Sezonul de Formula 1 din 1957

Sezonul de Formula 1 din 1957
Durată
13 ianuarie - 8 septembrie
Nr. curse
8
Nr. piloți
69
Nr. echipe
16
Campionul la Piloți
Argentina Juan Manuel Fangio (Al 5-lea titlu)

Sezonul de Formula 1 din 1957 a fost cel de-al 11-lea sezon al curselor auto de Formula 1 FIA, și a inclus cea de-a opta ediție a Campionatului Mondial al Piloților.[1] Sezonul a fost disputat pe parcursul a opt curse, începând cu Marele Premiu al Argentinei pe 13 ianuarie și terminându-se cu Marele Premiu al Italiei pe 8 septembrie. În 1957 s-au desfășurat și alte nouă curse care nu au făcut parte din campionat. Juan Manuel Fangio a câștigat al patrulea său titlu consecutiv, și al cincilea în total, o performanță care nu avea să fie egalată decât 46 de ani mai târziu, în 2003, de către Michael Schumacher.

Fangio a ales să-și schimbe din nou echipa, alăturându-se lui Maserati înainte de începerea sezonului. Decizia de a schimba s-a dovedit a fi o lovitură de maestru, formația Ferrari, formată din Peter Collins, Eugenio Castellotti și Mike Hawthorn, nereușind să câștige vreo cursă. Castellotti și Alfonso de Portago au fost uciși în timpul sezonului (niciunul în accidente de Formula 1), făcând din acesta un an cu adevărat dezastruos pentru Ferrari.

Omul pe care l-a înlocuit Fangio la Maserati, Stirling Moss, s-a mutat la Vanwall, o echipă în ascensiune. Amândoi, Fangio și Moss, au câștigat fiecare cursă de campionat a sezonului, cu excepția Indianapolis 500, Fangio luând patru victorii față de cele trei ale lui Moss. Pe Nürburgring, Fangio a produs una dintre cele mai impresionante victorii din istoria Formula 1, când i-a depășit pe Collins și Hawthorn în penultimul tur, după ce o oprire la boxe l-a lăsat cu aproape un minut în urmă.[2]

La sfârșitul anului, s-a anunțat că Fangio nu se va întoarce pentru un alt sezon, deși a mai concurat în alte două curse din 1958. Maserati a renunțat la echipa de uzină, invocând motive financiare. Acesta a fost și ultimul an în care au fost acordate puncte pentru piloții care au împărțit aceeași mașină.

Piloții și echipele înscrise în campionat modificare

Următorii piloți și constructori au participat în Campionatul Mondial al Piloților din 1957.

Imagine Concurent Constructor Motor Șasiu Pneu Piloți
Numele pilotului Etape
    Owen Racing Organisation BRM BRM P25 2,5 L4 P25 D   Ron Flockhart 2, 4
  Roy Salvadori 2
  Herbert MacKay-Fraser 4
  Jack Fairman 5
  Les Leston 5
    Connaught Engineering Connaught Alta GP 2,5 L4 Type B D   Stuart Lewis-Evans 2
  Ivor Bueb 2
    Cooper Car Company Cooper Climax FPF 2,0 L4 T43 A
D
  Jack Brabham 2, 4, 7
  Les Leston 2
  Mike MacDowel 4
  Roy Salvadori 5, 7
    Scuderia Ferrari Ferrari Ferrari DS50 2,5 V8 801 E
P
  Peter Collins 1–2, 4–6, 8
  Luigi Musso 1, 4–8
  Eugenio Castellotti 1
  Mike Hawthorn 1–2, 4–6, 8
  Wolfgang von Trips 1–2, 8
  Cesare Perdisa 1
  Alfonso de Portago 1
  José Froilán González 1
  Maurice Trintignant 2, 4–5
    Officine Alfieri Maserati Maserati Maserati 250F1 2,5 L6
Maserati 250F1 2.5 V12
250F P   Juan Manuel Fangio 1–2, 4–8
  Stirling Moss 1
  Jean Behra 1, 4–8
  Carlos Menditeguy 1–2, 4–5
  Giorgio Scarlatti 2, 6–8
  Harry Schell 2, 4–8
  Hans Herrmann 2
    Vandervell Products Vanwall Vanwall 254 2,5 L4 VW 5 P   Stirling Moss 2, 5–8
  Tony Brooks 2, 5–8
  Stuart Lewis-Evans 4–8
  Roy Salvadori 4

