Sezonul de Formula 1 din 1990

Campionatul Mondial de Formula 1
Sezonul 1990
Campionul la Piloți: Brazilia Ayrton Senna
Campionul la Constructori: Regatul Unit McLaren-Honda
Anterior: 1989 Următor: 1991

Campionatul Mondial de Formula 1 FIA din 1990 a fost cel de-al 41-lea sezon din campionatul de curse auto pentru mașinile de Formula 1, recunoscut de organismul de conducere al sportului internațional, Federația Internațională de Automobilism (FIA), ca fiind competiția de cea mai înaltă clasă pentru mașinile de curse. Campionatul a fost disputat pe parcursul a șaisprezece curse, începând în Statele Unite ale Americii pe 11 martie și terminându-se în Australia pe 4 noiembrie. Ayrton Senna a câștigat în circumstanțe controversate campionatul la piloți pentru a doua oară în carieră, iar McLaren-Honda a câștigat al treilea campionat consecutiv al constructorilor.

Ayrton Senna a câștigat cel de-al doilea său titlu din carieră.
Alain Prost a terminat pe locul 2 în clasament, la 7 puncte în spatele lui Senna.
Nelson Piquet a terminat pe locul 3.

Campionatul a prezentat o bătălie dramatică între Senna și fostul său coechipier, Alain Prost, care făcuse trecerea la Ferrari. Prost a montat prima provocare la titlu a Ferrari de câțiva ani și a condus Campionatul după trei victorii consecutive la mijlocul sezonului. Senna s-a luptat puternic și a intrat în penultima rundă de pe circuitul Suzuka în Japonia cu un avans de nouă puncte față de Prost. Acolo, Senna a luat pole position, doar pentru ca Prost să-l bată de pe linia de start; pilotul brazilian a intrat apoi în francez la primul viraj, scotându-i pe amândoi din cursă și stabilind astfel campionatul în favoarea lui Senna. Acesta a fost al doilea an consecutiv în care cei doi piloți s-au ciocnit la Suzuka. Senna a recunoscut în anul următor că coliziunea a fost deliberată, deoarece era furios că Prost a reușit să înceapă de pe partea curată a grilei și a decis că nu îi va permite francezului să „facă virajul” dacă va pierde startul.[1]

Acesta a fost ultimul sezon când a fost folosit sistemul de punctaj unde doar un anumit număr de cele mai bune rezultate contribuiau la clasamentul campionatului la piloți.

Piloții și echipele înscrise în campionatModificare

Piloții și echipele următoare au fost incluse în sezonul din 1990 al campionatului.

