Silvian Iosifescu

Date personale
Silvian Iosifescu
Născut	21 ianuarie 1917 București, România
Decedat	mai 2006 (89 de ani) București, România
Părinți	Tonya și Pincu Iosifescu
Cetățenie	România
Etnie	evreu
Ocupație	critic literar[] teoretician literar[] traducător cadru didactic universitar[*]
Limbi vorbite	limba română^[1] limba engleză^[2] limba franceză^[2]
Activitate
Partid politic	Partidul Comunist din România
Studii	Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din București
Patronaj	Universitatea din București
Modifică date / text

Silvian Iosifescu (n. 21 ianuarie 1917, București, România – d. mai 2006, București, România) a fost un critic literar, pedagog și traducător român, profesor de literatură română la Facultatea de Litere a Universității din București. A fost șeful catedrei de teorie literară. Iosifescu s-a născut într-o familie de evrei.

Biografie

Sylvain sau Silvian Iosifescu s-a născut la București în 1917 ca fiu al lui Pincu Iosifescu, evreu sefard, și al lui Tonia (Tama) născută Levinson, evreică așkenază. În 1934 a terminat studiile medii la liceul Matei Basarab, și, în continuare, în anii 1934-1939 a studiat la Facultatea de litere și filozofie a Universității din București. La vârsta de 19 ani a scris primul său articol, în care pledat cu entuziasm în favoarea psihanalizei. S-a alăturat partidului comunist încă din ilegalitate și a colaborat la revistele antifasciste Cuvântul liber și Era nouă.

În perioada de tranziție spre instaurarea regimului comunist în România, Silvian Iosifescu a fost redactor la ziarul Scînteia, organul Partidului Comunist, și între anii 1945-1949 la Editura de Stat. Din anul 1948 a început cariera sa universitară. A devenit profesor la Universitatea din București, șef al Catedrei de teoria literaturii.

A contribuit în mod deosebit la edițiile critice din timpul regimului comunist ale operelor lui Ion Luca Caragiale, a scris studii despre creația acestui scriitor clasic („Dimensiuni caragialiene”, „Momentul Caragiale”, 1963) și i-a tradus în franceză unele scrieri. Iosifescu a mai comentat ediții din scrierile lui Grigore Alexandrescu și Liviu Rebreanu, ale unor traduceri în română ale lui Voltaire, George Bernard Shaw ș.a., antologii din proza umoristică română și franceză.

Intelectual veritabil, erudit, în ultimele decenii ale activității sale, în împrejurările relativei liberalizări (oscilante) a politicii culturale a regimului comunist, Iosifescu a putut să se elibereze din cadrul îngust al concepției realismului socialist și să publice lucrări de valoare în domeniul teoriei literare, ca de pildă „În jurul romanului” (1961), „Literatura de frontieră” (1969), „Construcție și literatură” (1970), „Configurație și rezonanțe; un itinerariu teoretic” ( 1973), „Mobilitatea privirii despre perspectiva narativă în proza secolului al XX-lea”.

Iosifescu a acordat o atenție deosebită literaturii aflate la frontiera cu filosofia și psihologia (de exemplu, eseurile, aforismele, moralistica, confesiunile), cu știința (literatura științifico-fantastică) și cu istoria (romanul istoric, memorialistica, biografia romanțată, notele de călătorie etc). A tradus din franceză și engleză cărți de Robert Graves, Erskine Caldwell, Romain Rolland și alții. A murit la vârsta de 89 de ani după o boală cu evoluție îndelungată.

Opera literară

Iosifescu a scris 25 volume de critică, teorie și istorie literară, de asemenea, a realizat traduceri și a îngrijit ediții critice.

Cărți proprii (selecție)

Oameni și cărți, București, Editura de Stat, 1946;
Alexandru Vlahuță, București, Scrisul Liber, 1949;
Vasile Cârlova și Grigore Alecsandrescu, București, Scrisul Liber, 1949;
Caragiale, București, Editura pentru literatură și artă a Uniunii Scriitorilor din R.P.R., 1951;
Oameni deosebiți, București, Editura de Stat pentru literatură și artă, 1954;
Probleme și opere contemporane, București, Editura de Stat pentru literatură și artă, 1954;
Eroi și conflicte în dramaturgia noastră actuală, București, Editura de Stat pentru literatură și artă, 1955;
Furtună în cancelarie, București, Editura de Stat pentru literatură și artă, 1956;
Romantismul eroului revoluționar, București, Editura de Stat pentru literatură și artă, 1956;
Drumuri literare, București, Editura de Stat pentru literatură și artă, 1957;

Traduceri ale operelor sale în alte limbi

Caragiale, traducere în limba maghiară de György Fáskerthy, Állami Irodalmi és Művészeti Kiadó, București, 1955.^[3]

Traduceri

din franceză:

Romain Rolland, Călătorie în țara muzicii (1947; ed. a II-a, 1964) – în colaborare cu Vera Călin
Romain Rolland, Inima vrăjită (1949–1956, 1960, 1961, 1964) – în colaborare cu Vera Călin
Hippolyte Taine, Pagini de critică literară (1965)

din engleză:

John Steinbeck, Bătălia (1958);
Robert Graves, Eu, Claudius, împărat (1973).

Note

^ Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015
^ ^a ^b Czech National Authority Database, accesat în 3 mai 2023
^ Domokos Sámuel, A román irodalom magyar bibliográfiája / Bibliografia maghiară a literaturii române, Irodalmi Könyvkiadó, București, 1966, p. 527.

Lectură suplimentară

Györfi-Deák György, „Conu Iancu față cu științificțiunea”, în vol. Istorii și isterii literare, Editura Cristian PlusArt, Malu Mare, 2021, pp. 29–31.

Legături externe

Mircea Martin, Silvian Iosifescu sau despre „mobilitatea privirii” [1]
biografie pe saitul Referate

[bcb9ef716f90982d5b1db4578ddb4c5f-1] Autoritatea BnF, accesat în 10 octombrie 2015

[fc40b9ff283b950329cbe722e073a453-2] Czech National Authority Database, accesat în 3 mai 2023

[3] Domokos Sámuel, A román irodalom magyar bibliográfiája / Bibliografia maghiară a literaturii române, Irodalmi Könyvkiadó, București, 1966, p. 527.

[1]

[2]

[3]