Sezonul de Formula 1 din 1978

Sezonul de Formula 1 din 1978
Campionul la Piloți
Mario Andretti celebrating at 1978 Dutch Grand Prix (cropped).jpg
Statele Unite ale Americii Mario Andretti (Primul titlu)
Campionul la Constructori
Grand Prix Zandvoort Mario Andretti op kop met daar achter Ronnie Petterson, Bestanddeelnr 929-8743.jpg
Regatul Unit Lotus-Ford (Al 7-lea titlu)
Informații
Durată 15 ianuarie - 8 octombrie
Nr. de curse 16
Nr. de piloți 46
Nr. de echipe 26
Alte sezoane
1977 1979

Sezonul de Formula 1 din 1978 a fost cea de-a 29-a ediție a curselor auto de Formula 1 FIA. A inclus Campionatul Mondial al Piloților din 1978 și Cupa Internațională pentru Constructorii de F1 din 1978, fiind disputat pe parcursul a șaisprezece curse, începând în Argentina pe 15 ianuarie și terminându-se în Canada pe 8 octombrie. Sezonul a inclus și Trofeul Internațional BRDC, care nu a făcut parte din campionat.[1]

Mario Andretti a câștigat Campionatul Mondial al Piloților, conducând pentru Lotus-Ford.[1] El rămâne ultimul pilot american care a câștigat Campionatul Mondial. Victoria sa la Marele Premiu al Țărilor de Jos rămâne, de asemenea, ultima pentru un pilot american. Ronnie Peterson s-a clasat post-mortem pe locul 2 în clasamentul piloților, după ce a murit din cauza unor complicații medicale în urma unui accident suferiat la Monza în timpul Marelui Premiu al Italiei. Lotus a câștigat Cupa Internațională pentru Constructorii de F1.[1]

Campionii en-titre, Niki Lauda și Ferrari, s-au despărțit la sfârșitul anului 1977, iar ambele părți s-au străduit să repete succesele de care s-au bucurat în sezoanele precedente. Carlos Reutemann a terminat pe locul al treilea în campionat în fruntea Ferrari, în timp ce Lauda a terminat pe locul patru cu Brabham. În afară de moartea lui Peterson, anul a cunoscut o altă tragedie când compatriotul suedez al lui Peterson, Gunnar Nilsson, a murit de cancer, fiind nevoit să-și întrerupă cariera după sezonul precedent din cauza bolii.

Piloții și echipele înscrise în campionatModificare

Următorii piloți și constructori au participat în Campionatul Mondial al Piloților din 1978 și în Cupa Internațională a Constructorilor de F1 din 1978. Echipele private sunt marcate cu un fundal roz.