Piloții și echipele private care nu și-au construit propriul șasiu și au folosit șasiurile constructorilor existenți sunt arătați mai jos.

Concurent Constructor afiliat Motor Șasiu Pneu Piloți
Numele pilotului Etape
  Scuderia Centro Sud Maserati Maserati 250F1 2,5 L6 250F P   Harry Schell 1
  Jo Bonnier 1, 7–8
  Masten Gregory 2, 6–8
  André Simon 2
  Hans Herrmann 6
Ferrari Ferrari 625 2,5 L4 500   Alejandro de Tomaso 1
  Luigi Piotti Maserati Maserati 250F1 2,5 L6 250F P   Luigi Piotti 1–2, 7–8
  H.H. Gould Maserati Maserati 250F1 2,5 L6 250F D   Horace Gould 2, 4–8
  Jo Bonnier Maserati Maserati 250F1 2,5 L6 250F P   Jo Bonnier 5
  Gilby Engineering Maserati Maserati 250F1 2,5 L6 250F D   Ivor Bueb 5
  R.R.C. Walker Racing Team Cooper Climax FPF 2,0 L4 T43 D   Jack Brabham 5
  Bob Gerard Cooper Bristol BS2 2,2 L6 T44 D   Bob Gerard 5
  Bruce Halford Maserati Maserati 250F1 2,5 L6 250F D   Bruce Halford 6–8
  Francesco Godia Sales Maserati Maserati 250F1 2,5 L6 250F P   Paco Godia 6–8
  Ottorino Volonterio Maserati Maserati 250F1 2,5 L6 250F P   Ottorino Volonterio 8
  André Simon 8
  • Notă: Tabelele de mai sus nu includ piloții și echipele care au participat doar la cursa de Campionat Mondial de la Indianapolis.

Calendar modificare

Următoarele șapte Mari Premii și Indianapolis 500 au avut loc în 1957.

1.   2.   3.   4.  
Marele Premiu al Argentinei
13 ianuarie
Marele Premiu al Principatului Monaco
19 mai
Indianapolis 500
30 mai
Marele Premiu al Franței
7 iulie
 
Buenos Aires (P)
 
Monaco (S)
 
Indianapolis (P)
 
Rouen-Les-Essarts (S)
5.   6.   7.   8.  
Marele Premiu al Marii Britanii
20 iulie
Marele Premiu al Germaniei
4 august
Marele Premiu al Pescarei
18 august
Marele Premiu al Italiei
8 septembrie
 
Aintree (S)
 
Nürburgring (P)
 
Pescara (S)
 
Monza (P)
(P) - pistă; (S) - stradă.

Criza Suezului în curs, care a afectat petrolierele ce livrau petrol în țările lor respective, a afectat mai multe țări, precum Țările de Jos, Belgia și Spania. Aceste țări urmau să aibă fiecare câte un Mare Premiu, dar toate au fost anulate din cauza prețurilor foarte mari ale petrolului din acele țări.[3]

