Sezonul de Formula 1 din 2004

Campionatul Mondial de Formula 1
Sezonul 2004
Campionul la Piloți: Germania Michael Schumacher
Campionul la Constructori: Italia Ferrari
Anterior: 2003 Următor: 2005

Campionatul Mondial de Formula 1 FIA din 2004 a fost cel de-al 55-lea sezon din campionatul de curse auto pentru mașinile de Formula 1, recunoscut de organismul de conducere al sportului internațional, Federația Internațională de Automobilism (FIA), ca fiind competiția de cea mai înaltă clasă pentru mașinile de curse. Campionatul a fost disputat pe parcursul a optsprezece curse, începând în Australia pe 7 martie și terminându-se în Brazilia pe 24 octombrie.

Michael Schumacher a câștigat cel de-al șaptelea și ultimul său titlu din carieră.
Rubens Barrichello a terminat pe locul 2 în clasament, la 34 de puncte în spatele lui Schumacher.
Jenson Button a terminat pe locul 3.

Sezonul a fost dominat de Michael Schumacher și Ferrari, Schumacher câștigând pentru a șaptea și ultima oară Campionatul la Piloți. Coechipierul lui Schumacher, Rubens Barrichello, a terminat campionatul pe locul doi, cu Jenson Button pe locul trei pentru BAR. Ferrari a câștigat Campionatul Constructorilor pentru a 14-a oară.

În acest campionat s-au doborât mai multe recorduri. Michael Schumacher a câștigat 13 curse, doborând recordul său de 11 victorii într-un sezon din 2002. De asemenea, a doborât recordul pentru cele mai multe titluri mondiale consecutive (5), iar Ferrari a doborât recordul pentru cele mai multe titluri consecutive la constructori (6).

Piloții și echipele înscrise în campionatModificare

Piloții și echipele următoare au fost incluse în sezonul din 2004 al campionatului.

Imagine Concurenți Constructori Șasiu Motor Pneu Piloți Piloți de teste
Nr. Numele pilotului Etape
    Scuderia Ferrari Marlboro Ferrari F2004 Ferrari 053 B 1   Michael Schumacher Toate N/A
2   Rubens Barrichello Toate
    BMW WilliamsF1 Team Williams-BMW FW26 BMW P84 M 3   Juan Pablo Montoya Toate N/A
4   Ralf Schumacher 1–9, 16–18
  Marc Gené 10–11
  Antônio Pizzonia 12–15
    West McLaren Mercedes McLaren-Mercedes MP4-19
MP4-19B
Mercedes FO 110Q M 5   David Coulthard Toate N/A
6   Kimi Räikkönen Toate
    Mild Seven Renault F1 Team Renault R25 Renault RS24 M 7   Jarno Trulli 1–15 N/A
  Jacques Villeneuve 16–18
8   Fernando Alonso Toate
    Lucky Strike BAR Honda BAR-Honda 006 Honda RA004E M 9   Jenson Button Toate   Anthony Davidson
10   Takuma Sato Toate
    Sauber Petronas Sauber-Petronas C23 Petronas 04A[a] B 11   Giancarlo Fisichella Toate N/A
12   Felipe Massa Toate
    Jaguar Racing Jaguar-Cosworth R5
R5B
Cosworth CR-6 M 14   Mark Webber Toate   Björn Wirdheim
15   Christian Klien Toate
    Panasonic Toyota Racing Toyota TF104
TF104B
Toyota RVX-04 M 16   Cristiano da Matta 1–12   Ricardo Zonta
  Ryan Briscoe
  Ricardo Zonta 13–16
  Jarno Trulli 17–18
17   Olivier Panis 1–17
  Ricardo Zonta 18
    Jordan Ford Jordan-Ford EJ14 Ford RS2 B 18   Nick Heidfeld Toate   Timo Glock
  Robert Doornbos
19   Giorgio Pantano 1–7, 9–15
  Timo Glock 8, 16–18
    Minardi Cosworth[b] Minardi-Cosworth PS04B Cosworth CR-3 L B 20   Gianmaria Bruni Toate   Bas Leinders
21   Zsolt Baumgartner Toate
Surse:[3]
  • Toate motoarele au fost de 3,0 litri, configurație V10.

