Wikipedia:Surse de încredere (medicină)

Această pagină conține o îndrumare a proiectului Wikipedia în limba română. Această îndrumare este considerată ca fiind un standard larg acceptat, însă nu ține de politica oficială. Când editați această pagină, asigurați-vă că modificarea dumneavoastră reflectă consensul. Dacă nu sunteți sigur, discutați întâi la pagina de discuție.

Comandă rapidă: WP:SÎMED WP:MEDSÎ WP:MEDSI

Despre această pagină pe scurt: Sursele ideale pentru materialele biomedicale includ sinteze generale sau sistematice, aflate în surse terțiare, ale surselor secundare de încredere și publicate. Acestea pot fi reprezentate de jurnalele medicale cu o reputație bună, manuale didactice ce beneficiază de o largă recunoaștere generală, scrise de către experți în domeniu, ghiduri medicale, dar și poziția declarată a unor experți medicali, recunoscuți pe plan național sau internațional.

Cu toate că articolele de pe Wikipedia nu au intenția de a oferi sfaturi medicale, ele sunt totuși o sursă importantă des folosită de informații despre sănătate.^[1] Tocmai de aceea, este vital ca toate informațiile biomedicale din toate tipurile de articole să se bazeze pe surse secundare de încredere și publicate, ale surselor terțiare, și să reflecte cu acuratețe cunoștințele medicale curente.

Sursele ideale pentru un asemenea conținut includ recenzii literare sau sistematice, publicate în jurnale medicale ce au o reputație bună, cărți academice și profesionale redactate de experți într-un domeniu relevant și provenind de la o editură respectabilă, ghiduri medicale sau declarații oficiale ale experților medicali recunoscuți național sau internațional. În general, sursele primare nu ar trebui să fie folosite pentru a reda un conținut medical.

Această îndrumare susține politica generală legată de citarea unor surse potrivite, de la Wikipedia:Verificabilitate, cu o atenție specifică către cele relevante unui conținut medical sau legat de sănătate, din orice fel de articol, inclusiv medicină alternativă. În ceea ce privește sursele pentru orice alt tip de conținut sau informații non-medicale din articolele despre medicină, ele sunt abordate în ghidul general al surselor de încredere.

Definiții

O sursă primară în medicină este aceea în care autorii au participat la cercetare în mod direct sau și-au documentat experiențele personale. Au examinat pacienții, au administrat injecții animalelor folosite drept cobai, au umplut eprubetele de test sau cel puțin au supervizat pe cei care au făcut aceste lucruri. Deși nu toate, o bună parte dintre lucrările publicate în jurnalele medicale sunt surse primare pentru fapte despre cercetările sau descoperirile făcute.
O sursă secundară în medicină sintetizează una sau mai multe surse primare sau secundare, fiind în mod obișnuit folosită pentru a conferi o imagine de ansamblu asupra înțelegerii unui subiect medical, pentru a face recomandări sau pentru a combina rezultatele mai multor studii. Exemplele includ recenziile literare sau recenziile sistematice, care se găsesc în cărțile academice specializate sau profesionale, și ghiduri medicale sau declarații oficiale făcute marile organizații ale sănătății.
O sursă terțiară sintetizează de regulă anumite surse secundare. Manualele didactice pentru studenți, cărțile științifice și enciclopediile reprezintă exemple de surse terțiare.

Toate articolele de pe Wikipedia ar trebui să se sprijine pe surse secundare, publicate și de încredere. În general, sursele primare nu ar trebui să fie folosite pentru susținerea unui conținut legat de sănătate. Literatura biomedicală primară este exploratorie și nu prezintă credibilitate, putând fi ușor contrazisă de către o altă sursă primară. De asemenea, comunitatea Wikipedia se bazează pe îndrumările date de recenziile unor experți și afirmațiile unor cadre medicale sau științifice a căror activitate este unanim recunoscută. Editările rare, respectiv cele care au la bază surse primare, ar trebui să aibă o pondere minimală în articol și să țină cont de Wikipedia:Punct de vedere neutru. În același timp, ele ar trebui doar să descrie concluziile sursei, prezentând aceste descoperiri într-un mod clar, astfel încât editarea să poată fi verificată de utilizatorii fără cunoștințe de specialitate. În rarele cazuri când sunt folosite, sursele primare nu trebuie să fie citate pentru a susține o concluzie neaparținând în mod clar autorilor (vezi Wikipedia:Fără cercetare originală).