Imagine Concurent Constructor Motor Șasiu Pneu Piloți
Nr. Numele pilotului Etape
    Parmalat Racing Team Brabham Alfa Romeo 115-12 3,0 F12 BT45C
BT46
BT46B
BT46C
G 1   Niki Lauda Toate
2   John Watson Toate
66   Nelson Piquet 16
    Elf Team Tyrrell Tyrrell Ford Cosworth DFV 3,0 V8 008 G 3   Didier Pironi Toate
4   Patrick Depailler Toate
    John Player Team Lotus Lotus Ford Cosworth DFV 3,0 V8 78
79
G 5   Mario Andretti Toate
6   Ronnie Peterson 1–14
55   Jean-Pierre Jarier[a] 15–16
    Marlboro Team McLaren McLaren Ford Cosworth DFV 3,0 V8 M26 G 7   James Hunt Toate
8   Patrick Tambay 1–5, 7–16
33   Bruno Giacomelli 6, 9–10, 13–14
    ATS Racing Team
  F&S Properties/ATS Racing Team
ATS Ford Cosworth DFV 3,0 V8 HS1
D1
G 9   Jochen Mass 1–13
  Michael Bleekemolen 14–16
10   Jean-Pierre Jarier 1–5, 11
  Alberto Colombo 6–7
  Keke Rosberg 8–10, 15–16
  Hans Binder 12
  Michael Bleekemolen 13
  Harald Ertl 14
    Scuderia Ferrari SpA SEFAC Ferrari Ferrari 015 3,0 F12 312T2
312T3
M 11   Carlos Reutemann Toate
12   Gilles Villeneuve Toate
    Fittipaldi Automotive Fittipaldi Ford Cosworth DFV 3,0 V8 F5A G 14   Emerson Fittipaldi Toate
    Equipe Renault Elf Renault Renault-Gordini EF1 1,5 V6t RS01 M 15   Jean-Pierre Jabouille 3–16
    Villiger Shadow Racing Shadow Ford Cosworth DFV 3,0 V8 DN8
DN9
G 16   Hans-Joachim Stuck Toate
17   Clay Regazzoni Toate
    Team Surtees
  Durex Team Surtees
  Beta Team Surtees
Surtees Ford Cosworth DFV 3,0 V8 TS19
TS20
G 18   Rupert Keegan 1–13
  "Gimax" 14
  René Arnoux 15–16
19   Vittorio Brambilla 1–14
  Beppe Gabbiani 15–16
    Walter Wolf Racing Wolf Ford Cosworth DFV 3,0 V8 WR1
WR3
WR5
WR6
G 20   Jody Scheckter Toate
21   Bobby Rahal 15–16
    Team Tissot Ensign Ensign Ford Cosworth DFV 3,0 V8 N177 G 22   Danny Ongais 1–2
  Lamberto Leoni 3–4
  Jacky Ickx 5–8
  Derek Daly 9–10, 12–16
  Nelson Piquet 11
23   Lamberto Leoni 1–2
  Brett Lunger 15
    Olympus Cameras/Hesketh Racing Hesketh Ford Cosworth DFV 3,0 V8 308E G 24   Divina Galica 1–2
  Eddie Cheever 3
  Derek Daly 4–6
    Ligier Gitanes Ligier Matra MS76 3,0 V12
Matra MS78 3,0 V12
JS7
JS7/9
JS9
G 26   Jacques Laffite Toate
    Williams Grand Prix Engineering Williams Ford Cosworth DFV 3,0 V8 FW06 G 27   Alan Jones Toate
    Automobiles Martini Martini Ford Cosworth DFV 3,0 V8 MK23 G 31   René Arnoux 3, 5–6, 9–13
    Theodore Racing Hong Kong Theodore Ford Cosworth DFV 3,0 V8 TR1 G 32   Eddie Cheever 1–2
  Keke Rosberg 3–7
    Team Merzario Merzario Ford Cosworth DFV 3,0 V8 A1 G 34   Alberto Colombo 14
37   Arturo Merzario Toate
    Arrows Racing Team Arrows Ford Cosworth DFV 3,0 V8 FA1
A1
G 35   Riccardo Patrese 2–14, 16
36   Rolf Stommelen 3–16

Echipele care nu și-au construit propriul șasiu sunt arătate mai jos.

Concurent Constructor afiliat Motor Șasiu Pneu Piloți
Nr. Numele pilotului Etape
  Mario Deliotti Racing Ensign Ford Cosworth DFV 3,0 V8 N175 G 23   Geoff Lees 10
  Sachs Racing Ensign Ford Cosworth DFV 3,0 V8 N177 G 23   Harald Ertl 11–14
  Team Rebaque Lotus Ford Cosworth DFV 3,0 V8 78 G 25   Héctor Rebaque Toate
  Centro Asegurador F1 McLaren Ford Cosworth DFV 3,0 V8 M25/M23[b] G 28   Emilio de Villota 7
  BS Fabrications
  Liggett Group/BS Fabrications
McLaren Ford Cosworth DFV 3,0 V8 M23
M26
G 29   Nelson Piquet 12–14
30   Brett Lunger 1–14
  Theodore Racing Hong Kong Wolf Ford Cosworth DFV 3,0 V8 WR3
WR4
G 32   Keke Rosberg 11–14
  Interscope Racing Shadow Ford Cosworth DFV 3,0 V8 DN9 G 39   Danny Ongais 4, 13
  Melchester Racing McLaren Ford Cosworth DFV 3,0 V8 M23 G 40   Tony Trimmer 10

CalendarModificare

Următoarele șaisprezece Mari Premii au avut loc în 1978.

