Sezonul de Formula 1 din 2004

Campionul la Piloți
Campionatul Mondial de Formula 1 Sezonul 2004

Michael Schumacher (Al 7-lea titlu)
Campionul la Constructori

Ferrari (Al 14-lea titlu)
Informații
Durată	7 martie - 24 octombrie
Nr. curse	18
Nr. piloți	25
Nr. echipe	10
← Sezonul anterior Sezonul următor →

Campionatul Mondial de Formula 1 din 2004 a fost cel de-al 58-lea sezon al curselor auto pentru mașinile de Formula 1, recunoscut de organismul de conducere al sportului internațional, Federația Internațională de Automobilism, ca fiind competiția de cea mai înaltă clasă pentru mașinile de curse. A inclus cea de-a 55-a ediție a Campionatului Mondial al Piloților, și a 47-a ediție a Campionatului Mondial al Constructorilor. Sezonul a fost disputat pe parcursul a optsprezece curse, începând în Australia pe 7 martie și terminându-se în Brazilia pe 24 octombrie.

Sezonul a fost dominat de Michael Schumacher și Ferrari, Schumacher câștigând pentru a șaptea și ultima oară Campionatul la Piloți. Coechipierul lui Schumacher, Rubens Barrichello, a terminat campionatul pe locul doi, cu Jenson Button pe locul trei pentru BAR. Ferrari a câștigat Campionatul Constructorilor pentru a 14-a oară.

În acest campionat s-au doborât mai multe recorduri. Michael Schumacher a câștigat 13 curse, doborând recordul său de 11 victorii într-un sezon din 2002. De asemenea, a doborât recordul pentru cele mai multe titluri mondiale consecutive (5), iar Ferrari a doborât recordul pentru cele mai multe titluri consecutive la constructori (6).

Piloții și echipele înscrise în campionatModificare

Piloții și echipele următoare au fost incluse în sezonul din 2004 al campionatului.

Imagine	Concurenți	Constructor	Motor^†	Șasiu	Pneu	Piloți
Imagine	Concurenți	Constructor	Motor^†	Șasiu	Pneu	Nr.	Numele pilotului	Etape
	Scuderia Ferrari Marlboro	Ferrari	Ferrari 053	F2004	B	1	Michael Schumacher	Toate
	Scuderia Ferrari Marlboro	Ferrari	Ferrari 053	F2004	B	2	Rubens Barrichello	Toate
	BMW WilliamsF1 Team	Williams	BMW P84	FW26	M	3	Juan Pablo Montoya	Toate
						4	Ralf Schumacher	1–9, 16–18
							Marc Gené	10–11
							Antônio Pizzonia	12–15
	West McLaren Mercedes	McLaren	Mercedes FO 110Q	MP4-19 MP4-19B	M	5	David Coulthard	Toate
	West McLaren Mercedes	McLaren	Mercedes FO 110Q	MP4-19 MP4-19B	M	6	Kimi Räikkönen	Toate
	Mild Seven Renault F1 Team	Renault	Renault RS24	R25	M	7	Jarno Trulli	1–15
						7	Jacques Villeneuve	16–18
						8	Fernando Alonso	Toate
	Lucky Strike BAR Honda	BAR	Honda RA004E	006	M	9	Jenson Button	Toate
	Lucky Strike BAR Honda	BAR	Honda RA004E	006	M	10	Takuma Sato	Toate
	Sauber Petronas	Sauber	Petronas 04A^[a]	C23	B	11	Giancarlo Fisichella	Toate
	Sauber Petronas	Sauber	Petronas 04A^[a]	C23	B	12	Felipe Massa	Toate
	Jaguar Racing	Jaguar	Cosworth CR-6	R5 R5B	M	14	Mark Webber	Toate
	Jaguar Racing	Jaguar	Cosworth CR-6	R5 R5B	M	15	Christian Klien	Toate
	Panasonic Toyota Racing	Toyota	Toyota RVX-04	TF104 TF104B	M	16	Cristiano da Matta	1–12
							Ricardo Zonta	13–16
							Jarno Trulli	17–18
						17	Olivier Panis	1–17
						17	Ricardo Zonta	18
	Jordan Ford	Jordan	Ford RS2	EJ14	B	18	Nick Heidfeld	Toate
						19	Giorgio Pantano	1–7, 9–15
						19	Timo Glock	8, 16–18
	Minardi Cosworth^[b]	Minardi	Cosworth CR-3 L	PS04B	B	20	Gianmaria Bruni	Toate
	Minardi Cosworth^[b]	Minardi	Cosworth CR-3 L	PS04B	B	21	Zsolt Baumgartner	Toate
Surse:^[3]

^† Toate motoarele au fost de 3,0 litri, configurație V10.

