Sezonul de Formula 1 din 1985

Campionatul Mondial de Formula 1
Sezonul 1985
Campionul la Piloți
Alain Prost in 1985 (cropped).jpg
Franța Alain Prost (Primul titlu)
Campionul la Constructori
Niki Lauda op het circuit., NL-HlmNHA 54016935 01.JPG
Regatul Unit McLaren-TAG (Al 3-lea titlu)
Informații
Durată 7 aprilie - 3 noiembrie
Nr. de curse 16
Nr. de piloți 36
Nr. de echipe 17
Alte sezoane
1984 1986

Campionatul Mondial FIA de Formula 1 din 1985 a fost cel de-al 36-lea sezon din campionatul de curse auto pentru mașinile de Formula 1, recunoscut de organismul de conducere al sportului internațional, Federația Internațională de Automobilism (FIA), ca fiind competiția de cea mai înaltă clasă pentru mașinile de curse. Campionatul a fost disputat pe parcursul a șaisprezece curse, începând în Brazilia pe 7 aprilie și terminându-se în Australia pe 3 noiembrie.

Campionatul Mondial la Piloți a fost câștigat în premieră de Alain Prost, în timp ce Campionatul Mondial la Constructori de McLaren-TAG.[1]

Piloții și echipele înscrise în campionatModificare

Piloții și echipele următoare au fost incluse în sezonul din 1985 al campionatului.

Imagine Concurent Constructor Motor Șasiu Pneu Piloți
Nr. Numele pilotului Etape
    Marlboro McLaren International McLaren TAG TTE PO1 1,5 V6t[a] MP4/2B G 1   Niki Lauda 1–13, 15–16
  John Watson 14
2   Alain Prost Toate
    Tyrrell Racing Organisation Tyrrell[b] Ford Cosworth DFY 3,0 V8 012
014
G 3   Martin Brundle 1-8, 11-16
  Stefan Bellof 9-10
4   Stefan Johansson 1
  Stefan Bellof 2–8, 11
Renault EF4B 1,5 V6t   Martin Brundle 9–10
  Ivan Capelli 14, 16
  Philippe Streiff 15
    Canon Williams Honda Team Williams Honda RA164E 1,5 V6t
Honda RA165E 1,5 V6t
FW10 G 5   Nigel Mansell Toate
6   Keke Rosberg Toate
    Motor Racing Developments Brabham BMW M12/13 1,5 L4t BT54 P 7   Nelson Piquet Toate
8   François Hesnault 1–4
  Marc Surer 5–16
    Skoal Bandit Formula 1 Team RAM Hart 415T 1,5 L4t 03 P 9   Manfred Winkelhock 1–9
  Philippe Alliot 10–14
10 1–9
  Kenny Acheson 10–12
    John Player Special Team Lotus Lotus Renault EF4B 1,5 V6t
Renault EF15 1,5 V6t
97T G 11   Elio de Angelis Toate
12   Ayrton Senna Toate
    Equipe Renault Elf Renault Renault EF4B 1,5 V6t
Renault EF15 1,5 V6t
RE60
RE60B
G 14   François Hesnault 9
15   Patrick Tambay 1–14, 16
16   Derek Warwick 1–14, 16
    Barclay Arrows BMW Arrows BMW M12/13 1,5 L4t A8 G 17   Gerhard Berger Toate
18   Thierry Boutsen Toate
    Toleman Group Motorsport Toleman Hart 415T 1,5 L4t TG185 P 19   Teo Fabi 4–16
20   Piercarlo Ghinzani 10–16
    Spirit Enterprises Ltd Spirit Hart 415T 1,5 L4t 101D P 21   Mauro Baldi 1–3
    Benetton Team Alfa Romeo Alfa Romeo Alfa Romeo 890T 1,5 V8t 185T
184TB
G 22   Riccardo Patrese Toate
23   Eddie Cheever Toate
    Osella Squadra Corse Osella Alfa Romeo 890T 1,5 V8t FA1F P 24   Piercarlo Ghinzani 1–8
  Huub Rothengatter 9–16
    Equipe Ligier
  Equipe Ligier Gitanes
Ligier Renault EF4B 1,5 V6t JS25 P 25   Andrea de Cesaris 1–11
  Philippe Streiff 12–14, 16
26   Jacques Laffite 1–14, 16
    Scuderia Ferrari SpA SEFAC Ferrari Ferrari Tipo 031 1,5 V6t 156/85 G 27   Michele Alboreto Toate
28   René Arnoux 1
  Stefan Johansson 2–16
    Minardi Team SpA Minardi[c] Ford Cosworth DFY 3,0 V8 M185 P 29   Pierluigi Martini Toate
Motori Moderni Tipo 615-90 1,5 V6t
    West Zakspeed Racing Zakspeed Zakspeed 1500/4 1,5 L4t 841 G 30   Jonathan Palmer 2–4, 7–11
  Christian Danner 13–14
    Team Haas (USA) Ltd Lola Hart 415T 1,5 L4t THL1 G 33   Alan Jones 12, 14–16