1.   2.   3.   4.  
Marele Premiu al Argentinei
13-15 ianuarie
Marele Premiu al Braziliei
27-29 ianuarie
Marele Premiu al Africii de Sud
2-4 martie
Marele Premiu al Vestului Statelor Unite
31 mar-2 apr
 
Oscar Alfredo Gálvez (P)
 
Jacarepaguá (P)
 
Kyalami (P)
 
Long Beach (S)
5.   6.   7.   8.  
Marele Premiu al Principatului Monaco
4, 6-7 mai
Marele Premiu al Belgiei
19-21 mai
Marele Premiu al Spaniei
2-4 iunie
Marele Premiu al Suediei
15-17 iunie
 
Monaco (S)
 
Zolder (P)
 
Jarama (P)
 
Anderstorp (P)
9.   10.   11.   12.  
Marele Premiu al Franței
30 iun-2 iul
Marele Premiu al Marii Britanii
14-16 iulie
Marele Premiu al Germaniei
28-30 iulie
Marele Premiu al Austriei
11-13 august
 
Paul Ricard (P)
 
Brands Hatch (P)
 
Hockenheimring (P)
 
Österreichring (P)
13.   14.   15.   16.  
Marele Premiu al Țărilor de Jos
25-27 august
Marele Premiu al Italiei
8-10 septembrie
Marele Premiu al Statelor Unite
29 sep-1 oct
Marele Premiu al Canadei
6-8 octombrie
 
Zandvoort (P)
 
Monza (P)
 
Watkins Glen (P)
 
Île Notre-Dame (S)
(P) - pistă; (S) - stradă.

Rezultate și clasamenteModificare

Marile PremiiModificare

Etapa Mare Premiu Pole position Cel mai rapid tur Pilotul câștigător Constructorul câștigător
1   Marele Premiu al Argentinei   Mario Andretti   Gilles Villeneuve   Mario Andretti   Lotus-Ford
2   Marele Premiu al Braziliei   Ronnie Peterson   Carlos Reutemann   Carlos Reutemann   Ferrari
3   Marele Premiu al Africii de Sud   Niki Lauda   Mario Andretti   Ronnie Peterson   Lotus-Ford
4   Marele Premiu al Vestului Statelor Unite   Carlos Reutemann   Alan Jones   Carlos Reutemann   Ferrari
5   Marele Premiu al Principatului Monaco   Carlos Reutemann   Niki Lauda   Patrick Depailler   Tyrrell-Ford
6   Marele Premiu al Belgiei   Mario Andretti   Ronnie Peterson   Mario Andretti   Lotus-Ford
7   Marele Premiu al Spaniei   Mario Andretti   Mario Andretti   Mario Andretti   Lotus-Ford
8   Marele Premiu al Suediei   Mario Andretti   Niki Lauda   Niki Lauda   Brabham-Alfa Romeo
9   Marele Premiu al Franței   John Watson   Carlos Reutemann   Mario Andretti   Lotus-Ford
10   Marele Premiu al Marii Britanii   Ronnie Peterson   Niki Lauda   Carlos Reutemann   Ferrari
11   Marele Premiu al Germaniei   Mario Andretti   Ronnie Peterson   Mario Andretti   Lotus-Ford
12   Marele Premiu al Austriei   Ronnie Peterson   Ronnie Peterson   Ronnie Peterson   Lotus-Ford
13   Marele Premiu al Țărilor de Jos   Mario Andretti   Niki Lauda   Mario Andretti   Lotus-Ford
14   Marele Premiu al Italiei   Mario Andretti   Mario Andretti   Niki Lauda   Brabham-Alfa Romeo
15   Marele Premiu al Statelor Unite   Mario Andretti   Jean-Pierre Jarier   Carlos Reutemann   Ferrari
16   Marele Premiu al Canadei   Jean-Pierre Jarier   Alan Jones   Gilles Villeneuve   Ferrari

Sistemul de punctajModificare

Punctele au fost acordate primilor șase piloți care au terminat în fiecare cursă, folosind următoarea structură:[5]

Loc 1 2 3 4 5 6
Puncte 9 6 4 3 2 1

Pentru a obține toate punctele, câștigătorul cursei a trebuit să termine cel puțin 75% din distanța programată.[1] Jumătate de puncte au fost acordate dacă câștigătorul cursei terminat mai puțin de 75% din distanță, cu condiția terminării a cel puțin două tururi complete. În cazul de egalitate la încheierea campionatului, s-a folosit un sistem de numărătoare, cel mai bun rezultat fiind folosit pentru a decide clasamentul final.[2] Pentru campionatul la piloți, doar cele cele mai bune 7 rezultate din primele 8 curse și cele mai bune 7 din ultimele 8 au contribuit la Campionatul Mondial.

