Sezonul de Formula 1 din 1972

Sezonul de Formula 1 din 1972
Durată
23 ianuarie - 8 octombrie
Nr. curse
12
Nr. piloți
44
Nr. echipe
18
Campionul la Piloți
Brazilia Emerson Fittipaldi (Primul titlu)
Campionul la Constructori
Regatul Unit Lotus-Ford (Al 5-lea titlu)

Sezonul de Formula 1 din 1972 a fost cel de-al 26-lea sezon al curselor auto de Formula 1 FIA. A inclus cea de-a 23-a ediție a Campionatului Mondial al Piloților și a 15-a ediție a Cupei Internaționale pentru Constructorii de F1.[1] Sezonul a fost disputat pe parcursul a douăsprezece curse, începând cu Marele Premiu al Argentinei pe 23 ianuarie și terminându-se cu Marele Premiu al Statelor Unite pe 8 octombrie. În 1972 s-au desfășurat și șase curse care nu au făcut parte din campionat ce erau deschise atât mașinilor de Formula 1, cât și celor de Formula 5000.

Pentru 1972, Team Lotus s-a concentrat din nou pe șasiul de tip 72. Imperial Tobacco și-a continuat sponsorizarea echipei sub noul său brand John Player Special. Mașinile, denumite acum adesea „JPS”, au fost prezentate într-un nou model negru și auriu. Lotus a luat prin surprindere campionatul în 1972 cu pilotul brazilian de 25 de ani, Emerson Fittipaldi, care a devenit cel mai tânăr campion mondial la acel moment. Stewart a terminat pe locul al doilea în campionat.

Acesta a fost primul an în care toate cursele s-au desfășurat pe circuite cu elemente de siguranță și s-au făcut progrese considerabile din 1968, ultimul an în care toate cursele s-au desfășurat pe circuite fără elemente de siguranță. Marele Premiu al Țărilor de Jos a fost anulat în acest sezon din cauza măsurilor de siguranță care nu au fost finalizate pentru cursă. Trebuia să se desfășoare între Marele Premiu al Belgiei și cel al Franței la locația obișnuită, Zandvoort. De asemenea, a fost anulată o a doua cursă americană numită Marele Premiu al Vestului Statelor Unite (United States Grand Prix West), care inițial trebuia să aibă loc în aprilie pe Ontario Motor Speedway de lângă Los Angeles. Marele Premiu al Mexicului a fost programat să fie ultima cursă a sezonului, dar a fost anulat după ce interesul local s-a disipat după moartea lui Pedro Rodríguez.[2]

Echipa British Racing Motors (BRM) a obținut ultima sa victorie când Jean-Pierre Beltoise a câștigat Marele Premiu al Principatului Monaco, afectat de ploaie, la volanul unui BRM P160.

Piloții și echipele înscrise în campionat

modificare

Următorii piloți și constructori au participat în Campionatul Mondial al Piloților din 1972 și în Cupa Internațională a Constructorilor de F1 din 1972.

Imagine Concurent Constructor Motor Șasiu Pneu Piloți
Numele pilotului Etape
    Motor Racing Developments Brabham Ford Cosworth DFV 3,0 V8 BT33
BT34
BT37
G   Graham Hill Toate
  Carlos Reutemann 1–2, 5–12
  Wilson Fittipaldi 3–12
    Marlboro BRM BRM BRM P142 3,0 V12 P160B
P153
P180
P160C
F   Howden Ganley 1–6, 8–12
  Reine Wisell 1, 3–4, 6, 8, 10
  Peter Gethin 1–7, 9–12
  Alex Soler-Roig 1, 3
  Helmut Marko 1–2, 4–6
  Jean-Pierre Beltoise 2–12
  Vern Schuppan 5
  Jackie Oliver 7
  Bill Brack 11
  Brian Redman 12
  Darnval Connew Racing Team Connew Ford Cosworth DFV 3,0 V8 PC1 F   François Migault 7, 9
    Team Eifelland Caravans Eifelland Ford Cosworth DFV 3,0 V8 21 G   Rolf Stommelen 2–9
    Scuderia Ferrari SpA SEFAC Ferrari Ferrari 001/1 3,0 F12 312B2 F   Jacky Ickx Toate
  Clay Regazzoni 1–5, 8–12
  Mario Andretti 1–3, 10, 12
  Nanni Galli 6
  Arturo Merzario 7–8
    John Player Team Lotus
  World Wide Racing
Lotus Ford Cosworth DFV 3,0 V8 72D F   Emerson Fittipaldi Toate
  David Walker 1–9, 12
  Reine Wisell 11–12
    STP March Racing Team March Ford Cosworth DFV 3,0 V8 721
721X
721G
G   Ronnie Peterson Toate
  Niki Lauda Toate
    Equipe Matra Sports Matra Matra MS72 3,0 V12 MS120C
MS120D
G   Chris Amon Toate
    Yardley Team McLaren McLaren Ford Cosworth DFV 3,0 V8 M19A
M19C
G   Denny Hulme Toate
  Peter Revson 1–3, 5, 7, 9–12
  Brian Redman 4, 6, 8
  Jody Scheckter 12
  Team Williams Motul Politoys Ford Cosworth DFV 3.0 V8 FX3 G   Henri Pescarolo 7
    Team Surtees
  Brooke Bond Oxo Team Surtees
  Ceramica Pagnossin Team Surtees
  Flame Out Team Surtees
Surtees Ford Cosworth DFV 3,0 V8 TS9B
TS14
F   Tim Schenken Toate
  Andrea de Adamich Toate
  Mike Hailwood 2–10, 12
  John Surtees 10, 12
    Martini Racing Tecno Tecno Series-P 3,0 F12 PA123/3 F   Nanni Galli 5, 7, 9–10
  Derek Bell 6, 8, 10–12
    Elf Team Tyrrell Tyrrell Ford Cosworth DFV 3,0 V8 003
002
004
005
006
G   Jackie Stewart 1–4, 6–12
  François Cevert Toate
  Patrick Depailler 6, 12

