Deschide meniul principal
Simon Hollósy
Hollosy.jpg
Simon Hollósy
Date personale
Născut[1][2] Modificați la Wikidata
Sighetu Marmației, Imperiul Austriac Modificați la Wikidata
Decedat (61 de ani)[3][4][2] Modificați la Wikidata
Teceu Mare, Austro-Ungaria Modificați la Wikidata
Frați și suroriJózsef Hollósy[*] Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Austria-Hungary (1869-1918).svg Austro-Ungaria Modificați la Wikidata
Etniearmean Modificați la Wikidata
Ocupațiepictor Modificați la Wikidata
Activitate
StudiiAcademia de Arte Frumoase din München  Modificați la Wikidata
PregătireBertalan Székely, Ludwig von Löfftz, Otto Dietze[*], Alois Gabl[*]  Modificați la Wikidata
Profesor pentruArthur Verona, Gyula Tichy[*],  Q45322228[*]  Modificați la Wikidata
Mișcare artisticărealism, naturalism[*]  Modificați la Wikidata
Influențat deJules Bastien-Lepage[*], Jules Breton[*], Henri Murger[*], Émile Zola, Lev Tolstoi, Feodor Dostoievski, Gustave Courbet  Modificați la Wikidata

Simon Hollosy (n. 2 februarie 1857, Sighet, comitatul Maramureș - d. 8 mai 1918, Teceu Mare, azi în Ucraina) a fost un pictor maghiar de origine armeană. El este considerat unul dintre cei mai importanți pictori maghiari adepți ai naturalismului și realismului în pictura secolului al XIX-lea din Regatul Ungariei.[5]

Hollósy a fost mai important și mai influent în activitatea didactică de profesor decât a fost ca artist. Creația sa nu a fost prea numeroasă dar ca profesor a influențat pictorii care au activat în tabăra de creație artistică intitulată Școala de pictură de la Baia Mare, al cărui membru fondator a fost împreună cu pictorii István Réti, János Thorma și Károly Ferenczy în anul 1896. Activitatea lor la Baia Mare a fost una semnificativă la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea. Muzeul Național al Ungariei a organizat în anul 1966 o mare expoziție a cărui tematică a fost Operele Școlii de la Baia Mare, Celebrarea a o sută de ani de la înființare.

Formarea intelectuală și profesionalăModificare

Simon Hollósy s-a născut în data de 2 februarie 1857, Marmarossziget din Regatul Ungariei, astăzi Sighetu Marmației, azi în România, într-o familie de origine armeană venită din Moldova.[6] Porecla folosită între prieteni era Corbul.[6]

Artistul a avut primul contact cu desenul pe vremea studiilor pe care le-a făcut la Liceul Piarist din Sighet, unde l-a avut ca profesor pe Franz Griesmayer.[7] După absolvirea liceului, Hollósy a urmat sporadic cursurile Academiei Comerciale din Budapesta pe care în final nu a reușit să o termine. Tot sporadic a frecventat cursurile de artă pe care Școala de Desen din Budapesta le-a organizat în perioada 1875 - 1876, sub îndrumarea lui Ferencz Klimovits și Bertalan Székely.[7] A plecat pentru o perioadă de patru ani la München, în perioada 1878 - 1882, unde și-a desăvârșit cunoaștințele la cursurile Academiei Regale sub directa îndrumare a lui Alois Gabl, Otto Diez și Ludwig von Loefftz. Hollósy s-a stabilit definitiv, după terminarea academiei la München unde a locuit până la sfârșitul vieții. În anul 1886 și-a deschis la München propria Școală particulară de pictură. Din acest an cariera sa a orbitat definitiv pe traiectoria îmbinării creației originale cu opera pedagogică. [7] Încurajat de István Réti și János Thorma, elevii și prietenii săi, Hollósy a deschis în vara anului 1896 o tabără de creație artistică intitulată Școala de pictură de la Baia Mare, al cărui exponent de mai apoi a fost pictorul Károly Ferenczy. Simon Hollósy a deschis calea spre noi abordări în pictură bazându-se pe propria personalitate și pe evidențierea meritelor pictorilor francezi, așa cum a fost de exemplu Gustave Courbet. S-a situat permanent pe o poziție contrară stilului academic și i-a admirat pe Jules Bastien-Lepage, Jules Breton, Emile Zola, Henri Murger, Lev Tolstoi și Feodor Dostoievski.[8]

Simon Hollósy nu a excelat printr-o prezență expozițională numeroasă, conform uzanțelor epocii în care a trăit. A participat la expoziții la München și Budapesta în anii 1897, 1899 și 1900 și la expozițiile colective ale Școlii de la Baia Mare în 1907 și 1909. A participat cu lucrări la Expoziția Universală de la Paris din anul 1900; la Satu Mare tot cu Școala de pictură de la Baia Mare în 1901 și la Baia Mare la Expoziția Jubiliară din anul 1912.[7]