Rezultate modificare

Etapa Mare Premiu Pole position Cel mai rapid tur Pilotul câștigător Constructorul câștigător Pneu
1   Marele Premiu al Argentinei   Stirling Moss   Stirling Moss   Juan Manuel Fangio   Maserati P
2   Marele Premiu al Principatului Monaco   Juan Manuel Fangio   Juan Manuel Fangio   Juan Manuel Fangio   Maserati P
3   Indianapolis 500[a]   Pat O'Connor   Jim Rathmann   Sam Hanks   Epperly-Offenhauser F
4   Marele Premiu al Franței   Juan Manuel Fangio   Luigi Musso   Juan Manuel Fangio   Maserati P
5   Marele Premiu al Marii Britanii   Stirling Moss   Stirling Moss   Tony Brooks
  Stirling Moss
  Vanwall P
6   Marele Premiu al Germaniei   Juan Manuel Fangio   Juan Manuel Fangio   Juan Manuel Fangio   Maserati P
7   Marele Premiu al Pescarei   Juan Manuel Fangio   Stirling Moss   Stirling Moss   Vanwall P
8   Marele Premiu al Italiei   Stuart Lewis-Evans   Tony Brooks   Stirling Moss   Vanwall P

Clasamentul Campionatului Mondial al Piloților modificare

Punctele au fost acordate pe o bază de 8–6–4–3–2 primilor cinci clasați în fiecare cursă, cu un punct suplimentar revenind pilotului care a stabilit cel mai rapid tur al cursei (dacă cel mai rapid tur a fost realizat de mai mulți piloți, punctul se va împărți egal la fiecare pilot). Doar cele mai bune cinci rezultate au fost luate în considerare pentru Campionatul Mondial. FIA nu a acordat o clasificare în campionat acelor piloți care nu au obținut puncte.

Poz. Pilot ARG
 
MCO
 
500
 
FRA
 
GBR
 
DEU
 
PES
 
ITA
 
Puncte
1   Juan Manuel Fangio 1 1P
R
1P Ret 1P
R
[b]
2P (2) 40 (46)
2   Stirling Moss 8P
R
Ret 1P
R
/ Ret
5 1R 1 25
3   Luigi Musso Ret 2R 2 4 Ret 8 16
4   Mike Hawthorn Ret Ret / Ret 4 3 2 6 13
5   Tony Brooks 2 1 / Ret 9 Ret 7R 11
6   Masten Gregory 3 8 4 4 10
7   Harry Schell 4 Ret / Ret 5 Ret 7 3 5 / Ret 10
8   Sam Hanks 1 8
9   Peter Collins 6 / Ret Ret 3 Ret / 4 3 Ret 8
10   Jim Rathmann 2R 7
11   Jean Behra 2 6 Ret 6 Ret Ret 6
12   Stuart Lewis-Evans 4 Ret 7 Ret 5 RetP 5
13   Maurice Trintignant 5 Ret 4 5
14   Wolfgang von Trips 6 Ret 3 4
15   Carlos Menditeguy 3 Ret Ret Ret 4
16   Jimmy Bryan 3 4
17   Paul Russo 4 3
18   Roy Salvadori NSC Ret 5 Ret 2
19   Andy Linden 5 2
20   Giorgio Scarlatti Ret 10 6 5 1
21   Alfonso de Portago 5 1
22   José Froilán González 5 1
  Jack Brabham 6 7 / Ret Ret 7 0
  Johnny Boyd 6 0
  Bob Gerard 6 0
  Cesare Perdisa 6 0
  Jo Bonnier 7 Ret Ret Ret 0
  Marshall Teague 7 0
  Mike MacDowel 7 0
  Ivor Bueb Ret 8 0
  Pat O'Connor 8P 0
  Paco Godia Ret Ret 9 0
  Alejandro de Tomaso 9 0
  Bob Veith 9 0
  Luigi Piotti 10 NSC Ret Ret 0
  Horace Gould Ret Ret NS Ret Ret 10 0
  Gene Hartley 10 0
  Bruce Halford 11 Ret Ret 0
  Jack Turner 11 0
  Ottorino Volonterio 11† 0
  André Simon NSC 11† 0
  Johnny Thomson 12 0
  Bob Christie 13 0
  Chuck Weyant 14 0
  Tony Bettenhausen 15 0
  Johnnie Parsons 16 0
  Don Freeland 17 0
  Ron Flockhart Ret Ret 0
  Hans Herrmann NSC Ret 0
  Les Leston NSC Ret 0
  Eugenio Castellotti Ret 0
  Jimmy Reece Ret 0
  Don Edmunds Ret 0
  Johnnie Tolan Ret 0
  Al Herman Ret 0
  Fred Agabashian Ret 0
  Eddie Sachs Ret 0
  Mike Magill Ret 0
  Eddie Johnson Ret 0
  Bill Cheesbourg Ret 0
  Al Keller Ret 0
  Jimmy Daywalt Ret 0
  Ed Elisian Ret 0
  Rodger Ward Ret 0
  Troy Ruttman Ret 0
  Eddie Russo Ret 0
  Elmer George Ret 0
  Herbert MacKay-Fraser Ret 0
  Jack Fairman Ret 0
Poz. Constructor ARG
 
