Sezonul de Formula 1 din 1991

Campionatul Mondial de Formula 1 Sezonul 1991
Campionul la Piloți
Ayrton Senna (Al 3-lea titlu)
Campionul la Constructori
McLaren-Honda (Al 7-lea titlu)
Informații
Durată	10 martie - 3 noiembrie
Nr. curse	16
Nr. piloți	41
Nr. echipe	18
Alte sezoane
← 1990	1992 →

Campionatul Mondial de Formula 1 din 1991 a fost cel de-al 45-lea sezon al curselor auto pentru mașinile de Formula 1, recunoscut de organismul de conducere al sportului internațional, Federația Internațională de Automobilism, ca fiind competiția de cea mai înaltă clasă pentru mașinile de curse. A inclus cea de-a 42-a ediție a Campionatului Mondial al Piloților, și a 34-a ediție a Campionatului Mondial al Constructorilor. Sezonul a fost disputat pe parcursul a șaisprezece curse, începând în Statele Unite ale Americii pe 10 martie și terminându-se în Australia pe 3 noiembrie.

Ayrton Senna a câștigat al treilea și ultimul său campionat la piloți, iar McLaren-Honda a câștigat al patrulea campionat consecutiv la constructori. Senna a câștigat șapte din cele șaisprezece curse; principalul său rival pentru titlu a fost Nigel Mansell, care a câștigat cinci curse în primul său sezon înapoi la Williams. Rivalul feroce al lui Senna, Alain Prost, nu a reușit să câștige o cursă cu Ferrari și a fost concediat înainte de sfârșitul sezonului din cauza unei dispute cu echipa. 1991 a văzut, de asemenea, debutul viitorilor campioni mondiali, Michael Schumacher și Mika Häkkinen, precum și retragerea triplului campion mondial, Nelson Piquet.

Începând cu acest sezon, toate rezultatele obținute vor contribui la alcătuirea clasamentului campionatului la piloți.

Piloții și echipele înscrise în campionatModificare

Piloții și echipele următoare au fost incluse în sezonul din 1991 al campionatului.