Note
  • ^1 - În cazul în care nu s-au încheiat două tururi complete, nu s-a acordat niciun punct și cursa a fost abandonată.
  • ^2 - În cazul în care doi sau mai mulți piloți au realizat același cel mai bun rezultat de un număr egal de ori, s-a folosit următorul cel mai bun rezultat.

Clasament Campionatul Mondial al PiloțilorModificare

Poz. Pilot ARG
 
BRA
 
ZAF
 
USW
 
MCO
 
BEL
 
ESP
 
SWE
 
FRA
 
GBR
 
DEU
 
AUT
 
NLD
 
ITA
 
CAN
 
USA
 
Puncte[c]
1   Mario Andretti 1P 4 7R 2 11 1P 1P
R
RetP 1 Ret 1P Ret 1P 6P
R
[d]
RetP 10 64
2   Ronnie Peterson 5 RetP 1 4 Ret 2R 2 3 2 RetP RetR 1P
R
2 Ret[e] 51
3   Carlos Reutemann 7 1R Ret 1P 8P 3 Ret 10 18R 1 Ret DSC 7 3 1 3 48
4   Niki Lauda 2 3 RetP Ret 2R Ret Ret 1R Ret 2R Ret Ret 3R 1 Ret Ret 44
5   Patrick Depailler 3 Ret 2 3 1 Ret Ret Ret Ret 4 Ret 2 Ret 11 Ret 5 34
6   John Watson Ret 8 3 Ret 4 Ret 5 Ret 4P 3 7 7 4 2 Ret Ret 25
7   Jody Scheckter 10 Ret Ret Ret 3 Ret 4 Ret 6 Ret 2 Ret 12 12 3 2 24
8   Jacques Laffite 16 9 5 5 Ret 5 3 7 7 10 3 5 8 4 11 Ret 19
9   Gilles Villeneuve 8R Ret Ret Ret Ret 4 10 9 12 Ret 8 3 6 7 Ret 1 17
=[f]   Emerson Fittipaldi 9 2 Ret 8 9 Ret Ret 6 Ret Ret 4 4 5 8 5 Ret 17
11   Alan Jones Ret 11 4 7R Ret 10 8 Ret 5 Ret Ret Ret Ret 13 2 9R 11
=[g]   Riccardo Patrese 10 Ret 6 6 Ret Ret 2 8 Ret 9 Ret Ret Ret 4 11
13   James Hunt 4 Ret Ret Ret Ret Ret 6 8 3 Ret DSC Ret 10 Ret 7 Ret 8
=[h]   Patrick Tambay 6 Ret Ret 12 7 Ret 4 9 6 Ret Ret 9 5 6 8 8
15   Didier Pironi 14 6 6 Ret 5 6 12 Ret 10 Ret 5 Ret Ret Ret 10 7 7
16   Clay Regazzoni 15 5 NSC 10 NSC Ret 15 5 Ret Ret NSC NC NSC NC 14 NSC 4
17   Jean-Pierre Jabouille Ret Ret 10 NC 13 Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret 4 12 3
18   Hans-Joachim Stuck 17 Ret NSC NS Ret Ret Ret 11 11 5 Ret Ret Ret Ret Ret Ret 2
19   Héctor Rebaque NSC Ret 10 NSPC NSPC NSPC Ret 12 NSC Ret 6 Ret 11 NSC Ret NSC 1
=[i]   Vittorio Brambilla 18 NSC 12 Ret NSC 13 7 Ret 17 9 Ret 6 DSC Ret 1
=[i]   Derek Daly NSPC NSPC NSC NSC Ret DSC Ret 10 8 6 1
  Brett Lunger 13 Ret 11 NSC NSPC 7 NSC NSC Ret 8 NSPC 8 Ret Ret 13 0
  Bruno Giacomelli 8 Ret 7 Ret 14 0
  Jochen Mass 11 7 Ret Ret NSC 11 9 13 13 NC Ret NSC NSC 0
  Jean-Pierre Jarier 12 NS 8 11 NSC NSC 15R RetP 0
  René Arnoux NSC NSPC 9 14 NSPC 9 Ret 9 Ret 0
  Rolf Stommelen 9 9 Ret Ret 14 14 15 NSC DSC NSPC NSPC NSPC 16 NSC 0
  Nelson Piquet Ret Ret Ret 9 11 0
  Keke Rosberg Ret NSPC NSPC NSC NSPC 15 16 Ret 10 NC Ret NSPC Ret NC 0
  Rupert Keegan Ret Ret Ret NS Ret NSC 11 NSC Ret NSC NSC NSC NS 0
  Harald Ertl 11 Ret NSPC NSC 0
  Jacky Ickx Ret 12 Ret NSC 0
  Bobby Rahal 12 Ret 0
  Arturo Merzario Ret NSC Ret Ret NSPC NSPC NSC NC NSC Ret NSC NSC Ret Ret Ret NSC 0
  Lamberto Leoni Ret NS NSC NSC 0
  Danny Ongais Ret Ret NSPC NSPC 0
  Michael Bleekemolen NSC NSC Ret NSC 0
  Eddie Cheever NSC NSC Ret 0
  Alberto Colombo NSC NSC NSPC 0
  Divina Galica NSC NSC 0
  Beppe Gabbiani NSC NSC 0
  Emilio de Villota NSC 0
  Geoff Lees NSC 0
  Tony Trimmer NSC 0
  Hans Binder NSC 0
  Gimax NSC 0
Poz. Pilot ARG
 