Imagine Concurent Constructor Șasiu Motor Pneu Piloți
Nr. Numele pilotului Etape
    Scuderia Ferrari Ferrari 641 Ferrari 036 3.5 V12
Ferrari 037 3.5 V12
G 1   Alain Prost Toate
2   Nigel Mansell Toate
    Tyrrell Racing Organisation Tyrrell-Ford 018
019
Ford Cosworth DFR 3.5 V8 P 3   Satoru Nakajima Toate
4   Jean Alesi Toate
    Canon Williams Team Williams-Renault FW13B Renault RS2 3.5 V10 G 5   Thierry Boutsen Toate
6   Riccardo Patrese Toate
    Motor Racing Developments Brabham-Judd BT58
BT59
Judd EV 3.5 V8 P 7   Gregor Foitek 1–2
  David Brabham 3–16
8   Stefano Modena Toate
    Footwork Arrows Racing Footwork-Ford A11
A11B
Ford Cosworth DFR 3.5 V8 G 9   Michele Alboreto Toate
10   Bernd Schneider 1, 14
  Alex Caffi 2–13, 15–16
    Camel Team Lotus Lotus-Lamborghini 102 Lamborghini 3512 3.5 V12 G 11   Derek Warwick Toate
12   Martin Donnelly 1–14
  Johnny Herbert 15–16
    Osella Squadra Corse Osella-Ford FA1M
FA1ME
Ford Cosworth DFR 3.5 V8 P 14   Olivier Grouillard Toate
    Leyton House Racing Leyton House-Judd CG901 Judd EV 3.5 V8 G 15   Maurício Gugelmin Toate
16   Ivan Capelli Toate
    Automobiles Gonfaronnaises Sportives AGS-Ford JH24
JH25
Ford Cosworth DFR 3.5 V8 G 17   Gabriele Tarquini Toate
18   Yannick Dalmas Toate
    Benetton Formula Ltd Benetton-Ford B189B
B190
Ford HBA4 3.5 V8 G 19   Alessandro Nannini 1–14
  Roberto Moreno 15–16
20   Nelson Piquet Toate
    BMS Scuderia Italia Dallara-Ford F190 Ford Cosworth DFR 3.5 V8 P 21   Gianni Morbidelli 1–2
  Emanuele Pirro 3–16
22   Andrea de Cesaris Toate
    SCM Minardi Team Minardi-Ford M189
M190
Ford Cosworth DFR 3.5 V8 P 23   Pierluigi Martini Toate
24   Paolo Barilla 1–14
  Gianni Morbidelli 15–16
    Equipe Ligier Gitanes Ligier-Ford JS33B Ford Cosworth DFR 3.5 V8 G 25   Nicola Larini Toate
26   Philippe Alliot Toate
    Honda Marlboro McLaren McLaren-Honda MP4/5B Honda RA109E 3.5 V10 G 27   Ayrton Senna Toate
28   Gerhard Berger Toate
    ESPO Larrousse F1 Lola-Lamborghini LC89B
LC90
Lamborghini 3512 3.5 V12 G 29   Éric Bernard Toate
30   Aguri Suzuki Toate
    Subaru Coloni Racing
  Coloni Racing
Coloni-Subaru C3B Subaru 1235 3.5 F12 G 31   Bertrand Gachot 1–8
Coloni-Ford C3C Ford Cosworth DFR 3.5 V8 9–16
    EuroBrun Racing EuroBrun-Judd ER189B Judd CV 3.5 V8 P 33   Roberto Moreno 1–14
34   Claudio Langes 1–14
    Monteverdi Onyx Formula One Onyx-Ford ORE-1
ORE-1B
Ford Cosworth DFR 3.5 V8 G 35   Stefan Johansson 1–2
  Gregor Foitek 3–10
36   JJ Lehto 1–10
    Life Racing Engines Life L190 Life F35 3.5 W12 G 39   Gary Brabham 1–2
  Bruno Giacomelli 3–12
Life-Judd Judd CV 3.5 V8 13–14

CalendarModificare

Următoarele șaisprezece Mari Premii au avut loc în 1990.

Etapa Mare Premiu Circuit Data
1   Marele Premiu al Statelor Unite Circuitul Phoenix, Phoenix, Arizona 11 martie
2   Marele Premiu al Braziliei Circuitul Interlagos, São Paulo 25 martie
3   Marele Premiu al Republicii San Marino Autodromo Enzo e Dino Ferrari, Imola, Italia 13 mai
4   Marele Premiu al Principatului Monaco Circuitul Monaco, Monte Carlo 17 mai
5   Marele Premiu al Canadei Circuitul Gilles Villeneuve, Montreal 10 iunie
6   Marele Premiu al Mexicului Autódromo Hermanos Rodríguez, Ciudad de México 24 iunie
7   Marele Premiu al Franței Circuitul Paul Ricard, Le Castellet 8 iulie
8   Marele Premiu al Marii Britanii Circuitul Silverstone, Silverstone 15 iulie
9   Marele Premiu al Germaniei Hockenheimring, Hockenheim 29 iulie
10   Marele Premiu al Ungariei Hungaroring, Budapesta 12 august
11   Marele Premiu al Belgiei Circuitul Spa-Francorchamps, Stavelot 26 august
12   Marele Premiu al Italiei Circuitul Monza, Monza 9 septembrie
13   Marele Premiu al Portugaliei Autódromo do Estoril, Cascais 23 septembrie
14   Marele Premiu al Spaniei Circuitul Jerez, Jerez de la Frontera 30 septembrie
15   Marele Premiu al Japoniei Circuitul Internațional de Curse Suzuka, Suzuka 21 octombrie
16   Marele Premiu al Australiei Circuitul Adelaide, Adelaide 4 noiembrie