CalendarModificare

Națiunile care au găzduit curse de Formula 1 în 2004 sunt arătate în verde. Națiunile care au găzduit curse de Formula 1 în trecut sunt arătate în gri închis

Calendarul de Formula 1 din 2004 a prezentat două evenimente noi: Marele Premiu al Bahrainului și Marele Premiu al Chinei, desfășurate pe două circuite nou construite în Sakhir și Shanghai. Sezonul a prezentat cele mai multe curse din afara Europei până în acel moment; opt Mari Premii au avut loc în America, Asia și Oceania. Marele Premiu al Braziliei a trecut de la intervalul tradițional de început de sezon pentru a deveni cursa finală a sezonului, în timp ce Marele Premiu al Statelor Unite a trecut de la data anterioară de la sfârșitul lunii septembrie la sfârșitul lunii iunie, ca o cursă consecutivă cu Marele Premiu al Canadei.

Singura ieșire a fost Marele Premiu al Austriei, după șapte ani de curse pe A1-Ring, circuitul modificat vechiul Österreichring. Tribunele și blocurile au fost demolate în cursul anului, făcând pista inutilizabilă pentru orice categorie de sport cu motor. Circuitul s-a redeschis în cele din urmă în 2011 ca Red Bull Ring și a fost reintrodus ulterior în calendarul F1 în 2014.

1.	2.	3.	4.
Marele Premiu al Australiei 5-7 martie	Marele Premiu al Malaeziei 19-21 martie	Marele Premiu al Bahrainului 2-4 aprilie	Marele Premiu al statului San Marino 23-25 aprilie
Albert Park (S)	Sepang (P)	Sakhir (P)	Imola (P)
5.	6.	7.	8.
Marele Premiu al Spaniei 6-9 mai	Marele Premiu al Principatului Monaco 20, 22-23 mai	Marele Premiu al Europei 28-30 mai	Marele Premiu al Canadei 11-13 iunie
Catalunya (P)	Monaco (S)	Nürburgring (P)	Gilles Villeneuve (S)
9.	10.	11.	12.
Marele Premiu al Statelor Unite 18-20 iunie	Marele Premiu al Franței 2-4 iulie	Marele Premiu al Marii Britanii 9-11 iulie	Marele Premiu al Germaniei 23-25 iulie
Indianapolis (P)	Magny-Cours (P)	Silverstone (P)	Hockenheimring (P)
13.	14.	15.	16.
Marele Premiu al Ungariei 13-15 august	Marele Premiu al Belgiei 27-29 august	Marele Premiu al Italiei 10-12 septembrie	Marele Premiu al Chinei 24-26 septembrie
Hungaroring (P)	Spa-Francorchamps (P)	Monza (P)	Shanghai (P)
17.	18.
Marele Premiu al Japoniei 8-10 octombrie	Marele Premiu al Braziliei 22-24 octombrie
Suzuka (P)	Interlagos (P)
(P) - pistă; (S) - stradă.

