Sezonul de Formula 1 din 2006

Campionatul Mondial de Formula 1
Sezonul 2006
Campionul la Piloți: Spania Fernando Alonso
Campionul la Constructori: Franța Renault
Anterior: 2005 Următor: 2007

Campionatul Mondial de Formula 1 FIA din 2006 a fost cel de-al 57-lea sezon din campionatul de curse auto pentru mașinile de Formula 1, recunoscut de organismul de conducere al sportului internațional, Federația Internațională de Automobilism (FIA), ca fiind competiția de cea mai înaltă clasă pentru mașinile de curse. Campionatul a fost disputat pe parcursul a optsprezece curse, începând în Bahrain pe 12 martie și terminându-se în Brazilia pe 22 octombrie. Acest sezon a marcat începutul utilizării motoarelor V8 de 2,4L în Formula 1, față de motoarele V10 de 3,0L care au fost folosite în sezoanele precedente, ce au continuat până la sfârșitul sezonului 2013. 2006 a fost, de asemenea, primul sezon din 1997 în care diferite configurații de motor au fost prezentate doar pentru Scuderia Toro Rosso, care avea un motor V10 de 3,0 litri Cosworth TJ2005-2.

Fernando Alonso a câștigat cel de-al doilea său titlu din carieră.
Michael Schumacher a terminat pe locul 2 în clasament, la 13 puncte în spatele lui Alonso.
Felipe Massa a terminat pe locul 3, în primul său sezon pentru Ferrari.

Față de sezonul precedent, au avut loc mai multe schimbări pe piața piloților, începând deja în decembrie 2005, deoarece Fernando Alonso și-a încheiat o mutare la McLaren pentru 2007.[1] În septembrie 2006, Michael Schumacher și-a anunțat retragerea din Formula 1 la sfârșitul sezonului, cu pilotul ce a terminat pe locul 2 în 2003 și 2005, Kimi Räikkönen, fiind anunțat drept înlocuitorul său la Ferrari.[2][3] Printre alte plecări notabile s-a numărat și Juan Pablo Montoya, care a părăsit McLaren la mijlocul sezonului pentru a urma o carieră în NASCAR.[4]

Campionatul la Piloți a fost câștigat de Fernando Alonso de la Renault pentru al doilea an consecutiv, Alonso devenind cel mai tânăr dublu campion mondial la acea vreme. Pe atunci, septuplul campion mondial, Michael Schumacher, de la Scuderia Ferrari, a terminat pe locul secund, la 13 puncte în urmă. Campionatul Constructorilor a fost câștigat de Renault, care a învins Ferrari cu cinci puncte.[5]

Piloții și echipele înscrise în campionatModificare

Piloții și echipele următoare au fost incluse în sezonul din 2006 al campionatului.

Imagine Concurent Constructor Șasiu Motor Pneu Piloți Piloți de teste
Nr. Numele pilotului Etape
    Mild Seven Renault F1 Team Renault R26 Renault RS26 2.4 V8 M 1   Fernando Alonso Toate N/A
2   Giancarlo Fisichella Toate
    Team McLaren Mercedes McLaren-Mercedes MP4-21 Mercedes FO 108S 2.4 V8 M 3   Kimi Räikkönen Toate N/A
4   Juan Pablo Montoya 1–10
  Pedro de la Rosa 11–18
    Scuderia Ferrari Marlboro Ferrari 248 F1 Ferrari 056 2.4 V8 B 5   Michael Schumacher Toate N/A
6   Felipe Massa Toate
    Panasonic Toyota Racing Toyota TF106
TF106B
Toyota RVX-06 2.4 V8 B 7   Ralf Schumacher Toate N/A
8   Jarno Trulli Toate
    Williams F1 Team Williams-Cosworth FW28 Cosworth CA2006 2.4 V8 B 9   Mark Webber Toate   Alexander Wurz
10   Nico Rosberg Toate
    Lucky Strike Honda Racing F1 Team Honda RA106 Honda RA806E 2.4 V8 M 11   Rubens Barrichello Toate   Anthony Davidson
12   Jenson Button Toate
    Red Bull Racing Red Bull-Ferrari RB2 Ferrari 056 2.4 V8 M 14   David Coulthard Toate   Robert Doornbos
  Michael Ammermüller
15   Christian Klien Toate
  Robert Doornbos Toate
    BMW Sauber F1 Team BMW Sauber F1.06 BMW P86 2.4 V8 M 16   Nick Heidfeld Toate   Robert Kubica
  Sebastian Vettel
17   Jacques Villeneuve 1–12
  Robert Kubica 13–18
    Midland F1 Racing Midland-Toyota
Spyker MF1-Toyota
M16 Toyota RVX-06 2.4 V8 B 18   Tiago Monteiro Toate   Markus Winkelhock
  Giorgio Mondini
  Adrian Sutil
  Alexandre Prémat
  Ernesto Viso
  Spyker MF1 Racing[a] 19   Christijan Albers Toate
    Scuderia Toro Rosso Toro Rosso-Cosworth STR1 Cosworth TJ2005-2 3.0 V10 M 20   Vitantonio Liuzzi Toate   Neel Jani
21   Scott Speed Toate
    Super Aguri F1 Team Super Aguri-Honda SA05
SA06
Honda RA806E 2.4 V8 B 22   Takuma Sato Toate   Franck Montagny
  Sakon Yamamoto
23   Yuji Ide 1–4
  Franck Montagny 5–11
  Sakon Yamamoto 12–18