Imagine	Concurent	Constructor	Motor	Șasiu	Pneu	Piloți
Imagine	Concurent	Constructor	Motor	Șasiu	Pneu	Nr.	Numele pilotului	Etape
	Marlboro McLaren	McLaren	Honda RA121E 3.5 V12	MP4/6	G	1	Ayrton Senna	Toate
	Marlboro McLaren	McLaren	Honda RA121E 3.5 V12	MP4/6	G	2	Gerhard Berger	Toate
	Braun Tyrrell Honda	Tyrrell	Honda RA101E 3.5 V10	020	P	3	Satoru Nakajima	Toate
	Braun Tyrrell Honda	Tyrrell	Honda RA101E 3.5 V10	020	P	4	Stefano Modena	Toate
	Canon Williams Team	Williams	Renault RS3 3.5 V10	FW14	G	5	Nigel Mansell	Toate
	Canon Williams Team	Williams	Renault RS3 3.5 V10	FW14	G	6	Riccardo Patrese	Toate
	Motor Racing Developments	Brabham	Yamaha OX99 3.5 V12	BT60Y	P	7	Martin Brundle	Toate
	Motor Racing Developments	Brabham	Yamaha OX99 3.5 V12	BT60Y	P	8	Mark Blundell	Toate
	Footwork Grand Prix International	Footwork^[a]	Porsche 3512 3.5 V12	A11C FA12 FA12C	G	9	Michele Alboreto	Toate
			Porsche 3512 3.5 V12			10	Alex Caffi	1–4, 9-16
			Ford Cosworth DFR 3.5 V8			Stefan Johansson	5–8
	Team Lotus	Lotus	Judd EV 3.5 V8	102B	G	11	Mika Häkkinen	Toate
						12	Julian Bailey	1–4
						Johnny Herbert	5–8, 11, 13, 15–16
						Michael Bartels	9–10, 12, 14
	Fondmetal	Fondmetal	Ford Cosworth DFR 3.5 V8	FA1M-E Fomet-1	G	14	Olivier Grouillard	1–13
	Fondmetal	Fondmetal	Ford Cosworth DFR 3.5 V8	FA1M-E Fomet-1	G	14	Gabriele Tarquini	14–16
	Leyton House Racing	Leyton House	Ilmor 2175A 3.5 V10	CG911	G	15	Maurício Gugelmin	Toate
						16	Ivan Capelli	1–14
						Karl Wendlinger	15–16
	Automobiles Gonfaronnaises Sportives	AGS	Ford Cosworth DFR 3.5 V8	JH25B JH27	G	17	Gabriele Tarquini	1–13
						17	Olivier Grouillard	14
						18	Stefan Johansson	1–2
						18	Fabrizio Barbazza	3–14
	Camel Benetton Ford	Benetton	Ford HBA4 3.5 V8 Ford HBA5 3.5 V8	B190B B191	P	19	Roberto Moreno	1–11
						Michael Schumacher	12–16
						20	Nelson Piquet	Toate
	Scuderia Italia	Dallara^[b]	Judd GV 3.5 V10	F191	P	21	Emanuele Pirro	Toate
	Scuderia Italia	Dallara^[b]	Judd GV 3.5 V10	F191	P	22	JJ Lehto	Toate
	Minardi Team	Minardi	Ferrari 037 3.5 V12	M191	G	23	Pierluigi Martini	Toate
						24	Gianni Morbidelli	1–15
						24	Roberto Moreno	16
	Equipe Ligier Gitanes	Ligier	Lamborghini 3512 3.5 V12	JS35 JS35B	G	25	Thierry Boutsen	Toate
	Equipe Ligier Gitanes	Ligier	Lamborghini 3512 3.5 V12	JS35 JS35B	G	26	Érik Comas	Toate
	Scuderia Ferrari	Ferrari	Ferrari 037 3.5 V12	642 642/2 643	G	27	Alain Prost	1–15
						27	Gianni Morbidelli	16
						28	Jean Alesi	Toate
	Larrousse F1	Lola^[b]	Ford Cosworth DFR 3.5 V8	LC91	G	29	Éric Bernard	1–15
						Bertrand Gachot	16
						30	Aguri Suzuki	Toate
	Coloni Racing	Coloni	Ford Cosworth DFR 3.5 V8	C4	G	31	Pedro Chaves	1–13
	Coloni Racing	Coloni	Ford Cosworth DFR 3.5 V8	C4	G	31	Naoki Hattori	15–16
	Team 7Up Jordan	Jordan	Ford HBA4 3.5 V8	191	G	32	Bertrand Gachot	1–10
						Michael Schumacher	11
						Roberto Moreno	12–13
						Alessandro Zanardi	14–16
						33	Andrea de Cesaris	Toate
	Modena Team	Lambo^[b]	Lamborghini 3512 3.5 V12	291	G	34	Nicola Larini	Toate
	Modena Team	Lambo^[b]	Lamborghini 3512 3.5 V12	291	G	35	Eric van de Poele	Toate

CalendarModificare

Următoarele șaisprezece Mari Premii au avut loc în 1991.

1.	2.	3.	4.
Marele Premiu al Statelor Unite 8-10 martie	Marele Premiu al Braziliei 22-24 martie	Marele Premiu al statului San Marino 26-28 aprilie	Marele Premiu al Principatului Monaco 9, 11-12 mai
Phoenix (S)	Interlagos (P)	Imola (P)	Monaco (S)
5.	6.	7.	8.
Marele Premiu al Canadei 31 mai-2 iun	Marele Premiu al Mexicului 14-16 iunie	Marele Premiu al Franței 5-7 iulie	Marele Premiu al Marii Britanii 12-14 iulie
Gilles Villeneuve (S)	Hermanos Rodríguez (P)	Magny-Cours (P)	Silverstone (P)
9.	10.	11.	12.
Marele Premiu al Germaniei 26-28 iulie	Marele Premiu al Ungariei 9-11 august	Marele Premiu al Belgiei 23-25 august	Marele Premiu al Italiei 6-8 septembrie
Hockenheimring (P)	Hungaroring (P)	Spa-Francorchamps (P)	Monza (P)
13.	14.	15.	16.
Marele Premiu al Portugaliei 20-22 septembrie	Marele Premiu al Spaniei 27-29 septembrie	Marele Premiu al Japoniei 18-20 octombrie	Marele Premiu al Australiei 1-3 noiembrie
Estoril (P)	Catalunya (P)	Suzuka (P)	Adelaide (S)
(P) - pistă; (S) - stradă.

