Sezonul de Formula 1 din 1956

Sezonul de Formula 1 din 1956
← Sezonul anterior Sezonul următor →
Durată	22 ianuarie - 2 septembrie
Nr. curse	8
Nr. piloți	85
Nr. echipe	22
Campionul la Piloți
Juan Manuel Fangio (Al 4-lea titlu)

Sezonul de Formula 1 din 1956 a fost cel de-al 10-lea sezon al curselor auto de Formula 1 FIA, și a inclus cea de-a șaptea ediție a Campionatului Mondial al Piloților. Sezonul a fost disputat pe parcursul a opt curse, începând cu Marele Premiu al Argentinei pe 22 ianuarie și terminându-se cu Marele Premiu al Italiei pe 2 septembrie. În 1956 s-au desfășurat și alte nouă curse care nu au făcut parte din campionat. Juan Manuel Fangio a câștigat al treilea său titlu consecutiv, și al patrulea din carieră. Până în 2006, acesta a fost ultimul sezon în care niciun constructor britanic nu a câștigat vreo cursă de campionat.

Rezumatul sezonului

Fangio s-a alăturat Scuderiei Ferrari după ce Mercedes-Benz, cu care câștigase titlurile din 1954 și 1955, s-a retras din sport. Ferrari a achiziționat mașinile D50 pliate ale echipei Lancia și a creat o echipă puternică care îi avea pe Fangio, Eugenio Castellotti, Luigi Musso și Peter Collins. Fangio a câștigat cursa de deschidere a sezonului după ce a preluat mașina lui Musso, întrucât a sa s-a defectat. Coechipierul lui Collins și Fangio la Mercedes, Stirling Moss, care conduce acum pentru Maserati, a reprezentat cea mai mare provocare pentru Fangio, fiecare câștigând câte două curse. Într-un sezon deschis, britanicii Connaught, Vanwall și BRM au arătat și ei câteva semne de promisiune.

Intrând în cursa finală a sezonului, Fangio avea un avans de opt puncte față de Collins și Jean Behra, care conduceau pentru Maserati. Singura modalitate prin care ar fi putut pierde titlul ar fi fost să nu marcheze niciun punct, Collins câștigând și stabilind cel mai rapid tur. (Deoarece un pilot își putea alege doar cele mai bune cinci rezultate din sezon, Behra nu putea câștiga titlul.) Fangio s-a retras din cursă, iar cu Musso refuzând să-și împartă mașina cu Fangio, Collins a avut șanse mari să câștige primul său titlu. Într-un act remarcabil de sportivitate, Collins a ales în schimb să-și predea mașina lui Fangio pentru a-i permite argentinianului să termine pe locul al doilea în cursă și să câștige al treilea titlu la rând.

Piloții și echipele înscrise în campionat

Următorii piloți și constructori au participat în Campionatul Mondial al Piloților din 1956.

Imagine	Concurent	Constructor	Motor	Șasiu	Pneu	Piloți
						Numele pilotului	Etape
	Owen Racing Organisation	BRM	BRM P25 2,5 L4	P25	D	Mike Hawthorn	2, 6
						Tony Brooks	2, 6
						Ron Flockhart	6
	Automobiles Bugatti	Bugatti	Bugatti 2,5 L8	T251	E	Maurice Trintignant	5
	Connaught Engineering	Connaught	Alta GP 2,5 L4	Type B	P A	Archie Scott-Brown	6, 8
						Desmond Titterington	6
						Jack Fairman	6, 8
						Les Leston	8
						Ron Flockhart	8
	Bob Gerard	Cooper	Bristol BS1 2,0 L6	T23	D	Bob Gerard	6
	Emeryson Cars	Emeryson	Alta GP 2,5 L4	56	D	Paul Emery	6
	Scuderia Ferrari	Ferrari	Ferrari DS50 2,5 V8 Ferrari 555 2,5 L4	D50 555	E P	Juan Manuel Fangio	1–2, 4–8
						Eugenio Castellotti	1–2, 4–8
						Luigi Musso	1–2, 7–8
						Peter Collins	1–2, 4–8
						Olivier Gendebien	1, 5
						Paul Frère	4
						André Pilette	4
						Alfonso de Portago	5–8
						Wolfgang von Trips	8
	Equipe Gordini	Gordini	Gordini 23 2,5 L6 Gordini 25 2,5 L8	T16 T32	E	Robert Manzon	2, 5–8
						Élie Bayol	2
						André Pilette	2, 5, 7
						Hernando da Silva Ramos	2, 5–6, 8
						André Milhoux	7
						André Simon	8
	Officine Alfieri Maserati	Maserati	Maserati 250F1 2,5 L6	250F	P	Stirling Moss	1–2, 4–8
						Jean Behra	1–2, 4–8
						Carlos Menditeguy	1
						Luigi Piotti	1
						Chico Landi	1
						Gerino Gerini	1
						José Froilán González	1
						Cesare Perdisa	2, 4–7
						Paco Godia	4–8
						Mike Hawthorn	4
						Piero Taruffi	5
						Umberto Maglioli	7–8
						Luigi Villoresi	8
						Jo Bonnier	8
	Vandervell Products	Vanwall	Vanwall 254 2,5 L4	VW 2	P	Maurice Trintignant	2, 4, 6, 8
						Harry Schell	2, 4–6, 8
						Mike Hawthorn	5
						Colin Chapman	5
						José Froilán González	6
						Piero Taruffi	8