Rezultate și clasamenteModificare

Marile PremiiModificare

Etapa	Mare Premiu	Pole position	Cel mai rapid tur	Pilotul câștigător	Constructorul câștigător	Raport
1	Marele Premiu al Australiei	Michael Schumacher	Michael Schumacher	Michael Schumacher	Ferrari	Raport
2	Marele Premiu al Malaeziei	Michael Schumacher	Juan Pablo Montoya	Michael Schumacher	Ferrari	Raport
3	Marele Premiu al Bahrainului	Michael Schumacher	Michael Schumacher	Michael Schumacher	Ferrari	Raport
4	Marele Premiu al statului San Marino	Jenson Button	Michael Schumacher	Michael Schumacher	Ferrari	Raport
5	Marele Premiu al Spaniei	Michael Schumacher	Michael Schumacher	Michael Schumacher	Ferrari	Raport
6	Marele Premiu al Principatului Monaco	Jarno Trulli	Michael Schumacher	Jarno Trulli	Renault	Raport
7	Marele Premiu al Europei	Michael Schumacher	Michael Schumacher	Michael Schumacher	Ferrari	Raport
8	Marele Premiu al Canadei	Ralf Schumacher	Rubens Barrichello	Michael Schumacher	Ferrari	Raport
9	Marele Premiu al Statelor Unite	Rubens Barrichello	Rubens Barrichello	Michael Schumacher	Ferrari	Raport
10	Marele Premiu al Franței	Fernando Alonso	Michael Schumacher	Michael Schumacher	Ferrari	Raport
11	Marele Premiu al Marii Britanii	Kimi Räikkönen	Michael Schumacher	Michael Schumacher	Ferrari	Raport
12	Marele Premiu al Germaniei	Michael Schumacher	Kimi Räikkönen	Michael Schumacher	Ferrari	Raport
13	Marele Premiu al Ungariei	Michael Schumacher	Michael Schumacher	Michael Schumacher	Ferrari	Raport
14	Marele Premiu al Belgiei	Jarno Trulli	Kimi Räikkönen	Kimi Räikkönen	McLaren-Mercedes	Raport
15	Marele Premiu al Italiei	Rubens Barrichello	Rubens Barrichello	Rubens Barrichello	Ferrari	Raport
16	Marele Premiu al Chinei	Rubens Barrichello	Michael Schumacher	Rubens Barrichello	Ferrari	Raport
17	Marele Premiu al Japoniei	Michael Schumacher	Rubens Barrichello	Michael Schumacher	Ferrari	Raport
18	Marele Premiu al Braziliei	Rubens Barrichello	Juan Pablo Montoya	Juan Pablo Montoya	Williams-BMW	Raport

Sistemul de punctajModificare

Punctele sunt acordate primilor opt piloți care au terminat în fiecare cursă, folosind următoarea structură:

Loc	1	2	3	4	5	6	7	8
Puncte	10	8	6	5	4	3	2	1

Pentru a obține toate punctele, câștigătorul cursei trebuie să termine cel puțin 75% din distanța programată.^[1] Jumătate de puncte sunt acordate dacă câștigătorul cursei termină mai puțin de 75% din distanță, cu condiția terminării a cel puțin două tururi complete. În cazul de egalitate la încheierea campionatului, se folosește un sistem de numărătoare, cel mai bun rezultat fiind folosit pentru a decide clasamentul final.^[2]

Note

^1 - În cazul în care nu sunt încheiate două tururi complete, nu se acordă nici un punct și cursa este abandonată.
^2 - În cazul în care doi sau mai mulți piloți realizează același cel mai bun rezultat de un număr egal de ori, se va folosi următorul cel mai bun rezultat. Dacă doi sau mai mulți piloți vor avea un număr egal de rezultate de un număr egal de ori, FIA va nominaliza câștigătorul conform unor criterii pe care le va considera potrivite.

Clasament Campionatul Mondial al PiloțilorModificare

Poz.	Pilot	AUS	MAL	BHR	SMR	ESP	MON	EUR	CAN	USA	FRA	GBR	GER	HUN	BEL	ITA	CHN	JPN	BRA	Puncte
1	Michael Schumacher	1P R	1^P	1P R	1_R	1P R	Ret_R	1P R	1	1	1_R	1_R	1^P	1P R	2^[c]	2	12_R	1^P	7	148
2	Rubens Barrichello	2	4	2	6	2	3	2	2_R	2P R	3	3	12	2	3	1P R	1^P	Ret_R	3^P	114
3	Jenson Button	6	3	3	2^P	8	2	3	3	Ret	5	4	2	5	Ret	3	2	3	Ret	85
4	Fernando Alonso	3	7	6	4	4	Ret	5	Ret	Ret	2^P	10	3	3	Ret	Ret	4	5	4	59
5	Juan Pablo Montoya	5	2_R	13	3	Ret	4	8	DSC	DSC	8	5	5	4	Ret	5	5	7	1_R	58
6	Jarno Trulli	7	5	4	5	3	1^P	4	Ret	4	4	Ret	11	Ret	9^P	10		11	12	46
7	Kimi Räikkönen	Ret	Ret	Ret	8	11	Ret	Ret	5	6	7	2^P	Ret_R	Ret	1_R	Ret	3	6	2	45
8	Takuma Sato	9	15	5	16	5	Ret	Ret	Ret	3	Ret	11	8	6	Ret	4	6	4	6	34
9	Ralf Schumacher	4	Ret	7	7	6	10	Ret	DSC^P	Ret							Ret	2	5	24
10	David Coulthard	8	6	Ret	12	10	Ret	Ret	6	7	6	7	4	9	7	6	9	Ret	11	24
11	Giancarlo Fisichella	10	11	11	9	7	Ret	6	4	9	12	6	9	8	5	8	7	8	9	22
12	Felipe Massa	Ret	8	12	10	9	5	9	Ret	Ret	13	9	13	Ret	4	12	8	9	8	12
13	Mark Webber	Ret	Ret	8	13	12	Ret	7	Ret	Ret	9	8	6	10	Ret	9	10	Ret	Ret	7
14	Olivier Panis	13	12	9	11	Ret	8	11	DSC	5	15	Ret	14	11	8	Ret	14	14		6
15	Antônio Pizzonia												7	7	Ret	7				6
16	Christian Klien	11	10	14	14	Ret	Ret	12	9	Ret	11	14	10	13	6	13	Ret	12	14	3
17	Cristiano da Matta	12	9	10	Ret	13	6	Ret	DSC	Ret	14	13	Ret							3
18	Nick Heidfeld	Ret	Ret	15	Ret	Ret	7	10	8	Ret	16	15	Ret	12	11	14	13	13	Ret	3
19	Timo Glock								7								15	15	15	2
20	Zsolt Baumgartner	Ret	16	Ret	15	Ret	9	15	10	8	Ret	Ret	16	15	Ret	15	16	Ret	16	1
21	Jacques Villeneuve																11	10	10	0
22	Ricardo Zonta													Ret	10	11	Ret		13	0
23	Marc Gené										10	12								0
24	Giorgio Pantano	14	13	16	Ret	Ret	Ret	13		Ret	17	Ret	15	Ret	Ret	Ret				0
25	Gianmaria Bruni	NC	14	17	Ret	Ret	Ret	14	Ret	Ret	18	16	17	14	Ret	Ret	Ret	16	17	0
Poz.	Pilot	AUS	MAL	BHR	SMR	ESP	MON	EUR	CAN	USA	FRA	GBR	GER	HUN	BEL	ITA	CHN	JPN	BRA	Puncte
Sursa:^[4]