Școala particulară de pictură Simon HollósyModificare

Școala particulară de pictură înființată de Simon Hollósy la München în anul 1886 s-a manifestat în cadrul unei ambianțe universitare de tip germanic ale cărei structuri didactice și pedagogice excelau în abordarea autoritară a unui stil academist specific acelor vremuri.[7] Școala lui Hollósy a avut meritul de a se opune conservatorismului academic de învățare a meșteșugului picturii după modele, prin promovarea educației artistice bazată pe aternative liberale privind studiul naturii. Schimbarea pe care artistul și-a dorit-o, s-a petrecut de-a lungul unei progresii evolutive de durată.[7] În cadrul acestui proces se pot distinge două etape de dezvoltare: etapa cursurilor anuale permanente de la München (1886 - 1895) și etapa cursurilor alternative - iarna, studii în capitala Bavariei și vara, studii de plein-air în mediul taberelor pe care le organiza în cadrul unor destinații rurale provinciale (1896 - 1918). Etapa a doua a fost structurată pe experiența dobândită în cele șase tabere de vară pe care le-a organizat la Baia Mare între anii 1896 - 1901.[7]

Prin fundamentarea unui curriculum educațional caracterizat de un radicalism antiacademic, Hollósy a avut un impact remarcabil la public, ceea ce a determinat o ascensiune specataculoasă de notorietate pedagogică în tot mediul artistic german.[7] Ca urmare, școala pe care a înființat-o a cucerit o poziție dominantă pe piața învățământului particular din Munchen. Școala s-a aflat la mare concurență cu atelierele în care se studia până atunci și care aparțineau unor pictori celebrii în epocă, așa cum au fost cele a le lui Franz Lembach, Anton Ażbe, Anton von Knirr, etc. Astfel, școala lui Hollósy a depășit cu mult limita culturală germană, devenind unul dintre factorii de educație instituționalizați cei mai importanți din Europa Centrală și de Est.[7]

Rezultatele pe care Simon Hollósy le-a obținut ca urmare a celor trei decenii de activitate didactică independentă, îl plasează pe acesta în topul personalităților artistice europene ale epocii lui.[7] Analiștii activității sale au considerat că școala sa a pregătit circa 1000 de studenți. Impresionant în acest sens este faptul că aceștia proveneau din cele mai diferite medii artistice. Ei veneau din Europa Centrală și cea de Răsărit - în special Polonia, Austria, Germania, Ungaria, Ucraina, Lituania, România și Rusia. De asemenea, școala a atras și studenți din Europa Occidentală: din Belgia, Spania, Elveția, Italia, Danemarca și chiar din SUA sau Armenia, India, Japonia și Australia.[7] Datorită structurii cosmopolite de tip internațional, impactul pedagogiei promovate de Simon Hollósy poate fi identificat în operele unor reprezentanți de vârf din diferite țări. Așa pot fi enumerați în:[7]

Performanțele didactice ale lui Simon Hollósy au fost depășite de limitele, de altfel remarcabile, ale propriilor abilități pedagogice. Școala lui Hollósy a avut o contribuție importantă la înnoirea tehnicilor de educațiie artistică și de înnoire a modalităților de expresie.[7]

Simon Hollósy a fost promotorul organizării unei Academii de Artă încă din anul 1894, mărturie stând în acest sens documentul de intenție pe care l-a conceput în vederea inițierii acestui proiect, document care conține în mod formal și enunțul unor argumente și principii pedagogice de urmat.[9][7]

Conform analizei lui Tiberiu Alexa, succesul Școlii lui Hollósy s-ar fi datorat organizării taberelor de vară de la Baia Mare între anii 1896 - 1918.[7] După ce Simon Hollósy a părăsit tabăra de vară de la Baia Mare în anul 1901, acesta a încercat să organizeze tabere de creație similare la Fonyód - Balaton în anul 1902 și Hunedoara în 1903, încercări care s-au dovedit a fi nereușite.[7] Ca urmare, Hollósy a reușit în final să organizeze Școala la Teceu Mare în Maramureș în anul 1904. Din acest moment întreaga sa activitate s-a desfășurat între München (iarna) și Teceu Mare (vara). Au existat și două excepții când, a organizat tabere de creație la Sighetu Marmației în anul 1913 și Gilău în 1915.[7]

OperaModificare

 
Fetiță, Baia Mare - 1900

Din opera pe care Simon Hollósy a lăsat-o posterității, doar o parte a reușit să supraviețuiască până astăzi.[7] Creația sa plastică reușește să arate un proces îndelungat de definire a mijloacelor tehnice și formale prin care artistul a transpus de fapt propriile trăsături intelectuale în cadrul unui discurs plastic propriu și original.[7]