MCO
 
500
 
FRA
 
GBR
 
DEU
 
PES
 
ITA
 
Puncte
Legendă
Culoare Rezultat
Auriu Câștigător
Argintiu Locul 2
Bronz Locul 3
Verde Alte locuri care punctează
Albastru Alte locuri
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu Nu s-a clasat, retras (Ret)
Negru Descalificat (DSC)
Alb Nu a luat startul (NS)
Cursă anulată (C)
Roșu Nu s-a calificat (NSC)
Fără culoare Doar s-a antrenat (DSA)
Exclus (EX)
Nu a participat (celulă goală)
Adnotare Însemnătate
P Pole position
R Cel mai rapid tur
(6) Rezultatul nu a fost luat în considerare pentru CM
1 A împărțit mașina cu unul sau mai mulți piloți

Notă:

  •   – În Marele Premiu al Germaniei au fost înscriși și piloți care au concurat cu mașini de Formula 2. Aceștia nu erau eligibili de puncte pentru campionat, indiferent de poziția în care încheiau cursa.

Curse non-campionat modificare

Aceste curse n-au contat pentru Campionatul Mondial al Piloților.

Nume Circuit Dată Câștigător Constructor
  XI Gran Premio Ciudad de Buenos Aires Oscar Gálvez 27 ianuarie   Juan Manuel Fangio   Maserati
  VII Gran Premio di Siracusa Siracuza 7 aprilie   Peter Collins   Lancia-Ferrari
  XVII Grand Prix de Pau Pau 22 aprilie   Jean Behra   Maserati
  V Glover Trophy Goodwood 22 aprilie   Stuart Lewis-Evans   Connaught-Alta
  X Gran Premio di Napoli Posillipo 28 aprilie   Peter Collins   Lancia-Ferrari
  XXIII Grand Prix de Reims Reims-Gueux 14 iulie   Luigi Musso   Lancia-Ferrari
  V Grand Prix de Caen Caen 28 iulie   Jean Behra   BRM
  IX BRDC International Trophy Silverstone 14 septembrie   Jean Behra   BRM
  V Gran Premio di Modena Modena 22 septembrie   Jean Behra   Maserati
  VI Grand Prix de Maroc Ain-Diab 27 octombrie   Jean Behra   Maserati

Note modificare

  1. ^ Indianapolis 500 nu a fost un Mare Premiu propriu-zis, cursa desfășurându-se pentru mașinile de USAC.
  2. ^ Juan Manuel Fangio și-a adjudecat matematic titlul la piloți la Marele Premiu al Germaniei.

Referințe modificare

  1. ^ 1974 FIA Yearbook, Grey section, pages 118–119
  2. ^ „F1's Best Drives #5 – Fangio's race of a lifetime” (în engleză). formula1.com. . Accesat în . 
  3. ^ „Grand Prix Cancelled”. Autosport. Accesat în .