Legendă
Culoare	Rezultat
Auriu	Câștigător
Argintiu	Locul 2
Bronz	Locul 3
Verde	Alte locuri care punctează
Albastru	Alte locuri
Albastru	Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu	Nu s-a clasat, retras (Ret)
Negru	Descalificat (DSC)
Alb	Nu a luat startul (NS)
Alb	Cursă anulată (C)
Roșu	Nu s-a calificat (NSC)
Fără culoare	Doar s-a antrenat (DSA)
	Exclus (EX)
	Nu a participat (celulă goală)
Adnotare	Însemnătate
P	Pole position
R	Cel mai rapid tur
	Nu a terminat, dar a parcurs mai mult de 90% din cursă

Clasament Campionatul Mondial al ConstructorilorModificare

Poz.	Constructor	AUS	MAL	BHR	SMR	ESP	MON	EUR	CAN	USA	FRA	GBR	GER	HUN	BEL	ITA	CHN	JPN	BRA	Puncte
1	Ferrari	1P R	1^P	1P R	1_R	1P R	3	1P R	1	1	1_R	1_R	1^P	1P R^[d]	2	1P R	1^P	1^P	3^P	262
1	Ferrari	2	4	2	6	2	Ret_R	2	2_R	2P R	3	3	12	2	3	2	12_R	Ret_R	7	262
2	BAR-Honda	6	3	3	2^P	5	2	3	3	3	5	4	2	5	Ret	3	2	3	6	119
2	BAR-Honda	9	15	5	16	8	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	11	8	6	Ret	4	6	4	Ret	119
3	Renault	3	5	4	4	3	1^P	4	Ret	4	2^P	10	3	3	9^P	10	4	5	4	105
3	Renault	7	7	6	5	4	Ret	5	Ret	Ret	4	Ret	11	Ret	Ret	Ret	11	10	10	105
4	Williams-BMW	4	2_R	7	3	6	4	8	DSC^P	Ret	8	5	5	4	Ret	5	5	2	1_R	88
4	Williams-BMW	5	Ret	13	7	Ret	10	Ret	DSC^P	DSC	10	12	7	7	Ret	7	Ret	7	5	88
5	McLaren-Mercedes	8	6	Ret	8	10	Ret	Ret	5	6	6	2^P	4	9	1_R	6	3	6	2	69
5	McLaren-Mercedes	Ret	Ret	Ret	12	11	Ret	Ret	6	7	7	7	Ret_R	Ret	7	Ret	9	Ret	11	69
6	Sauber-Petronas	10	8	11	9	7	5	6	4	9	12	6	9	8	4	8	7	8	8	34
6	Sauber-Petronas	Ret	11	12	10	9	Ret	9	Ret	Ret	13	9	13	Ret	5	12	8	9	9	34
7	Jaguar-Cosworth	11	10	8	13	12	Ret	7	9	Ret	9	8	6	10	6	9	10	12	14	10
7	Jaguar-Cosworth	Ret	Ret	14	14	Ret	Ret	12	Ret	Ret	11	14	10	13	Ret	13	Ret	Ret	Ret	10
8	Toyota	12	9	9	11	13	6	11	DSC	5	14	13	14	11	8	11	14	11	12	9
8	Toyota	13	12	10	Ret	Ret	8	Ret	DSC	Ret	15	Ret	Ret	Ret	10	Ret	Ret	14	13	9
9	Jordan-Ford	14	13	15	Ret	Ret	7	10	7	Ret	16	15	15	12	11	14	13	13	15	5
9	Jordan-Ford	Ret	Ret	16	Ret	Ret	Ret	13	8	Ret	17	Ret	Ret	Ret	Ret	Ret	15	15	Ret	5
10	Minardi-Cosworth	NC	14	17	15	Ret	9	14	10	8	18	16	16	14	Ret	15	16	16	16	1
10	Minardi-Cosworth	Ret	16	Ret	Ret	Ret	Ret	15	Ret	Ret	Ret	Ret	17	15	Ret	Ret	Ret	Ret	17	1
Poz.	Constructor	AUS	MAL	BHR	SMR	ESP	MON	EUR	CAN	USA	FRA	GBR	GER	HUN	BEL	ITA	CHN	JPN	BRA	Puncte
Sursa:^[4]

