Agnita

Agnita (în germană Agnetheln, în maghiară Szentágota, în traducere „Sfânta Agata”, alternativ Szászágota, „Agata Săsească”, colocvial Ágota) este un oraș în județul Sibiu, Transilvania, România, format din localitățile componente Agnita (reședința), Coveș și Ruja.

Agnita
Agnetheln Szentágota
—  oraș  —
Stemă
Agnita Agnita (România) Localizarea orașului pe harta României
Agnita Agnita (Județul Sibiu) Localizarea orașului pe harta județului Sibiu
Coordonate: 45°58′28″N 24°37′24″E ({{PAGENAME}})
Țară	România
Județ	Sibiu
SIRUTA	143682
Atestare documentară	1280
Numit după	Agata
Reședință	Agnita[*]​
Componență	Agnita[*]​, Coveș, Ruja
Guvernare
- Primar	Alin-Ciprian Schiau-Gull[*]​ (PNL, octombrie 2020)
Suprafață
- Total	96,22 km²
Altitudine maximă	497 m.d.m.
Altitudine minimă	442 m.d.m.
Populație (2021)
- Total	7.564 locuitori
- Densitate	112,92 loc./km²
Fus orar	UTC+2
Prezență online
site web oficial GeoNames
Localizarea în cadrul județului Localizarea în cadrul județului

Istoric

Stema veche a Agnitei

Agnita, pomenită pentru prima oară într-un document de la 1280, este un târg cu tradiție meșteșugărească, renumit prin breslele săsești de altădată ale tăbăcarilor, cizmarilor, croitorilor, dogarilor și olarilor, având economie semi-rurală.

La Agnita se află una din cele mai vechi fortificații săsești din Transilvania. Inițiată în secolul al XIII-lea, ea a fost amplificată succesiv, ajungând să aibă, în secolul al XVII-lea, trei incinte întărite cu turnuri. În centrul cetății se află o biserică-hală evanghelică cu trei nave (navele laterale cu tribune) și turn vestic (sec. XV, în preajma anului 1409).) La rândul ei fortificată, biserica a suferit numeroase transformări. Cele patru turnuri ale bisericii fortificate – ale pantofarilor, croitorilor, fierarilor și dogarilor –, demonstrează forța economică a acestor bresle, ca și faptul că aveau încredințate spre apărare acele porțiuni de zid în caz de conflict armat.

Muzeul orășenesc fondat de Erhard Andrée în perioada stalinismului, dispune de un important fond de artă medievală (lăzi gotice, elemente de arhitectură, sculpturi, ceramică etc).

Regele Ungariei Ludovic de Anjou conferise Agnitei (villam nostram Zenthagata), încă din 1376, dreptul de a ține târg anual în ziua de 24 iunie (Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul). Ulterior, acest drept se lărgea pentru alte două târguri.

În 1466 regele a acordat localității Agnita dreptul de „ius gladii”, adică dreptul de a pronunța și a executa sentințe de moarte. În același an localității i s-a acordat dreptul de a menține în localitate jumătate din contingentul de trupe regale, pentru apărarea proprie, în scopul ca biserica-cetate să nu cadă în mâini străine, având în vedere că frontiera spre Valahia era aproape.

În 1945 populația săsească a căzut victimă deportărilor în Uniunea Sovietică. În 1948 populația a pierdut o mare parte a averii în urma legii naționalizării, ale cărei urmări se resimt până astăzi. Până în 1950, când a fost declarată oraș, Agnita a fost o comună cu târg (Marktgemeinde). Până în 1992, populația săsească (germană) a emigrat în Germania și mai puțin în Austria ca urmare a presiunilor de asimilare continue. După 1990, majoritatea locurilor de munca in Agnita la cele 3 fabrici mari FIPA, IMIX si 9.Mai au dispărut din cauza lichidării acestora. Calea ferată cu ecartament îngust Sibiu-Agnita este pe lista monumentelor istorice din România. Construcția ei s-a efectuat pe vremea imperiului austriac și regatul maghiar. A fost în funcțiune pe ruta Agnita-Sibiu până în anul 2002.

Demografie

Componența etnică a orașului Agnita

     Români (81,03%)

     Maghiari (1,82%)

     Alte etnii (1,3%)

     Necunoscută (15,85%)

Componența confesională a orașului Agnita

     Ortodocși (79,35%)

     Reformați (1,04%)

     Alte religii (3,11%)

     Necunoscută (16,5%)

Conform recensământului efectuat în 2021, populația orașului Agnita se ridică la 7.564 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 8.732 de locuitori. Majoritatea locuitorilor sunt români (81,03%), cu o minoritate de maghiari (1,82%), iar pentru 15,85% nu se cunoaște apartenența etnică. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (79,35%), cu o minoritate de reformați (1,04%), iar pentru 16,5% nu se cunoaște apartenența confesională.