CalendarModificare

Următoarele șaisprezece Mari Premii au avut loc în 1985.[2]

1.   2.   3.   4.  
Marele Premiu al Braziliei
5-7 aprilie
Marele Premiu al Portugaliei
19-21 aprilie
Marele Premiu al statului San Marino
3-5 mai
Marele Premiu al Principatului Monaco
16, 18-19 mai
 
Jacarepaguá (P)
 
Estoril (P)
 
Imola (P)
 
Monaco (S)
5.   6.   7.   8.  
Marele Premiu al Canadei
14-16 iunie
Marele Premiu de la Detroit
21-23 iunie
Marele Premiu al Franței
5-7 iulie
Marele Premiu al Marii Britanii
19-21 iulie
 
Gilles Villeneuve (S)
 
Detroit (S)
 
Paul Ricard (P)
 
Silverstone (P)
9.   10.   11.   12.  
Marele Premiu al Germaniei
2-4 august
Marele Premiu al Austriei
16-18 august
Marele Premiu al Țărilor de Jos
23-25 august
Marele Premiu al Italiei
6-8 septembrie
 
Nürburgring (P)
 
Österreichring (P)
 
Zandvoort (P)
 
Monza (P)
13.   14.   15.   16.  
Marele Premiu al Belgiei
13-15 septembrie[d]
Marele Premiu al Europei
4-6 octombrie[e]
Marele Premiu al Africii de Sud[f]
17-19 octombrie
Marele Premiu al Australiei
1-3 noiembrie
 
Spa-Francorchamps (P)
 
Brands Hatch (P)
 
Kyalami (P)
 
Adelaide (S)
(P) - pistă; (S) - stradă.

Rezultate și clasamenteModificare

Marile PremiiModificare

Etapa Mare Premiu Pole position Cel mai rapid tur Pilotul câștigător Constructorul câștigător Raport
1   Marele Premiu al Braziliei   Michele Alboreto   Alain Prost   Alain Prost   McLaren-TAG Raport
2   Marele Premiu al Portugaliei   Ayrton Senna   Ayrton Senna   Ayrton Senna   Lotus-Renault Raport
3   Marele Premiu al statului San Marino   Ayrton Senna   Michele Alboreto   Elio de Angelis   Lotus-Renault Raport
4   Marele Premiu al Principatului Monaco   Ayrton Senna   Michele Alboreto   Alain Prost   McLaren-TAG Raport
5   Marele Premiu al Canadei   Elio de Angelis   Ayrton Senna   Michele Alboreto   Ferrari Raport
6   Marele Premiu de la Detroit   Ayrton Senna   Ayrton Senna   Keke Rosberg   Williams-Honda Raport
7   Marele Premiu al Franței   Keke Rosberg   Keke Rosberg   Nelson Piquet   Brabham-BMW Raport
8   Marele Premiu al Marii Britanii   Keke Rosberg   Alain Prost   Alain Prost   McLaren-TAG Raport
9   Marele Premiu al Germaniei   Teo Fabi   Niki Lauda   Michele Alboreto   Ferrari Raport
10   Marele Premiu al Austriei   Alain Prost   Alain Prost   Alain Prost   McLaren-TAG Raport
11   Marele Premiu al Țărilor de Jos   Nelson Piquet   Alain Prost   Niki Lauda   McLaren-TAG Raport
12   Marele Premiu al Italiei   Ayrton Senna   Nigel Mansell   Alain Prost   McLaren-TAG Raport
13   Marele Premiu al Belgiei   Alain Prost   Alain Prost   Ayrton Senna   Lotus-Renault Raport
14   Marele Premiu al Europei   Ayrton Senna   Jacques Laffite   Nigel Mansell   Williams-Honda Raport
15   Marele Premiu al Africii de Sud   Nigel Mansell   Keke Rosberg   Nigel Mansell   Williams-Honda Raport
16   Marele Premiu al Australiei   Ayrton Senna   Keke Rosberg   Keke Rosberg   Williams-Honda Raport

