Lista accidentelor fatale din Formula 1
Formula 1 (F1) este clasa superioară în cursele auto cu monoposturi, definită de Federația Internațională de Automobilism (FIA), organul conducător al sporturilor cu motor.[1] Cuvântul „Formula” din denumire, se referă la un set de reguli cărora toți participanții și vehiculele trebuie să se conformeze. Sezonul Campionatului Mondial de F1 constă dintr-o serie de curse, cunoscute ca Mari Premii (Grands Prix), ce se defășoară pe circuite speciale, sau în unele cazuri pe străzi închise ale orașelor. Rezultatele tuturor curselor sunt combinate pentru a determina doi campioni anuali, campionul la piloți și campionul la constructori.
Standardele de securitate sunt îmbunătățite constant. Și dacă la primul campionat mondial, în Marele Premiu de la Silverstone în 1950, nu erau prezente echipe medicale și nici cu existau măsuri de securitate în caz de accidente[2], în anii 1960 căștile de protecție și combinezoanele pentru piloți au devenit obligatorii pentru piloți, iar FIA și-a asumat responsibilitatea pentru securitatea pe circuite.[2] Pașii următori au fost sporirea securității pentru bolidul de Formula 1, în anii ′70: deschiderea cabinei de pilotaj a fost lărgită pentru a permite piloților să iasă mai rapid în caz de accidente și oglinzile retrovizoare exterioare au devenit obligatorii.[3] În anii ′80 monococ-ul din fibre de carbon l-a înlocuit pe cel din aluminiu, sporind nivelul protecției la impact.[4] Imediat după moartea lui Ayrton Senna și Roland Ratzenberger la Imola în 1994, o serie de măsuri au fost întreprinse pentru a încetini bolizii, inclusiv undertray de lemn. În 1998 anvelopele canelate le-au înlocuit pe cele netede de curse, pentru reduce viteza în curbe.[5] Măsuri de securitate continuă să fie introduse și în secolul 21, cu o serie de circuite care și-au schimbat configurația pentru a spori securitatea piloților.[6]
Această listă include piloții care au murit pe durata unor curse din cadrul Campionatelor Mondiale FIA, și a celor care au murit conducând un bolid de Formula 1 înafara campionatului mondial. Comisarii de traseu și spectatorii care au murit ca urmare a acestor accidente nu sunt incluși în listă. 52 de piloți au murit conducând un bolid de Formula 1, Cameron Earl fiind primul în 1952. Treizeci și trei de piloți au murit în cadrul curselor de la Marele Premii ale Campionatului Mondial, șapte ca rezultat al traumelor sufeirte în sesiunea de test și 11 la evenimente de Formula 1 extra-competiționale. Indianapolis Motor Speedway este circuitul cu cele mai multe cazuri fatale; șapte piloți murind aici în cadrul curselor Indianapolis 500. 15 piloți au decedat în anii 1950; 14 în anii 1960; 12 în anii 1970; 4 în anii 1980, 2 în anii 1990, 2 în anii 2000 și 3 în anii 2010. După moartea lui Ayrton Senna în 1994, niciun alt pilot nu a murit ca urmare a traumelor obținute în accidente de la Campionatul Mondial pentru 20 de ani, până la Jules Bianchi care a murit în 2015 de la complicațiile rănilor ce le-a suferit în timpul Marelui Premiu al Japoniei în anul precedent.[A][7] Doar doi campioni de Formula 1 au murit în cadrul activităților ce țin de Formula 1, Jochen Rindt în 1970, și Ayrton Senna. Jochen Rindt este unicul pilot care devine campion postmortem.[8]
Accidente modificare
Indică faptul că cursa nu a făcut parte din Campionatul Mondial de Formula 1 |
Accidente fatale după circuit modificare
Circuit | Total | Primul | Ultimul |
---|---|---|---|
Indianapolis Motor Speedway | 7 | 1953 | 1959 |
Nürburgring | 5 | 1954 | 1969 |
Circuitul Modena | 3 | 1953 | 1961 |
Circuitul Silverstone | 4 | 1960 | 2014 |
Brands Hatch | 3 | 1961 | 1977 |
Autodromo Nazionale Monza | 3 | 1961 | 1978 |
Circuitul Spa-Francorchamps | 2 | 1960 | 1960 |
Circuitul Park Zandvoort | 3 | 1970 | 2017 |
Watkins Glen International | 2 | 1973 | 1974 |
Kyalami | 2 | 1974 | 1977 |
Autodromo Enzo e Dino Ferrari | 2 | 1994 | 1994 |
MIRA | 1 | 1952 | 1952 |
Circuitul Pau | 1 | 1955 | 1955 |
Reims-Gueux | 1 | 1958 | 1958 |
Circuitul Ain-Diab | 1 | 1958 | 1958 |
Circuitul Westmead | 1 | 1962 | 1962 |
Autódromo Hermanos Rodríguez | 1 | 1962 | 1962 |
Circuitul Monaco | 1 | 1967 | 1967 |
Rouen-Les-Essarts | 1 | 1968 | 1968 |
Österreichring | 1 | 1975 | 1975 |
Hockenheimring | 1 | 1980 | 1980 |
Circuitul Zolder | 1 | 1982 | 1982 |
Circuitul Gilles Villeneuve | 1 | 1982 | 1982 |
Circuitul Paul Ricard | 1 | 1986 | 1986 |
Goodwood Hillclimb | 1 | 2000 | 2000 |
Circuitul Most | 1 | 2002 | 2002 |
Circuitul Duxford | 1 | 2012 | 2012 |
Circuitul Suzuka | 1 | 2014 | 2014 |
Accidente fatale după constructor modificare
Bolid | Total |
---|---|
Ferrari | 7 |
Lotus | 6 |
Kurtis Kraft | 5 |
Cooper | 5 |
Brabham | 3 |
Shadow | 2 |
Williams | 2 |
Maserati | 2 |
Honda | 1 |
Surtees | 1 |
De Tomaso | 1 |
BRM | 1 |
Vanwall | 1 |