Echipele private care nu și-au construit propriul șasiu și au folosit șasiurile constructorilor existenți sunt arătate mai jos. Toate au folosit motorul Ford Cosworth DFV 3,0 V8.

Concurent Constructor afiliat Șasiu Pneu Piloți
Numele pilotului Etape
  Team Gunston Brabham BT33 F   William Ferguson 2
Surtees TS9 F   John Love 2
  Champcarr Inc. TS9B F   Sam Posey 12
  Scribante Lucky Strike Racing Lotus 72D F   Dave Charlton 2, 6–8
  Team Williams Motul March 711
721
G   Henri Pescarolo 1-6, 8-12
  Carlos Pace 2–12
  Clarke-Mordaunt-Guthrie Racing 721G F   Mike Beuttler 3–12
  Gene Mason Racing 711 F   Skip Barber 11–12

Calendar

modificare

Următoarele douăsprezece Mari Premii au avut loc în 1972.

1.   2.   3.   4.  
Marele Premiu al Argentinei
23 ianuarie
Marele Premiu al Africii de Sud
4 martie
Marele Premiu al Spaniei
1 mai
Marele Premiu al Principatului Monaco
14 mai
 
Oscar Alfredo Gálvez (P)
 
Kyalami (P)
 
Jarama (P)
 
Monaco (S)
5.   6.   7.   8.  
Marele Premiu al Belgiei
4 iunie
Marele Premiu al Franței
2 iulie
Marele Premiu al Marii Britanii
15 iulie
Marele Premiu al Germaniei
30 iulie
 
Nivelles-Baulers (P)
 
Charade (S)
 
Brands Hatch (P)
 
Nürburgring (P)
9.   10.   11.   12.  
Marele Premiu al Austriei
14 iulie
Marele Premiu al Italiei
29 iulie
Marele Premiu al Canadei
5 august
Marele Premiu al Statelor Unite
19 august
 
Österreichring (P)
 
Monza (P)
 
Mosport Park (P)
 
Watkins Glen (P)
(P) - pistă; (S) - stradă.

Rezultate și clasamente

modificare

Marile Premii

modificare
Etapa Mare Premiu Pole position Cel mai rapid tur Pilotul câștigător Constructorul câștigător Lider
Pilot Dif.
1   MP al Argentinei   Carlos Reutemann   Jackie Stewart   Jackie Stewart   Tyrrell-Ford   STE   3
2   MP al Africii de Sud   Jackie Stewart   Mike Hailwood   Denny Hulme   McLaren-Ford   HUL   6
3   MP al Spaniei   Jacky Ickx   Jacky Ickx   Emerson Fittipaldi   Lotus-Ford   HUL
  FIT
  0
4   MP al Principatului Monaco   Emerson Fittipaldi   Jean-Pierre Beltoise   Jean-Pierre Beltoise   BRM   FIT   3
5   MP al Belgiei   Emerson Fittipaldi   Chris Amon   Emerson Fittipaldi   Lotus-Ford   9
6   MP al Franței   Chris Amon   Chris Amon   Jackie Stewart   Tyrrell-Ford   13
7   MP al Marii Britanii   Jacky Ickx   Jackie Stewart   Emerson Fittipaldi   Lotus-Ford   16
8   MP al Germaniei   Jacky Ickx   Jacky Ickx   Jacky Ickx   Ferrari   16
9   MP al Austriei   Emerson Fittipaldi   Denny Hulme   Emerson Fittipaldi   Lotus-Ford   25
10   MP al Italiei   Jacky Ickx   Jacky Ickx   Emerson Fittipaldi   Lotus-Ford   30
11   MP al Canadei   Peter Revson   Jackie Stewart   Jackie Stewart   Tyrrell-Ford   25
12   MP al Statelor Unite   Jackie Stewart   Jackie Stewart   Jackie Stewart   Tyrrell-Ford   16

