Sezonul de Formula 1 din 1975

Sezonul de Formula 1 din 1975
Durată
12 ianuarie - 5 octombrie
Nr. curse
14
Nr. piloți
52
Nr. echipe
22
Campionul la Piloți
Austria Niki Lauda (Primul titlu)
Campionul la Constructori
Italia Ferrari (Al 3-lea titlu)

Sezonul de Formula 1 din 1975 a fost cel de-al 29-lea sezon al curselor auto de Formula 1 FIA. A inclus cea de-a 26-a ediție a Campionatului Mondial al Piloților,[1] și a 18-a ediție a Cupei Internaționale pentru Constructorii de F1.[2] Sezonul a fost disputat pe parcursul a paisprezece curse, începând în Argentina pe 12 ianuarie și terminându-se în Statele Unite pe 5 octombrie. În sezonul 1975 s-au desfășurat și trei curse care nu au făcut parte din campionat.

După un final puternic al sezonului 1974, mulți observatori au simțit că echipa Brabham era favorită pentru a câștiga titlul din 1975.[necesită citare] Anul a început bine, cu o primă victorie emoționantă pentru Carlos Pace pe circuitul Interlagos de acasă din São Paulo. Cu toate acestea, de-a lungul sezonului, uzura anvelopelor a încetinit frecvent mașinile, iar promisiunea inițială nu a fost menținută.[3] Niki Lauda s-a referit adesea la 1975 drept „anul incredibil”. În al doilea an cu Ferrari, echipa i-a oferit monopostul 312T – o mașină care era tehnic cu mult superioară oricărei rivale. A câștigat primul său titlu mondial cu cinci victorii și o diferență uriașă față de locul doi în campionat.

Americanul Mark Donohue a murit în august, la două zile după un accident în antrenamentele pentru Marele Premiu al Austriei.[4][5][6] După sezon, la sfârșitul lunii noiembrie, un avion Embassy Hill s-a prăbușit în Anglia și toate cele șase persoane de la bord au fost ucie, inclusiv proprietarul echipei, Graham Hill, și pilotul de curse Tony Brise.[7][8][9]

Piloții și echipele înscrise în campionat Modificare

Următorii piloți și constructori au participat în Campionatul Mondial al Piloților din 1975 și în Cupa Internațională a Constructorilor de F1 din 1975.