CalendarModificare

 
Națiunile care au găzduit curse de Formula 1 în 2004 sunt arătate în verde. Națiunile care au găzduit curse de Formula 1 în trecut sunt arătate în gri închis

Calendarul de Formula 1 din 2004 a prezentat două evenimente noi: Marele Premiu al Bahrainului și Marele Premiu al Chinei, desfășurate pe două circuite nou construite în Sakhir și Shanghai. Sezonul a prezentat cele mai multe curse din afara Europei până în acel moment; opt Mari Premii au avut loc în America, Asia și Oceania. Marele Premiu al Braziliei a trecut de la intervalul tradițional de început de sezon pentru a deveni cursa finală a sezonului, în timp ce Marele Premiu al Statelor Unite a trecut de la data anterioară de la sfârșitul lunii septembrie la sfârșitul lunii iunie, ca o cursă consecutivă cu Marele Premiu al Canadei.

Singura ieșire a fost Marele Premiu al Austriei, după șapte ani de curse pe A1-Ring, circuitul modificat vechiul Österreichring. Tribunele și blocurile au fost demolate în cursul anului, făcând pista inutilizabilă pentru orice categorie de sport cu motor. Circuitul s-a redeschis în cele din urmă în 2011 ca Red Bull Ring și a fost reintrodus ulterior în calendarul F1 în 2014.

Etapa Mare Premiu Circuit Data
1   Marele Premiu al Australiei Circuitul Albert Park, Melbourne 7 martie
2   Marele Premiu al Malaeziei Circuitul Internațional Sepang, Kuala Lumpur 21 martie
3   Marele Premiu al Bahrainului Circuitul Internațional Bahrain, Sakhir 4 aprilie
4   Marele Premiu al Republicii San Marino Autodromo Enzo e Dino Ferrari, Imola, Italia 25 aprilie
5   Marele Premiu al Spaniei Circuitul Catalunya, Barcelona 9 mai
6   Marele Premiu al Principatului Monaco Circuitul Monaco, Monte Carlo 23 mai
7   Marele Premiu al Europei Nürburgring, Nürburg, Germania 30 mai
8   Marele Premiu al Canadei Circuitul Gilles Villeneuve, Montreal 13 iunie
9   Marele Premiu al Statelor Unite Circuitul Indianapolis, Indianapolis 20 iunie
10   Marele Premiu al Franței Circuitul Nevers Magny-Cours, Magny-Cours 4 iulie
11   Marele Premiu al Marii Britanii Circuitul Silverstone, Silverstone 11 iulie
12   Marele Premiu al Germaniei Hockenheimring, Hockenheim 25 iulie
13   Marele Premiu al Ungariei Hungaroring, Budapesta 15 august
14   Marele Premiu al Belgiei Circuitul Spa-Francorchamps, Stavelot 29 august
15   Marele Premiu al Italiei Circuitul Monza, Monza 12 septembrie
16   Marele Premiu al Chinei Circuitul Internațional Shanghai, Shanghai 26 septembrie
17   Marele Premiu al Japoniei Circuitul Internațional de Curse Suzuka, Suzuka 10 octombrie
18   Marele Premiu al Braziliei Circuitul Interlagos, São Paulo 24 octombrie

