Simon Hollósy

Simon Hollósy
Date personale
Poreclă	Corbul
Născut	2 februarie 1857 Sighetu Marmației, comitatul Maramureș, Imperiul Austriac
Decedat	8 mai 1918 (61 de ani) Teaciv, Transcarpatia, Ucraina
Cauza decesului	nefrită[*]​
Părinți	Simeon Hollósy (fost Corbul) Anna Mály
Frați și surori	József Hollósy Géza Hollósy[*]​
Cetățenie	Ungaria
Ocupație	pictor
Activitate
Studii	Academia de Arte Frumoase din München
Pregătire	Bertalan Székely, Ludwig von Löfftz, Otto Seitz[*][[Otto Seitz (German illustrator, painter, draftsman, and collector (1846-1912))|​]], Alois Gabl[*][[Alois Gabl (pictor austriac)|​]]
Profesor pentru	Arthur Verona, Tichy Gyula[*][[Tichy Gyula (Hungarian painter and graphic designer)|​]], Tyra Stenberg[*][[Tyra Stenberg |​]], Marian Kazimierz Olszewski[*][[Marian Kazimierz Olszewski |​]], Aleksander Augustynowicz[*]​, Iuli Virag[*][[Iuli Virag (Soviet painter)|​]], Mogilevskii, Aleksandr Pavlovici[*][[Mogilevskii, Aleksandr Pavlovici (artist ucrainean)|​]], Mstislav Dobujinski, Istomin, Konstantin Nikolaevici[*][[Istomin, Konstantin Nikolaevici (Russian painter (1887-1942))|​]]
Mișcare artistică	Naturalism, Școala de pictură de la Baia Mare
Influențat de	Jules Bastien-Lepage, Jules Breton[*][[Jules Breton (pictor francez)|​]], Henri Murger, Émile Zola, Lev Tolstoi, Feodor Dostoievski, Gustave Courbet

Simon Josephus Hollósy (n. 2 februarie 1857, Sighet, comitatul Maramureș - d. 8 mai 1918, Teceu Mare, azi în Ucraina) a fost un pictor de origine românească și armeană din Imperiul Austro-Ungar. El este considerat unul dintre cei mai importanți pictori maghiari adepți ai naturalismului și realismului în pictura secolului al XIX-lea din Regatul Ungariei.

Hollósy a fost mai important și mai influent în activitatea didactică de profesor decât a fost ca artist. Creația sa nu a fost prea numeroasă dar ca profesor a influențat pictorii care au activat în tabăra de creație artistică intitulată Școala de pictură de la Baia Mare, al cărui membru fondator a fost împreună cu pictorii István Réti, János Thorma și Károly Ferenczy în anul 1896. Activitatea lor la Baia Mare a fost una semnificativă la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Muzeul Național al Ungariei a organizat în anul 1966 o mare expoziție a cărui tematică a fost Operele Școlii de la Baia Mare, Celebrarea a o sută de ani de la înființare.

Copilăria și formarea artistică

Simon Josephus Hollósy s-a născut în ziua de 1 februarie 1857 în Sighetul Marmației într-o familie de moldavo-armeni, dintr-o sarcină gemelară, împreună cu sora sa Ana Maria. Tatăl lor, Simeon Corbul, era recunoscut ca un comerciant cu o mare reputație. În timp ce bunicul, Crăciun Corbul, și-a păstrat numele și prenumele moldovenesc atâta timp cât a trăit, în 1850, tatăl lui Simon și-a schimbat numele de familie în Hollósy. Nașterea artistului a fost înregistrată în data de 2 februarie, el avându-i ca nași pe Johannes Todorovits, Veronica Hollósy, Lucas Hollósy și Elisabetha Czongola. Mama lui Simon, Anna Mály, era o descendentă a unei familii de intelectuali armeni. Membrii familiei Corbu - Hollósy vorbeau în mod curent limba armeană, română și maghiară. Simon a învățat de la prietenii cu care se juca idiomul idiș al limbii germane și ruteana localnicilor. De la vechiul nume al familiei, lui Simon i se spunea printre prieteni - Corbul.

În anul 1857, Sighetul Marmației avea circa 6.000 locuitori. După 36 de ani, în 1896, moment în care Simon s-a întors de la München, populația localității locuia în 1.800 de case care erau răspândite pe o suprafață de zece hectare. În statistica Comitatului Maramureș din 1891, s-a consemnat existența unui număr de 268.282 de locuitori, din care 12,5% erau maghiari. Cu toate că maghiarii erau minoritari, existau 246 de școli populare din care 106 erau maghiare și doar 34 românești, 30 rutene, 64 bilingve ruteno-maghiare și doar 11 bilingve româno-maghiare. O situație profund nedreaptă o aveau evreii, de cultură și limbă idiș, care nu aveau nicio școală, chiar dacă numărul lor era de 45.074, adică de circa două ori mai mare ca numărul populației maghiare. Pe de altă parte, toate școlile medii existente în comitat erau de limbă maghiară.

Toți biografii artistului au făcut referiri la situația multiculturală a regiunii în care s-a născut și mai ales la naționalitatea armeană a acestuia. Incursiunea statistică expusă mai sus al cărei autor este criticul și istoricul de artă Raoul Șorban, a fost enunțată de acesta ca o oportunitate de a elimina unele confuzii care reies fără excepție din biografiile diverșilor autori, privind procesul de deznaționalizare organizat instituțional și aplicat de statul austro-ungar. Șorban a menționat că Simon Hollósy nu a participat, decât poate accidental, la realitățile și viața din Austro-Ungaria. Ca pictor münchenez, comportamentul artistic de care a dat dovadă, nu a fost grevat de normele restrictive sau de conjuncturile care ar fi putut să-l subordoneze unui program derulat de stat. Este o certitudine, în opinia lui Șorban, că opera și gândirea lui Hollósy s-au dezvoltat independent de doctrinele și moravurile Austro-Ungariei. O dovadă este că artistul s-a stabilit la München în 1878 și nu s-a germanizat chiar dacă a locuit acolo timp de 39 de ani.