Rezultate și clasamenteModificare

Marile PremiiModificare

Etapa Mare Premiu Pole position Cel mai rapid tur Pilotul câștigător Constructorul câștigător Raport
1   Marele Premiu al Statelor Unite   Gerhard Berger   Gerhard Berger   Ayrton Senna   McLaren-Honda Raport
2   Marele Premiu al Braziliei   Ayrton Senna   Gerhard Berger   Alain Prost   Ferrari Raport
3   Marele Premiu al Republicii San Marino   Ayrton Senna   Alessandro Nannini   Riccardo Patrese   Williams-Renault Raport
4   Marele Premiu al Principatului Monaco   Ayrton Senna   Ayrton Senna   Ayrton Senna   McLaren-Honda Raport
5   Marele Premiu al Canadei   Ayrton Senna   Gerhard Berger   Ayrton Senna   McLaren-Honda Raport
6   Marele Premiu al Mexicului   Gerhard Berger   Alain Prost   Alain Prost   Ferrari Raport
7   Marele Premiu al Franței   Nigel Mansell   Nigel Mansell   Alain Prost   Ferrari Raport
8   Marele Premiu al Marii Britanii   Nigel Mansell   Nigel Mansell   Alain Prost   Ferrari Raport
9   Marele Premiu al Germaniei   Ayrton Senna   Thierry Boutsen   Ayrton Senna   McLaren-Honda Raport
10   Marele Premiu al Ungariei   Thierry Boutsen   Riccardo Patrese   Thierry Boutsen   Williams-Renault Raport
11   Marele Premiu al Belgiei   Ayrton Senna   Alain Prost   Ayrton Senna   McLaren-Honda Raport
12   Marele Premiu al Italiei   Ayrton Senna   Ayrton Senna   Ayrton Senna   McLaren-Honda Raport
13   Marele Premiu al Portugaliei   Nigel Mansell   Riccardo Patrese   Nigel Mansell   Ferrari Raport
14   Marele Premiu al Spaniei   Ayrton Senna   Riccardo Patrese   Alain Prost   Ferrari Raport
15   Marele Premiu al Japoniei   Ayrton Senna   Riccardo Patrese   Nelson Piquet   Benetton-Ford Raport
16   Marele Premiu al Australiei   Ayrton Senna   Nigel Mansell   Nelson Piquet   Benetton-Ford Raport

Sistemul de punctajModificare

Punctele sunt acordate primilor șase piloți care au terminat în fiecare cursă, folosind următoarea structură:

Loc 1 2 3 4 5 6
Puncte 10 6 4 3 2 1

Pentru a obține toate punctele, câștigătorul cursei trebuie să termine cel puțin 75% din distanța programată.[1] Jumătate de puncte au fost acordate dacă câștigătorul cursei termină mai puțin de 75% din distanță, cu condiția terminării a cel puțin două tururi complete. În cazul de egalitate la încheierea campionatului, s-a folosit un sistem de numărătoare, cel mai bun rezultat fiind folosit pentru a decide clasamentul final.[2] Pentru campionatul la piloți, doar cele unsprezece cele mai bune rezultate au contribuit la Campionatul Mondial.

Note
  • ^1 - În cazul în care nu s-au încheiat două tururi complete, nu s-a acordat niciun punct și cursa a fost abandonată.
  • ^2 - În cazul în care doi sau mai mulți piloți au realizat același cel mai bun rezultat de un număr egal de ori, s-a folosit următorul cel mai bun rezultat.