Rezultate și clasamenteModificare

Marile PremiiModificare

Etapa Mare Premiu Pole position Cel mai rapid tur Pilotul câștigător Constructorul câștigător Raport
1   Marele Premiu al Australiei   Michael Schumacher   Michael Schumacher   Michael Schumacher   Ferrari Raport
2   Marele Premiu al Malaeziei   Michael Schumacher   Juan Pablo Montoya   Michael Schumacher   Ferrari Raport
3   Marele Premiu al Bahrainului   Michael Schumacher   Michael Schumacher   Michael Schumacher   Ferrari Raport
4   Marele Premiu al Republicii San Marino   Jenson Button   Michael Schumacher   Michael Schumacher   Ferrari Raport
5   Marele Premiu al Spaniei   Michael Schumacher   Michael Schumacher   Michael Schumacher   Ferrari Raport
6   Marele Premiu al Principatului Monaco   Jarno Trulli   Michael Schumacher   Jarno Trulli   Renault Raport
7   Marele Premiu al Europei   Michael Schumacher   Michael Schumacher   Michael Schumacher   Ferrari Raport
8   Marele Premiu al Canadei   Ralf Schumacher   Rubens Barrichello   Michael Schumacher   Ferrari Raport
9   Marele Premiu al Statelor Unite   Rubens Barrichello   Rubens Barrichello   Michael Schumacher   Ferrari Raport
10   Marele Premiu al Franței   Fernando Alonso   Michael Schumacher   Michael Schumacher   Ferrari Raport
11   Marele Premiu al Marii Britanii   Kimi Räikkönen   Michael Schumacher   Michael Schumacher   Ferrari Raport
12   Marele Premiu al Germaniei   Michael Schumacher   Kimi Räikkönen   Michael Schumacher   Ferrari Raport
13   Marele Premiu al Ungariei   Michael Schumacher   Michael Schumacher   Michael Schumacher   Ferrari Raport
14   Marele Premiu al Belgiei   Jarno Trulli   Kimi Räikkönen   Kimi Räikkönen   McLaren-Mercedes Raport
15   Marele Premiu al Italiei   Rubens Barrichello   Rubens Barrichello   Rubens Barrichello   Ferrari Raport
16   Marele Premiu al Chinei   Rubens Barrichello   Michael Schumacher   Rubens Barrichello   Ferrari Raport
17   Marele Premiu al Japoniei   Michael Schumacher   Rubens Barrichello   Michael Schumacher   Ferrari Raport
18   Marele Premiu al Braziliei   Rubens Barrichello   Juan Pablo Montoya   Juan Pablo Montoya   Williams-BMW Raport

Sistemul de punctajModificare

Punctele sunt acordate primilor opt piloți care au terminat în fiecare cursă, folosind următoarea structură:

Loc 1 2 3 4 5 6 7 8
Puncte 10 8 6 5 4 3 2 1

Pentru a obține toate punctele, câștigătorul cursei trebuie să termine cel puțin 75% din distanța programată.[1] Jumătate de puncte sunt acordate dacă câștigătorul cursei termină mai puțin de 75% din distanță, cu condiția terminării a cel puțin două tururi complete. În cazul de egalitate la încheierea campionatului, se folosește un sistem de numărătoare, cel mai bun rezultat fiind folosit pentru a decide clasamentul final.[2]

Note
  • ^1 - În cazul în care nu sunt încheiate două tururi complete, nu se acordă nici un punct și cursa este abandonată.
  • ^2 - În cazul în care doi sau mai mulți piloți realizează același cel mai bun rezultat de un număr egal de ori, se va folosi următorul cel mai bun rezultat. Dacă doi sau mai mulți piloți vor avea un număr egal de rezultate de un număr egal de ori, FIA va nominaliza câștigătorul conform unor criterii pe care le va considera potrivite.