BRA
 
ZAF
 
USW
 
MCO
 
BEL
 
ESP
 
SWE
 
FRA
 
GBR
 
DEU
 
AUT
 
NLD
 
ITA
 
CAN
 
USA
 
Puncte
Legendă
Culoare Rezultat
Auriu Câștigător
Argintiu Locul 2
Bronz Locul 3
Verde Alte locuri care punctează
Albastru Alte locuri
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu Nu s-a clasat, retras (Ret)
Roșu Nu s-a calificat (NSC)
Nu s-a precalificat (NSPC)
Negru Descalificat (DSC)
Alb Nu a luat startul (NS)
Cursă anulată (C)
Fără culoare Doar s-a antrenat (DSA)
Exclus (EX)
Adnotare Însemnătate
P Pole position
R Cel mai rapid tur
  Nu a terminat, dar a parcurs mai mult de 90% din cursă


Clasament Cupa Internațională pentru Constructorii de F1Modificare

Pentru Cupa Constructorilor, doar mașina cea mai bine plasată de la fiecare constructor era eligibilă să puncteze. Cele mai bune șapte rezultate din primele opt curse și cele mai bune șapte rezultate din restul de opt curse au fost reținute.

Poz. Constructor ARG
 
BRA
 
ZAF
 
USW
 
MCO
 
BEL
 
ESP
 
SWE
 
FRA
 
GBR
 
DEU
 
AUT
 
NLD
 
ITA
 
CAN
 
USA
 
Puncte
1   Lotus-Ford 1 4 1 2 11 1 1 3 1 Ret 1 1 1[j] 6 15 10 86
2   Ferrari 7 1 Ret 1 8 3 10 9 12 1 8 3 6 3 1 1 58
3   Brabham-Alfa Romeo 2 3 3 Ret 2 Ret 5 1 4 2 7 7 3 1 Ret 11 53
4   Tyrrell-Ford 3 6 2 3 1 6 12 Ret 10 4 5 2 Ret 11 10 5 38
5   Wolf-Ford 10 Ret Ret Ret 3 Ret 4 Ret 6 Ret 2 NC 12 12 3 2 24
6   Ligier-Matra 16 9 5 5 Ret 5 3 7 7 10 3 5 8 4 11 Ret 19
7   Fittipaldi-Ford 9 2 Ret 8 9 Ret Ret 6 Ret Ret 4 4 5 8 5 Ret 17
8   McLaren-Ford 4 Ret 11 12 7 7 6 4 3 6 Ret 8 9 5 6 8 15
9   Williams-Ford Ret 11 4 7 Ret 10 8 Ret 5 Ret Ret Ret Ret 13 2 9 11
=[k]   Arrows-Ford 10 9 6 6 Ret 14 2 8 Ret 9 Ret Ret Ret 16 4 11
11   Shadow-Ford 15 5 NSC 10 Ret Ret 15 5 11 5 Ret NC Ret NC 14 Ret 6
12   Renault Ret Ret 10 NC 13 Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret 4 12 3
13   Surtees-Ford 18 Ret 12 Ret Ret 13 7 Ret 17 9 Ret 6 DSC Ret 9 Ret 1
=[l]   Ensign-Ford Ret Ret NSC NSC Ret 12 Ret NSC NSC Ret 11 Ret Ret 10 8 6 1
  ATS-Ford 11 7 8 11 NSC 11 9 13 13 NC Ret NSC NSC NSC Ret NC 0
  Martini-Ford NSC NSPC 9 14 NSPC 9 Ret 0
  Merzario-Ford Ret NSC Ret Ret NSPC NSPC NSC NC NSC Ret NSC NSC Ret Ret Ret NSC 0
  Theodore-Ford NSC NSC Ret NSPC NSPC NSC NSPC 0
  Hesketh-Ford NSC NSC Ret NSPC NSPC NSC 0
Poz. Constructor ARG
 