Sfaturi de bază

Respectați sursele secundare

Comandă rapidă: WP:RSSMED

Sursele primare individuale nu ar trebui să fie citate sau juxtapuse în așa fel încât să „dezvăluie”, să contrazică sau să pună la îndoială concluziile surselor secundare de încredere. Sinteze ale materialelor publicate care avansează un punct de vedere reprezintă o formă de cercetare originală. Ele trebuie evitate în articolele de pe Wikipedia, care nu sunt un loc pentru concluzii personale. Controversele sau zonele de incertitudine din medicină trebuie să fie ilustrate prin surse secundare de încredere, care relevă diferite puncte de vedere. Sursele primare care favorizează un punct de vedere minoritar nu trebuie să fie agreate sau prezentate în afara contextului, în așa fel fel încât să submineze reprezentarea proporționată a opiniei unui expert în domeniu, așa cum este prezentată în sursele secundare. Dacă același material poate fi susținut atât de o sursă primară, cât și de una secundară, trebuie citată sursa secundară. O sursă primară poate fi prezentată ca o completare a celei secundare.

Descoperirile științifice sunt adesea promovate agresiv în presă, de îndată ce primele rapoarte de cercetare sunt făcute publice și înainte ca oamenii de știință care au experiență în domeniu să aibă ocazia de a analiza noile rezultate. Astfel de surse ar trebui să fie complet omise. Determinarea ponderii pe care un asemenea studiu ar putea să o aibă necesită surse secundare de încredere, nu publicații de presă sau articole din ziare ce se bazează pe ele. Dacă concluziile unei cercetări merită menționate (cum ar fi publicarea unui studiu clinic de mare amploare, cu rezultate surprinzătoare), atunci ar trebui să fie descrise ca aparținând unui singur studiu. Exemplu:

„În urma unui un studiu de amploare, sponsorizat de Institutul Național de Sănătate din SUA și publicat în 2010, s-a descoperit că suplimentele de seleniu și vitamina E ar putea crește riscul apariției cancerului de prostată. Inițial, s-a crezut că ele vor preveni acest tip de tumoare”.^[2]

După ce a trecut suficient de mult timp pentru ca o revizuire a studiului să poată fi publicată, ar trebui ca revizuirea să fie de preferat a fi citată în locul studiului principal. Folosirea unei surse secundare oferă o mai mare credibilitate faptelor afirmate:

„Suplimentele de vitamina E și seleniu cresc riscul de cancer de prostată”.^[3]

În cazul în care nicio recenzie nu a fost publicată, într-o perioadă de timp rezonabilă, atunci conținutul și sursa primară ar trebui să fie înlăturate.

Un motiv pentru a evita sursele primare în domeniul biomedical, în special ziare care raportează rezultatele unor experimente in vitro, este acela că adesea, asemenea cercetări nu se pot reproduce. În cazul studiilor in vitro, ele nu pot substitui condițiile in vivo. Astfel, pentru conținut credibil și enciclopedic despre sănătate, sursele primare sunt de evitat. Cercetătorii științifici de la compania Bayer, care încearcă să descopere noi medicamente, au raportat în anul 2011 faptul că au reușit să reproducă rezultatele studiilor efectuate doar în aproximativ 20-25% dintre cele pe care le-au examinat și care inițial păreau promițătoare.^[4] Ulterior, cercetătorii de la compania Amgen au publicat în anul 2012 un articol prin care arătau că au reușit să reproducă doar 6 (11%) din 53 de descoperiri care au avut un mare impact și au cerut creșterea standardelor privind publicările științifice.^[5]