Rezultate și clasamenteModificare

Marile PremiiModificare

Etapa	Mare Premiu	Pole position	Cel mai rapid tur	Pilotul câștigător	Constructorul câștigător	Raport
1	Marele Premiu al Statelor Unite	Ayrton Senna	Jean Alesi	Ayrton Senna	McLaren-Honda	Raport
2	Marele Premiu al Braziliei	Ayrton Senna	Nigel Mansell	Ayrton Senna	McLaren-Honda	Raport
3	Marele Premiu al statului San Marino	Ayrton Senna	Gerhard Berger	Ayrton Senna	McLaren-Honda	Raport
4	Marele Premiu al Principatului Monaco	Ayrton Senna	Alain Prost	Ayrton Senna	McLaren-Honda	Raport
5	Marele Premiu al Canadei	Riccardo Patrese	Nigel Mansell	Nelson Piquet	Benetton-Ford	Raport
6	Marele Premiu al Mexicului	Riccardo Patrese	Nigel Mansell	Riccardo Patrese	Williams-Renault	Raport
7	Marele Premiu al Franței	Riccardo Patrese	Nigel Mansell	Nigel Mansell	Williams-Renault	Raport
8	Marele Premiu al Marii Britanii	Nigel Mansell	Nigel Mansell	Nigel Mansell	Williams-Renault	Raport
9	Marele Premiu al Germaniei	Nigel Mansell	Riccardo Patrese	Nigel Mansell	Williams-Renault	Raport
10	Marele Premiu al Ungariei	Ayrton Senna	Bertrand Gachot	Ayrton Senna	McLaren-Honda	Raport
11	Marele Premiu al Belgiei	Ayrton Senna	Roberto Moreno	Ayrton Senna	McLaren-Honda	Raport
12	Marele Premiu al Italiei	Ayrton Senna	Ayrton Senna	Nigel Mansell	Williams-Renault	Raport
13	Marele Premiu al Portugaliei	Riccardo Patrese	Nigel Mansell	Riccardo Patrese	Williams-Renault	Raport
14	Marele Premiu al Spaniei	Gerhard Berger	Riccardo Patrese	Nigel Mansell	Williams-Renault	Raport
15	Marele Premiu al Japoniei	Gerhard Berger	Ayrton Senna	Gerhard Berger	McLaren-Honda	Raport
16	Marele Premiu al Australiei	Ayrton Senna	Gerhard Berger	Ayrton Senna	McLaren-Honda	Raport

Sistemul de punctajModificare

Punctele sunt acordate primilor șase piloți care au terminat în fiecare cursă, folosind următoarea structură:

Loc	1	2	3	4	5	6
Puncte	10	6	4	3	2	1

Pentru a obține toate punctele, câștigătorul cursei trebuie să termine cel puțin 75% din distanța programată.^[1] Jumătate de puncte sunt acordate dacă câștigătorul cursei termină mai puțin de 75% din distanță, cu condiția terminării a cel puțin două tururi complete. În cazul de egalitate la încheierea campionatului, se folosește un sistem de numărătoare, cel mai bun rezultat fiind folosit pentru a decide clasamentul final.^[2]

Note

^1 - În cazul în care nu sunt încheiate două tururi complete, nu se acordă nici un punct și cursa este abandonată.
^2 - În cazul în care doi sau mai mulți piloți realizează același cel mai bun rezultat de un număr egal de ori, se va folosi următorul cel mai bun rezultat. Dacă doi sau mai mulți piloți vor avea un număr egal de rezultate de un număr egal de ori, FIA va nominaliza câștigătorul conform unor criterii pe care le va considera potrivite.