Clasament Campionatul Mondial al PiloțilorModificare

Poz. Pilot USA
 
BRA
 
SMR
 
MON
 
CAN
 
MEX
 
FRA
 
GBR
 
GER
 
HUN
 
BEL
 
ITA
 
POR
 
ESP
 
JPN
 
AUS
 
Puncte[a]
1   Ayrton Senna 1 3P RetP 1P
R
1P 20  3 3 1P 2 1P 1P
R
2 RetP RetP[b] RetP 78
2   Alain Prost Ret 1 4 Ret (5) 1R 1 1 4 Ret 2R 2 3 1 Ret 3 71 (73)
3   Nelson Piquet 4 (6) 5 DSC 2 6 4 5 Ret 3 5 7 5 Ret 1 1 43 (44)
4   Gerhard Berger RetP
R
2R 2 3 4R 3P 5 14  3 16  3 3 4 Ret Ret 4 43
5   Nigel Mansell Ret 4 Ret Ret 3 2 18 P
R
RetP
R
Ret 17  Ret 4 1P 2 Ret 2R 37
6   Thierry Boutsen 3 5 Ret 4 Ret 5 Ret 2 6R 1P Ret Ret Ret 4 5 5 34
7   Riccardo Patrese 9 13  1 Ret Ret 9 6 Ret 5 4R Ret 5 7R 5R 4R 6 23
8   Alessandro Nannini 11 10  3R Ret Ret 4 16  Ret 2 Ret 4 8 6 3 21
9   Jean Alesi 2 7 6 2 Ret 7 Ret 8 11  Ret 8 Ret 8 Ret NS 8 13
10[c]   Ivan Capelli Ret NSC Ret Ret 10 NSC 2 Ret 7 Ret 7 Ret Ret Ret Ret Ret 6
=[c]   Roberto Moreno 13 NSPC Ret NSC NSC EX NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC 2 7 6
12   Aguri Suzuki Ret Ret Ret Ret 12 Ret 7 6 Ret Ret Ret Ret 14  6 3 Ret 6
13   Éric Bernard 8 Ret 13  6 9 Ret 8 4 Ret 6 9 Ret Ret Ret Ret Ret 5
14   Derek Warwick Ret Ret 7 Ret 6 10 11 Ret 8 5 11 Ret Ret Ret Ret Ret 3
15   Satoru Nakajima 6 8 Ret Ret 11 Ret Ret Ret Ret Ret Ret 6 NS Ret 6 Ret 3
16[d]   Alex Caffi Ret NSC 5 8 NSC Ret 7 9 9 10 9 13  9 NSC 2
=[d]   Stefano Modena 5 Ret Ret Ret 7 11 13 9 Ret Ret 17  Ret Ret Ret Ret 12 2
18   Maurício Gugelmin 14 NSC Ret NSC NSC NSC Ret NS Ret 8 6 Ret 12 8 Ret Ret 1
  Nicola Larini Ret 11 10 Ret Ret 16 14 10 10 11 14 11 10 7 7 10 0
  Martin Donnelly NS Ret 8 Ret Ret 8 12 Ret Ret 7 12 Ret Ret NS 0
  Pierluigi Martini 7 9 NS Ret Ret 12 Ret Ret Ret Ret 15 Ret 11 Ret 8 9 0
  Gregor Foitek Ret Ret Ret 7  Ret 15 NSC NSC Ret NSC 0
  Philippe Alliot EX 12 9 Ret Ret 18 9 13 DSC 14 NSC 13 Ret Ret 10 11 0
  Michele Alboreto 10 Ret NSC NSC Ret 17 10 Ret Ret 12 13 12  9 10 Ret NSC 0
  Yannick Dalmas NSPC Ret NSPC NSPC NSPC NSPC 17 NSPC NSC NSC NSC NC Ret 9 NSC NSC 0
  Emanuele Pirro Ret Ret Ret Ret Ret 11 Ret 10 Ret Ret 15 Ret Ret Ret 0
  Andrea de Cesaris Ret Ret Ret Ret Ret 13 DSC Ret NSC Ret Ret 10 Ret Ret Ret Ret 0
  Paolo Barilla Ret Ret 11 Ret NSC 14 NSC 12 NSC 15 Ret NSC NSC NSC 0
  JJ Lehto NSC NSC 12 Ret Ret Ret NSC NSC NC NSC 0
  Bernd Schneider 12 NSC 0
  Olivier Grouillard Ret Ret Ret NSC 13 19 NSPC NSC NSC NSPC 16 Ret NSC Ret NSC 13 0
  Gabriele Tarquini NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSC Ret NSPC 13 NSC NSC NSC Ret NSC Ret 0
  Gianni Morbidelli NSC 14 Ret Ret 0
  David Brabham NSC Ret NSC Ret 15 NSC Ret NSC Ret NSC Ret NSC Ret Ret 0
  Johnny Herbert Ret Ret 0
  Bertrand Gachot NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSC NSC NSC NSC NSC NSC 0
  Stefan Johansson NSC NSC 0
  Claudio Langes NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC 0
  Bruno Giacomelli NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC 0
  Gary Brabham NSPC NSPC 0
Poz. Pilot USA
 