CalendarModificare

 
Națiunile care au găzduit curse de Formula 1 în 2006 sunt arătate în verde. Națiunile care au găzduit curse de Formula 1 în trecut sunt arătate în gri închis

În 2006, FIA a anunțat că Marele Premiu al Belgiei nu va face parte din sezonul 2006 de Formula 1, deoarece autoritățile locale au început lucrări majore de reparații la Spa-Francorchamps.

Etapa Mare Premiu Circuit Data
1   Marele Premiu al Bahrainului Circuitul Internațional Bahrain, Sakhir 12 martie
2   Marele Premiu al Malaeziei Circuitul Internațional Sepang, Kuala Lumpur 19 martie
3   Marele Premiu al Australiei Circuitul Albert Park, Melbourne 2 aprilie
4   Marele Premiu al Republicii San Marino Autodromo Enzo e Dino Ferrari, Imola, Italia 23 aprilie
5   Marele Premiu al Europei Nürburgring, Nürburg, Germania 7 mai
6   Marele Premiu al Spaniei Circuitul Catalunya, Barcelona 14 mai
7   Marele Premiu al Principatului Monaco Circuitul Monaco, Monte Carlo 28 mai
8   Marele Premiu al Marii Britanii Circuitul Silverstone, Silverstone 11 iunie
9   Marele Premiu al Canadei Circuitul Gilles Villeneuve, Montreal 25 iunie
10   Marele Premiu al Statelor Unite Circuitul Indianapolis, Indianapolis 2 iulie
11   Marele Premiu al Franței Circuitul Nevers Magny-Cours, Magny-Cours 16 iulie
12   Marele Premiu al Germaniei Hockenheimring, Hockenheim 30 iulie
13   Marele Premiu al Ungariei Hungaroring, Budapesta 6 august
14   Marele Premiu al Turciei Istanbul Park, Istanbul 27 august
15   Marele Premiu al Italiei Circuitul Monza, Monza 10 septembrie
16   Marele Premiu al Chinei Circuitul Internațional Shanghai, Shanghai 1 octombrie
17   Marele Premiu al Japoniei Circuitul Internațional de Curse Suzuka, Suzuka 8 octombrie
18   Marele Premiu al Braziliei Circuitul Interlagos, São Paulo 22 octombrie

