Fernando Alonso

Pilot de curse spaniol
Fernando Alonso
Fernando Alonso NASCAR Media Tour 2018.jpg
Date personale
Născut (38 de ani)
Oviedo[*], Spania Modificați la Wikidata
PărințiJosé Luis Alonso[*] Modificați la Wikidata
Frați și suroriLorena Alonso[*] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuRaquel del Rosario[*] () Modificați la Wikidata
NaționalitateSpania Spania
CetățenieFlag of Spain.svg Spania Modificați la Wikidata
Religieateism Modificați la Wikidata
Ocupațiepilot de Formula 1
pilot de curse automobilistice[*] Modificați la Wikidata
Activitate
Ani activi2001, 2003-2018
EchipeMinardi, Benetton Renault, McLaren Mercedes, Scuderia Ferrari, McLaren Honda, McLaren Renault
Curse314
Victorii32
Podiumuri97
Titluri de campion2 (2005, 2006)
Puncte în carieră1899
Pole position-uri22
Cel mai rapid tur22
Prima cursăMarele Premiu al Australiei din 2011
Prima victorieMarele Premiu al Ungariei din 2003
Ultima victorieMarele Premiu al Spaniei din 2013
Ultima cursăMarele Premiu al Abu Dhabi din 2018
Poziția în 2018Locul 11 (58 de puncte)
Prezență online

Fernando Alonso Díaz (născut la 29 iulie 1981 în Oviedo, Spania) este un fost pilot de Formula 1 de origine spaniolă, campion mondial în acest sport în 2005 și 2006. În 2003 a devenit cel mai tânăr pilot de Formula 1 care a plecat din pole position, apoi care a câștigat o cursă, iar în 2005 cel mai tânăr pilot care a câștigat titlul mondial.

CarieraModificare

Înainte de Formula 1Modificare

Contrar multor piloți de Formula 1, Fernando Alonso nu provine dintr-o familie bogată, astfel că doar grație sponsorizărilor a reușit să participe în karting, primul său pas spre Formula 1. După ce a devenit campion de karting al Spaniei la junori în 1994, a reușit un titlu de campion mondial de karting la categoria juniori în 1996, performanță dublată de un nou titlu în Spania și de locul secund în campionatul european.

După ce devine pentru a treia oară campion al Spaniei la juniori, Alonso debutează în intrecerile de monoposturi în 1999, în Formula Nissan, fiind ajutat de fostul pilot al echipei Minardi, Adrián Campos. După ce a câștigat întrecerea în chiar primul său sezon, promovează în Formula 3000, ajutat tot de Campos. Termină sezonul pe locul al patrulea, dar intră în vizorul lui Flavio Briatore care îi găsește un loc în Formula 1 în 2001.

În Formula 1Modificare

Alonso a debutat în Formula 1 în Marele Premiu al Australiei, fiind echipier la Minardi. Deși avea la dispoziție un monopost puțin performant, el a reușit să impresioneze, chiar dacă nu a înscris nici un punct în anul său de debut.

În 2002 este adus de Flavio Briatore la Renault F1 pe postul de pilot de teste, dar după numai un an își face debutul pentru echipa franceză, revenind astfel pe circuitele de Formula 1 în Marele Premiu al Australiei. În a doua sa cursă la Renault F1 reușește primul său pole position, în Malaezia. După doar câteva luni, în august mai exact, Alonso câștigă prima sa cursă de Formula 1, devenind astfel cel mai tânăr câștigator al unei curse de Formula 1, bătând recordul lui Bruce McLaren vechi de 34 de ani.

Termină sezonul 2003 pe locul al șaselea în campionat cu un total de 55 puncte.

 
Fernando Alonso în 2004

În 2004 în prima jumătate a sezonului are o evoluție mai slabă, fiind clar învins de colegul său de echipă, italianul Jarno Trulli. Însă în a doua jumătate evoluția lui Trulli se deteriorează, și este concediat de Flavio Briatore. Alonso termină sezonul pe locul 4 cu 59 de puncte.