• 
• 
  Blazonul nobiliar al familiei Corbul (Corbuli / Korbuly)

Simon Hollósy a frecventat în perioada 1864 - 1872 școala elementară, după care școala gimnazială la liceul catolic al călugărilor piariști din Sighetul Marmației. Copilăria și-a trăit-o cu pornirile hoinare specifice vârstei și o dragoste de natură care a fost reflectată în corespondența artistului cu pictorul Arthur Verona. Acolo a amintit de jocurile copilăriei, de săniuș, de scăldat, de drumețiile pe care le făcea pe la stâne, despre dojenile pe care le primea de la tatăl lui privind evitarea reptenției școlare printr-o prezență corespunzătorare la clasă. În aceste epistole nu transpare niciun indiciu privitor la preocupări artistice.

Conform unor date istorice, se știe că în mai 1872 în Sighetul Marmației a avut loc un incendiu pustiitor, eveniment care i-a adus familiei Hollósy mari distrugeri și pierderi materiale. Ca urmare, magazinul de modă al lui Simeon Hollósy (Corbul), tatăl, a intrat în faliment. După absolvirea claselor gimnaziale de la Sighet, Simon Hollósy a fost trimis de familie la Budapesta, pentru că să urmeze cursurile academiei comerciale. A fost acolo împreună cu fratele lui mai vârstnic Ștefan. Acesta studia dreptul și mai apoi a devenit scriitor.

Artistul a studiat patru ani la academia comercială, dar fără a manifesta vreun interes pentru aceasta. Pe de altă parte, în acest timp, el și-a cultivat simțul și talentul muzical, deoarece avea înclinații și deprinderi în mânuirea violinei și mai ales a violoncelului. Se știe că în câțiva ani, Simon Hollósy a devenit un virtuoz al instrumentului, pasiunea lui pentru muzică păstrându-se nealterată toată viața.

Informațiile despre tinerețea artistului armean sunt destul de confuze și reconstituirea datelor sunt aproximative. Cu certitudine se poate spune însă, că în anul 1874, adică la vârsta de 17 ani, Simon a realizat un tablou cu tematică religioasă pentru biserica din Coștiui, Maramureș, comuna Rona de Sus, de lângă Sighetul Marmației. Din datele documentare care au ajuns în contemporaneitate, se poate spune că Hollósy era un necunoscut și nu pictase încă nimic. Faptul că i se comandase un tablou pentru care a primit 400 de florini, echivalentul a 800 de coroane, o sumă importantă pentru acele vremuri, înseamnă că nu era lipsit de experiență în domeniu. Se știe că Anna Maly, mama lui Simon, a păstrat timp îndelungat multe din improvizările pe care le făcea Simon pe vremea când a învățat să scrie. Din această perioadă a mai rămas o lucrare din jurul anul 1874, o scenă de gen intitulată Copii de țigani la pescuit. Cu o astfel de temă, Simon Hollósy și-a susținut în 1878 examenul de admitere la Academia de Arte Frumoase din München, iar în 1875 a realizat o copie - Vornicel la nuntă, după Mihály Munkácsy.

• Profesorii lui Simon Hollósy
• 
  Otto Seitz
• 
  Ludwig von Löfftz
• 
  Alois Gabl
• 
  Bertalan Székely

În 1875 sau 1876, Hollósy era „audient" la Școala de desen după model din Budapesta. Zoltan Felvinczi Takets a studiat problema și a precizat că artistul apare în registrul matricol al șolii doar pentru un singur semestru, dar nu a participat la cursuri. Opinia lui Takets a fost că „tânărul Hollósy n-a beneficiat, în nici un fel, de acel semestru". Takets a menționat că Simon a pictat în 1876 o Coborâre de pe cruce și câteva portrete. În toamna anului 1878 Simon a plecat împreună cu József Hollósy la München unde s-a înscris la Academia de Arte Frumoase. La academie a avut ca profesori trei pictori reputați, pe Otto Seitz, Alois Gabl și Ludwig von Löfftz. Simon i-a amintit pe maeștrii săi de școală istoricului Kristóf Szongott și pictorului Alexandru Ziffer. Simon a frecventat cursurile academiei până în anul 1882. A obținut la examenele pe care le-a dat o medalie de bronz și mai multe medalii de argint.

Hollósy s-a stabilit definitiv, după terminarea academiei la München unde a locuit până la sfârșitul vieții. În anul 1886 și-a deschis la München propria Școală particulară de pictură. Din acest an cariera sa a orbitat definitiv pe traiectoria îmbinării creației originale cu opera pedagogică. Încurajat de István Réti și János Thorma, elevii și prietenii săi, Hollósy a deschis în vara anului 1896 o tabără de creație artistică intitulată Școala de pictură de la Baia Mare, al cărui exponent de mai apoi a fost pictorul Károly Ferenczy. Simon Hollósy a deschis calea spre noi abordări în pictură bazându-se pe propria personalitate și pe evidențierea meritelor pictorilor francezi, așa cum a fost de exemplu Gustave Courbet. S-a situat permanent pe o poziție contrară stilului academic și i-a admirat pe Jules Bastien-Lepage, Jules Breton, Emile Zola, Henri Murger, Lev Tolstoi și Feodor Dostoievski.