Rezultate și clasamenteModificare

Marile PremiiModificare

Etapa Mare Premiu Pole position Cel mai rapid tur Pilotul câștigător Constructorul câștigător Raport
1   Marele Premiu al Bahrainului   Michael Schumacher   Nico Rosberg   Fernando Alonso   Renault Raport
2   Marele Premiu al Malaeziei   Giancarlo Fisichella   Fernando Alonso   Giancarlo Fisichella   Renault Raport
3   Marele Premiu al Australiei   Jenson Button   Kimi Räikkönen   Fernando Alonso   Renault Raport
4   Marele Premiu al Republicii San Marino   Michael Schumacher   Fernando Alonso   Michael Schumacher   Ferrari Raport
5   Marele Premiu al Europei   Fernando Alonso   Michael Schumacher   Michael Schumacher   Ferrari Raport
6   Marele Premiu al Spaniei   Fernando Alonso   Felipe Massa   Fernando Alonso   Renault Raport
7   Marele Premiu al Principatului Monaco   Fernando Alonso   Michael Schumacher   Fernando Alonso   Renault Raport
8   Marele Premiu al Marii Britanii   Fernando Alonso   Fernando Alonso   Fernando Alonso   Renault Raport
9   Marele Premiu al Canadei   Fernando Alonso   Kimi Räikkönen   Fernando Alonso   Renault Raport
10   Marele Premiu al Statelor Unite   Michael Schumacher   Michael Schumacher   Michael Schumacher   Ferrari Raport
11   Marele Premiu al Franței   Michael Schumacher   Michael Schumacher   Michael Schumacher   Ferrari Raport
12   Marele Premiu al Germaniei   Kimi Räikkönen   Michael Schumacher   Michael Schumacher   Ferrari Raport
13   Marele Premiu al Ungariei   Kimi Räikkönen   Felipe Massa   Jenson Button   Honda Raport
14   Marele Premiu al Turciei   Felipe Massa   Michael Schumacher   Felipe Massa   Ferrari Raport
15   Marele Premiu al Italiei   Kimi Räikkönen   Kimi Räikkönen   Michael Schumacher   Ferrari Raport
16   Marele Premiu al Chinei   Fernando Alonso   Fernando Alonso   Michael Schumacher   Ferrari Raport
17   Marele Premiu al Japoniei   Felipe Massa   Fernando Alonso   Fernando Alonso   Renault Raport
18   Marele Premiu al Braziliei   Felipe Massa   Michael Schumacher   Felipe Massa   Ferrari Raport
 
Trofeul constructorilor din F1 câştigat în 2006 de echipa Renault F1.

Sistemul de punctajModificare

Punctele sunt acordate primilor opt piloți care au terminat în fiecare cursă, folosind următoarea structură:

Loc 1 2 3 4 5 6 7 8
Puncte 10 8 6 5 4 3 2 1

Pentru a obține toate punctele, câștigătorul cursei trebuie să termine cel puțin 75% din distanța programată.[1] Jumătate de puncte sunt acordate dacă câștigătorul cursei termină mai puțin de 75% din distanță, cu condiția terminării a cel puțin două tururi complete. În cazul de egalitate la încheierea campionatului, se folosește un sistem de numărătoare, cel mai bun rezultat fiind folosit pentru a decide clasamentul final.[2]

Note
  • ^1 - În cazul în care nu sunt încheiate două tururi complete, nu se acordă nici un punct și cursa este abandonată.
  • ^2 - În cazul în care doi sau mai mulți piloți realizează același cel mai bun rezultat de un număr egal de ori, se va folosi următorul cel mai bun rezultat. Dacă doi sau mai mulți piloți vor avea un număr egal de rezultate de un număr egal de ori, FIA va nominaliza câștigătorul conform unor criterii pe care le va considera potrivite.