Clasament Campionatul Mondial al PiloțilorModificare

Poz. Pilot AUS
 
MAL
 
BHR
 
SMR
 
ESP
 
MON
 
EUR
 
CAN
 
USA
 
FRA
 
GBR
 
GER
 
HUN
 
BEL
 
ITA
 
CHN
 
JPN
 
BRA
 
Puncte
1   Michael Schumacher 1P
R
1P 1P
R
1R 1P
R
RetR 1P
R
1 1 1R 1R 1P 1P
R
2[c] 2 12R 1P 7 148
2   Rubens Barrichello 2 4 2 6 2 3 2 2R 2P
R
3 3 12 2 3 1P
R
1P RetR 3P 114
3   Jenson Button 6 3 3 2P 8 2 3 3 Ret 5 4 2 5 Ret 3 2 3 Ret 85
4   Fernando Alonso 3 7 6 4 4 Ret 5 Ret Ret 2P 10 3 3 Ret Ret 4 5 4 59
5   Juan Pablo Montoya 5 2R 13 3 Ret 4 8 DSC DSC 8 5 5 4 Ret 5 5 7 1R 58
6   Jarno Trulli 7 5 4 5 3 1P 4 Ret 4 4 Ret 11 Ret 9P 10 11 12 46
7   Kimi Räikkönen Ret Ret Ret 8 11 Ret Ret 5 6 7 2P RetR Ret 1R Ret 3 6 2 45
8   Takuma Sato 9 15  5 16  5 Ret Ret Ret 3 Ret 11 8 6 Ret 4 6 4 6 34
9   Ralf Schumacher 4 Ret 7 7 6 10  Ret DSCP Ret Ret 2 5 24
10   David Coulthard 8 6 Ret 12 10 Ret Ret 6 7 6 7 4 9 7 6 9 Ret 11 24
11   Giancarlo Fisichella 10 11 11 9 7 Ret 6 4 9  12 6 9 8 5 8 7 8 9 22
12   Felipe Massa Ret 8 12 10 9 5 9 Ret Ret 13 9 13 Ret 4 12 8 9 8 12
13   Mark Webber Ret Ret 8 13 12 Ret 7 Ret Ret 9 8 6 10 Ret 9 10 Ret Ret 7
14   Olivier Panis 13 12 9 11 Ret 8 11 DSC 5 15 Ret 14 11 8 Ret 14 14 6
15   Antônio Pizzonia 7 7 Ret 7 6
16   Christian Klien 11 10 14 14 Ret Ret 12 9 Ret 11 14 10 13 6 13 Ret 12 14 3
17   Cristiano da Matta 12 9 10 Ret 13 6 Ret DSC Ret 14 13 Ret 3
18   Nick Heidfeld Ret Ret 15 Ret Ret 7 10 8 Ret 16 15 Ret 12 11 14 13 13 Ret 3
19   Timo Glock 7 15 15 15 2
20   Zsolt Baumgartner Ret 16 Ret 15 Ret 9 15 10 8 Ret Ret 16 15 Ret 15 16 Ret 16 1
21   Jacques Villeneuve 11 10 10 0
22   Ricardo Zonta Ret 10  11 Ret 13 0
23   Marc Gené 10 12 0
24   Giorgio Pantano 14 13 16 Ret Ret Ret 13 Ret 17 Ret 15 Ret Ret Ret 0
25   Gianmaria Bruni NC 14 17 Ret Ret Ret 14 Ret Ret 18  16 17 14 Ret Ret Ret 16 17 0
Poz. Pilot AUS
 
MAL
 
BHR
 
SMR
 
ESP
 
MON
 
EUR
 
CAN
 
USA
 
FRA
 
GBR
 
GER
 
HUN
 
BEL
 
ITA
 
CHN
 
JPN
 
BRA
 
Puncte
Sursa:[4]
Legendă
Culoare Rezultat
Auriu Câștigător
Argintiu Locul 2
Bronz Locul 3
Verde Alte locuri care punctează
Albastru Alte locuri
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu Nu s-a clasat, retras (Ret)
Roșu Nu s-a calificat (NSC)
Nu s-a precalificat (NSPC)
Negru Descalificat (DSC)
Alb Nu a luat startul (NS)
Cursă anulată (C)
Fără culoare Doar s-a antrenat (DSA)
Exclus (EX)
Adnotare Însemnătate
P Pole position
R Cel mai rapid tur
  Nu a terminat, dar a parcurs mai mult de 90% din cursă