Centralizarea consensului științific

Jurnalele științifice reprezintă cel mai bun loc pentru a găsi articole despre experimente, inclusiv studii medicale, ce se bazează pe surse primare. Orice jurnal științific riguros beneficiază de un proces de recenzare (peer-review), respectiv evaluări ale studiilor publicate, efectuate de experți cu competență similară celor au realizat cercetările originale. Acest lucru conferă studiului în cauză o credibilitate stabilă în timp și elimină îndoielile care ar putea plana asupra acestuia. Totuși, deși menit să reprezinte o asigurare academică a veridicității concluziilor unei analize de specialitate, procesul de peer-review nu relevă o acuratețe de 100%. Nicio lucrare recenzată nu poate fi considerată adevărul absolut. Tocmai de aceea, este foarte importantă căutarea unor surse secundare de încredere cât mai recente și care conțin informații actualizate.

În plus, este esențial ca informațiile introduse în articol să respecte un punct de vedere neutru, cu atenționarea asupra oricăror controverse clar reliefate în sursele de încredere. De asemenea, prezentarea unor fapte posibile ca fiind sigure trebuie să fie puternic descurajată și corectată întrucât reprezintă o denaturare a adevărului științific.

Evaluarea calității informațiilor

Comandă rapidă: WP:ECIMED

Cunoașterea valorii afirmațiilor prezentate poate ajuta editorii să distingă între un punct de vedere minoritar și unul majoritar. Această triere a informațiilor ajută la rândul ei pentru determinarea ponderii alocate descrierii unor fapte în articol. Astfel, accentul trebuie pus pe elemente general valabile și recunoscute de către comunitatea științifică. Opiniile singulare ale unui expert în domeniu trebuie să fie tratate ca atare, fără a se insista în mod deosebit asupra lor.

În ceea ce privește studiile clinice, cele mai bune surse disponibile sunt reprezentate de meta-analize ale studiilor randomizate controlate.^[6] La polul opus, articolele ce conțin rapoarte despre cazuri medicale, îndeosebi cele din presa generală, sunt mai mult o formă de anecdotă. Deși ar putea fi reale, fără o descriere amănunțită a contextului în care au apărut și în lipsa unui istoric (medical) detaliat al persoanelor în cauză, ele nu se pot încadra în cerințele minime privind sursele medicale de încredere.

Propunerile speculative și cercetările aflate în stadiu incipient nu ar trebui să fie citate într-un mod care ar putea sugera acceptarea lor generală. Acest fapt este valabil și pentru estimările de orice fel, manifestate de către experți în domeniu, dar care nu au la bază vreun studiu efectuat în acest sens și/sau nu reprezintă punctul de vedere oficial al uneia dintre principalele organizații de sănătate recunoscute la nivel național sau internațional. Unele studii clinice pot dovedi de la bun început un potențial aparent mare, bucurându-se de o largă apreciere critică privind rezultatele obținute. Cu toate acestea, atâta timp cât ele nu sunt complet finalizate și trecute prin procesul de evaluare colegială (peer-review), concluziile lor nu trebuie considerate ca fiind certitudini. În ceea ce privește tratamentele, o persoană nu poate fi socotită complet vindecată fără analize complete și repetate, efectuate la distanță de evaluarea inițială pozitivă, care să specifice remisiunea completă a afecțiunii în cauză, dar și remiterea în totalitate a oricărei simptomatologii asociate.

