Toma Grigorie

Toma Grigorie
Date personale
Născut	5 mai 1940 (84 de ani) Golenți, România
Părinți	Nicolae și Elena Grigorie
Cetățenie	România
Ocupație	profesor
Limbi vorbite	limba română
Studii	Universitatea din București
Pregătire	Limba și literatura română
Activitatea literară
Patronaj	Universitatea din Craiova
Operă de debut	Visele cuvintelor (1981),

Toma Grigorie (n. 5 mai 1940, Golenți, Calafat, Dolj, România) este un poet, eseist, prozator, dramaturg și critic literar român. A debutat în 1966 în revista Ramuri. Debutul editorial a fost cu volumul Visele cuvintelor, în 1981. A fost conferențiar la Facultatea de Litere a Universității din Craiova. Este Membru al Uniunii Scriitorilor din România. Actual este redactor la revista Autograf MJM a Filialei Craiova a Uniunii Scriitorilor din România.

Studii

Fiu al lui Nicolae și al Elenei Grigorie, Toma a urmat școala primară și liceul la Calafat, susținându-și examenul de bacalaureat la Lugoj, în 1960. Și-a continuat studiile la facultățile de filologie ale Universității din Timișoara și București, absolvind în 1966. Tot la Universitatea din București a obținut în 1983 titlul de doctor în filologie cu teza Critica literară românească de la Kogălniceanu la Maiorescu.

Activitatea profesională

În anul școlar 1963–1964 a fost profesor la Ciupercenii Vechi, iar între 1964–1966 la Calafat. Între 1966–1968 a activat în cadrul Consiliului raional de pionieri Calafat, iar în perioada 1968–1973 a fost profesor la liceul agricol din Calafat. Din 1973 a venit la Craiova, unde un an de zile a fost secretar-șef la Facultatea de Horticultură a Universității din Craiova. Din 1974 a fost cadru didactic la Facultatea de Litere a aceleiași universități: asistent, lector și conferențiar. În acestă perioadă, între 1996–1997 a petrecut un an ca lector la Institutul de Limbi Romanice al Universității din Poznań, Polonia. Actual este redactor al revistei Autograf MJM a Filialei Craiova a Uniunii Scriitorilor din România. Este Membru al Uniunii Scriitorilor din România.

În 1978 și 1983 a participat la cursuri de vară la Skopje și Ohrida în Macedonia, iar în 1985 și 1922 la Veliko Tărnovo în Bulgaria.

Opera literară

A debutat în 1966 în revista Ramuri. Debutul editorial a fost cu volumul Visele cuvintelor, în 1981.

Volume de poezie

• Visele cuvintelor (1981),
• Trăiri (1987),
• Seva lucrurilor (1990),
• Dezlănțuind tăcerea (1994),
• Calea de întoarcere (1998),
• Catedrala de sub stern (2002),
• Vârsta copacilor (2007),
• Peste marginile lumii / Over the border of the world (antologie, 2010),
• Cina cea de toamnă (2011),
• Cum pot lăsa poezia să-mi spună adio (2014),
• Fața de pe nisip (2018),
• Cina cea de toamnă (2021).

Proză

• Andreea & Radu – roman (2009),
• Viața din urmă – roman (2017).

Critică și eseuri

• Incursiuni în literatura română (1995),
• Eseuri subsidiare la „Adio, Europa!”, de Ion D. Sîrbu (1999),
• Metaforele teatrului sorescian (2005),
• Marile întâmplări ale omului (2012),
• Focurile lui Hefaistos. Cărți și scriitori clasici și contemporani (2020)

Teatru

• Coiful lui Hades, 5 piese (2013), dintre care au fost puse în scenă la Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova:

• Ce mai taci Gary? (2010–2015),
• Ferma de lebede (2016).

Traduceri

• Sobor de muze – lirică universală contemporană (2015).

A mai colaborat în periodice la Luceafărul, România Literară, Familia, Vatra, Steaua, Transilvania, Argeș, Mozaicul, Literacka Polska, Varșovia, Delo, Iugoslavia, Knijevno jitie, Macedonia. De asemenea, a colaborat la Limba și literatura română, București, Limba și literatura română Columna, Finlanda, Almanahul Ramuri, Analele și volumele consfătuirilor Universității din Craiova, Almanahul Festivalului Internațional din Poznań, Volumele de cercetări ale Cursurilor de vară din Macedonia.