Clasament Campionatul Mondial al PiloțilorModificare

Poz.	Pilot	USA	BRA	SMR	MON	CAN	MEX	FRA	GBR	GER	HUN	BEL	ITA	POR	ESP	JPN	AUS^‡	Puncte
1	Ayrton Senna	1^P	1^P	1^P	1^P	Ret	3	3	4	7	1^P	1^P	2P R	2	5	2_R^[c]	1^P	96
2	Nigel Mansell	Ret	Ret_R	Ret	2	6 _R	2_R	1_R	1P R	1^P	2	Ret	1	DSC_R	1	Ret	2	72
3	Riccardo Patrese	Ret	2	Ret	Ret	3^P	1^P	5^P	Ret	2_R	3	5	Ret	1^P	3_R	3	5	53
4	Gerhard Berger	Ret	3	2_R	Ret	Ret	Ret	Ret	2	4	4	2	4	Ret	Ret^P	1^P	3_R	43
5	Alain Prost	2	4	NS	5_R	Ret	Ret	2	3	Ret	Ret	Ret	3	Ret	2	4		34
6	Nelson Piquet	3	5	Ret	Ret	1	Ret	8	5	Ret	Ret	3	6	5	11	7	4	26,5
7	Jean Alesi	12 _R	6	Ret	3	Ret	Ret	4	Ret	3	5	Ret	Ret	3	4	Ret	Ret	21
8	Stefano Modena	4	Ret	Ret	Ret	2	11	Ret	7	13	12	Ret	Ret	Ret	16	6	10	10
9	Andrea de Cesaris	NSPC	Ret	Ret	Ret	4	4	6	Ret	5	7	13	7	8	Ret	Ret	8	9
10	Roberto Moreno	Ret	7	13	4	Ret	5	Ret	Ret	8	8	4_R	Ret	10			16	8
11	Pierluigi Martini	9	Ret	4	12	7	Ret	9	9	Ret	Ret	12	Ret	4	13	Ret	Ret	6
12	JJ Lehto	Ret	Ret	3	11	Ret	Ret	Ret	13	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	8	Ret	12	4
13	Bertrand Gachot	10	13	Ret	8	5	Ret	Ret	6	6	9_R						NSC	4
14	Michael Schumacher											Ret	5	6	6	Ret	Ret	4
15	Satoru Nakajima	5	Ret	Ret	Ret	10	12	Ret	8	Ret	15	Ret	Ret	13	17	Ret	Ret	2
16	Mika Häkkinen	Ret	9	5	Ret	Ret	9	NSC	12	Ret	14	Ret	14	14	Ret	Ret	19	2
17	Martin Brundle	11	12	11	EX	Ret	Ret	Ret	Ret	11	Ret	9	13	12	10	5	NSC	2
18	Emanuele Pirro	Ret	11	NSPC	6	9	NSPC	NSPC	10	10	Ret	8	10	Ret	15	Ret	7	1
19	Mark Blundell	Ret	Ret	8	Ret	NSC	Ret	Ret	Ret	12	Ret	6	12	Ret	Ret	NSPC	17	1
20	Ivan Capelli	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	6	Ret	8	17	Ret			1
21	Éric Bernard	Ret	Ret	Ret	9	Ret	6	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	NSC	Ret	NSC		1
22	Aguri Suzuki	6	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	NSC	NSC	Ret	NSC	Ret	NSC	1
23	Julian Bailey	NSC	NSC	6	NSC													1
24	Gianni Morbidelli	Ret	8	Ret	Ret	Ret	7	Ret	11	Ret	13	Ret	9	9	14	Ret	6	0,5
—	Maurício Gugelmin	Ret	Ret	12	Ret	Ret	Ret	7	Ret	Ret	11	Ret	15	7	7	8	14	0
—	Thierry Boutsen	Ret	10	7	7	Ret	8	12	Ret	9	17	11	Ret	16	Ret	9	Ret	0
—	Johnny Herbert					NSC	10	10	14			7		Ret		Ret	11	0
—	Nicola Larini	7	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	Ret	16	NSC	16	NSC	NSC	NSC	Ret	0
—	Érik Comas	NSC	Ret	10	10	8	NSC	11	NSC	Ret	10	Ret	11	11	Ret	Ret	18	0
—	Gabriele Tarquini	8	Ret	NSC	Ret	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSPC	NSPC	NSPC	NSC	12	11	NSPC	0
—	Alessandro Zanardi														9	Ret	9	0
—	Eric van de Poele	NSPC	NSPC	9	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	0
—	Alex Caffi	NSC	NSC	NSC	NSC					NSPC	NSPC	NSC	NSPC	NSPC	NSPC	10	15	0
—	Olivier Grouillard	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	Ret	Ret	NSPC	NSPC	NSC	10	Ret	NSPC	NSPC			0
—	Michele Alboreto	Ret	NSC	NSC	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	NSC	NSC	NSPC	NSC	15	Ret	NSC	13	0
—	Karl Wendlinger															Ret	20	0
—	Stefan Johansson	NSC	NSC			Ret	NSC	NSC	NSC									0
—	Fabrizio Barbazza			NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC			0
—	Michael Bartels									NSC	NSC		NSC		NSC			0
—	Pedro Chaves	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC				0
—	Naoki Hattori															NSPC	NSPC	0
Poz.	Pilot	USA	BRA	SMR	MON	CAN	MEX	FRA	GBR	GER	HUN	BEL	ITA	POR	ESP	JPN	AUS^‡	Puncte
Sursa:^[1]