• 
  Autoportret
• 
  Foto
• 
  Casa Hollósy din centrul orașului Sighetul Marmației
• 
  Foto
• 
  Foto

Simon Hollósy nu a excelat printr-o prezență expozițională numeroasă, conform uzanțelor epocii în care a trăit. A participat la expoziții la München și Budapesta în anii 1897, 1899 și 1900 și la expozițiile colective ale Școlii de la Baia Mare în 1907 și 1909. A participat cu lucrări la Expoziția Universală de la Paris din anul 1900; la Satu Mare tot cu Școala de pictură de la Baia Mare în 1901 și la Baia Mare la Expoziția Jubiliară din anul 1912.

Școala particulară de pictură Simon Hollósy

Școala particulară de pictură înființată de Simon Hollósy la München în anul 1886 s-a manifestat în cadrul unei ambianțe universitare de tip germanic ale cărei structuri didactice și pedagogice excelau în abordarea autoritară a unui stil academist specific acelor vremuri. Școala lui Hollósy a avut meritul de a se opune conservatorismului academic de învățare a meșteșugului picturii după modele, prin promovarea educației artistice bazată pe aternative liberale privind studiul naturii. Schimbarea pe care artistul și-a dorit-o, s-a petrecut de-a lungul unei progresii evolutive de durată. În cadrul acestui proces se pot distinge două etape de dezvoltare: etapa cursurilor anuale permanente de la München (1886 - 1895) și etapa cursurilor alternative - iarna, studii în capitala Bavariei și vara, studii de plein-air în mediul taberelor pe care le organiza în cadrul unor destinații rurale provinciale (1896 - 1918). Etapa a doua a fost structurată pe experiența dobândită în cele șase tabere de vară pe care le-a organizat la Baia Mare între anii 1896 - 1901.

Prin fundamentarea unui curriculum educațional caracterizat de un radicalism antiacademic, Hollósy a avut un impact remarcabil la public, ceea ce a determinat o ascensiune specataculoasă de notorietate pedagogică în tot mediul artistic german. Ca urmare, școala pe care a înființat-o a cucerit o poziție dominantă pe piața învățământului particular din Munchen. Școala s-a aflat la mare concurență cu atelierele în care se studia până atunci și care aparțineau unor pictori celebrii în epocă, așa cum au fost cele a le lui Franz Lembach, Anton Ażbe, Anton von Knirr, etc. Astfel, școala lui Hollósy a depășit cu mult limita culturală germană, devenind unul dintre factorii de educație instituționalizați cei mai importanți din Europa Centrală și de Est.

Rezultatele pe care Simon Hollósy le-a obținut ca urmare a celor trei decenii de activitate didactică independentă, îl plasează pe acesta în topul personalităților artistice europene ale epocii lui. Analiștii activității sale au considerat că școala sa a pregătit circa 1000 de studenți. Impresionant în acest sens este faptul că aceștia proveneau din cele mai diferite medii artistice. Ei veneau din Europa Centrală și cea de Răsărit - în special Polonia, Austria, Germania, Ungaria, Ucraina, Lituania, România și Rusia. De asemenea, școala a atras și studenți din Europa Occidentală: din Belgia, Spania, Elveția, Italia, Danemarca și chiar din SUA sau Armenia, India, Japonia și Australia. Datorită structurii cosmopolite de tip internațional, impactul pedagogiei promovate de Simon Hollósy poate fi identificat în operele unor reprezentanți de vârf din diferite țări. Așa pot fi enumerați în:

• Basarabia - Moisei Kogan;
• Cehia - František Dvoržak;
• Elveția - Max Buri și Hans Emmenneger;
• Germania - Konrad von Kardoff, Alexander Liebmann, Jakob Nussbaum, Emil Pottner;
• Slovacia - Viktor Belány și Elemer H. Hradil.
• România - Artur Verona, Sándor Ziffer și Samuel Mutzner;
• Rusia - Vladimir A. Favorky, Alexandr N. Tihomirov, Mstislav V. Dobujinsky și Zenovin Grjebin;
• Ungaria - István Réti, János Thorma, Czigány Dezső, Zoltán F. Takács, Ferencz Sablya-Frischauf;

Performanțele didactice ale lui Simon Hollósy au fost depășite de limitele, de altfel remarcabile, ale propriilor abilități pedagogice. Școala lui Hollósy a avut o contribuție importantă la înnoirea tehnicilor de educațiie artistică și de înnoire a modalităților de expresie.

Simon Hollósy a fost promotorul organizării unei Academii de Artă încă din anul 1894, mărturie stând în acest sens documentul de intenție pe care l-a conceput în vederea inițierii acestui proiect, document care conține în mod formal și enunțul unor argumente și principii pedagogice de urmat.

Conform analizei lui Tiberiu Alexa, succesul Școlii lui Hollósy s-ar fi datorat organizării taberelor de vară de la Baia Mare între anii 1896 - 1918. După ce Simon Hollósy a părăsit tabăra de vară de la Baia Mare în anul 1901, acesta a încercat să organizeze tabere de creație similare la Fonyód - Balaton în anul 1902 și Hunedoara în 1903, încercări care s-au dovedit a fi nereușite. Ca urmare, Hollósy a reușit în final să organizeze Școala la Teceu Mare în Maramureș în anul 1904. Din acest moment întreaga sa activitate s-a desfășurat între München (iarna) și Teceu Mare (vara). Au existat și două excepții când, a organizat tabere de creație la Sighetu Marmației în anul 1913 și Gilău în 1915.