Piloții și echipele private care nu și-au construit propriul șasiu și au folosit șasiurile constructorilor existenți sunt arătați mai jos.

Concurent	Constructor afiliat	Motor	Șasiu	Pneu	Piloți
					Numele pilotului	Etape
Owen Racing Organisation	Maserati	Maserati 250F1 2,5 L6	250F	P	Mike Hawthorn	1
Alberto Uria	Maserati	Maserati 250F1 2,5 L6	A6GCM	P	Alberto Uria	1
					Óscar González	1
Ecurie Rosier	Maserati	Maserati 250F1 2,5 L6	250F	P	Louis Rosier	2, 4–7
Gould's Garage (Bristol) H.H. Gould	Maserati	Maserati 250F1 2,5 L6	250F	D	Horace Gould	2, 4, 6–7
Giorgio Scarlatti	Ferrari	Ferrari 500 2,0 L4	500	P	Giorgio Scarlatti	2
Scuderia Centro Sud	Maserati	Maserati 250F1 2,5 L6	250F	P	Louis Chiron	2
					Luigi Villoresi	4
					Harry Schell	7
					Toulo de Graffenried	8
	Ferrari	Ferrari 500 2,0 L4	500		Giorgio Scarlatti	7
Piero Scotti	Connaught	Alta GP 2,5 L4	Type B	P	Piero Scotti	4
Luigi Piotti	Maserati	Maserati 250F1 2,5 L6	250F	P	Luigi Villoresi	5–7
					Luigi Piotti	7–8
André Simon	Maserati	Maserati 250F1 2,5 L6	250F	P	André Simon	5
Scuderia Guastalla	Maserati	Maserati 250F1 2,5 L6	250F	P	Umberto Maglioli	6
					Gerino Gerini	8
Gilby Engineering	Maserati	Maserati 250F1 2,5 L6	250F	D	Roy Salvadori	6–8
Bruce Halford	Maserati	Maserati 250F1 2,5 L6	250F	D	Bruce Halford	6–8
Jack Brabham	Maserati	Maserati 250F1 2,5 L6	250F	D	Jack Brabham	6
Ottorino Volonterio	Maserati	Maserati 250F1 2,5 L6	A6GCM	P	Ottorino Volonterio	7

• Notă: Tabelele de mai sus nu includ piloții și echipele care au participat doar la cursa de Campionat Mondial de la Indianapolis.

Calendar

Următoarele șapte Mari Premii și Indianapolis 500 au avut loc în 1956.

1.	2.	3.	4.
Marele Premiu al Argentinei 22 ianuarie	Marele Premiu al Principatului Monaco 13 mai	Indianapolis 500 30 mai	Marele Premiu al Belgiei 3 iunie
Buenos Aires (P)	Monaco (S)	Indianapolis (P)	Spa-Francorchamps (S)
5.	6.	7.	8.
Marele Premiu al Franței 1 iulie	Marele Premiu al Marii Britanii 14 iulie	Marele Premiu al Germaniei 5 august	Marele Premiu al Italiei 2 septembrie
Reims-Gueux (S)	Silverstone (P)	Nürburgring (P)	Monza (P)
(P) - pistă; (S) - stradă.

Criza Suezului a avut un impact simțitor asupra sezonului de Formula 1 din 1956. Marele Premiu al Țărilor de Jos și cel al Spaniei au fost afectate de această criză, iar prețurile petrolului au fost prea mari pentru echipe și piloți, așa că cele două curse care trebuiau inițial să aibă loc la Zandvoort și Pedralbes au fost anulate.