Referințe critice

Laurențiu Ulici, Prima Verba, în România literară, nr. 40, 1981; Alex Ștefănescu, Cartea de poezie, în România Literară, nr. 26, 1990; Bucur Demetrian, în Ramuri, nr. 6–8, 1994; C. Avram, Interferențe spirituale, 1999; Ștefan Cucu, Mierea cuvintelor, în Luceafărul nr.18, 10 mai 2000; Mircea Moisa, în Ramuri, nr. 9, 2002; Petre Ciobanu, Dramaturgia soresciană ca spectacol al modernității, în Ramuri, nr. 10, 2006; Gabriela Gheorghișor în Luceafărul de dimineață, nr. 3, 2008; Dan Cristea pe coperta a patra a volumului Vârsta copacilor (v. mai jos); Nicolae Oprea, Eseuri complementare, în Ramuri, nr. 3, 2013; Florina Moldovan-Lircă, Poezia lui Toma Grigorie. În loc de adio., Vatra nr.6, 2015; Ion Munteanu, Poetul la vârsta înțelepciunii, în Ramuri nr. 4, 2019; Ștefan Vădușescu, Poezie procesată cu spirit critic, 2019; Simona-Grazia Dima, Poetul și “punctual Nemo”, în Ramuri, nr. 8, 2020; Gela Enea, Printre Focurile lui Hefaistos sau viața la cea mai înaltă tensiune, în Neuma, nr. 11–12, 2020; Gela Enea, Nervul moral și lirica întoarcerii în timp, în Poesis, nr. 1, 2022; Ovidiu Pecican, Toma Grigorie la cina retrospectivă, în Nord Literar, nr.7–8, 2022, ș.a.

Dan Cristea pe coperta a patra a volumului Vârsta copacilor:

„[…] se simte pretutindeni în versurile transparente și expresive ale lui Toma Grigorie – versuri care celebrează divinitatea, cuvintele, întocmirile lumii, năzuind astfel să transmită cititorului ceva din notele și tonurile care compun ceea ce autorul numește melodia semantică a existenței.”

Paul Aretzu pe coperta a patra a volumului Cina cea de toamnă:

„Toma Grigorie este un caligraf rafinat, care notează cu atenție și sensibilitate semnale venite din interior, pe care le proiectează în lumea concordantă din jur. Lirica sa are două coordonate de bază, simplitatea și culturalitatea. Ajuns la vârsta elegiei existențiale, poetul este preocupat de marea fragilitate a omului într-o lume nemuritoare, emite premoniții, își pune întrebări învăluite în mister și, ca un înțelept, se mulțumește cu puțin. Sacrul se întrezărește în evenimentul mic, plin de sentiment, dar și în pastelul abstras. Ni se oferă, astfel, o rațiocinare a morții, atentă, curioasă, combinând realul cu livrescul, hieratică și, în același timp, emotivă, dramatică prin luciditate.”

Constantin M. Popa despre Alfabetul neantului, în România Literară, nr. 26/2012:

„Poezia lui Toma Grigorie, de la „Visele cuvintelor”, prima sa carte, și până la recentul volum, „Cina cea de toamnă”, refuză lectura inocentă. Eul se află într-o competiție torturantă cu timpul, este înconjurat de semne fatale („lișițe negre”, „mâl”, genuni), himerele finitudinii îi solicită împotrivirea sau, dimpotrivă, acceptarea, potrivit unei tensionate dialectici a identificării cu elementele primare. [...] îmbină confesiunea demistificantă cu un fel de ceremonie a alienării glisând pe simboluri semnificative „Cina cea de toamnă” atrage atenția asupra unui poet credibil care mizează pe discreție.”

Gheorghe Grigurcu pe coperta a patra a volumului Cum pot lăsa poezia să-mi spună adio:

„Versurile lui Toma Grigorie sînt ale unui intelectual tulburat de mediul tot mai complex și mai derutant al vieții moderne. Aceasta e captată îndeobște în notații rapide, în consemnări cursive care n-au timp a se coagula în structuri imagistice mai ample, fin mișcătoare aidoma unor umbre sub adierea vîntului. Chipul reflexiv al autorului se oglindește în propria-i sensibilitate imediată ca-ntr-o apă fără fund.”

Ovidiu Pecican pe coperta a patra a volumului Focurile lui Hefaistos. Cărți și scriitori clasici și contemporani

„Volumul, reprezintă un florilegiu amplu din activitatea critică a poetului Toma Grigorie de-a lungul și de-a latul literaturii române, de la clasici de odinioară la autori notorii ai contemporaneității și de la mari eroi ai scrisului autohton la literați de proximitate. Act de maturitate creatoare, punerea împreună a acestor pagini îmbogățește zestrea receptării actuale a unei literaturi proliferante, vii, încă în plină dezbatere cu privire la distribuirea locurilor din loji, din stal, de la balcoane pe seama unui nume sau al altuia. Cu atenție respectuoasă față de alți comentatori – citiți și citați vigilent – Toma Grigorie oferă o recapitulare a scrisului său critic, prilejuind cititorului lectura unui condei apt să oglindească, în conformitate cu propriul gust, valorile literare care i-au traversat câmpul vizual și critic.”

Premii

• Premiul pentru Eseuri subsidiare la „Adio Europa!”, (Adio Europa! de Ion D. Sîrbu) (1999)
• Premiul pentru întreaga activitate al Filialei Craiova a Uniunii Scriitorilor din România (2015).
• Premiul Mihai Duțescu, pe anul 2019 pentru volumul Fața de pe nisip.
• Diplomă de excelență pentru contribuții critice remarcabile (2020)

Legături externe

• Cult Art – Toma Grigorie pe YouTube Interviu cu Toma Grigorie la TVR Craiova.