Reviste „prădătoare”

Pentru a găsi surse calitative de informație se vor evita articole din reviste dubioase, fără o reputație de publicare de date verificate și de corectitudine. Un articol este dubios pentru susțineri biomedicale dacă a fost publicat de către o editură care are reputația de comportamente „prădătoare”, care include practici, afaceri suspecte și/sau probleme de peer-review care lezează încrederea în revistele respective. (Vezi de asemenea en:WP:RS#Predatory journals pentru exemple de astfel de edituri.^[7]^[8]) Alți indicatori că un articol dintr-o revistă biomedicală poate să nu fie de încredere este publicarea sa într-o revistă care nu este indexată pentru baza de date bibliografice MEDLINE,^[9] sau dacă al ei conținut este în afara specializării revistei (de exemplu un articol despre efectivitatea unui nou tratament pentru cancer într-o revistă de psihiatrie sau de tehnici chirurgicale de înlocuire a șoldului într-o revistă de urologie). Determinarea încrederii într-un articol individual va ține cont dacă articolul fost suficient de mult citat în mod apreciativ în surse a căror încredere nu poate fi contestată, lucru care indică acceptarea pe larg în literatura medicală în ciuda semnelor de întrebare sugerate aici.

Succesorul listei lui Beall poate fi găsit pe https://beallslist.net. Pe Wikipedia, compilația CiteWatch (adusă la zi de două ori pe lună) și scriptul Unreliable/Predatory Source Detector pot fi utilizate pentru a facilita detecția revistelor prădătoare.

Alegerea surselor

Comandă rapidă: WP:ASMED

Toate articolele medicale de pe Wikipedia ar trebui să citeze cele mai bune surse de încredere disponibile. În acest sens, jurnalele medicale care beneficiază de peer-review reprezintă o alegere naturală. Ele conțin atât surse primare, cât și secundare, multe dintre acestea fiind sistematic verificate și actualizate. Sursele terțiare sunt, de asemenea, recomandate, prezența lor (justificată) sporind de regulă gradul de siguranță în ceea ce privește veridicitatea informațiilor dintr-un articol. Cu toate acestea, ele ar trebui să fie utilizate mai mult pentru a susține celelalte tipuri de referințe. Un text bazat în totalitate sau preponderent pe surse terțiare, deși corect argumentat, se poate dovedi incomplet și/sau poate conține informații care nu mai reflectă situația curentă legată de anumite aspecte precum studii, tratamente etc.

Surse medicale

Cărțile medicale publicate de edituri academice sunt adesea surse secundare deosebit de bune. Totuși, manualele didactice destinate studenților pot să nu trateze în profunzime un subiect sau un capitol, așa cum se întâmplă în cazul unei monografii sau a unui manual destinat profesioniștilor sau rezidenților. Este bine să vă asigurați că aceste materiale sunt actualizate, dacă nu este necesară o perspectivă din punct de vedere istoric asupra temei abordate.

Marile edituri academice, pe plan intern sau internațional, publică mereu serii de cărți de specialitate, având o bună supraveghere editorială. Volumele din aceste serii sintetizează cele mai recente cercetări, inclusiv din unele domenii înguste, alocându-le un spațiu mai extins și conferindu-le astfel o expunere mai bună decât revistele sau jurnalele medicale. Enciclopediile biomedicale de specialitate, publicate de către aceste edituri, sunt de multe ori de bună calitate, dar ca sursă terțiară, informațiile pot fi prea concise pentru articole care tratează în amănunt un subiect sau diverse aspecte legate de acesta.

Un caz particular este reprezentat de cărțile medicale auto-publicate de autor și/sau publicate pe contul autorului. Ele comportă un potențial risc privind corectitudinea informațiilor pe care le conțin, din cauză că majoritatea acestora nu sunt supuse vreunui proces de recenzare sau evaluări independente. Astfel, ele nu pot fi considerate surse de încredere.

Surse non-medicale

Comunicatele de presă, blogurile, buletinele de știri și alte surse care nu sunt de specialitate conțin informații biomedicale care variază între fapte reale și fraude, marea majoritate fiind de o calitate inferioară. Totodată, abstractele conferințelor pot prezenta date incomplete și nepublicate. Deseori, ele nu sunt altceva decât surse auto-publicate neverificate. Mai mult decât atât, concluziile lor inițiale pot suferi modificări semnificative până să ajungă să fie gata de a fi publicate. În consecință, asemenea materiale au o calitate îndoielnică și ar trebui să fie utilizate cu foarte mare atenție. Niciodată astfel de surse nu trebuie folosite pentru a susține descoperiri surprinzătoare sau pentru a garanta o anume informație.

