Deschide meniul principal
Acest articol se referă la prototipul structurilor algebrice. Pentru alte sensuri, vedeți Algebră (dezambiguizare).

În matematică, o algebră universală este un ansamblu format dintr-o mulțime de bază și niște operații: . Fiecare operație este o funcție , unde se numește aritatea (numărul de argumente) operației , iar este produsul cartezian al mulțimii de bază cu ea însăși de ori.

De notat că este permis ca să fie 0. Astfel de „operații”, numite operații nulare sunt de fapt elemente speciale ale mulțimii de bază.

ExempleModificare

  • Un grup este o algebră universală cu 3 operații de arități respectiv 2, 0, 1.
    1. Prima operație (binară) este operația specificată ca lege de compoziție a grupului. Notația obișnuită este   sau   în loc de  . Trebuie să fie asociativă:  
    2. A doua operație (nulară) marchează elementul neutru. Trebuie să satisfacă proprietatea de element neutru:  
    3. A treia operație (unară) produce elementul invers. Trebuie să satisfacă proprietatea de element invers: 
  • Un spațiu vectorial peste un corp K poate fi reprezentat printr-o algebră universală având cele trei operații de la grup plus câte o operație unară pentru fiecare element (scalar) al corpului K. Unui scalar   îi va corespunde deci o operație unară  , notată de obicei   în loc de  

Subalgebre ale unei algebre universaleModificare

O submulțime   a mulțimii de bază se numește stabilă în raport cu operațiile algebrei universale A dacă pentru fiecare operație  , adică pentru fiecare j, are loc  .

Orice sumbulțime   a mulțimii de bază, stabilă în raport cu operațiile algebrei, determină o algebră universală ce are ca mulțime de bază acea mulțime și ca operații restricțiile la   ale operațiilor algebrei:  , unde

 .

O astfel de algebră   se numește subalgebră a algebrei A.

Se poate demonstra că o intersecție arbitrară de subalgebre ale unei algebre universale este o subalgebră. (De fapt, orice intersecție de submulțimi ale mulțimii de bază ale algebrei, stabile în raport cu operațiile algebrei, este o submulțime stabilă în raport cu operațiile algebrei.) Altfel spus, subalgebrele unei algebre universale alcătuiesc un sistem de închidere.

Subalgebra generată de o mulțimeModificare

O submulțime   a mulțimii de bază a unei algebre A nu este, în general, o subalgebră. Se poate pune problema care este „cea mai mică” subalgebră a lui A în care mulțimea de bază să includă mulțimea M. Există două construcții posibile, despre care se poate demonstra că duc la același rezultat:

  1. Se iau toate mulțimile de bază ale subalgebrelor lui A ce conțin mulțimea M și se construiește intersecția lor.
  2. Se notează  , se definește   ca fiind   la care se adaugă toate valorile ce se pot obține prin aplicarea operațiilor algebrei asupra elementelor lui  , se construiește asemănător   pornind de la   ș.a.m.d. În final, mulțimea de bază a subalgebrei va fi  .

Rezultatul oricăreia dintre construcțiile de mai sus se numește subalgebra generată de mulțimea M.

Relații de congruențăModificare

O relație binară   definită peste mulțimea   se numește congruență dacă este o relație de echivalență și în plus satisface proprietatea că, pentru fiecare operație   a algebrei, din compunerea de elemente congruente rezultă elemente congruente:

 , dacă   atunci  

Ca orice relație de echivalență, o relație de congruență partiționează mulțimea   în clase de echivalență. Pe mulțimea claselor de echivalență ale unei relații de congruență, se poate defini o structură de algebră universală numită algebră cât (de la cât=rezultatul împărțirii):   definind fiecare operație   prin:

 

unde prin   se notează clasa de echivalență din care face parte x. De notat că corectitudinea definiției de mai sus a operațiilor se bazează pe faptul că din condiția de congruență rezultă că clasa lui   nu depinde de alegerea lui   în interiorul claselor lor.

Morfisme și izomorfismeModificare

Două algebre universale A și   sunt similare dacă au același număr de operații și operațiile de pe aceeași poziție au aceeași aritate. O funcție   definită între mulțimile de bază a două algebre universale similare este numită morfism dacă pentru fiecare operație funcția comută cu operația respectivă:

 

Compunerea a două morfisme este întotdeauna un morfism.

Un morfism care este funcție bijectivă se numește izomorfism. Dacă între două algebre universale se poate stabili un izomorfism, ele se numesc izomorfe. Două algebre universale izomorfe sunt de fapt aceeași structură algebrică: orice proprietate este valabilă între elementele primei structuri este valabilă și în cea de-a doua structură.

Morfismele, respectiv izomorfismele, între o algebră universală și ea însăși se numesc endomorfisme, respectiv automorfisme.

Morfisme, subalgebre și congruențeModificare

Fiind dată o congruență într-o algebră universală, funcția ce asociază fiecărui element al mulțimii de bază a algebrei clasa de echivalență a acelui element este un morfism de la algebra inițială la algebra cât.

Imaginea unui morfism ( ) este o subalgebră a algebrei destinație a morfismului.

Pentru orice morfism f, dacă punem   dacă  , obținem o relație de congruență. Funcția care asociază fiecărui   pe   este un izomorfism între algebra cât și subalgebra imagine a morfismului.

Vezi șiModificare