Clasament Campionatul Mondial al PiloțilorModificare

Poz. Pilot BHR
 
MAL
 
AUS
 
SMR
 
EUR
 
ESP
 
MON
 
GBR
 
CAN
 
USA
 
FRA
 
GER
 
HUN
 
TUR
 
ITA
 
CHN
 
JPN
 
BRA
 
Puncte
1   Fernando Alonso 1 2R 1 2R 2P 1P 1P 1P
R
1P 5 2 5 Ret 2 Ret 2P
R
1R 2[b] 134
2   Michael Schumacher 2P 6 Ret 1P 1R 2 5R 2 2 1P
R
1P
R
1R 8  3R 1 1 Ret 4R 121
3   Felipe Massa 9 5 Ret 4 3 4R 9 5 5 2 3 2 7R 1P 9 Ret 2P 1P 80
4   Giancarlo Fisichella Ret 1P 5 8 6 3 6 4 4 3 6 6 Ret 6 4 3 3 6 72
5   Kimi Räikkönen 3 Ret 2R 5 4 5 Ret 3 3R Ret 5 3P RetP Ret 2P
R
Ret 5 5 65
6   Jenson Button 4 3 10 R 7 Ret 6 11 Ret 9 Ret Ret 4 1 4 5 4 4 3 56
7   Rubens Barrichello 15 10 7 10 5 7 4 10 Ret 6 Ret Ret 4 8 6 6 12 7 30
8   Juan Pablo Montoya 5 4 Ret 3 Ret Ret 2 6 Ret Ret 26
9   Nick Heidfeld 12 Ret 4 13 10 8 7 7 7 Ret 8 Ret 3 14 8 7 8 17  23
10   Ralf Schumacher 14 8 3 9 Ret Ret 8 Ret Ret Ret 4 9 6 7 15 Ret 7 Ret 20
11   Pedro de la Rosa 7 Ret 2 5 Ret 5 11 8 19
12   Jarno Trulli 16 9 Ret Ret 9 10 17  11 6 4 Ret 7 12  9 7 Ret 6 Ret 15
13   David Coulthard 10 Ret 8 Ret Ret 14 3 12 8 7 9 11 5 15  12 9 Ret Ret 14
14   Mark Webber 6 Ret Ret 6 Ret 9 Ret Ret 12 Ret Ret Ret Ret 10 10 8 Ret Ret 7
15   Jacques Villeneuve Ret 7 6 12 8 12 14 8 Ret Ret 11 Ret 7
16   Robert Kubica DSC 12 3 13 9 9 6
17   Nico Rosberg 7R Ret Ret 11 7 11 Ret 9 Ret 9 14 Ret Ret Ret Ret 11 10 Ret 4
18   Christian Klien 8 Ret Ret Ret Ret 13 Ret 14 11 Ret 12 8 Ret 11 11 2
19   Vitantonio Liuzzi 11 11 Ret 14 Ret 15  10 13 13 8 13 10 Ret Ret 14 10 14 13 1
20   Scott Speed 13 Ret 9 15 11 Ret 13 Ret 10 Ret 10 12 11 13 13 14 18  11 0
21   Tiago Monteiro 17 13 Ret 16 12 16 15 16 14 Ret Ret DSC 9 Ret Ret Ret 16 15 0
22   Christijan Albers Ret 12 11 Ret 13 Ret 12 15 Ret Ret 15 DSC 10 Ret 17 15 Ret 14 0
23   Takuma Sato 18 14 12 Ret Ret 17 Ret 17 15  Ret Ret Ret 13 NC 16 DSC 15 10 0
24   Robert Doornbos 12 13 12 0
25   Yuji Ide Ret Ret 13 Ret 0
26   Sakon Yamamoto Ret Ret Ret Ret 16 17 16 0
27   Franck Montagny Ret Ret 16 18 Ret Ret 16 0
Poz. Pilot BHR
 
MAL
 
AUS
 
SMR
 
EUR
 
ESP
 
MON
 
GBR
 
CAN
 
USA
 
FRA
 
GER
 
HUN
 
TUR
 
ITA
 
CHN
 
JPN
 
BRA
 
Puncte
Sursa:[7]
Legendă
Culoare Rezultat
Auriu Câștigător
Argintiu Locul 2
Bronz Locul 3
Verde Alte locuri care punctează
Albastru Alte locuri
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu Nu s-a clasat, retras (Ret)
Roșu Nu s-a calificat (NSC)
Nu s-a precalificat (NSPC)
Negru Descalificat (DSC)
Alb Nu a luat startul (NS)
Cursă anulată (C)
Fără culoare Doar s-a antrenat (DSA)
Exclus (EX)
Adnotare Însemnătate
P Pole position
R Cel mai rapid tur
  Nu a terminat, dar a parcurs mai mult de 90% din cursă