Legendă
Culoare	Rezultat
Auriu	Câștigător
Argintiu	Locul 2
Bronz	Locul 3
Verde	Alte locuri care punctează
Albastru	Alte locuri
Albastru	Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu	Nu s-a clasat, retras (Ret)
Negru	Descalificat (DSC)
Alb	Nu a luat startul (NS)
Alb	Cursă anulată (C)
Roșu	Nu s-a calificat (NSC)
Roșu	Nu s-a precalificat (NSPC)
Fără culoare	Doar s-a antrenat (DSA)
	Exclus (EX)
	Nu a participat (celulă goală)
Adnotare	Însemnătate
P	Pole position
R	Cel mai rapid tur
	Nu a terminat, dar a parcurs mai mult de 90% din cursă

Note:

– Au fost acordate puncte înjumătățite la Marele Premiu al Australiei deoarece a fost parcursă mai puțin de 75% din distanța programată din cauza vremii.

Clasament Campionatul Mondial al ConstructorilorModificare

Poz.	Constructor	USA	BRA	SMR	MON	CAN	MEX	FRA	GBR	GER	HUN	BEL	ITA	POR	ESP	JPN	AUS^‡	Puncte
1	McLaren-Honda	1^P	1^P	1^P	1^P	Ret	3	3	2	4	1^P	1^P	2P R	2	5	1^P	1^P^[d]	139
1	McLaren-Honda	Ret	3	2_R	Ret	Ret	Ret	Ret	4	7	4	2	4	Ret	Ret^P	2_R	3_R	139
2	Williams-Renault	Ret	2	Ret	2	3^P	1^P	1_R	1P R	1^P	2	5	1	1^P	1	3	2	125
2	Williams-Renault	Ret	Ret_R	Ret	Ret	6 _R	2_R	5^P	Ret	2_R	3	Ret	Ret	DSC_R	3_R	Ret	5	125
3	Ferrari	2	4	Ret	3	Ret	Ret	2	3	3	5	Ret	3	3	2	4	6	55,5
3	Ferrari	12 _R	6	NS	5_R	Ret	Ret	4	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	4	Ret	Ret	55,5
4	Benetton-Ford	3	5	13	4	1	5	8	5	8	8	3	5	5	6	7	4	38,5
4	Benetton-Ford	Ret	7	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	4_R	6	6	11	Ret	Ret	38,5
5	Jordan-Ford	10	13	Ret	8	4	4	6	6	5	7	13	7	8	9	Ret	8	13
5	Jordan-Ford	NSPC	Ret	Ret	Ret	5	Ret	Ret	Ret	6	9_R	Ret	Ret	10	Ret	Ret	9	13
6	Tyrrell-Honda	5	Ret	Ret	Ret	2	11	Ret	7	13	12	Ret	Ret	13	16	6	10	12
6	Tyrrell-Honda	4	Ret	Ret	Ret	10	12	Ret	8	Ret	15	Ret	Ret	Ret	17	Ret	Ret	12
7	Minardi-Ferrari	9	8	4	12	7	7	9	9	Ret	13	12	9	4	13	Ret	16	6
7	Minardi-Ferrari	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	11	Ret	Ret	Ret	Ret	9	14	Ret	Ret	6
8	Dallara-Judd	Ret	11	3	6	9	Ret	Ret	10	10	Ret	8	10	Ret	8	Ret	7	5
8	Dallara-Judd	Ret	Ret	NSPC	11	Ret	NSPC	NSPC	13	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	15	Ret	12	5
9	Lotus-Judd	Ret	9	5	Ret	Ret	9	10	12	Ret	14	7	14	14	Ret	Ret	11	3
9	Lotus-Judd	NSC	NSC	6	NSC	NSC	10	NSC	14	NSC	NSC	Ret	NSC	Ret	NSC	Ret	19	3
10	Brabham-Yamaha	11	12	8	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	11	Ret	6	12	12	10	5	17	3
10	Brabham-Yamaha	Ret	Ret	11	EX	NSC	Ret	Ret	Ret	12	Ret	9	13	Ret	Ret	NSPC	NSC	3
11	Lola-Ford	6	Ret	Ret	9	Ret	6	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	NSC	2
11	Lola-Ford	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	2
12	Leyton House-Ilmor	Ret	Ret	12	Ret	Ret	Ret	7	Ret	Ret	6	Ret	8	7	7	8	14	1
12	Leyton House-Ilmor	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	11	Ret	15	17	Ret	Ret	20	1
—	Ligier-Lamborghini	Ret	10	7	7	8	8	11	Ret	9	10	11	11	11	Ret	9	18	0
—	Ligier-Lamborghini	NSC	Ret	10	10	Ret	NSC	12	NSC	Ret	17	Ret	Ret	16	Ret	Ret	Ret	0
—	Lambo-Lamborghini	7	NSPC	9	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	Ret	16	NSC	16	NSC	NSC	NSC	Ret	0
—	Lambo-Lamborghini	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	0
—	AGS-Ford	8	Ret	NSC	Ret	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSPC	NSPC	NSPC	NSC	NSPC			0
—	AGS-Ford	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC			0
—	Fondmetal-Ford	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	Ret	Ret	NSPC	NSPC	NSC	10	Ret	NSPC	12	11	NSPC	0
—	Footwork-Ford							Ret	Ret	NSC	NSC	NSC	NSC	15	Ret	10	13	0
—	Footwork-Ford							NSC	NSC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSC	15	0
—	Footwork-Porsche	Ret	NSC	NSC	Ret	Ret	Ret											0
—	Footwork-Porsche	NSC	NSC	NSC	NSC	Ret	NSC											0
—	Coloni-Ford	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC	NSPC		NSPC	NSPC	0
Poz.	Constructor	USA	BRA	SMR	MON	CAN	MEX	FRA	GBR	GER	HUN	BEL	ITA	POR	ESP	JPN	AUS^‡	Puncte
Sursa:^[1]