Clasament Campionatul Mondial al Piloților

modificare

Punctele au fost acordate pe o bază de 9–6–4–3–2–1 primilor șase clasați în fiecare cursă. Doar cele mai bune cinci rezultate din primele șase curse și cele mai bune cinci rezultate din restul de șase curse au fost luate în considerare pentru Campionatul Mondial. FIA nu a acordat o clasificare în campionat acelor piloți care nu au obținut puncte.

Poz. Pilot ARG
 
ZAF
 
ESP
 
MCO
 
BEL
 
FRA
 
GBR
 
DEU
 
AUT
 
ITA
 
CAN
 
USA
 
Puncte
1   Emerson Fittipaldi Ab 2 1 3P 1P 2 1 Ab 1P 1[a] 11 Ab 61
2   Jackie Stewart 1R AbP Ab 4 1 2R 11 7 Ab 1R 1P
R
45
3   Denny Hulme 2 1 Ab 15 3 7 5 Ab 2R 3 3 3 39
4   Jacky Ickx 3 8 2P
R
2 Ab 11 AbP 1P
R
Ab AbP
R
12 5 27
5   Peter Revson Ab 3 5 7 3 3 4 2P 18 23
6   François Cevert Ab 9 Ab NC 2 4 Ab 10 9 Ab Ab 2 15
7   Clay Regazzoni 4 12 3 Ab Ab 2 Ab Ab 5 8 15
8   Mike Hailwood AbR Ab Ab 4 6 Ab Ab 4 2 17 13
9   Ronnie Peterson 6 5 Ab 11 9 5 7 3 12 9 DSC 4 12
10   Chris Amon NS 15 Ab 6 6R 1P
R
4 15 5 Ab 6 15 12
11   Jean-Pierre Beltoise Ab Ab 1R Ab 15 11 9 8 8 Ab Ab 9
12   Mario Andretti Ab 4 Ab 7 6 4
13   Howden Ganley 9 NC Ab Ab 8 NS 4 6 11 10 Ab 4
14   Brian Redman 5 9 5 Ab 4
15   Graham Hill Ab 6 10 12 Ab 10 Ab 6 Ab 5 8 11 4
16   Carlos Reutemann 7P Ab 13 12 8 Ab Ab Ab 4 Ab 3
17   Andrea de Adamich Ab NC 4 7 Ab 14 Ab 13 14 Ab Ab Ab 3
18   Carlos Pace 17 6 17 5 Ab Ab NC NC Ab 9 Ab 3
19   Tim Schenken 5 Ab 8 Ab Ab 17 Ab 14 11 Ab 7 Ab 2
20   Arturo Merzario 6 12 1
21   Peter Gethin Ab NC Ab Ab Ab NS Ab 13 6 Ab Ab 1
  Wilson Fittipaldi 7 9 Ab 8 12 7 Ab Ab Ab Ab 0
  Niki Lauda 11 7 Ab 16 12 Ab 9 Ab 10 13 DSC NC 0
  Patrick Depailler NC 7 0
  Helmut Marko 10 14 8 10 Ab 0
  Mike Beuttler NSC 13 Ab 19 13 8 Ab 10 NC 13 0
  Henri Pescarolo 8 11 11 Ab NC NS Ab Ab NS NSC 13 14 0
  David Walker DSC 10 9 14 14 18 Ab Ab Ab Ab 0
  Jody Scheckter 9 0
  Rolf Stommelen 13 Ab 10 11 16 10 Ab 15 0
  Reine Wisell Ab Ab Ab Ab Ab 12 Ab 10 0
  Sam Posey 12 0
  Nanni Galli Ab 13 Ab NC Ab 0
  Skip Barber NC 16 0
  John Love 16 0
  Dave Charlton Ab NSC Ab Ab 0
  Derek Bell NS Ab NSC NS Ab 0
  Alex Soler-Roig Ab Ab 0
  Jackie Oliver Ab 0
  François Migault NS Ab 0
  John Surtees Ab NS 0
  Bill Brack Ab 0
  William Ferguson NS 0
  Vern Schuppan NS 0
Poz. Pilot ARG
 