Imagine Concurent Constructor Motor Șasiu Pneu Piloți
Nr. Numele pilotului Etape
    Marlboro Team McLaren McLaren Ford Cosworth DFV 3,0 V8 M23 G 1   Emerson Fittipaldi Toate
2   Jochen Mass Toate
    Elf Team Tyrrell Tyrrell Ford Cosworth DFV 3,0 V8 007 G 3   Jody Scheckter Toate
4   Patrick Depailler Toate
15   Jean-Pierre Jabouille 9
  Michel Leclère 14
    John Player Team Lotus Lotus Ford Cosworth DFV 3,0 V8 72E G 5   Ronnie Peterson Toate
6   Jacky Ickx 1–9
  Jim Crawford 10, 13
  John Watson 11
  Brian Henton 12, 14
15 10
    Martini Racing Brabham Ford Cosworth DFV 3.0 V8 BT44B G 7   Carlos Reutemann Toate
8   Carlos Pace Toate
    Beta Team March
  Lavazza March
March Ford Cosworth DFV 3,0 V8 741
751
G 9   Vittorio Brambilla Toate
10   Lella Lombardi 3–9
  Hans-Joachim Stuck 10–14
29   Lella Lombardi 10–13
    Scuderia Ferrari SpA SEFAC Ferrari Ferrari 001/11 3,0 F12
Ferrari 015 3,0 F12
312B3-74
312T
G 11   Clay Regazzoni Toate
12   Niki Lauda Toate
  Stanley BRM BRM BRM P200 3.0 V12 P201 G 14   Mike Wilds 1–2
  Bob Evans 3–9, 12–13
    UOP Shadow Racing Shadow Ford Cosworth DFV 3,0 V8 DN3B
DN5
G 16   Tom Pryce Toate
17   Jean-Pierre Jarier 1–11, 14
Matra MS73 3,0 V12 DN7 12–13
    Team Surtees
  National Organs Team Surtees
Surtees Ford Cosworth DFV 3,0 V8 TS16 G 18   John Watson 1–10, 12
19   Dave Morgan 10
    Frank Williams Racing Cars Williams Ford Cosworth DFV 3,0 V8 FW
FW04
G 20   Arturo Merzario 1–6
  Damien Magee 7
  Ian Scheckter 8
  François Migault 9
  Ian Ashley 11
  Jo Vonlanthen 12
  Renzo Zorzi 13
  Lella Lombardi 14
21   Ian Scheckter 7
  Jacques Laffite 1–3, 5–6, 8–14
  Tony Brise 4
    Embassy Racing with Graham Hill Lola[a] Ford Cosworth DFV 3.0 V8 T370
T371
G 22   Graham Hill 1–3
23   Rolf Stommelen 1–3
Hill GH1 22   Rolf Stommelen 4, 12–13
  François Migault 6
  Vern Schuppan 7
  Alan Jones 8–11
23   François Migault 4
  Graham Hill 5
  Tony Brise 6–14
    Hesketh Racing
  Warsteiner Brewery
  Polar Caravans
Hesketh Ford Cosworth DFV 3,0 V8 308
308B
308C
G 24   James Hunt Toate
25   Torsten Palm 5
  Harald Ertl 11
  Brett Lunger 12–14
32   Torsten Palm 7
  Harald Ertl 12
34 13
    Vel's Parnelli Jones Racing Parnelli Ford Cosworth DFV 3.0 V8 VPJ4 F
G
27   Mario Andretti 1–5, 7, 9–14
    Penske Cars Penske Ford Cosworth DFV 3,0 V8 PC1 G 28   Mark Donohue 1–9
  John Watson 14
    Copersucar-Fittipaldi Fittipaldi Ford Cosworth DFV 3,0 V8 FD01
FD02
FD03
G 30   Wilson Fittipaldi 1–12, 14
  Arturo Merzario 13
    HB Bewaking Team Ensign Ensign Ford Cosworth DFV 3,0 V8 N174
N175
G 31   Roelof Wunderink 4–5, 10, 13–14
  Gijs van Lennep 8–9, 11
  Chris Amon 12
32 13
33   Roelof Wunderink 12
  Pinch Plant (Ltd) Lyncar Ford Cosworth DFV 3.0 V8 006 G 32   John Nicholson 10
    Citizen Maki F1
  Citizen Maki Engineering
  Citizen Maki F1-Team
Maki Ford Cosworth DFV 3,0 V8 F101C F
G
35   Hiroshi Fushida 8, 10
  Tony Trimmer 11–13

Echipele care nu și-au construit propriul șasiu sunt arătate mai jos.

Concurent Constructor afiliat Șasiu Pneu Piloți
Nr. Numele pilotului Etape
  Custom Made Harry Stiller Racing Hesketh 308B G 25   Alan Jones 4
26 5–7
  Penske Cars March 751 G 28   Mark Donohue 10–12
  Lucky Strike Racing McLaren M23 G 31   Dave Charlton 3
  Lexington Racing Tyrrell 007 G 32   Ian Scheckter 3
  Team Gunston Lotus 72E G 33   Eddie Keizan 3
34   Guy Tunmer 3

Calendar Modificare

Următoarele paisprezece Mari Premii au avut loc în 1975.

1.   2.   3.   4.  
Marele Premiu al Argentinei
10-12 ianuarie
Marele Premiu al Braziliei
24-26 ianuarie
Marele Premiu al Africii de Sud
27 feb-1 mar
Marele Premiu al Spaniei
25-27 aprilie
 
Oscar Alfredo Gálvez (P)
 
Interlagos (P)
 
Kyalami (P)
 
Montjuïc (S)
5.   6.   7.   8.  
Marele Premiu al Principatului Monaco
8, 10-11 mai
Marele Premiu al Belgiei
23-25 mai
Marele Premiu al Suediei
6-8 iunie
Marele Premiu al Țărilor de Jos
20-22 iunie
 
Monaco (S)
 
Zolder (P)
 
Anderstorp (P)
 
Zandvoort (P)
9.   10.   11.   12.  
Marele Premiu al Franței
4-6 iulie
Marele Premiu al Marii Britanii
17-19 iulie
Marele Premiu al Germaniei
1-3 august
Marele Premiu al Austriei
15-17 august
 
Paul Ricard (P)
 
Silverstone (P)
 
Nürburgring (P)
 
Österreichring (P)
13.   14.  
Marele Premiu al Italiei
5-7 septembrie
Marele Premiu al Statelor Unite
3-5 octombrie
 
Monza (P)
 
Watkins Glen (P)
(P) - pistă; (S) - stradă.