BRA
 
SMR
 
MON
 
CAN
 
MEX
 
FRA
 
GBR
 
GER
 
HUN
 
BEL
 
ITA
 
POR
 
ESP
 
JPN
 
AUS
 
Puncte
Legendă
Culoare Rezultat
Auriu Câștigător
Argintiu Locul 2
Bronz Locul 3
Verde Alte locuri care punctează
Albastru Alte locuri
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu Nu s-a clasat, retras (Ret)
Roșu Nu s-a calificat (NSC)
Nu s-a precalificat (NSPC)
Negru Descalificat (DSC)
Alb Nu a luat startul (NS)
Cursă anulată (C)
Fără culoare Doar s-a antrenat (DSA)
Exclus (EX)
Adnotare Însemnătate
P Pole position
R Cel mai rapid tur
  Nu a terminat, dar a parcurs mai mult de 90% din cursă


Clasament Campionatul Mondial al ConstructorilorModificare

Poz. Constructor USA
 
BRA
 
SMR
 
MON
 
CAN
 
MEX
 
FRA
 
GBR
 
GER
 
HUN
 
BEL
 
ITA
 
POR
 
ESP
 
JPN
 
AUS
 
Puncte
1   McLaren-Honda 1 2R 2 1P
R
1P 3P 3 3 1P 2 1P 1P
R
2 RetP RetP[e] 4 121
RetP
R
3P RetP 3 4R 20  5 14  3 16  3 3 4 Ret Ret RetP
2   Ferrari Ret 1 4 Ret 3 1R 1 1 4 17  2R 2 1P 1 Ret 2R 110
Ret 4 Ret Ret 5 2 18 P
R
RetP
R
Ret Ret Ret 4 3 2 Ret 3
3   Benetton-Ford 6 4 3R Ret 2 4 4 5 2 3 4 7 5 3 1 1 71
11 10  5 DSC Ret 6 16  Ret Ret Ret 5 8 6 Ret 2 7
4   Williams-Renault 3 5 1 4 Ret 5 6 2 5 1P Ret 5 7R 4 4R 5 57
9 13  Ret Ret Ret 9 Ret Ret 6R 4R Ret Ret Ret 5R 5 6
5   Tyrrell-Ford 2 7 6 2 11 7 Ret 8 11  Ret 8 6 8 Ret 6 Ret 16
6 8 Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret NS Ret NS 8
6   Lola-Lamborghini[f] 8 Ret 13  6 9 Ret 7 4 Ret 6 9 Ret 14  6 3 Ret 11
Ret Ret Ret Ret 12 Ret 8 6 Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret
7   Leyton House-Judd 14 NSC Ret Ret 10 NSC 2 Ret 7 8 6 Ret 12 8 Ret Ret 7
Ret NSC Ret NSC NSC NSC Ret NS Ret Ret 7 Ret Ret Ret Ret Ret
8   Lotus-Lamborghini Ret Ret 7 Ret 6 8 11 Ret 8 5 11 Ret Ret Ret Ret Ret 3
NS Ret 8 Ret Ret 10 12 Ret Ret 7 12 Ret Ret NS Ret Ret
9   Brabham-Judd 5 Ret Ret Ret 7 11 13 9 Ret Ret 17  Ret Ret Ret Ret 12 2
Ret Ret NSC Ret NSC Ret 15 NSC Ret NSC Ret NSC Ret NSC Ret Ret
=   Arrows-Ford 10 Ret NSC 5 8 17 10 7 9 9 10 9 9 10 9 NSC 2
12 Ret NSC NSC Ret NSC Ret Ret Ret 12 13 12  13  NSC Ret NSC
  Ligier-Ford Ret 11 9 Ret Ret 16 9 10 10 11 14 11 10 7 7 10 0
EX 12 10 Ret Ret 18 14 13 DSC 14 NSC 13 Ret Ret 10 11
  Minardi-Ford 7 9 11 Ret Ret 12 Ret 12 Ret 15 15 Ret 11 Ret 8 9 0
Ret Ret NS Ret NSC 14 NSC Ret NSC Ret Ret NSC NSC NSC Ret Ret
  Onyx-Ford NSC NSC 12 7  Ret 15 NSC NSC NC NSC 0
NSC NSC Ret Ret Ret Ret NSC NSC Ret NSC
  AGS-Ford NSPC Ret NSPC NSPC NSPC NSPC 17 Ret NSC 13 NSC Ret Ret 9 NSC Ret 0
NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSC NSPC NSPC NSC NSC NSC NSC Ret NSC NSC
  Dallara-Ford Ret 14 Ret Ret Ret 13 Ret 11 Ret 10 Ret 10 15 Ret Ret Ret 0
NSC Ret Ret Ret Ret Ret DSC Ret NSC Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret
  Osella-Ford Ret Ret Ret NSC 13 19 NSPC NSC NSC NSPC 16 Ret NSC Ret NSC 13 0
  EuroBrun-Judd 13 NSPC Ret NSC NSC EX NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC 0
NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC
  Coloni-Ford NSPC NSPC NSC NSC NSC NSC NSC NSC 0
  Life NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC 0
  Coloni-Subaru NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC NSPC 0
  Life-Judd NSPC NSPC 0
Poz. Constructor USA
 