Legendă
Culoare	Rezultat
Auriu	Câștigător
Argintiu	Locul 2
Bronz	Locul 3
Verde	Alte locuri care punctează
Albastru	Alte locuri
Albastru	Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu	Nu s-a clasat, retras (Ret)
Negru	Descalificat (DSC)
Alb	Nu a luat startul (NS)
Alb	Cursă anulată (C)
Roșu	Nu s-a calificat (NSC)
Roșu	Nu s-a precalificat (NSPC)
Fără culoare	Doar s-a antrenat (DSA)
	Exclus (EX)
	Nu a participat (celulă goală)
Adnotare	Însemnătate
P	Pole position
R	Cel mai rapid tur
	Nu a terminat, dar a parcurs mai mult de 90% din cursă

Note:

– Au fost acordate puncte înjumătățite la Marele Premiu al Australiei deoarece a fost parcursă mai puțin de 75% din distanța programată din cauza vremii.
Pozițiile sunt sortate după cel mai bun rezultat, rândurile nefiind legate de piloți. În caz de egalitate de puncte, cele mai bune poziții obținute au determinat rezultatul.

Rezultatele evenimentului non-campionatModificare

Sezonul 1991 a inclus, de asemenea, un singur eveniment care nu a fost luat în considerare pentru Campionatul Mondial, Formula 1 indoor trophy la Salonul Auto Bologna.

Numele cursei	Locație	Data	Pilotul câștigător	Constructor
Formula 1 Indoor Trophy	Salonul Auto Bologna	7–8 decembrie	Gabriele Tarquini	Fondmetal

NoteModificare

^ Footwork a intrat în primele șase Mari Premii cu motorul Porsche. Începând cu etapa a șaptea, echipa a concurat cu motorul Ford.
^ ^a ^b ^c Dallara, Lambo și Lola au intrat în campionat doar în calitate de constructori de șasiu.
^ Ayrton Senna și-a adjudecat titlul la piloți la Marele Premiu al Japoniei.
^ McLaren-Honda și-a adjudecat titlul la constructori la Marele Premiu al Australiei.

ReferințeModificare

^ ^a ^b Rezultatele campionatelor internaționale FIA din 1991, 1992 FIA Yearbook, secțiunea Roșie, paginile 67–68 (doar piloții care au obținut puncte au fost clasificați în pozițiile de campionat)

[1] Footwork a intrat în primele șase Mari Premii cu motorul Porsche. Începând cu etapa a șaptea, echipa a concurat cu motorul Ford.

[chassis-2] Dallara, Lambo și Lola au intrat în campionat doar în calitate de constructori de șasiu.

[3] Ayrton Senna și-a adjudecat titlul la piloți la Marele Premiu al Japoniei.

[5] McLaren-Honda și-a adjudecat titlul la constructori la Marele Premiu al Australiei.

[FIA-4] Rezultatele campionatelor internaționale FIA din 1991, 1992 FIA Yearbook, secțiunea Roșie, paginile 67–68 (doar piloții care au obținut puncte au fost clasificați în pozițiile de campionat)

[a]

[b]

[c]

[1]

[d]