Rezultate și clasamente Modificare

Marile Premii Modificare

Etapa Mare Premiu Pole position Cel mai rapid tur Pilotul câștigător Constructorul câștigător
1   Marele Premiu al Argentinei   Jean-Pierre Jarier[b]   James Hunt   Emerson Fittipaldi   McLaren-Ford
2   Marele Premiu al Braziliei   Jean-Pierre Jarier   Jean-Pierre Jarier   Carlos Pace   Brabham-Ford
3   Marele Premiu al Africii de Sud   Carlos Pace   Carlos Pace   Jody Scheckter   Tyrrell-Ford
4   Marele Premiu al Spaniei   Niki Lauda   Mario Andretti   Jochen Mass   McLaren-Ford
5   Marele Premiu al Principatului Monaco   Niki Lauda   Patrick Depailler   Niki Lauda   Ferrari
6   Marele Premiu al Belgiei   Niki Lauda   Clay Regazzoni   Niki Lauda   Ferrari
7   Marele Premiu al Suediei   Vittorio Brambilla   Niki Lauda   Niki Lauda   Ferrari
8   Marele Premiu al Țărilor de Jos   Niki Lauda   Niki Lauda   James Hunt   Hesketh-Ford
9   Marele Premiu al Franței   Niki Lauda   Jochen Mass   Niki Lauda   Ferrari
10   Marele Premiu al Marii Britanii   Tom Pryce   Clay Regazzoni   Emerson Fittipaldi   McLaren-Ford
11   Marele Premiu al Germaniei   Niki Lauda   Clay Regazzoni   Carlos Reutemann   Brabham-Ford
12   Marele Premiu al Austriei   Niki Lauda   Vittorio Brambilla   Vittorio Brambilla   March-Ford
13   Marele Premiu al Italiei   Niki Lauda   Clay Regazzoni   Clay Regazzoni   Ferrari
14   Marele Premiu al Statelor Unite   Niki Lauda   Emerson Fittipaldi   Niki Lauda   Ferrari

Clasament Campionatul Mondial al Piloților Modificare

Punctele au fost acordate pe o bază de 9–6–4–3–2–1 primilor șase clasați în fiecare cursă. Doar cele mai bune șase rezultate din primele șapte curse și cele mai bune șase rezultate din restul de șapte curse au fost luate în considerare pentru Campionatul Mondial.