ZAF
 
ESP
 
MCO
 
BEL
 
FRA
 
GBR
 
DEU
 
AUT
 
ITA
 
CAN
 
USA
 
Puncte
Legendă
Culoare Rezultat
Auriu Câștigător
Argintiu Locul 2
Bronz Locul 3
Verde Alte locuri care punctează
Albastru Alte locuri
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu A abandonat cursa (Ab)
Negru Descalificat (DSC)
Alb Nu a luat startul (NS)
Roșu Nu s-a calificat (NSC)
Fără culoare Retras înainte de calificări (Ret)
Exclus (EX)
Nu a participat (celulă goală)
Adnotare Însemnătate
P Pole position
R Cel mai rapid tur
(6) Rezultatul nu a fost luat în considerare pentru CM

Clasament Cupa Internațională pentru Constructorii de F1

modificare

Punctele au fost acordate pe o bază de 9–6–4–3–2–1 primilor șase clasați în fiecare cursă, dar numai primei mașini care a terminat pentru fiecare constructor. Cele mai bune cinci rezultate din primele șase curse și cele mai bune cinci rezultate din restul de șase curse au fost luate în considerare pentru Cupa Internațională.

Poz. Constructor ARG
 
ZAF
 
ESP
 
MCO
 
BEL
 
FRA
 
GBR
 
DEU
 
AUT
 
ITA
 
CAN
 
USA
 
Puncte
1   Lotus-Ford Ab 2 1 3 1 2 1 Ab 1 1[b] 11 10 61
2   Tyrrell-Ford 1 9 Ab 4 2 1 2 10 7 Ab 1 1 51
3   McLaren-Ford 2 1 5 5 3 7 3 (5) 2 3 2 3 47 (49)
4   Ferrari 3 4 2 2 Ab 11 6 1 Ab 7 5 5 33
5   Surtees-Ford 5 16 4 7 4 6 Ab 13 4 2 7 12 18
6   March-Ford 6 5 6 11 5 5 7 3 10 9 9 4 15
7   BRM 9 14 Ab 1 8 15 11 4 6 6 10 Ab 14
8   Matra NS 15 Ab 6 6 3 4 15 5 Ab 6 15 12
9   Brabham-Ford 7 6 7 9 13 8 8 6 Ab 5 4 11 7
  Eifelland-Ford 13 Ab 10 11 16 10 Ab 15 0
  Tecno Ab NS Ab Ab NC Ab NS Ab 0
  Politoys-Ford Ab 0
  Connew-Ford NS Ab 0
Poz. Constructor ARG
 
ZAF
 
ESP
 
MCO
 
BEL
 
FRA
 
GBR
 
DEU
 
AUT
 
ITA
 
CAN
 
USA
 
Puncte

Curse non-campionat

modificare

În sezonul din 1972, au fost organizate și șase curse care nu au făcut parte din Campionatul Mondial.

Numele cursei Circuit Data Pilotul câștigător Constructor
  Cursa Camponilor VII Brands Hatch 19 martie   Emerson Fittipaldi   Lotus-Cosworth
  Marele Premiu al Braziliei I Interlagos 30 martie   Carlos Reutemann   Brabham-Cosworth
  Trofeul Internațional BRDC XXIV Silverstone 23 aprilie   Emerson Fittipaldi   Lotus-Cosworth
  International Gold Cup XIX Oulton Park 29 mai   Denny Hulme   McLaren-Cosworth
  Italian Republic Grand Prix I Vallelunga 18 iunie   Emerson Fittipaldi   Lotus-Cosworth
  World Championship Victory Race II Brands Hatch 22 octombrie   Jean-Pierre Beltoise   BRM
  1. ^ Emerson Fittipaldi și-a adjudecat matematic titlul la piloți la Marele Premiu al Italiei.
  2. ^ Lotus-Ford și-a adjudecat matematic titlul la constructori la Marele Premiu al Italiei.

Referințe

modificare
  1. ^ FIA Yearbook, 1974, pages 119 & 121
  2. ^ „Grand Prix Cancelled”. Autosport. Accesat în .