takahashi 9 0
  Ian Scheckter Ret Ret 11 NSC Ret Ret NC Ret Ret Ret 10 Ret Ret Ret 0
  Brian Henton 10 NSC NSC NSC DSC NSC 0
  Jacky Ickx 10 0
  Gilles Villeneuve 11 12 Ret 0
  Kazuyoshi Hoshino 11 0
  Larry Perkins Ret 15 12 NSC NSC 0
  David Purley NSC 13 14 Ret NSPC 0
  Emilio de Villota 13 NSC NSC NSC NSC 17 NSC 0
  Arturo Merzario Ret NSC 14 Ret Ret NSC Ret NSC 0
  Ian Ashley NSC NSC NSC 17 NS 0
  Tom Pryce NC Ret Ret[c] 0
  Boy Hayje Ret NSC NSC NC NSC NSC 0
  Jean-Pierre Jabouille Ret Ret Ret Ret NSC 0
  Héctor Rebaque NSC NSC NSC Ret NSC NSC 0
  Hans Heyer DSC 0
  Bruno Giacomelli Ret 0
  Noritake Takahara Ret 0
  Conny Andersson NSC NSC NSC NSC 0
  Teddy Pilette NSC NSC NSC 0
  Mikko Kozarowitzky NSC NSPC 0
  Bernard de Dryver NSC 0
  Michael Bleekemolen NSC 0
  Lamberto Leoni NSC 0
  Loris Kessel NSC 0
  Giorgio Francia NSC 0
  Tony Trimmer NSPC 0
  Andy Sutcliffe NSPC 0
  Guy Edwards NSPC 0
  Brian McGuire NSPC 0
Poz. Pilot ARG
 
BRA
 
ZAF
 
USW
 
ESP
 
MCO
 
BEL
 
SWE
 
FRA
 
GBR
 
DEU
 
AUT
 
NLD
 
ITA
 
USA
 
CAN
 
JPN
 
Puncte
Legendă
Culoare Rezultat
Auriu Câștigător
Argintiu Locul 2
Bronz Locul 3
Verde Alte locuri care punctează
Albastru Alte locuri
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu Nu s-a clasat, retras (Ret)
Negru Descalificat (DSC)
Alb Nu a luat startul (NS)
Cursă anulată (C)
Roșu Nu s-a calificat (NSC)
Nu s-a precalificat (NSPC)
Fără culoare Doar s-a antrenat (DSA)
Exclus (EX)
Nu a participat (celulă goală)
Adnotare Însemnătate
P Pole position
R Cel mai rapid tur
(6) Rezultatul nu a fost luat în considerare pentru CM

Clasament Cupa Internațională pentru Constructorii de F1Modificare

Pentru Cupa Constructorilor, doar mașina cea mai bine plasată de la fiecare constructor era eligibilă să puncteze. Cele mai bune opt rezultate din primele nouă curse și cele mai bune șapte rezultate din restul de opt curse au fost reținute.

Poz. Constructor ARG
 
BRA
 
ZAF
 
USW
 
ESP
 
MCO
 
BEL
 
SWE
 
FRA
 
GBR
 
DEU
 
AUT
 
NLD
 
ITA
 
USA
 
CAN
 
JPN
 
Puncte
1   Ferrari 3 1 1 2 2 2 2 3 (5) 2 1 2 1 2[d] 4 12 2 95 (97)
2   Lotus-Ford 5 5 12 1 1 5 1 6 1 3 Ret Ret Ret 1 2 9 Ret 62
3   McLaren-Ford Ret 2 4 7 4 4 7 2 3 1 Ret 6 9 4 1 3 1 60
4   Wolf-Ford 1 Ret 2 3 3 1 Ret Ret Ret Ret 2 Ret 3 Ret 3 1 10 55
5   Brabham-Alfa Romeo 2 Ret 6 Ret 6 Ret 6 5 2 5 3 3 7 Ret 12 Ret 7 27
6   Tyrrell-Ford Ret Ret 3 4 8 Ret 3 4 12 Ret 9 5 Ret 6 14 2 3 27
7   Shadow-Ford NC 6 Ret Ret Ret 6 5 9 Ret 7 10 1 13 3 9 4 4 23
8   Ligier-Matra NC Ret Ret 9 7 7 Ret 1 8 6 Ret Ret 2 8 7 Ret 5 18
9   Fittipaldi-Ford 4 4 10 5 14 Ret Ret 18 11 Ret NSC 11 4 NSC 13 Ret 11
10   Ensign-Ford 6 Ret 9 Ret Ret 10 Ret 7 7 Ret 6 Ret 5 5 5 5 Ret 10
11   Surtees-Ford 7 Ret 7 11 9 8 4 Ret 13 8 5 15 12 Ret 11 6 8 6
12   Penske-Ford 6 NSC 11 11 8 Ret 9 Ret 12 8 Ret Ret 7 1
  March-Ford Ret Ret 14 10 10 NSC 10 15 NC 10 8 9 10 7 15 8 12 0
  Hesketh-Ford Ret 12 9 13 10 Ret Ret 7 Ret 9 8 Ret 0
  Kojima-Ford 11 0
  LEC-Ford NSC 13 14 Ret NSPC 0
  BRM Ret 15 NSC NSC NSC NSC NSPC NSC NSC NSC 0
  Renault Ret Ret Ret Ret NSC 0
  Boro-Ford DSC NSC 0
  Apollon-Ford NSC 0
  McGuire-Ford NSPC 0
Poz. Constructor ARG
 
BRA
 
ZAF
 
USW
 
ESP
 
MCO
 
BEL
 
SWE
 
FRA
 
GBR
 
DEU
 
AUT
 
NLD
 
ITA
 
USA
 
CAN
 
JPN
 
Puncte

Cursa non-campionatModificare

În 1977 a avut loc o singură cursă de Formula 1 non-campionat:

Numele cursei Circuit Data Pilotul câștigător Constructor
  Cursa Campionilor XII Brands Hatch 20 martie   James Hunt   McLaren-Cosworth

NoteModificare

  1. ^ Penske a intrat în campionat doar în calitate de constructor de șasiu.
  2. ^ Niki Lauda și-a adjudecat titlul la piloți la Marele Premiu al Statelor Unite.
  3. ^ Tom Pryce a decedat în urma unui accident suferit în Marelui Premiu al Africii de Sud.
  4. ^ Ferrari și-a adjudecat titlul la constructori la Marele Premiu al Italiei.

ReferințeModificare

  1. ^ Condițiile campionatului au fost publicate de FIA în secțiunile „Campionatul Mondial al Piloților” și „Cupa Internațională pentru Constructorii de Formula 1” din Anuarul FIA al Sportului Auto din 1977.
  2. ^ Mike Kettlewell, The Champion Book of World Championship Facts & Figures, 1982, Page 34