Poz. Pilot ARG
 
BRA
 
ZAF
 
ESP
 
MCO
 
BEL
 
SWE
 
NLD
 
FRA
 
GBR
 
DEU
 
AUT
 
ITA
 
USA
 
Puncte
1   Niki Lauda 6 5 5 RetP 1P 1P 1R 2P
R
1P 8 3P 6P 3P[c] 1P 64,5
2   Emerson Fittipaldi 1 2 NC NS 2 7 8 Ret 4 1 Ret 9 2 2R 45
3   Carlos Reutemann 3 8 2 3 9 3 2 4 14 Ret 1 14 4 Ret 37
4   James Hunt 2R 6 Ret Ret Ret Ret Ret 1 2 4 Ret 2 5 4 33
5   Clay Regazzoni 4 4 16 NC Ret 5R 3 3 Ret 13R RetR 7 1R Ret 25
6   Carlos Pace Ret 1 4P
R
Ret 3 8 Ret 5 Ret 2 Ret Ret Ret Ret 24
7   Jody Scheckter 11 Ret 1 Ret 7 2 7 16 9 3 Ret 8 8 6 20
8   Jochen Mass 14 3 6 1 6 Ret Ret Ret 3R 7 Ret 4 Ret 3 20
9   Patrick Depailler 5 Ret 3 Ret 5R 4 12 9 6 9 9 11 7 Ret 12
10   Tom Pryce 12 Ret 9 Ret Ret 6 Ret 6 Ret RetP 4 3 6 NC 8
11   Vittorio Brambilla 9 Ret Ret 5 Ret Ret RetP Ret Ret 6 Ret 1R Ret 7 6,5
12   Jacques Laffite Ret 11 NC NSC Ret Ret 11 Ret 2 Ret Ret NS 6
13   Ronnie Peterson Ret 15 10 Ret 4 Ret 9 15 10 Ret Ret 5 Ret 5 6
14   Mario Andretti Ret 7 17 RetR Ret 4 5 12 10 Ret Ret Ret 5
15   Mark Donohue 7 Ret 8 Ret Ret 11 5 8 Ret 5 Ret NS[d] 4
16   Jacky Ickx 8 9 12 2 8 Ret 15 Ret Ret 3
17   Alan Jones Ret Ret Ret 11 13 16 10 5 2
18   Jean-Pierre Jarier NSP RetP
R
Ret 4 Ret Ret Ret Ret 8 14 Ret Ret Ret Ret 1,5
19   Tony Brise 7 Ret 6 7 7 15 Ret 15 Ret Ret 1
20   Gijs van Lennep 10 15 6 1
21   Lella Lombardi Ret 6 NSC Ret Ret 14 18 Ret 7 17 Ret NS 0,5
  Rolf Stommelen 13 14 7 Ret 16 Ret 0
  John Watson DSC 10 Ret 8 Ret 10 16 Ret 13 11 Ret 10 9 0
  Harald Ertl 8 Ret 9 0
  Hans-Joachim Stuck Ret Ret Ret Ret 8 0
  Bob Evans 15 Ret NSC 9 13 Ret 17 Ret Ret 0
  Wilson Fittipaldi Ret 13 NSC Ret NSC 12 17 11 Ret 19 Ret NS 10 0
  Graham Hill 10 12 NSC NSC 0
  Brett Lunger 13 10 Ret 0
  Torsten Palm NSC 10 0
  Arturo Merzario NC Ret Ret Ret NSC Ret 11 0
  Guy Tunmer 11 0
  Chris Amon 12 12 0
  Ian Scheckter Ret Ret 12 0
  Jean-Pierre Jabouille 12 0
  Jim Crawford Ret 13 0
  Eddie Keizan 13 0
  Dave Charlton 14 0
  Damien Magee 14 0
  Renzo Zorzi 14 0
  Brian Henton 16 NS NC 0
  John Nicholson 17 0
  Dave Morgan 18 0
  Roelof Wunderink Ret NSC NSC NC NSC Ret 0
  François Migault NC Ret NS 0
  Mike Wilds Ret Ret 0
  Vern Schuppan Ret 0
  Ian Ashley NS 0
  Jo Vonlanthen Ret 0
  Michel Leclère Ret 0
  Hiroshi Fushida NS NSC 0
  Tony Trimmer NSC NSC NSC 0
Poz. Pilot ARG
 
BRA
 
ZAF
 
ESP
 
MCO
 
BEL
 
SWE
 
NLD
 
FRA
 
GBR
 
DEU
 
AUT
 
ITA
 
USA
 
Puncte
Legendă
Culoare Rezultat
Auriu Câștigător
Argintiu Locul 2
Bronz Locul 3
Verde Alte locuri care punctează
Albastru Alte locuri
Nu s-a clasat, dar a terminat cursa (NC)
Purpuriu Nu s-a clasat, retras (Ret)
Negru Descalificat (DSC)
Alb Nu a luat startul (NS)
Cursă anulată (C)
Roșu Nu s-a calificat (NSC)
Fără culoare Doar s-a antrenat (DSA)
Exclus (EX)
Nu a participat (celulă goală)
Adnotare Însemnătate
P Pole position
R Cel mai rapid tur
(6) Rezultatul nu a fost luat în considerare pentru CM

Notă:

  •   – Au fost acordate puncte înjumătățite la Marele Premiu al Spaniei și cel al Austriei deoarece a fost parcursă mai puțin de 75% din distanța programată a cursei.

Clasament Cupa Internațională pentru Constructorii de F1 Modificare

Punctele au fost acordate pe o bază de 9–6–4–3–2–1 primilor șase clasați în fiecare cursă, dar numai primei mașini care a terminat pentru fiecare constructor. Cele mai bune șase rezultate din primele șapte curse și cele mai bune șase rezultate din restul de șapte curse au fost luate în considerare pentru Cupa Internațională.