Opera

Fetiță, Baia Mare - 1900

Din opera pe care Simon Hollósy a lăsat-o posterității, doar o parte a reușit să supraviețuiască până astăzi. Creația sa plastică reușește să arate un proces îndelungat de definire a mijloacelor tehnice și formale prin care artistul a transpus de fapt propriile trăsături intelectuale în cadrul unui discus plastic propriu și original.

Datorită fragmentarismului moștenirii pe care a lăsat-o în urmă, critica de artă a reușit să stabilească etapele majore ale creației artistului. Astfel, în perioada penultimului deceniu al secolului al XIX-lea se poate vedea în lucrările sale eforturile acestuia pentru depășirea tarelor academiste, ale picturii de salon müncheneze. Compozițiile din acei ani au o tematică exclusiv rurală și sunt caracterizate de un stil pictural naturalist cu care pictorul a încercat să exprime un amestec de frământări existențiale și căutări artistice care-l măcinau. Aceste compoziții au dat formă unor caractere umane și a unor tipologii de subiecte și tematici prin care intelectualitatea contemporanetății lui și-a construit propriile imagini despre sine și societate. Cea de a doua etapă a fost cea a realismului prezent în lucrările de plein-air în care pictorul a alternat tematica compozițiilor de gen cu peisagistica, mai ales în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea. În mod particular se remarcă în această etapă perioada taberelor băimărene a școlii pe care a înființat-o în anul 1896. În acești ani a apărut un surprinzător proces de agregare stilistică al elementelor impresioniste, simboliste și realiste prezente în lucrările anterioare. Ultima etapă a fost cea a taberelor de creație pe care le-a organizat la Teceu Mare, perioadă în care discursul artistic al creației sale s-a îmbogățit cu o dominantă pre-expresionistă.

După decesul din anul 1918, circulația operelor sale nu a fost una importantă, ba chiar defavorabilă. La Bienala de la Veneția din anul 1922 au fost expuse doar trei lucrări și până în deceniul al șaselea al secolului al XX-lea tablourile lui Hollosy au apărut în public doar sporadic. Revenirea în atenția publicului s-a produs o dată cu expoziția aniversară din anul 1957 - cea a centenarului nașterii sale. Ulterior, pânzele lui Hollosy au obținut dintr-o dată un statut prețios în colecțiile publice ale muzeelor din Ungaria și din România (Muzeul de Artă din Cluj-Napoca, Muzeul de Artă din Târgu Mureș și Muzeul de Artă din Baia Mare). După expozițiile organizate cu ocazia întemeierii taberei de artă din Baia Mare din anul 1996, întreaga creație a lui Simon Hollosy a ieșit în centrul atenției publicului la Budapesta și Baia Mare și mai apoi în Franța, Germania și București.

• 
  Depănușatul porumbului
• 
  Grădină, Teceu
• 
  Toamna, Baia Mare
• 
  Petrecere la cârciumă
• 
  Clăi de fân
• 
  Marginea satului

Opera versus piața de artă

Cetatea Hust - 1896

După anul 1996 au apărut sporadic pe piața de artă lucrări semnate de către Simon Hollosy la licitațiile publice organizate la Budapesta.

Pictura care înfățișează ruinele Cetății Hust realizată în anul 1896 și care a fost achiziționată de Muzeul de Artă din Sighetu Marmației, a fost furat în anul 1990 și a fost recuperat cu concursului statului ungar.

Elevii lui Hollósy la Baia Mare

Lísta artiștílor șí elevílor dín cercul műnchenez al luí Hollósy care l-au urmat pe pictor la Baía Mare între anlí 1896-1901:

Abrevieri: A-U = Austro-Ungaria E = Elvetia G = Germania P = Polonia R = Rusia RO = Románia

• 1896 Auskerin (R) • Austeim, Beniamin (R) • Belányi, Viktor (A-U) • Buri, Max (E Geneva) • Cohn-Fowler, Charles (Calcuta) • Czuzy, Károly (A-U) • Deák, Lajos (A-U) • Eschler (G) • Ferenczy, Károly (G München) • Genehr, H. (G) • Grosz, Mór (A-U) • Guillemot, Edmond Havas, Béla (A-U) • Horthy, Béla (A-U) • Johnson, Eduard (Boston) • Joó, Béla (A-U) • Kallos, Ede (A-U) • Kardorff, Conrad von (G) • Kamencky, A (A-U) • Kiszely, József (A-U) • Liebmann, Alexander (G) • Lottermoser (G) • Mély, József (A-U) • Meisl, G. Münich, E (A-U) • Nussbaum, Jakob (G Köln) • Papp, Gábor (A-U Cluj) • Réti, István (A-U Baia Mare) • Rotterdam, Ulrich (G) • Rudnay, Gyula (A-U) • Schereschewsky, Rufin (Ruben) (R Odesa) • Scharff, Viktor (A-U Viena) • Schwarz, Georg (G München) • Szenes, Fülöp (A-U) • Slányi (A-U) • Tegyei, Lajos (A-U) • Toth Molnár, Ferencz (A-U) • Troitsch, Walter (G) • Verona, Artur (RO Bráila) • Weil, Adolf (SUA New-York) • Wolf, C. (A-U)