Datorită fragmentarismului moștenirii pe care a lăsat-o în urmă, critica de artă a reușit să stabilească etapele majore ale creației artistului.[7] Astfel, în perioada penultimului deceniu al secolului al XIX-lea se poate vedea în lucrările sale eforturile acestuia pentru depășirea tarelor academiste, ale picturii de salon müncheneze. Compozițiile din acei ani au o tematică exclusiv rurală și sunt caracterizate de un stil pictural naturalist cu care pictorul a încercat să exprime un amestec de frământări existențiale și căutări artistice care-l măcinau. Aceste compoziții au dat formă unor caractere umane și a unor tipologii de subiecte și tematici prin care intelectualitatea contemporanetății lui și-a construit propriile imagini despre sine și societate.[7] Cea de a doua etapă a fost cea a realismului prezent în lucrările de plein-air în care pictorul a alternat tematica compozițiilor de gen cu peisagistica, mai ales în ultimul deceniu al secolului al XIX-lea. În mod particular se remarcă în această etapă perioada taberelor băimărene a școlii pe care a înfințat-o în anul 1896.[7] În acești ani a apărut un surprinzător proces de agregare stilistică al elementelor impresioniste, simboliste și realiste prezente în lucrările anterioare. Ultima etapă a fost cea a taberelor de creație pe care le-a organizat la Teceu Mare, perioadă în care discursul artistic al creației sale s-a îmbogățit cu o dominantă pre-expresionistă.[7]

După decesul din anul 1918, circulația operelor sale nu a fost una importantă, ba chiar defavorabilă.[7] La Bienala de la Veneția din anul 1922 au fost expuse doar trei lucrări și până în deceniul al șaselea al secolului al XX-lea tablourile lui Hollosy au apărut în public doar sporadic. Revenirea în atenția publicului s-a produs o dată cu expoziția aniversară din anul 1957 - cea a centenarului nașterii sale.[7] Ulterior, pânzele lui Hollosy au obținut dintr-o dată un statut prețios în colecțiile publice ale muzeelor din Ungaria și din România (Muzeul de Artă din Cluj-Napoca, Muzeul de Artă din Târgu Mureș și Muzeul de Artă din Baia Mare).[7] După expozițiile organizate cu ocazia întemeierii taberei de artă din Baia Mare din anul 1996, întreaga creație a lui Simon Hollosy a ieșit în centrul atenției publicului la Budapesta și Baia Mare și mai apoi în Franța, Germania și București.[7]

Opera versus piața de artăModificare

 
Cetatea Hust - 1896

După anul 1996 au apărut sporadic pe piața de artă lucrări semnate de către Simon Hollosy la licitațiile publice organizate la Budapesta.[10][7]

Pictura care înfățișează ruinele Cetății Hust realizată în anul 1896 și care a fost achiziționată de Muzeul de Artă din Sighetu Marmației, a fost furat în anul 1990 și a fost recuperat cu concursului statului ungar.[7]

ReferințeModificare

  1. ^ RKDartists, accesat în  
  2. ^ a b Simon Hollosy (în engleză), Benezit Dictionary of Artists 
  3. ^ Холлоши Шимон, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*] 
  4. ^ Simon Hollósy (în engleză), RKDartists 
  5. ^ Valerie Majoros, "Lajos Tihanyi and his friends in the Paris of the nineteen-thirties", French Cultural Studies, 2000, Vol. 11:387, Footnote, p. 388, Sage Publications, accessed 30 January 2013
  6. ^ a b Ion Zurescu: Verona, , Editura de Stat pentru Literatură și Artă, București, 1957, pag. 7
  7. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y z aa ab ac Tiberiu Alexa: CV - Simon Hollósy
  8. ^ Julia Szabo: "Centrele de Artă Europeană și Artă Maghiară (1890-1919)", Studii îb Maghiară, 1994, vol.19, nr.1-2, p.42, accesat 02 februarie 2013
  9. ^ Document editat de Zoltánné Soltész, Hollósy Simon leveleiből, în Művészettörténeti tanulmányok, Budapest, 1954, p.613 – 614
  10. ^ Siteul www.artprice.com a consemnat 19 vânzări după anul 1998, dintre care 6 în anul 2006

BibliografieModificare

  • Raoul Șorban: O viață de artist între München și Maramureș (Hollósy Simon), Editura Meridiane, București, 1986 – cu reeditare revizuită în 1996
  • Tiberiu Alexa: CV - Simon Hollósy - publicat pe site-ul Muzeului Județean de Artă «Centrul Artistic Baia Mare» în 27 septembrie 2011, accesat 25 august 2016

Legături externeModificare

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Simon Hollósy