Poz. Constructor ARG
 
BRA
 
ZAF
 
ESP
 
MCO
 
BEL
 
SWE
 
NLD
 
FRA
 
GBR
 
DEU
 
AUT
 
ITA
 
USA
 
Puncte
1   Ferrari 4 4 5 NC 1 1 1 2 1 8 3 6 1[e] 1 72,5
2   Brabham-Ford 3 1 2 (3) 3 3 2 4 14 2 1 14 4 Ret 54 (56)
3   McLaren-Ford 1 2 6 1 2 7 8 Ret 3 1 Ret 4 2 2 53
4   Hesketh-Ford 2 6 Ret Ret Ret Ret 10 1 2 4 8 2 5 4 33
5   Tyrrell-Ford 5 Ret 1 Ret 5 2 7 9 6 3 9 8 7 6 25
6   Shadow-Ford 12 Ret 9 4 Ret 6 Ret 6 8 14 4 3 6 NC 9,5
7   Lotus-Ford 8 9 10 2 4 Ret 9 15 10 16 Ret 5 13 5 9
8   March-Ford 9 Ret Ret 5 Ret Ret Ret 14 18 5 7 1 Ret 7 7,5
9   Williams-Ford NC 11 NC 7 NSC Ret 14 12 11 Ret 2 Ret 14 NS 6
10   Parnelli-Ford Ret 7 17 Ret Ret 4 5 12 10 Ret Ret Ret 5
11   Hill-Ford NC NSC Ret 6 7 7 10 5 15 Ret Ret 3
12   Penske-Ford 7 Ret 8 Ret Ret 11 5 8 Ret 9 2
13   Ensign-Ford NSC 10 15 NSC 6 12 12 Ret 1
  Lola-Ford 10 12 7 NSC 0
  Surtees-Ford DSC 10 Ret 8 Ret 10 16 Ret 13 11 10 0
  BRM Ret Ret 15 Ret NSC 9 13 Ret 17 Ret Ret 0
  Fittipaldi-Ford Ret 13 NSC Ret NSC 12 17 11 Ret 19 Ret NS 11 10 0
  Lyncar-Ford 17 0
  Shadow-Matra Ret Ret 0
  Maki-Ford NS NSC NSC NSC NSC 0
Poz. Constructor ARG
 
BRA
 
ZAF
 
ESP
 
MCO
 
BEL
 
SWE
 
NLD
 
FRA
 
GBR
 
DEU
 
AUT
 
ITA
 
USA
 
Puncte

Notă:

  •   – Au fost acordate puncte înjumătățite la Marele Premiu al Spaniei și cel al Austriei deoarece a fost parcursă mai puțin de 75% din distanța programată a cursei.

Curse non-campionat Modificare

Trei curse non-campionat pentru mașinile de Formula 1 au fost, de asemenea, organizate în 1975.

Numele cursei Circuit Data Pilotul câștigător Constructor
  Cursa Camponilor X Brands Hatch 16 martie   Tom Pryce   Shadow-Cosworth
  Trofeul Internațional BRDC XXVII Silverstone 13 aprilie   Niki Lauda   Ferrari
  Marele Premiu al Elveției XV Dijon-Prenois 24 august   Clay Regazzoni   Ferrari

Note Modificare

  1. ^ Lola a intrat în campionat doar în calitate de constructor de șasiu.
  2. ^ Jean-Pierre Jarier a stabilit cel mai rapid timp în calificări, dar nu a început cursa. Pole position-ul a rămas liber pe grilă. Carlos Pace, de pe al doilea loc, a fost primul pilot de pe grilă. Jarier este considerat în continuare deținătorul de pole position.
  3. ^ Niki Lauda și-a adjudecat titlul la piloți la Marele Premiu al Italiei.
  4. ^ Mark Donohue a decedat la două zile după accidentul suferit în antrenamentele pentru Marele Premiu al Austriei din 1975.
  5. ^ Ferrari și-a adjudecat titlul la constructori la Marele Premiu al Italiei.

Referințe Modificare

  1. ^ 1976 FIA Yearbook, Grey section, page 90
  2. ^ 1976 FIA Yearbook, Grey section, page 91
  3. ^ Gill, Barrie (1976) "The World Championship 1975" John Player Motorsport yearbook 1976 p. 103 Queen Anne Press Ltd. ISBN: 0-362-00254-1
  4. ^ „Donohue dies after operation”. Beaver County Times. (Pennsylvania, U.S.). UPI. . p. D-4. 
  5. ^ „Donohue dies of injuries”. Milwaukee Sentinel. (Wisconsin, U.S.). Associated Press. . p. 1, part 2. 
  6. ^ „Donohue dies after surgery”. Eugene Register-Guard. (Oregon, U.S.). Associated Press. . p. 1C. 
  7. ^ „Plane crash kills driver Graham Hill”. Pittsburgh Press. (Pennsylvania, U.S.). UPI. . p. D-1. 
  8. ^ „Racing mourns death of Graham Hill”. Milwaukee Sentinel. (Wisconsin, U.S.). UPI. . p. 5, part 2. 
  9. ^ „After cheating death 20 years, Hill killed in air crash”. Daytona Beach Morning Journal. (Florida, U.S.). Associated Press. . p. 1C.