Legendă
Culoare	Rezultat
Auriu	Câștigător
Argintiu	Locul 2
Bronz	Locul 3
Verde	Alte locuri care punctează
Albastru	Alte locuri
Albastru	Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu	Nu s-a clasat, retras (Ret)
Negru	Descalificat (DSC)
Alb	Nu a luat startul (NS)
Alb	Cursă anulată (C)
Roșu	Nu s-a calificat (NSC)
Fără culoare	Doar s-a antrenat (DSA)
	Exclus (EX)
	Nu a participat (celulă goală)
Adnotare	Însemnătate
P	Pole position
R	Cel mai rapid tur
	Nu a terminat, dar a parcurs mai mult de 90% din cursă

Note:

Pozițiile sunt sortate după cel mai bun rezultat, rândurile nefiind legate de piloți. În caz de egalitate de puncte, cele mai bune poziții obținute au determinat rezultatul.

NoteModificare

^ Sauber a folosit motoare Ferrari. Din motive de sponsorizare, aceste motoare au fost redenumite drept „Petronas”.
^ Minardi a intrat în primele douăsprezece Mari Premii ca „Wilux Minardi Cosworth”.^[1]^[2]
^ Michael Schumacher și-a adjudecat titlul la piloți la Marele Premiu al Belgiei.
^ Ferrari și-a adjudecat titlul la constructori la Marele Premiu al Ungariei.

ReferințeModificare

^ „Minardi confirms title sponsor - Wilux”. Crash.net. Accesat în 3 ianuarie 2021.
^ „Press Snoop: Minardi and Wilux split”. Crash.net. Accesat în 3 ianuarie 2021.
^ „2004 Formula One season entry list”. Arhivat din original la 8 decembrie 2004. Accesat în 3 ianuarie 2021.
^ ^a ^b FIA Formula One World Championship Season Guide 2004 Retrieved on 9 February 2012

[1] Sauber a folosit motoare Ferrari. Din motive de sponsorizare, aceste motoare au fost redenumite drept „Petronas”.

[4] Minardi a intrat în primele douăsprezece Mari Premii ca „Wilux Minardi Cosworth”.^[1]^[2]

[6] Michael Schumacher și-a adjudecat titlul la piloți la Marele Premiu al Belgiei.

[8] Ferrari și-a adjudecat titlul la constructori la Marele Premiu al Ungariei.

[Wilux-2] „Minardi confirms title sponsor - Wilux”. Crash.net. Accesat în 3 ianuarie 2021.

[Wilux1-3] „Press Snoop: Minardi and Wilux split”. Crash.net. Accesat în 3 ianuarie 2021.

[5] „2004 Formula One season entry list”. Arhivat din original la 8 decembrie 2004. Accesat în 3 ianuarie 2021.

[SeasonGuide-7] FIA Formula One World Championship Season Guide 2004 Retrieved on 9 February 2012

[a]

[b]

[3]

[c]

[4]

[d]

[1]

[2]