Rezultate

Etapa	Mare Premiu	Pole position	Cel mai rapid tur	Pilotul câștigător	Constructorul câștigător	Pneu
1	Marele Premiu al Argentinei	Juan Manuel Fangio	Juan Manuel Fangio	Luigi Musso Juan Manuel Fangio	Ferrari	E
2	Marele Premiu al Principatului Monaco	Juan Manuel Fangio	Juan Manuel Fangio	Stirling Moss	Maserati	P
3	Indianapolis 500	Pat Flaherty	Paul Russo	Pat Flaherty	Watson-Offenhauser	F
4	Marele Premiu al Belgiei	Juan Manuel Fangio	Stirling Moss	Peter Collins	Ferrari	E
5	Marele Premiu al Franței	Juan Manuel Fangio	Juan Manuel Fangio	Peter Collins	Ferrari	E
6	Marele Premiu al Marii Britanii	Stirling Moss	Stirling Moss	Juan Manuel Fangio	Ferrari	E
7	Marele Premiu al Germaniei	Juan Manuel Fangio	Juan Manuel Fangio	Juan Manuel Fangio	Ferrari	E
8	Marele Premiu al Italiei	Juan Manuel Fangio	Stirling Moss	Stirling Moss	Maserati	P

Clasamentul Campionatului Mondial al Piloților

Pentru informații suplimentare, vezi Lista sistemelor de punctaj ale Campionatului Mondial de Formula 1

Punctele au fost acordate pe o bază de 8–6–4–3–2 primilor cinci clasați în fiecare cursă, cu un punct suplimentar revenind pilotului care a stabilit cel mai rapid tur al cursei (dacă cel mai rapid tur a fost realizat de mai mulți piloți, punctul s-a împărțit egal la fiecare pilot). Punctele pentru piloții care au condus aceeași mașină au fost împărțite în mod egal, indiferent de cine a condus mai multe tururi. Doar cele mai bune cinci rezultate au fost luate în considerare pentru Campionatul Mondial. FIA nu a acordat o clasificare în campionat acelor piloți care nu au obținut puncte.