La recensământul din 1930 au fost înregistrați 4.443 locuitori, dintre care 2.659 germani (59,8%), 1.535 români (34,5%) și 234 maghiari (5,26%). Sub aspect confesional populația era alcătuită din 2.606 evanghelici luterani (58,6%), 1.513 ortodocși (34,5%), 147 reformați (3,3%), 137 romano-catolici (3%) ș.a.

Agnita - evoluția demografică

Graficele sunt indisponibile din cauza unor probleme tehnice. Mai multe informații se găsesc la Phabricator și la wiki-ul MediaWiki.

Date: Recensăminte sau birourile de statistică - grafică realizată de Wikipedia

Politică și administrație

Orașul Agnita este administrat de un primar și un consiliu local compus din 17 consilieri. Primarul, Alin-Ciprian Schiau-Gull[*]​, de la Partidul Național Liberal, este în funcție din octombrie 2020. Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:

	Partid	Consilieri	Componența Consiliului
	Partidul Național Liberal	11
	Partidul Social Democrat	2
	Alianța pentru Unirea Românilor	2
	Anghel Bogdan-Gheorghe	1
	Cioca Ioan	1

Primarii orașului

• 1996 - 2000 - Florița Emil, Independent
• 2000 - 2004 - Rotar Laurențiu-Ioan, de la APR
• 2004 - 2008 - Curcean Marius-Radu, de la Acțiunea Populară
• 2008 - 2012 - Curcean Marius Radu, de la PDL
• 2012 - 2016 - Dragoman Ioan, de la USL
• 2016 - 2020 - Dragoman Ioan, de la PSD
• 2020 - 2024 - Șchiau Gull Alin Ciprian, de la PNL

Monumente

• Biserica evanghelică fortificată din Agnita
• Biserica evanghelică fortificată din Ruja

Personalități

• Georg Daniel Teutsch (1817–1893), episcop evanghelic, istoric și politician
• Franz Friedrich Fronius (1829–1886), pastor evanghelic, profesor, biolog și etnolog
• Christian Friedrich Maurer (1847–1902), istoric și dramaturg
• Trude Schullerus (1889–1981), pictoriță
• Erhardt Andree (1911–1972), istoric
• Otto Tellmann (1927-2013), handbalist, laureat cu aur la Campionatul Mondial din 1961
• Ioan Gyuri Pascu (1961-2016), muzician și actor
• Elena Cârstea (n. 1962), solistă de muzică pop și compozitoare
• Bernd Fabritius (n. 1965), deputat în Bundestag din partea CSU (din 2013)
• Ioan Suciu (n. 1948), scriitor

Transportul public

Transportul local este asigurat de o linie de autobuz care face legătura și cu localitățile componente - Ruja și Coveș.

La Agnita se poate ajunge cu autobuzul dinspre Făgăraș, Sighișoara, Mediaș și Sibiu.

Până în anul 1965 Agnita a fost legată feroviar de Sighișoara și Sibiu, iar până în anul 2001 numai de Sibiu, prin calea ferată îngustă Sibiu-Agnita-Sighișoara.

Imagini

• 
  Agnita pe Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773
• 
  1826 - Dangă săsească pentru însemnarea animalelor
• 
  Intrarea în localitate
• 
• 
  Agnita
  Biserica Evanghelică Fortificată
• 
  Turnul de poartă
• 
  Râul Hârtibaciu
• 
  Muzeul văii Hârtibaciului
• 
  Poarta
• 
• 
• 
• 
  Școala generală nr.1

Bibliografie

• Podișul Transilvaniei de sud și unitățile limitrofe. Repere geografice, Grecu Florina, Mărculeț I., Mărculeț Cătălina, Dobre R., Edit. Universității din București, 2008.

Legături externe

• Fuga Lolelor - Site-ul oficial al județului Sibiu Arhivat în 28 ianuarie 2018, la Wayback Machine.
• Agnita (informații si fotografii)^{[nefuncțională – arhivă]}
• Biserica fortificată din Agnita
• Site-ul oficial al orașului Agnita
• Un agnitean departe de casă Arhivat în 15 octombrie 2004, la Wayback Machine.
• Site-ul agnitenilor de pretutindeni Arhivat în 27 noiembrie 2004, la Wayback Machine.
• Dicționar de localități din Transilvania Arhivat în 18 iunie 2009, la Wayback Machine.
• Informații despre cetatea din localitate^{[nefuncțională – arhivă]}

Vezi și

• Biserici fortificate din Transilvania