Sistemul de punctajModificare

Punctele sunt acordate primilor șase piloți care au terminat în fiecare cursă, folosind următoarea structură:

Loc 1 2 3 4 5 6
Puncte 9 6 4 3 2 1

Pentru a obține toate punctele, câștigătorul cursei trebuie să termine cel puțin 75% din distanța programată.[1] Jumătate de puncte au fost acordate dacă câștigătorul cursei termină mai puțin de 75% din distanță, cu condiția terminării a cel puțin două tururi complete. În cazul de egalitate la încheierea campionatului, s-a folosit un sistem de numărătoare, cel mai bun rezultat fiind folosit pentru a decide clasamentul final.[2] Pentru campionatul la piloți, doar cele unsprezece cele mai bune rezultate au contribuit la Campionatul Mondial.

Note
  • ^1 - În cazul în care nu s-au încheiat două tururi complete, nu s-a acordat niciun punct și cursa a fost abandonată.
  • ^2 - În cazul în care doi sau mai mulți piloți au realizat același cel mai bun rezultat de un număr egal de ori, s-a folosit următorul cel mai bun rezultat.

Clasament Campionatul Mondial al PiloțilorModificare

Poz. Pilot BRA
 
POR
 
SMR
 
MON
 
CAN
 
DET
 
FRA
 
GBR
 
GER
 
AUT
 
NED
 
ITA
 
BEL
 
EUR
 
RSA
 
AUS
 
Puncte[g]
1   Alain Prost 1R Ret DSC 1 3 Ret 3 1R 2 1P
R
2R 1 3P
R
(4)[h] 3 Ret 73 (76)
2   Michele Alboreto 2P 2 RetR 2R 1 3 Ret 2 1 3 4 13  Ret Ret Ret Ret 53
3   Keke Rosberg Ret Ret Ret 8 4 1 2P
R
RetP 12  Ret Ret Ret 4 3 2R 1R 40
4   Ayrton Senna Ret 1P
R
7 P RetP 16R RetP
R
Ret 10  Ret 2 3 3P 1 2P Ret RetP 38
5   Elio de Angelis 3 4 1 3 5P 5 5 NC Ret 5 5 6 Ret 5 Ret DSC 33
6   Nigel Mansell Ret 5 5 7 6 Ret NS Ret 6 Ret 6 11 R 2 1 1P Ret 31
7   Stefan Johansson 7 8 6  Ret 2 2 4 Ret 9 4 Ret 5 Ret Ret 4 5 26
8   Nelson Piquet Ret Ret 8  Ret Ret 6 1 4 Ret Ret 8P 2 5 Ret Ret Ret 21
9   Jacques Laffite 6 Ret Ret 6 8 12 Ret 3 3 Ret Ret Ret 11  RetR 2 16
10   Niki Lauda Ret Ret 4 Ret Ret Ret Ret Ret 5R Ret 1 Ret NS Ret Ret 14
11   Thierry Boutsen 11 Ret 2 9 9 7 9 Ret 4 8 Ret 9 10 6 6 Ret 11
12   Patrick Tambay 5 3 3 Ret 7 Ret 6 Ret Ret 10  Ret 7 Ret 12 Ret 11
13   Marc Surer 15 8 8 6 Ret 6 10  4 8 Ret Ret Ret 5
14   Derek Warwick 10 7 10  5 Ret Ret 7 5 Ret Ret Ret Ret 6 Ret Ret 5
15   Philippe Streiff 10 9 8 Ret 3 4
16   Stefan Bellof 6 Ret NSC 11 4 13 11 8 7  Ret 4
17[1]   Ivan Capelli Ret 4 3
=[1]   René Arnoux 4 3
=[1]   Andrea de Cesaris Ret Ret Ret 4 14 10 Ret Ret Ret Ret Ret 3
20   Gerhard Berger Ret Ret Ret Ret 13 11 Ret 8 7 Ret 9 Ret 7 10 5 6 3
  Martin Brundle 8 Ret 9  10 12 Ret Ret 7 10 NSC 7 8 13 Ret 7 NC 0
  Huub Rothengatter Ret 9 NC Ret NC NSC Ret 7 0
  John Watson 7 0
  Pierluigi Martini Ret Ret Ret NSC Ret Ret Ret Ret 11  Ret Ret Ret 12 Ret Ret 8 0
  Riccardo Patrese Ret Ret Ret Ret 10 Ret 11 9 Ret Ret Ret Ret Ret 9 Ret Ret 0
  Eddie Cheever Ret Ret Ret Ret 17 9 10 Ret Ret Ret Ret Ret Ret 11 Ret Ret 0
  Piercarlo Ghinzani 12 9 NC NSC Ret Ret 15 Ret NS Ret NS Ret Ret Ret Ret 0
  Philippe Alliot 9 Ret Ret NSC Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret 0
  Jonathan Palmer Ret NS 11 Ret Ret Ret Ret Ret 0
  Manfred Winkelhock 13 NC Ret NSC Ret Ret 12 Ret Ret 0
  Teo Fabi Ret Ret Ret 14  Ret RetP Ret Ret 12 Ret Ret Ret Ret 0
  François Hesnault Ret Ret Ret NSC Ret 0
  Alan Jones Ret Ret NS Ret 0
  Mauro Baldi Ret Ret Ret 0
  Christian Danner Ret Ret 0
  Kenny Acheson Ret NSC Ret 0
Poz. Pilot BRA
 