• 1897 Ács, Ferencz (Cluj) • Aich inger Belányi, Viktor (A-U) • Blum, Leonhard (G München) • Bonte, Philip Braun, Leopold (G Berlin) • Buri, Max (E. Geneva) • Csók, István (A-U) • Degenhard, John (Australia) • Diamant, Lazar (Turcia, Smirna) • Domansky Emmeneger, Hans (E Basel) • Ferenczy, Károly (A-U Budapesta) • Fürst, Zs. (A-U) • Glatz, Oszkár (A-U Budapesta) • Goetz, Adalbert (G Frankfurt M) • Goldmann, Solomon (R Odesa) • Goldstein, Lazár (R. Odesa) • Grünwald, Béla (G. München) • Harrach, Albert conte Havas, Béla (A-U Páncota) • Heinzmann, Edwin (G Saafeld) • Hermann, Ferdinand (A-U) • Herrer, Cezar (Spania) • Holzer, Károly (A-U Budapesta) • Jagerspacher, Gustav (A-U Gmunden) • Kardorff, Conrad von (G Wabitz) • Keifmann, Hermann (P Varsovia) • Keil, Friedrich (G) • Kischkowsky, Gamma (R. Kiev) • Kiszely, Nándor (A-U Lipto) • Kubinyi, Sándor (A-U Debreczen) • Laurant, Edward (P Varsovia) • Laurens, Michel Loose, Max (G. Leipzig) • Luczembacher, J (A-U) • Mareck, Ignatic (P Varsovia) • Margitay, Jakab (A-U) • Mark, L (A-U) • Münich, Odön (A-U Banka-Bistrika) • Mutterer, Franz (G München) • Nussbaum, Jakob (G Frankfurt M) • Nyitray, József (A-U) • Okum, Edmund (P Varsovia) • Papp, Gábor (A-U Cluj) • Paravicini, Alfred Plechl, Adalbert Pottner, Emil (G Braunschweig) • Ratzka, Arthur (A-U Linz) • Ravici, Vasile (Basil) (RO, Bucuresti) • Réti, István (A-U Baja Mare) • Ritter, Victor (A-U Viena) • Ringer, Johann von (G München) • Scharff, Victor (A-U Viena) • Schereschewsky, Rufin (Ruben) (R Odesa) • Schimler, Ignatie (G. Brannschwe ig) • Schlemensohn, Georg (R Odesa) • Schwarz, Georg (G München) • Simmler, Vincenz (P Varsovia) • Szenes, Fülöp (A-U Budapesta) • Tegyay, Lajos (A-U) • Thorma, János (Baia Marc) • Uhl, Emil (Cehia) • Vátter, Max (G München) • Verona, Artur (RO Bráila) • Weil, Adolf (SUA New-York) • Wolf, K (Páncota) • Wünsch, Richard (A-U Viena) • Zempléni, Tivadar (A-U Budapesta)

• 1898 Band, Michael (R Odesa) • Benes Csók, István (A-U) • Cohn-Fowler, Charles (Calcuta) • Engelhardt, Alois (A-U Viena) • Faragó, József (A-U) Ferenczy, Károly (A-U Budapesta) Ferkay, Jenő (A-U Budapesta) Frischauf, F. (A-U Budapesta) Fuchs, Carl (A-U Viena) Glatz, Oszkár (A-U Budapesta) Goldstein, Lazar (R Odesa) Graetzer (G) Griglevsky (P) Gross, Mór (Satumare) Grünwald, Béla (G. München) Hermann, Nándor (A-U Budapesta) Herrer, Cezar (Spania, Manilla) Hidvéghy, István (A-U Miskolc) Horthy, Béla (A-U) Hradil, Elemér (A-U Budapesta) Jagerspacher, Gustav (Gmunden) Jancsó, Jenő (Oradea) Károlyi, Lajos (A-U Szeged) Keményffy, Árpád (A-U Budapesta) Ken, Kálmán (A-U Kalocsa) Kiszely, N. (A-U) Klaber, L. (A-U) Kober, Leo (G München) Kogan, Sigesmund (R Basarabja Orhei) Kozanowsky (R Kiev) Koziranowsky, Alfons (R Kiev) Kriglewsky, Alexander (P Varsovia) Krijanovsky (P) Kubinyi, Sándor (A-U) Kubrinsky, Joseph (P Varsovia) Lenkey, Edmund (G München) Malecky, Josef (P Varsovia) Mátray Mérő, István (Deva) Münich, Ödön (Oradea) Nyilassy, Sándor (A-U) Plahel (Plechl?) Béla (A-U) Pollacsek, József (A-U Budapesta) • Ravici, Vasile (RO Bucuresti) • Reichl Rerrich, Béla (A-U Budapesta) • Réti István (Baia Marc) • Robert, Leonard (A-U) • Rusecky Schereschewsky, Ruben (R Odesa) • Stulkes, Ania (R Odesa) • Satkowsky, Stanislav (R Petersburg) • Seirzinsky (P Varsovia) • Salkovsky Skvirtsinsky Stulkerz Szalay, Stephan (P. Varsovia) • Székely, Aladár (A-U Budapesta) • Szenes, Fülöp Szeremley, Julius (G München) • Symansky (R Nijni-Novgorod) • Takács, Zoltán (Somcuta Mare) • Tamas, Emeric (Brasov) • Thorma, János (Baia Mare) • Tóth, László (A-U Budapesta) • Wieden (Lista este semnatá de Hollósy la 15 oct. Arh. Stat Baia Marc, fond. Scoala de picturá)