Clasament Campionatul Mondial al ConstructorilorModificare

Poz. Constructor BHR
 
MAL
 
AUS
 
SMR
 
EUR
 
ESP
 
MON
 
GBR
 
CAN
 
USA
 
FRA
 
GER
 
HUN
 
TUR
 
ITA
 
CHN
 
JPN
 
BRA
 
Puncte
1   Renault 1 1P 1 2R 2P 1P 1P 1P
R
1P 3 2 5 Ret 2 4 2P
R
1R 2[c] 206
Ret 2R 5 8 6 3 6 4 4 5 6 6 Ret 6 Ret 3 3 6
2   Ferrari 2P 5 Ret 1P 1R 2 5R 2 2 1P
R
1P
R
1R 7R 1P 1 1 2P 1P 201
9 6 Ret 4 3 4R 9 5 5 2 3 2 8  3R 9 Ret Ret 4R
3   McLaren-Mercedes 3 4 2R 3 4 5 2 3 3R Ret 5 3P 2 5 2P
R
5 5 5 110
5 Ret Ret 5 Ret Ret Ret 6 Ret Ret 7 Ret RetP Ret Ret Ret 11 8
4   Honda 4 3 7 7 5 6 4 10 9 6 Ret 4 1 4 5 4 4 3 86
15 10 10 R 10 Ret 7 11 Ret Ret Ret Ret Ret 4 8 6 6 12 7
5   BMW Sauber 12 7 4 12 8 8 7 7 7 Ret 8 Ret 3 12 3 7 8 9 36
Ret Ret 6 13 10 12 14 8 Ret Ret 11 Ret DSC 14 8 13 9 17 
6   Toyota 14 8 3 9 9 10 8 11 6 4 4 7 6 7 7 Ret 6 Ret 35
16 9 Ret Ret Ret Ret 17  Ret Ret Ret Ret 9 12  9 15 Ret 7 Ret
7   Red Bull-Ferrari 8 Ret 8 Ret Ret 13 3 12 8 7 9 8 5 11 11 9 13 12 16
10 Ret Ret Ret Ret 14 Ret 14 11 Ret 12 11 Ret 15  12 12 Ret Ret
8   Williams-Cosworth 6 Ret Ret 6 7 9 Ret 9 12 9 14 Ret Ret 10 10 8 10 Ret 11
7R Ret Ret 11 Ret 11 Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret 11 Ret Ret
9   Toro Rosso-Cosworth 11 11 9 14 11 15  10 13 10 8 10 10 11 13 13 10 14 11 1
13 Ret Ret 15 Ret Ret 13 Ret 13 Ret 13 12 Ret Ret 14 14 18  13
10   Midland-Toyota 17 12 11 16 12 16 12 15 14 Ret 15 DSC 9 Ret 17 0
Ret 13 Ret Ret 13 Ret 15 16 Ret Ret Ret 10 Ret Ret
11   Super Aguri-Honda 18 14 12 Ret Ret 17 16 17 15  Ret 16 Ret 13 NC 16 16 15 10 0
Ret Ret 13 Ret Ret Ret Ret 18 Ret Ret Ret Ret Ret Ret Ret DSC 17 16
12   Spyker MF1-Toyota 15 16 14 0
Ret Ret 15
Poz. Constructor BHR
 
MAL
 
AUS
 
SMR
 
EUR
 
ESP
 
MON
 
GBR
 
CAN
 
USA
 
FRA
 
GER
 
HUN
 
TUR
 
ITA
 
CHN
 
JPN
 
BRA
 
Puncte
Sursa:[7]
Legendă
Culoare Rezultat
Auriu Câștigător
Argintiu Locul 2
Bronz Locul 3
Verde Alte locuri care punctează
Albastru Alte locuri
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu Nu s-a clasat, retras (Ret)
Roșu Nu s-a calificat (NSC)
Nu s-a precalificat (NSPC)
Negru Descalificat (DSC)
Alb Nu a luat startul (NS)
Cursă anulată (C)
Fără culoare Doar s-a antrenat (DSA)
Exclus (EX)
Adnotare Însemnătate
P Pole position
R Cel mai rapid tur
  Nu a terminat, dar a parcurs mai mult de 90% din cursă

Note:

  • Pozițiile sunt sortate după cel mai bun rezultat, rândurile nefiind legate de piloți. În caz de egalitate de puncte, cele mai bune poziții obținute au determinat rezultatul.

NoteModificare

  1. ^ Midland a intrat în primele 15 Mari Premii ca „Midland F1 Racing”. După ce Spyker a cumpărat echipa, a concurat în ultimele trei curse cu licență neerlandeză.[6]
  2. ^ Fernando Alonso și-a adjudecat titlul la constructori la Marele Premiu al Braziliei.
  3. ^ Renault și-a adjudecat titlul la constructori la Marele Premiu al Braziliei.

ReferințeModificare

  1. ^ „Alonso will join McLaren in 2007”. BBC Sport. . Accesat în . 
  2. ^ „Schumacher to quit at the end of the year”. BBC Sport. . Accesat în . 
  3. ^ „Ferrari reveal Raikkonen signing”. BBC Sport. . Accesat în . 
  4. ^ „McLaren agree to release Montoya”. BBC Sport. . Accesat în . 
  5. ^ 2006 FIA Formula One World Championship standings, www.fia.com, 11 January 2007 Retrieved via web.archive.org on 12 September 2013
  6. ^ „Midland team bought by Spyker”. formula1.com. . Accesat în . [nefuncțională]
  7. ^ a b „F1 Championship Classification 2006”. Fédération Internationale de l'Automobile. Arhivat din original la . Accesat în .