POR
 
SMR
 
MON
 
CAN
 
DET
 
FRA
 
GBR
 
GER
 
AUT
 
NED
 
ITA
 
BEL
 
EUR
 
RSA
 
AUS
 
Puncte
Legendă
Culoare Rezultat
Auriu Câștigător
Argintiu Locul 2
Bronz Locul 3
Verde Alte locuri care punctează
Albastru Alte locuri
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu Nu s-a clasat, retras (Ret)
Roșu Nu s-a calificat (NSC)
Nu s-a precalificat (NSPC)
Negru Descalificat (DSC)
Alb Nu a luat startul (NS)
Cursă anulată (C)
Fără culoare Doar s-a antrenat (DSA)
Exclus (EX)
Adnotare Însemnătate
P Pole position
R Cel mai rapid tur
  Nu a terminat, dar a parcurs mai mult de 90% din cursă


Clasament Campionatul Mondial al ConstructorilorModificare

Poz. Constructor BRA
 
POR
 
SMR
 
MON
 
CAN
 
DET
 
FRA
 
GBR
 
GER
 
AUT
 
NED
 
ITA
 
BEL
 
EUR
 
RSA
 
AUS
 
Puncte
1   McLaren-TAG 1R Ret 4 1 3 Ret 3 1R 2 1P
R
1 1 3P
R
4 3 Ret[i] 90
Ret Ret DSC Ret Ret Ret Ret Ret 5R Ret 2R Ret NS 7 Ret Ret
2   Ferrari 2P 2 6 2R 1 2 4 2 1 3 4 5 Ret Ret 4 5 82
4 8 RetR Ret 2 3 Ret Ret 9 4 Ret 13 Ret Ret Ret Ret
3   Williams-Honda Ret 5 5 7 4 1 2P
R
RetP 6 Ret 6 11R 2 1 1P 1R 71
Ret Ret Ret 8 6 Ret NS Ret 12 Ret Ret Ret 4 3 2R Ret
4   Lotus-Renault 3 1P
R
1 3 5P 5 5 10 Ret 2 3 3P 1 2P Ret RetP 71
Ret 4 7P RetP 16R RetP
R
Ret NC Ret 5 5 6 Ret 5 Ret DSC
5   Brabham-BMW Ret Ret 8 Ret 15 6 1 4 Ret 6 8P 2 5 Ret Ret Ret 26
Ret Ret Ret NSC Ret 8 8 6 Ret Ret 10 4 8 Ret Ret Ret
6   Ligier-Renault 6 Ret Ret 4 8 10 Ret 3 3 Ret Ret 10 9 8 2 23
Ret Ret Ret 6 14 12 Ret Ret Ret Ret Ret Ret 11 RetR 3
7   Renault 5 3 3 5 7 Ret 6 5 Ret 10 Ret 7 6 12 Ret 16
10 7 10 Ret Ret Ret 7 Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret
Ret
8   Arrows-BMW 11 Ret 2 9 9 7 9 8 4 8 9 9 7 6 5 6 14
Ret Ret Ret Ret 13 11 Ret Ret 7 Ret Ret Ret 10 10 6 Ret
9   Tyrrell-Ford 7 6 9 10 11 4 13 11 10 NSC 4
8 Ret Ret NSC 12 Ret
10   Tyrrell-Renault Ret 7 8 7 7 8 13 Ret 7 4 3
Ret Ret Ret NC
  Osella-Alfa Romeo 12 9 NC NSC Ret Ret 15 Ret Ret 9 NC Ret NC NSC Ret 7 0
  Minardi-Motori Moderni Ret NSC Ret Ret Ret Ret 11 Ret Ret Ret 12 Ret Ret 8 0
  Alfa Romeo Ret Ret Ret Ret 10 9 10 9 Ret Ret Ret Ret Ret 9 Ret Ret 0
Ret Ret Ret Ret 17 Ret 11 Ret Ret Ret Ret Ret Ret 11 Ret Ret
  RAM-Hart 9 NC Ret NSC Ret Ret 12 Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret 0
13 Ret Ret NSC Ret Ret Ret Ret Ret Ret NSC Ret
  Zakspeed Ret NS 11 Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret 0
  Toleman-Hart Ret Ret Ret 14 Ret RetP Ret Ret 12 Ret Ret Ret Ret 0
NS Ret NS Ret Ret Ret Ret
  Lola-Hart Ret Ret NS Ret 0
  Spirit-Hart Ret Ret Ret 0
  Minardi-Ford Ret Ret 0
Poz. Constructor BRA
 