BRA
 
ZAF
 
USW
 
MCO
 
BEL
 
ESP
 
SWE
 
FRA
 
GBR
 
DEU
 
AUT
 
NLD
 
ITA
 
CAN
 
USA
 
Puncte

Cursa non-campionatModificare

În 1978 a avut loc o singură cursă de Formula 1 non-campionat: Trofeul Internațional BRDC, organizat la Silverstone. Aceasta a fost ultima dată când acest eveniment a fost desfășurat în conformitate cu regulamentele de Formula 1. Cursa a fost câștigată de viitorul campion mondial Keke Rosberg, conducând în doar al doilea său eveniment de Formula 1.

Numele cursei Circuit Data Pilotul câștigător Constructor
  XXX Trofeul Internațional BRDC Silverstone 19 martie   Keke Rosberg   Theodore-Cosworth

NoteModificare

  1. ^ Jean-Pierre Jarier a concurat cu numărul 55 după ce echipa a retras #6.
  2. ^ De Villota a intrat inițial cu un McLaren M25 în Marele Premiu al Spaniei, dar a revenit la M23 după ce M25 a fost avariat într-un accident în antrenamente.[2][3][4]
  3. ^ Doar cele mai bune 7 rezultate din primele 8 curse și cele mai bune 7 rezultate din ultimele 8 curse au fost luate în considerare pentru Campionatul Piloților. Dacă sunt diferite de punctele pentru campionat, punctele totale înregistrate sunt afișate în paranteze.
  4. ^ Mario Andretti și-a adjudecat titlul la piloți la Marele Premiu al Italiei.
  5. ^ Ronnie Peterson a decedat în urma unui accident suferit la startul Marelui Premiu al Italiei.
  6. ^ Villeneuve și Fittipaldi s-au clasat la egalitate pe locul 9.[6]
  7. ^ Jones și Patrese s-au clasat la egalitate pe locul 11.[6]
  8. ^ Hunt și Tambay s-au clasat la egalitate pe locul 13.[6]
  9. ^ a b Rebaque, Brambilla și Daly s-au clasat la egalitate pe locul 19.[6]
  10. ^ Lotus-Ford și-a adjudecat titlul la constructori la Marele Premiu al Țărilor de Jos.
  11. ^ Williams și Arrows s-au clasat la egalitate pe locul 9.[7]
  12. ^ Surtees și Ensign s-au clasat la egalitate pe locul 13.[7]

ReferințeModificare

  1. ^ a b c World Championship of F1 Drivers 1978 & International Cup for F1 Constructors 1978, 1979 FIA Yearbook, Grey section, pages 86–87
  2. ^ „McLaren M25/1”. oldracingcars.com. Arhivat din original la . Accesat în . 
  3. ^ „1978 Spanish Grand Prix”. Motorsport. Accesat în . 
  4. ^ „The F5000 McLaren M25”. Autosport.com. Accesat în . 
  5. ^ Mike Kettlewell, The Champion Book of World Championship Facts & Figures, 1982, Page 34
  6. ^ a b c d 1979 FIA Yearbook, Grey section, page 86
  7. ^ a b 1979 FIA Yearbook, Grey section, page 87