• 1899 Balogh, József (A-U Miskolc) • Belányi, Viktor (A-U) • Bihary, Lajos (A-U Budapesta) • Krach, E (A-U Budapesta) • Csók, István (A-U) • Cohn-Fowler, Charles (Calcuta) • Coulin, Arthur (Sibiu) • Czapek B (A-U) • Dworlak, Z (P Cracovia) • Epstein. Viktor (A-U) • Feber K (E) • Ferenczy, Károly (A-U) • Finkelstein (P. Varsovia) • Frischauf, Ferencz (A-U Budapesta) • Fuchs, Y (A-U Viena) • Goetz R (G Frankfurt M) • Grjebin S (R Odesa) • Grünwald, Béla (G. München) • Herrar, Cezar (Spania) • Honti, Nándor (A-U Budapesta) • Hradil, Elemér (A-U Miskolc) • Jagerspacher, Gustav (A-U Gmunden) • Jancsó, J (Oradea) • Károlyi L (Szeged) • Katz, Endre (A-U Korancirn) • Király, F (A-U Budapesta) • Klein, J (Oradea) • Kőber, Leo (A-U Budapesta) • Kogan, S (R Basarabja Orhei) • Krizanowisky, S (P Varsovia) • Lambert, H (G München) • LOwith, A. (A-U Viena) • Lutzenbacher, H Lüders, E (G. Lübeck) • Mayr (G München) • Mészáros, Gyula (A-U) • Münich, Odőn (Oradea) • Nagy, Vilmos (A-U Budapesta) • Olsewsky (P Varsovia) • Olsewskaia (P Varsovia) • Polgár, Márton (A-U Budapesta) • Réti, István (Baja Mare) • Rozsaffy, Dezsö, (A-U Budapesta) • Rudnay, Gyula (Budapesta) • Rychter Taddeusz (P Varsovia) • Schubert, B (A-U) • Schubert, H (A-U Viena) • Schutt, E (A-U) • Siliga, F (A-U) • Stagl, R. (A-U) • Stark, F (A-U Budapesta) • Szeremle, Gyula (A-U) • Takáts, Zoltán (Somcuta Mare) • Tamas, Emeric (Brasov) • Thorma, János (Baia Mare) • Trovotinszky L (A-U) • Vesztroczy M (A-U) • Virágh Gy. (A-U Ungvár) • V. Voss, B (Silezia) • Weissenberg Y (R Odesa) • Wieden, E (A-U Viena) • Zichy I. conte (A-U Somogy) • Zsóldos Gy. (A-U) •
• 1900 Balogh, József (A-U) • Blum, Annie Blum, Leonhard Csók, István (A-U) • Dittrich, Z (A-U) • Dworfak, Zygmund (P) • Feber, Carl Epoteiu, Victor (A-U) • Faragó, József (A-U) • Ferenczy, KárOly (A-U) • Flottow, Ernst von (G) • Frischauf, F (A-U) • Gasparetz, E (A-U) • Glatz, Oszkár (A-U Budapesta) • Goldstein, Hersch (R) • Grschebin, Simon (R) • Grünwald, Béla (A-U) • Horthy, Béla (A-U) • Hradil, E (A-U) • Hradil Margit (A-U) • Jagerspacher, Gustav (A-U) • Kardorff, Carl von (G) • Klein, Jenő (A-U) • Kocsis, György (A-U) • Kormány, Károly (A-U) • Kr izanowsky, Conrad Kubinyi, Sándor (A-U) • Lohwag, Ernestine (A-U Viena) • Mayr, Albert Mészáros, Gyula (A-U) • Nyillasy, Sándor (A-U) • Obendorfer, Rudolf (G) • Olszewsky, Bron islav Olszewskaya, Marianne Réti, István (A-U) • Rozsaffy, Dezső (A-U) • Rudnay, Gyula (A-U) • Rychter, Taddeusz (P) • Sergheiev, Maria (R) • Stagl, Rudolf Schubert, B (A-U) • Takács, Zoltán (Somcuta Marc) • Tamás, Emeric (Brasov) • Thorma, János (Baia Mare) • Török, Jenő (A-U) • Ujházy, Berta (A-U) • Ujházy, Sándorné (A-U) • Veith, Margarethe Walter, Ernest Wieden, L. Wimmer, D.

• 1901 Abramatfits, Henriette • Aronstein, Bertha • Back, Victor • Balogh, József • Belányi, Viktor • Benkovich, Guido • Bernstein, Stephanie • Blum, Annie • Blum, Leonard • Csók, István • Dittrich, Zoltán • Dobusinsky, Alex. Dobusinskaia • Epstein, Victor • Faragó, József • Felber, Karl • Ferenczy, Károly • Frischauf, Ferencz • Gasparetz, Elena • Glatz, Oszkár • Goldstein, Efraim • Gröh, Béla • Grünwald, Béla • Handel, Josef • Hartung, Wanda von Heldrich, Babette • Herrer, Cezar • Helmberger, Adolphe • Hidvéghy, Géza • Hradl, Elemér • Hradl, Margit • Kallos, Ede • Kacz, Endre • Kemenczky, Arpád • Kemper, Miklós • Kocsis, György • Korsenowsky, Stanislav • Kariewsky, Stanislav • Kubinyi, Sándor • Landschreiber, Marcus • Lanow, Maria • Lohwag, Ernestine (A-U Viena) • Malinovsky, Hedwige • Markovsky, Leo • Mehmert, Hermann • Ninlsielska, Victoria • Novák, Andor • Nyillasy, Sándor • Olszewiszky, Branislav • Omelustaia, Antonia • Pelczynski, Czeslav • Piato, Josef • Réti, István • Rudnay, Gyula • Schönberg, Jakob • Seifmann, Johann • Sergheieff, Mari • Stagl, Rezső • Székely, Andor • Szigeti, Jenö • Szöri, József • Veith, Margit • Wieden, Louis (Viena) • Walter, Ernst • Wurnul, Fanny von (Cf. listelor semnate de Hol-lósy; arh. stat. Baja Marc, fond Scoala de picturá)