POR
 
SMR
 
MON
 
CAN
 
DET
 
FRA
 
GBR
 
GER
 
AUT
 
NED
 
ITA
 
BEL
 
EUR
 
RSA
 
AUS
 
Puncte
Legendă
Culoare Rezultat
Auriu Câștigător
Argintiu Locul 2
Bronz Locul 3
Verde Alte locuri care punctează
Albastru Alte locuri
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu Nu s-a clasat, retras (Ret)
Roșu Nu s-a calificat (NSC)
Nu s-a precalificat (NSPC)
Negru Descalificat (DSC)
Alb Nu a luat startul (NS)
Cursă anulată (C)
Fără culoare Doar s-a antrenat (DSA)
Exclus (EX)
Adnotare Însemnătate
P Pole position
R Cel mai rapid tur
  Nu a terminat, dar a parcurs mai mult de 90% din cursă

Note:

  • Pozițiile sunt sortate după cel mai bun rezultat, rândurile nefiind legate de piloți. În caz de egalitate de puncte, cele mai bune poziții obținute au determinat rezultatul.

NoteModificare

  1. ^ McLaren a folosit motoare Porsche. Din motive de sponsorizare, aceste motoare au fost redenumite drept „TAG”.
  2. ^ Tyrrell a intrat în primele șase Mari Premii cu motorul Ford, în etapele 7-10 cu ambele motoare Ford și Renault, iar începând cu etapa a 11-a, echipa a concurat doar cu motorul Renault.
  3. ^ Minardi a intrat în primele două Mari Premii cu motorul Ford. Începând cu etapa a treia, echipa a concurat cu motorul Motori Moderni.
  4. ^ Marele Premiu al Belgiei trebuia inițial să aibă loc pe 2 iunie, dar a fost amânat pentru 15 septembrie din cauza degradării avansate a suprafeței pistei. Acesta a înlocuit Marele Premiu de la New York, care era programat inițial să aibă loc o săptămână mai târziu, pe 22 septembrie.
  5. ^ Marele Premiu al Europei urma să aibă loc inițial în Roma, pe 13 octombrie, dar a fost mutat ulterior la Brands Hatch din motive necunoscute.[3]
  6. ^ Cursa s-a desfășurat sâmbăta.
  7. ^ Doar cele mai bune unsprezece rezultate au fost luate în considerare pentru campionatul piloților.[4] Numerele fără paranteze sunt puncte de campionat; numerele dintre paranteze sunt puncte totale acumulate.
  8. ^ Alain Prost și-a adjudecat titlul la piloți la Marele Premiu al Europei.
  9. ^ McLaren-TAG și-a adjudecat titlul la constructori la Marele Premiu al Australiei.

ReferințeModificare

  1. ^ a b c d 1986 FIA Yearbook, Red Section, Results of 1985 FIA International Championships, pages 78–79
  2. ^ David Hayhoe, Formula 1: The Knowledge – 2nd Edition, 2021, page 35.
  3. ^ Jenkinson, Denis (noiembrie 1985). „1985 European Grand Prix report: Hero time”. Motor Sport magazine. 
  4. ^ Peter Higham, The Guinness Guide to International Motor Racing, 1995, page 126