Anul 2005 avea să fie anul primul titlu. În Australia, prima cursă a sezonului, nu reușește decât locul trei, dar o serie de trei victorii consecutive avea să înceapă în Malaezia. În Spania, în fața compatrioților, nu reușește decât locul doi. Reînoadă șirul victoriilor Nürburgring în Marele Premiu al Europei, dar numai după ce Kimi Räikkönen, rivalul său la titlu, abandonează în primul tur. De fapt în acel an Alonso a câștigat titlul mondial și datorită numeroaselor probleme avute de rivalul său.

 
Fernando Alonso în 2005

Ajuns în Franța, Alonso marchează cel de-al treilea start din pole position din sezonul 2005, și conduce cursa de la start la final, obținând astfel cea de-a cincea victorie. Urmează un nou pole în Marea Britanie, unde va termina însă pe locul doi, în urma lui Juan Pablo Montoya, într-una din numeroasele curse în care Kimi Räikkönen a avut parte de probleme la motor.

Germania îi aduce o nouă victorie, din nou după abandonul lui Kimi Räikkönen. Deși după acea cursă McLaren a avut parte un șir lung de victorii, avantajul construit de Alonso în campionatul piloților i-a asigurat primul titlu mondial cu două curse înainte de final, devenind astfel cel mai tânăr campion mondial din Formula 1, bătând recordul lui Emerson Fittipaldi care data din 1972.

Plecat drept favorit la titlul mondial în 2006, Alonso debutează cu o victorie, în Marele Premiu al Bahrainului, reușind apoi un loc secund în Malaezia, înainte de a semna o nouă victorie în Australia. După doar trei curse, Alonso avea deja un avantaj foarte consistent în campionat.

Două noi locuri secunde sunt urmate de o serie incredibilă de patru victorii la rând în Marile Premii din Spania - prima sa victorie acasă, Monaco, Marea Britanie și Canada.

Apoi a venit Marele Premiu al SUA, unde Alonso și echipa sa au suferit un recul serios. Timp de șapte curse nu a reușit nici o victorie, abandonând de două ori, astfel că Michael Schumacher, noul său rival, a reușit să recupereze și să-l egaleze la puncte. Abandonul germanului în Japonia i-a deschis lui Alonso calea spre un al doilea titlu mondial, reușit în ultima etapă.

După cele 2 titluri mondiale câștigate cu Renault, Fernando Alonso decide să părăsească Renault și să plece la McLaren. Ideea această era una destul de bună, dar avea să facă o mare greșeală. La McLaren era coechipier cu Lewis Hamilton, un debutant care venea că pilot secund. În prima etapă a sezonului 2007, în Australia, Raikkonen a câștigat, Alonso pe 2 și Hamilton pe 3. La Sepang, Alonso a câștigat, apoi au urmat 2 victorii pentru brazilianul Felipe Massa, apoi McLaren a dominat la Monaco cu Alonso pe 1 și Hamilton pe 2 atât în calificări cât și în cursa. Prima victorie a lui Hamilton în F1 a avut loc în Canada, cu pole position și victorie. Alonso venea pla Indianapolis cu un început bunicel de sezon: 2 victorii, 2 locuri 2, și 2 locuri 7. La Indianapolis, McLaren a făcut dublă cu Alonso pe 2. A 8-a etapă a campionatului mondial s-a desfășurat în Franța. În calificări Alonso a avut probleme tehnice astfel că a plecat de pe locul 10. Acesta a încheiat pe locul 5, cursa fiind câștigată de Raikonen. A urmat etapă de la Silverstone unde a câștigat Raikkonen, cu Alonso pe 2 și Hamilton completând podiumul. După o lungă seceta de victorii Alonso reușește să câștige în Germania pe Nurburgring cu un Hamilton doar pe locul 7. În Ungaria, în a 11-a etapă a Formulei 1 începe un scandal între Alonso și Hamilton: în calificări, Alonso stă mult la boxe că Hamilton să nu mai aibă timp să facă un tur, așadar Alonso era în pole cu Hamilton pe 2. Alonso a primit o penalizare de 5 poziții. Ultima dublă McLaren din 2007 a avut loc la Monza cu Alonso pe 1 și Hamilton pe 2. În a 15-a etapă la Fuji pe o ploaie puternică Hamilton a reușit să câștige iar Alonso a abandonat după ce a pierdut controlul mașinii. Alonso și Hamilton au terminat sezonul cu același număr de puncte (109) pierzând titlul la limită în detrimentul lui Raikkonen. După 2007 Alonso a plecat de la McLaren, acesta a revenit la Renault în 2008 și a reușit 2 victorii, iar în 2009 doar un podium.