Note

^ Laurent, MR; Vickers, TJ (2009). „Seeking health information online: does Wikipedia matter?”. J Am Med Inform Assoc. 16 (4): 471–9. doi:10.1197/jamia.M3059. PMC 2705249  . PMID 19390105.
^ PMID 20924966
^ PMID 23552052
^ Prinz F et al. Believe it or not: how much can we rely on published data on potential drug targets? Nature Reviews Drug Discovery 10, 712 (September 2011) | doi:10.1038/nrd3439-c1
^ C. Glenn Begley & Lee M. Ellis Drug development: Raise standards for preclinical cancer research Nature 483, 531–533 (29 March 2012) doi:10.1038/483531a
^ Pages 102–105: Straus SE, Richardson WS, Glasziou P, Haynes RB (2005). Evidence-based Medicine: How to Practice and Teach EBM (ed. 3rd). Edinburgh: Churchill Livingstone. ISBN 0-443-07444-5.
^ Beall J (25 februarie 2015). „Predatory open access journals in a performance-based funding model: Common journals in Beall's list and in version V of the VABB-SHW” (PDF).
^ Beall J (31 decembrie 2016). „Potential, possible, or probable predatory scholarly open-access publishers”. Arhivat din original la 17 ianuarie 2017.
^ Pentru a verifica dacă o revistă este indexată pentru MEDLINE, mergeți la acest website și căutați numele revistei. Pe pagina cu revista, sub titlul „Current Indexing Status” puteți vedea dacă acea revistă este indexată actualmente. Observați că unele reviste care și-au schimbat numele sau au încetat să fie publicate nu vor fi „actualmente” indexate pentru MEDLINE, dar starea indexării lor din momentul în care erau publicate poate fi consultată sub alte titluri de pe aceeași pagină.

Vezi și

</noinclude>

[1] Laurent, MR; Vickers, TJ (2009). „Seeking health information online: does Wikipedia matter?”. J Am Med Inform Assoc. 16 (4): 471–9. doi:10.1197/jamia.M3059. PMC 2705249  . PMID 19390105.

[2] PMID 20924966

[3] PMID 23552052

[4] Prinz F et al. Believe it or not: how much can we rely on published data on potential drug targets? Nature Reviews Drug Discovery 10, 712 (September 2011) | doi:10.1038/nrd3439-c1

[5] C. Glenn Begley & Lee M. Ellis Drug development: Raise standards for preclinical cancer research Nature 483, 531–533 (29 March 2012) doi:10.1038/483531a

[6] Pages 102–105: Straus SE, Richardson WS, Glasziou P, Haynes RB (2005). Evidence-based Medicine: How to Practice and Teach EBM (ed. 3rd). Edinburgh: Churchill Livingstone. ISBN 0-443-07444-5.

[Beall1-7] Beall J (25 februarie 2015). „Predatory open access journals in a performance-based funding model: Common journals in Beall's list and in version V of the VABB-SHW” (PDF).

[Beall2-8] Beall J (31 decembrie 2016). „Potential, possible, or probable predatory scholarly open-access publishers”. Arhivat din original la 17 ianuarie 2017.

[9] Pentru a verifica dacă o revistă este indexată pentru MEDLINE, mergeți la acest website și căutați numele revistei. Pe pagina cu revista, sub titlul „Current Indexing Status” puteți vedea dacă acea revistă este indexată actualmente. Observați că unele reviste care și-au schimbat numele sau au încetat să fie publicate nu vor fi „actualmente” indexate pentru MEDLINE, dar starea indexării lor din momentul în care erau publicate poate fi consultată sub alte titluri de pe aceeași pagină.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]