Bibliografie

• Raoul Șorban: O viață de artist între München și Maramureș (Hollósy Simon), Editura Meridiane, București, 1986 – cu reeditare revizuită în 1996
• Tiberiu Alexa: CV - Simon Hollósy Arhivat în 26 august 2016, la Wayback Machine. - publicat pe site-ul Muzeului Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» în 27 septembrie 2011, accesat 25 august 2016
• AGÉMIAN, Sylvia: Manuscrits arméntens illustrés dans les collections de Roumanie. Publié par le Catholicossat Arménien de Cilicie. (Antelias, Liban, 1982).
• ARADI, Nóra: Nagybánya értékeléséhez (Aprecieri despre Baia Mare). MHT MK Anuar 1953-54, Budapesta 1954, pp. 423-434
• ARADI, Nóra: Réti István, Budapesta 1960
• BEENKEN, H.: Das 19 Jh. in der deutsehen Kunst, München 1944
• BOGDAN, Radu: Tendințe și orientări în pictura românească din a doua jumătate a secolului al XIX-lea, SCIA, 1/1960.
• BÖLÖNY, György: Nagybánya (Baia Marc), rev. „Világ", Budapesta 27.111.1911
• COMARNESCU, Petre: v. Ionel Jianu, CONSTANTIN Paul: Arta „1900" în România, București 1972
• DRÁGOI, Livia: Portretul în pictura din Transilvania în sec. XIX. (Teză de doctorat, Univ. Bucuresti, 1979)
• EBERTSHÁUSEN Heidi C: Maleret int 19. Jahrhundert, Münchner Sehule, München 1979
• ENESCU, Theodor: Luchian și primele manifestări de artă independentă în România, SCIA 3-4 1956
• FELVINCZI: v. Takáts Zoltán, FLOREA Vasile: Arta românească modernă și contemporană, București, 1982
• FÜLEP, Lajos: A művészet forradalmától a nagy forradalomig (De la revoluția artei la marea revoluție, 2 vol., Budapesta 1974
• FÜLEP, Lajos: Művészet és Világnézet (Artă și ideologie), Budapesta 1976
• GENTHON, István: Az Uj Magyar Festőmű-vészei Története (Istoria picturii maghiare între 1800-1935), Budapesta 1935
• GENTHON, István: Ferenczy, Budapesta 1963
• GIURESCU, Dinu C.: Istoria ilustrată a românilor, București, 1981
• GOEBERT, Dr.: Dte Armenter in Europa und insbesonders in ősterreich-Ungarn, 1886
• GOVRICHIAN, Grigore: Metropola Armenilor din Transilvania, Viena, 1896
• GRIGORESCU, Dan: Istoria unei generații pierdute: Expresioniștii, Bucuresti, 1980
• GURLITT, Cornelius: Die deutsche Kunst des Neunzehnten Jahrhunderts, Berlin, 1899
• HAACK, Friedrich: Die Kunst des XIX. Jahr hunderts, Esslingen, 1913
• HAMANN R. și J. HERMAND: Epochen deutseher Kultur von 1870 bis zur Gegenwart, vol. 1-4, München, 1971
• HANÁK, P. & col.: Magyarország története 1890-1918, 7/1, ed. II. Budapesta 1983
• HERMAND, J.: Gegenwart, vol. 1-4, Mün-chen, 1971
• HOLOSSY, Simon: Scrisoare către un ziar din Budapesta, republicată (fără titlu) în suplimentul ziarului „Nagybánya és Vidéke", Baia Mare 25 dec. 1898
• HÜGEL, Gerhard Eike: Hans Hermann, München 1979
• IORGA, Niculae: Choses d'art armenniennes en Roumanie, București 1935
• JIANU, Ionel și COMARNESCU Petru: Luchian, Bucuresti 1956
• JIANU, Ionel: N. Grigorescu în istoria culturii românești (în vol. Mărturii despre Grigorescu), București 1957
• KARLINGER, H.: München und dic Kunst d. 19 Jh., München 1966
• KELLER, Horst: Deutsche Maler des 19. Jahrhunderts, München 1979
• KOLANGIAN, Suren: Armenii în Transilvania în sec. X—XIII, Academia din Erevan 1965
• KRASSER, Harald: Arthur Coulin, București 1970
• LEONHARD, Kurt: Adolf Hoelzel, Deutsche Verlagsbuchhandlung, München 1968
• LIEB, N.: München. Die Geschichte setner Kunst, München 1971
• LUDWIG, H.: Munchner Malerei in 19. Jh., München 1971
• LUKACSI, Cristophorum: Historia Armeno-rum Transilvaniae, Viena 1859
• MEZEI, Otto: Nagybánya, Budapesta 1983
• MOGHILEVSKY, A. P.: Tanitvány a mesteréről (Un elev despre maestrul său), rev. „Szovjet Kultúra", Budapesta XI I .1953 p. 33.
• MOLNÁR, Ernő dr.: Hollósy levelek, rev. „Magyar Művészet", Budapesta 1938, pp. 248 pt urm.