În 2010 semnează cu Ferrari, mulți crezând că îl va avea coechipier pe Raikkonen, dar l-a avut pe Massa. Ferrari venea, ca și Alonso, după un an foarte greu în care au reușit o singură victorie cu Raikkonen la Spa. El și Raikkonen sunt singuri piloți Ferarri care au câștigat prima cursa cu echipa de la Maranello, Alonso în 2010 în Bahrain, iar Raikkonen în 2007 în Australia. Alonso a pierdut titlul inextremis în ultima etapă după o strategie greșită, acesta a câștigat în Bahrain, Germania, Monza, Singapore, Koreea. În 2011, o singură victorie la Silverstone. În 2012 câștigă la Sepang o cursa pe ploaie, câștigă în Marele Premiu al Europei desfășurat la Valencia unde a plecat de pe 11 și a făcut peste 5 depășiri, apoi pleacă din pole la Silverstone și încheie pe 2. La Hockenheim pleacă din pole și câștigă cursa. Din păcate, în a doua parte a sezonului are 2 abandonuri - la niciunul nu are nicio vină: la Spa, din vina lui Grojean, iar la Suzuka a fost lovit din spate de un pilot. În 2013 are 2 victorii: una în China și una în Catalunia, din păcate în a două parte a sezonului, Pirelli a adus niște pneuri mult mai dure astfel că Ferarri a fost complet dezavantajată și Red Bull a profitat. În 2014 a reușit doar 2 podiumuri, și pentru că în acel an 16 curse au fost câștigate de Mercedes și 3 de Red Bull. În 2015 a semnat cu McLaren-Honda dar fără niciun podium și doar cu 11 puncte acumulate (știind că pentru o victorie se acordă 25 de puncte). Cam aceleași performanțe le-a avut și în 2016, 2017, iar în 2018 Fernando Alonso a declarat într-un interviu că ultimul an în care a avut o mașină cu care putea câștigă titlul a fost în 2007, spunând că la Ferarri avea o mașină cu mari probleme în virajele rapide și lente. Anul 2018 a fost ultimul sau ca pilot în Formulă 1, anunțându-și retragerea.

Cariera în Formula 1Modificare

Sezon Echipă Număr puncte Loc clasament general
2000   Telefónica Minardi Fondmetal Pilot teste -
2001   European Minardi F1 0 23
2002   Mild Seven Renault F1 Team Pilot teste -
2003   Mild Seven Renault F1 Team 55 6
2004   Mild Seven Renault F1 Team 59 4
2005   Mild Seven Renault F1 Team 133 1
2006   Mild Seven Renault F1 Team 134 1
2007   Vodafone McLaren Mercedes 109 3
2008   ING Renault F1 Team 61 5
2009   ING Renault F1 Team 26 9
2010   Scuderia Ferrari Marlboro 252 2
2011   Scuderia Ferrari Marlboro 257 4
2012   Scuderia Ferrari 278 2
2013   Scuderia Ferrari 242 2
2014   Scuderia Ferrari 161 6
2015   McLaren 11 17
2016   McLaren 54 10
2017   McLaren 17 15
2018   McLaren 50 11

Cariera în Motor SportModificare

Sezon Competiție Puncte Loc clasament general
1999 Euro Open by Nissan 164 1
2000 International Formula 3000 17 4

Legături externeModificare


Campion Mondial în Formula 1
Predecesor:
Michael Schumacher
Fernando Alonso
2005, 2006
Succesor:
Kimi Räikkönen