Kuzma | 1 |
Porsche | 1 |
Alfa Romeo | 1 |
Simtek | 1 |
March | 1 |
Tyrrell | 1 |
BMW | 1 |
Cornis | 1 |
Osella | 1 |
Penske | 1 |
ERA | 1 |
Footwork | 1 |
Marussia | 1 |
Note modificare
A. a Din 1994 au murit doi piloți; John Dawson-Damer în 2000 și Fritz Glatz în 2002. Acești piloți au murit conducând bolizi de Formula înafara Marilor Premii ale Campionatului Mondial de Formula 1.[37][39]
B. abcdefg Între 1950 și 1960, cicuitul Indianapolis 500 a făcut parte din Campionatul Mondial de Formula 1.[43]
C. ^ John Taylor a murit la cinci săptămâni după accident, din cauza arsurilor suferite pe 50% din suprafața corpului.[19]
D. ^ Lorenzo Bandini a decedat peste trei zile după accident, din cauza rănilor suferite.[20]
E. ^ Pe lângă Tom Pryce, și Jansen Van Vuuren, un tânăr voluntar comisar de securitate, a decedat în acel accident, după ce Pryce l-a tamponat în plină viteză.[30]
F. ^ Ronnie Peterson a murit în ziua următoare la spital, ca rezultat a unei embolii grase.[44]
G. ^ María de Villota a fost găsită moartă pe 11 octombrie 2013. S-a stabilit că rănile suferite la sistemul nervos, într-un accident din iulie 2012, au cauzat moartea sa.[45]
Referințe modificare
- ^ „About FIA”. Fédération Internationale de l'Automobile (FIA). Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b „The fifties and sixties”. Formula 1. Accesat în .
- ^ „The seventies”. Formula 1. Accesat în .
- ^ „The eighties”. Formula 1. Accesat în .
- ^ „The nineties”. Formula 1. Accesat în .
- ^ „The 21st century”. Formula 1. Accesat în .
- ^ Williamson, Martin. „A Brief History of Formula One”. ESPN. Accesat în .
- ^ a b Benson, Andrew (). „Formula 1's Greatest Drivers. Number 20: Jochen Rindt”. BBC Sport. Accesat în .
- ^ „Killed While Testing Racing Car”. The Times. London. . p. 4.
- ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s „Deaths in Formula One”. ESPN. Arhivat din original la . Accesat în .
|first1=
lipsă|last1=
în Authors list (ajutor) - ^ „Charles de Tornaco”. ESPN. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „XVI Grand Prix de Pau”. Motor Sport. Teesdale Publishing. XXXI (5): 264–265. .
- ^ Diepraam, Mattijs; Muelas, Felix. „The dashing Milanese that stayed young forever”. Autosport. Accesat în .
- ^ „Silverstone '58 – Hawthorn & Collins' all-English affair”. Formula 1. . Accesat în .
- ^ „Racing Driver Dies After Crash”. The Times. London. . p. 23.
- ^ „Four die in Italian race car crash”. The Times. London. . p. 13.
- ^ Williams, Richard (). „When motor racing was a matter of life and death”. The Guardian. London. Accesat în .
- ^ „Ricardo Rodríguez”. ESPN. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b „John Taylor”. ESPN. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b „Lorenzo Bandini”. ESPN. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Bob Anderson”. ESPN. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Schlesser dies in experimental honda at Rouen”. ESPN. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Racing car death”. The Times. London. . p. 2.
- ^ „Martin Brain”. Motorsport Memorial. Accesat în .
- ^ Edworthy, Sarah (). „Piers Courage lived life to the full and was tipped for GP greatness”. The Daily Telegraph. London. Accesat în .
- ^ „Jo Siffert”. ESPN. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „François Cevert”. ESPN. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Peter Revson”. ESPN. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Katz, Michael (). „Driver Is Killed as Fittipaldi Wins Title at Watkins Glen”. The New York Times. p. 45. Accesat în .
- ^ a b „Plaque to commemorate F1 winner”. BBC News. . Accesat în .
- ^ „News in Brief: Brands Hatch crash kills 2”. The Times. London. . p. 1.
- ^ „Formula 1's Greatest Drivers – 19 Ronnie Peterson”. Autosport. Accesat în .
- ^ „Patrick Depailler”. ESPN. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Benson, Andrew (). „Formula 1's greatest drivers. Number 12: Gilles Villeneuve”. BBC Sport. Accesat în .
- ^ „Elio de Angelis”. ESPN. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ a b Benson, Andrew (). „A death that shocked the world”. BBC Sport. Accesat în .
- ^ a b Savill, Richard (). „Brother of earl dies in Goodwood hill climb”. The Daily Telegraph. London. Accesat în .
- ^ „Fritz Glatz”. GrandPrix.com. . Accesat în .
- ^ a b „Most: Qualifying report”. Motorsport.com. . Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Denis Welch”. birminghammail.co.uk. . Accesat în .
- ^ „Jules Bianchi”. skysports.com. . Accesat în .
- ^ „David Ferrer”. autosport.com. . Accesat în .
- ^ „United States Grand Prix history”. Formula 1. . Accesat în .
- ^ „Ronnie Peterson”. ESPN. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ „Maria De Villota died from 2012 crash injuries, family told”. BBC Sport. . Accesat în .