• NÉMETH, Lajos: Hollósy Simon és kora mű-vészete (H. S. și arta epocii sale), Budapesta 1956
• NÉMETH, Lajos: Hollósy Simon műveinek jegyzéke (Lista operelor lui H.S.) Művészet Történeti Tanulmányok, Budapesta 1960, pp. 145-167
• NÉMETH, Lajos: Hollósy Simon (în limba armeneană), rev. „Hay Endanik" („Familia armeană"), nr. 9 urm., Venetia 1971
• ODABASIAN, Cristi: Aniversarea a 500 de ani de la înființarea Episcopiei Armene din Suceava, rev. „Biserica ortodoxă română", București, 1981, nr. 9-10, pp. 962-965
• OLDENBOURG, Rudolf: Die Münchner Malerei in neunzehnten Jahrhundert I Teli, Ed. F. Bruckmann, München 1922
• PANAITESCU, P. P.: Hrisovul lui Alexandru cel Bun pentru Episcopia Armeană din Suceava, București 1935
• PIETSCH, Ludwig: Die Malerei auf der Münchener Jubiliiums-Kunst-Ausstellung, 1888, München
• POGÁNY Ö., Gábor: A nagybányai iskola (Școala de la Baia Mare), rev. „Szabad művészet", II. 1948 Budapesta
• RADOCSAY, Dénes: Hollósy, Simon leveleiből, MMT Anuar, Budapesta 1951, pp. 171— 183; Alte scrisori, adresate Primăriei Baia Mare, la Arh. Stat. Baia Mare, fond Școala de pictură. Scrisorile lui Hollósy către Arthur G. Verona și Samuel Mützner, în 1imba germană (cu fraze intercalate în 1imba română), în număr de cca. 15-20, pe care am avut prilejul să le citesc, au ajuns în locuri necunoscute după dispariția celor doi pictori români. Cu Ary Murnu, Hollósy a corespondat în limba maghiară. Ary Murnu nu și-a păstrat corespondența. Trei scrisori adresate de Hollósy lui Jean Mihaly de Ama au fost împrumutate de Lucia Mihaly de Ama avocatului Katz din Sighetul Marmației. După decesul acestuia se presupune că scrisorile au ajuns în posesia fiului său adoptiv.
• REITMEIER, Lorenz Josef dr.: Dachau (Ansichten und Zeugnisse aus zwölf Jahrhun-derten), Dachau 1976
• REITMEIER, Lorenz Josef dr.: Dachau (der andere Teil), Dachau 1979
• RÉTI, István: A nagybányai művésztelep (Colonia de artă de la Baia Mare), carte redactată, prefațată și adnotată de Nóra Aradi, cu un studiu de Károly Lyka consacrat lui István Réti. Ediția este incompletă: au fost omise referirile autorului la problemele de estetică și la evenimentele politice dintre cele două războaie mondiale (cf. op. cit., „observații la redactare").
• ROSENBERG, Adolf: Die Münchener Maler-schule in ihrer Entwicklung seit, 1871, Hannover 1887
• ROTH, Eugen: Der Glaspalast in München, Süddeutscher Verlag, 1975
• ROUJON, Henry: Bastien Lepage, Paris f.a.
• SCHINDLER, H.: Grosse Bayer. Kunstgeschichte 2 vol., München 1976
• SCHÖNBERG, Arnold, KANDINSKI Wassily: Briefe, Bilder und Dokumente einer aussergewöhnlichen Begegnung. DTV, München 1983
• SIRUNI, H. Dj.: Cuvinte românești în dialectul armenilor din Ardeal, revista. „Ani", p. 82-90
• SOLTÉSZ, Zoltánné: Hollósy Simon leveleiből. MMIi Anuar, Budapesta 1954, pp. 613-631;
• SORBAN, Raoul: Simon Hollósy — întemeietorul Coloniei de artă de la Baia Mare, în volumul Centenar Muzeal Orădean, Oradea 1972, pp. 363-371;
• SZOKOLAY, Béla: A nagybányai művésztelep (Co1onia de artă de la Baia Mare), Cluj 92
• SZONGOTT, Kristóf: Szamosújvár (Gherla), Gherla 1893
• SZONGOTT, Kristóf: A Korbuly család (Familia Corbul) (între cele 12 foto-portrete se află o fotografie a lui Hollósy), Gherla 1906
• TAKÁCS, Zoltán: Hollósy Simonról (Despre H. S.) A Szépművészeti Múzeum Évkönyvei (Anuarele Muzeului de Arte Frumoase), Budapesta 1918, pp. 151-177;
• TAKÁTS, Zoltán: Hollósy Simon, ms. dactilografiat (45 pp.), o mică monografie scrisă pentru ESPLA în 1958. Din lipsa foto-reproducerilor corespunzătoare, lucrarea care rezumă concentrează studiile autorului despre S.H. apărute în diverse publicații din Ungaria — nu a putut fi tipărită. Manuscrisul se află la Arhivele Statului din Baia Mare (col. R. Șorban)
• TIHOMIROV A.N.: Hollósy Simon rev. „Szabad Művészet" Budapesta 1954, nr. 1; pp. 35-41
• TONITZA, Nicolae: Scrieri despre artă, București 1962
• TOCA, Mircea: Un artist patriot de seamă: V. A. Constantinescu, în Studia Univ. Babes-Bolyai, Historia, XXIX, 1984. Cluj-Napoca 1984, pp. 50-71
• UHDE-BERNAYS, Hermann: Die Münchner Malerei in neunzehnten Jahrhundert II. Teli 1850-1900. Ed. F. Bruckmann, München f .a . (1927?)
• UHDE-BERNAYS, H.: Münchner Landschafter, München 1927
• VĂTĂȘIANU, Virgil: O. Smigelschi, Bucuresti 1982

Legături externe

• ro Școala de la Baia Mare - Cronologie estetică și stratigrafia stilistică - accesat în 25 august 2016