BRA
 
SMR
 
MON
 
CAN
 
MEX
 
FRA
 
GBR
 
GER
 
HUN
 
BEL
 
ITA
 
POR
 
ESP
 
JPN
 
AUS
 
Puncte
Legendă
Culoare Rezultat
Auriu Câștigător
Argintiu Locul 2
Bronz Locul 3
Verde Alte locuri care punctează
Albastru Alte locuri
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu Nu s-a clasat, retras (Ret)
Roșu Nu s-a calificat (NSC)
Nu s-a precalificat (NSPC)
Negru Descalificat (DSC)
Alb Nu a luat startul (NS)
Cursă anulată (C)
Fără culoare Doar s-a antrenat (DSA)
Exclus (EX)
Adnotare Însemnătate
P Pole position
R Cel mai rapid tur
  Nu a terminat, dar a parcurs mai mult de 90% din cursă

Note:

  • Pozițiile sunt sortate după cel mai bun rezultat, rândurile nefiind legate de piloți. În caz de egalitate de puncte, cele mai bune poziții obținute au determinat rezultatul.

Rezultatele evenimentului non-campionatModificare

Sezonul 1990 a inclus, de asemenea, un singur eveniment care nu a fost luat în considerare pentru Campionatul Mondial, Formula 1 indoor trophy la Salonul Auto Bologna.

Numele cursei Locație Data Pilotul câștigător Constructor
  Formula 1 Indoor Trophy Salonul Auto Bologna 8–9 decembrie   Gianni Morbidelli   Minardi

NoteModificare

  1. ^ Doar cele mai bune unsprezece rezultate au fost luate în considerare pentru campionatul piloților. Numerele fără paranteze sunt puncte de campionat; numerele dintre paranteze sunt puncte totale acumulate.
  2. ^ Ayrton Senna și-a adjudecat titlul la piloți la Marele Premiu al Japoniei.
  3. ^ a b Rezultatele publicate în Anuarul FIA din 1991 al Sporturilor Auto îi arată pe Capelli și Moreno ca fiind la egalitate pe locul 16 în campionatul piloților.
  4. ^ a b Rezultatele publicate în Anuarul FIA din 1991 al Sporturilor Auto îi arată pe Caffi și Modena ca fiind la egalitate pe locul 16 în campionatul piloților.
  5. ^ McLaren-Honda și-a adjudecat titlul la constructori la Marele Premiu al Japoniei.
  6. ^ Rezultatele publicate în Anuarul FIA din 1991 al Sporturilor Auto o arată pe locul șase pe „Larrousse”, față de „Lola”.

ReferințeModificare

  1. ^ Collantine, Keith (). „20 years since Senna took Prost out at Suzuka”. F1 Fanatic. Arhivat din original la . Accesat în .