Poz.	Pilot	ARG	MCO	500	BEL	FRA	GBR	DEU	ITA	Puncte
1	Juan Manuel Fangio	1P R / Ab	2P R / 4		AbP	4P R	1	1P R	(2)P / 8	30 (33)
2	Stirling Moss	Ab	1		3R/ Ab	5 / Ab	AbP R	2	1R	27 (28)
3	Peter Collins	Ab	2		1	1	2 / Ab	Ab / Ab	2	25
4	Jean Behra	2	3		7	3	3	3	Ab / Ab	22
5	Pat Flaherty			1P						8
6	Eugenio Castellotti	Ab	4 / Ab		Ab	2	10	Ab / Ab	8 / Ab	7,5
7	Sam Hanks			2						6
=	Paul Frère				2					6
9	Paco Godia				Ab	7	8	4	4	6
10	Jack Fairman						4		5	5
11	Luigi Musso	1	Ab					Ab	Ab	4
=	Mike Hawthorn	3	NS		NS	10	Ab			4
=	Ron Flockhart						Ab		3	4
=	Don Freeland			3						4
15	Alfonso de Portago					Ab	2 / 10	Ab	Ab	3
=	Cesare Perdisa		7		3	5	7	NS		3
=	Harry Schell		Ab		4	10 / Ab	Ab	Ab	Ab	3
=	Johnnie Parsons			4						3
19	Louis Rosier		Ab		8	6	Ab	5		2
=	Luigi Villoresi				5	Ab	6	Ab	Ab	2
=	Hernando da Silva Ramos		5			8	Ab		Ab	2
=	Horace Gould		8		Ab		5	Ab		2
=	Olivier Gendebien	5				Ab				2
=	Dick Rathmann			5						2
25	Gerino Gerini	4							10	1,5
=	Chico Landi	4								1,5
27	Paul Russo			AbR						1
—	André Pilette		6		6	11		NS		0
—	Luigi Piotti	Ab						NS	6	0
—	Bob Sweikert			6						0
—	Óscar González	6								0
—	Alberto Uria	6								0
—	Élie Bayol		6							0
—	Bob Veith			7						0
—	Toulo de Graffenried								7	0
—	Rodger Ward			8						0
—	Robert Manzon		Ab			9	9	Ab	Ab	0
—	André Simon					Ab			9	0
—	Jimmy Reece			9						0
—	Cliff Griffith			10						0
—	Roy Salvadori						Ab	Ab	11	0
—	Gene Hartley			11						0
—	Bob Gerard						11			0
—	Fred Agabashian			12						0
—	Bob Christie			13						0
—	Al Keller			14						0
—	Eddie Johnson			15						0
—	Billy Garrett			16						0
—	Duke Dinsmore			17						0
—	Pat O'Connor			18						0
—	Jimmy Bryan			19						0
—	Ottorino Volonterio							NC		0
—	Maurice Trintignant		Ab		Ab	Ab	Ab		Ab	0
—	Umberto Maglioli						Ab	Ab	Ab	0
—	Bruce Halford						Ab	DSC	Ab	0
—	José Froilán González	Ab					Ab			0
—	Piero Taruffi					Ab			Ab	0
—	Tony Brooks		NS				Ab			0
—	Giorgio Scarlatti		NSC					Ab		0
—	Carlos Menditeguy	Ab								0
—	Jim Rathmann			Ab						0
—	Johnnie Tolan			Ab						0
—	Tony Bettenhausen			Ab						0
—	Jimmy Daywalt			Ab						0
—	Jack Turner			Ab						0
—	Keith Andrews			Ab						0
—	Andy Linden			Ab						0
—	Al Herman			Ab						0
—	Ray Crawford			Ab						0
—	Johnny Boyd			Ab						0
—	Troy Ruttman			Ab						0
—	Johnny Thomson			Ab						0
—	Piero Scotti				Ab					0
—	Desmond Titterington						Ab			0
—	Archie Scott-Brown						Ab			0
—	Paul Emery						Ab			0
—	Jack Brabham						Ab			0
—	André Milhoux							Ab		0
—	Les Leston								Ab	0
—	Ed Elisian			Ab						0
—	Eddie Russo			Ab						0
—	Jo Bonnier								Ab	0
—	Louis Chiron		NS							0
—	Colin Chapman					NS				0
—	Wolfgang von Trips								NS	0
Poz.	Constructor	ARG	MCO	500	BEL	FRA	GBR	DEU	ITA	Puncte

Legendă
Culoare	Rezultat
Auriu	Câștigător
Argintiu	Locul 2
Bronz	Locul 3
Verde	Alte locuri care punctează
Albastru	Alte locuri
	Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu	A abandonat cursa (Ab)
Negru	Descalificat (DSC)
Alb	Nu a luat startul (NS)
Roșu	Nu s-a calificat (NSC)
Fără culoare	Retras înainte de calificări (Ret)
	Exclus (EX)
	Nu a participat (celulă goală)
Adnotare	Însemnătate
P	Pole position
R	Cel mai rapid tur
(6)	Rezultatul nu a fost luat în considerare pentru CM
1	A împărțit mașina cu unul sau mai mulți piloți

Curse non-campionat

Aceste curse n-au contat pentru Campionatul Mondial al Piloților.

Nume	Nume oficial	Circuit	Dată	Câștigător	Constructor
Marele Premiu de la Buenos Aires	X Gran Premio Ciudad de Buenos Aires	Mendoza	5 februarie	Juan Manuel Fangio	Lancia-Ferrari
Trofeul Glover	IV Glover Trophy	Goodwood	2 aprilie	Stirling Moss	Maserati
Marele Premiu al Siracuzei	VI Gran Premio di Siracusa	Siracuza	15 aprilie	Juan Manuel Fangio	Lancia-Ferrari
BARC Aintree 200	XI BARC Aintree 200	Aintree	21 aprilie	Stirling Moss	Maserati
Trofeul Internațional BRDC	VIII BRDC International Trophy	Silverstone	5 mai	Stirling Moss	Vanwall
Marele Premiu de la Napoli	IX Gran Premio di Napoli	Posillipo	6 mai	Robert Manzon	Gordini
Aintree 100	I Aintree 100	Aintree	24 iunie	Horace Gould	Maserati
Trofeul Vanwall	I Vanwall Trophy	Snetterton	22 iulie	Roy Salvadori	Maserati
Marele Premiu al Caenului	IV Grand Prix de Caen	Caen	26 august	Harry Schell	Maserati
Cursa BRSCC	I BRSCC Formula 1 Race	Brands Hatch	14 octombrie	Archie Scott-Brown	Connaught-Alta