Clasament Campionatul Mondial al ConstructorilorModificare

Poz. Constructor AUS
 
MAL
 
BHR
 
SMR
 
ESP
 
MON
 
EUR
 
CAN
 
USA
 
FRA
 
GBR
 
GER
 
HUN
 
BEL
 
ITA
 
CHN
 
JPN
 
BRA
 
Puncte
1   Ferrari 1P
R
1P 1P
R
1R 1P
R
3 1P
R
1 1 1R 1R 1P 1P
R
[d]
2 1P
R
1P 1P 3P 262
2 4 2 6 2 RetR 2 2R 2P
R
3 3 12 2 3 2 12R RetR 7
2   BAR-Honda 6 3 3 2P 5 2 3 3 3 5 4 2 5 Ret 3 2 3 6 119
9 15  5 16  8 Ret Ret Ret Ret Ret 11 8 6 Ret 4 6 4 Ret
3   Renault 3 5 4 4 3 1P 4 Ret 4 2P 10 3 3 9P 10 4 5 4 105
7 7 6 5 4 Ret 5 Ret Ret 4 Ret 11 Ret Ret Ret 11 10 10
4   Williams-BMW 4 2R 7 3 6 4 8 DSCP Ret 8 5 5 4 Ret 5 5 2 1R 88
5 Ret 13 7 Ret 10  Ret DSC 10 12 7 7 Ret 7 Ret 7 5
5   McLaren-Mercedes 8 6 Ret 8 10 Ret Ret 5 6 6 2P 4 9 1R 6 3 6 2 69
Ret Ret Ret 12 11 Ret Ret 6 7 7 7 RetR Ret 7 Ret 9 Ret 11
6   Sauber-Petronas 10 8 11 9 7 5 6 4 9  12 6 9 8 4 8 7 8 8 34
Ret 11 12 10 9 Ret 9 Ret Ret 13 9 13 Ret 5 12 8 9 9
7   Jaguar-Cosworth 11 10 8 13 12 Ret 7 9 Ret 9 8 6 10 6 9 10 12 14 10
Ret Ret 14 14 Ret Ret 12 Ret Ret 11 14 10 13 Ret 13 Ret Ret Ret
8   Toyota 12 9 9 11 13 6 11 DSC 5 14 13 14 11 8 11 14 11 12 9
13 12 10 Ret Ret 8 Ret Ret 15 Ret Ret Ret 10  Ret Ret 14 13
9   Jordan-Ford 14 13 15 Ret Ret 7 10 7 Ret 16 15 15 12 11 14 13 13 15 5
Ret Ret 16 Ret Ret Ret 13 8 Ret 17 Ret Ret Ret Ret Ret 15 15 Ret
10   Minardi-Cosworth NC 14 17 15 Ret 9 14 10 8 18  16 16 14 Ret 15 16 16 16 1
Ret 16 Ret Ret Ret Ret 15 Ret Ret Ret Ret 17 15 Ret Ret Ret Ret 17
Poz. Constructor AUS
 
MAL
 
BHR
 
SMR
 
ESP
 
MON
 
EUR
 
CAN
 
USA
 
FRA
 
GBR
 
GER
 
HUN
 
BEL
 
ITA
 
CHN
 
JPN
 
BRA
 
Puncte
Sursa:[4]
Legendă
Culoare Rezultat
Auriu Câștigător
Argintiu Locul 2
Bronz Locul 3
Verde Alte locuri care punctează
Albastru Alte locuri
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu Nu s-a clasat, retras (Ret)
Roșu Nu s-a calificat (NSC)
Nu s-a precalificat (NSPC)
Negru Descalificat (DSC)
Alb Nu a luat startul (NS)
Cursă anulată (C)
Fără culoare Doar s-a antrenat (DSA)
Exclus (EX)
Adnotare Însemnătate
P Pole position
R Cel mai rapid tur
  Nu a terminat, dar a parcurs mai mult de 90% din cursă

Note:

  • Pozițiile sunt sortate după cel mai bun rezultat, rândurile nefiind legate de piloți. În caz de egalitate de puncte, cele mai bune poziții obținute au determinat rezultatul.

NoteModificare

  1. ^ Sauber a folosit motoare Ferrari. Din motive de sponsorizare, aceste motoare au fost redenumite drept „Petronas”.
  2. ^ Minardi a intrat în primele douăsprezece Mari Premii ca „Wilux Minardi Cosworth”.[1][2]
  3. ^ Michael Schumacher și-a adjudecat titlul la piloți la Marele Premiu al Belgiei.
  4. ^ Ferrari și-a adjudecat titlul la constructori la Marele Premiu al Ungariei.

ReferințeModificare

  1. ^ „Minardi confirms title sponsor - Wilux”. Crash.net. Accesat în . 
  2. ^ „Press Snoop: Minardi and Wilux split”. Crash.net. Accesat în . 
  3. ^ „2004 Formula One season entry list”. Arhivat din original la . Accesat în . 
  4. ^ a b FIA Formula One World Championship Season Guide 2004 Retrieved on 9 February 2012