Comuna Nicolae Bălcescu, Bacău

Pentru alte sensuri, vedeți Nicolae Bălcescu (dezambiguizare).

Nicolae Bălcescu (în maghiară Ferdinándújfalu; în trecut, Valea Seacă) este o comună în județul Bacău, Moldova, România, formată din satele Buchila, Galbeni, Lărguța, Nicolae Bălcescu (reședința) și Valea Seacă.

Coordonate: 46°28′07″N 26°55′18″E ({{PAGENAME}}) / 46.46861°N 26.92167°E
Nicolae Bălcescu
— comună —

Nicolae Bălcescu Nicolae Bălcescu (România) Poziția geografică

Țară	România
Județ	Bacău

SIRUTA	23715

Reședință	Nicolae Bălcescu
Componență	Nicolae Bălcescu Buchila Galbeni Lărguța Valea Seacă

Guvernare
- primar al comunei Nicolae Bălcescu[*]	Marcelin-Iosif Trifescu[*]^[1] (ADU, 1 noiembrie 2024)

Suprafață
- Total	77,5 km²
Altitudine	185 m.d.m.

Populație (2021)
- Total	8.539 locuitori

Fus orar	UTC+2

Prezență online
GeoNames

Poziția localității Nicolae Bălcescu Poziția localității Nicolae Bălcescu
Modifică date / text

Așezare

Comuna se află în zona centrală a județului, imediat la sud de municipiul Bacău, pe malul drept al Bistriței și Siretului, la confluența celor două râuri care se află în lacul de acumulare Galbeni, aflat la limita estică a comunei. Este străbătută de șoseaua națională DN2, care leagă Bacăul de Focșani. Lângă Nicolae Bălcescu, din acest drum se ramifică șoseaua județeană DJ252D, care o leagă spre est de Tamași. Prin partea de vest a comunei trece și șoseaua județeană DJ119, care leagă comuna spre nord de Sărata și Bacău, și spre sud de Faraoani, Cleja, Răcăciuni, Gura Văii și Onești (unde se termină în DN11A).^[2] Prin comună trece și calea ferată Bacău–Mărășești, pe care este deservită de stația Valea Seacă.

Demografie

Componența etnică a comunei Nicolae Bălcescu

Români (87,76%)

Maghiari (1,28%)

Alte etnii (0,23%)

Necunoscută (10,73%)

Componența confesională a comunei Nicolae Bălcescu

Romano-catolici (80,89%)

Ortodocși (7,59%)

Alte religii (0,39%)

Necunoscută (11,14%)

Conform recensământului efectuat în 2021, populația comunei Nicolae Bălcescu se ridică la 8.539 de locuitori, în creștere față de recensământul anterior din 2011, când fuseseră înregistrați 7.169 de locuitori.^[3] Majoritatea locuitorilor sunt români (87,76%), cu o minoritate de maghiari (1,28%), iar pentru 10,73% nu se cunoaște apartenența etnică.^[4] Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt romano-catolici (80,89%), cu o minoritate de ortodocși (7,59%), iar pentru 11,14% nu se cunoaște apartenența confesională.^[5]

Politică și administrație

Comuna Nicolae Bălcescu este administrată de un primar și un consiliu local compus din 15 consilieri. Primarul, Marcelin-Iosif Trifescu[*], de la Alianța Dreapta Unită, este în funcție din 1 noiembrie 2024. Începând cu alegerile locale din 2024, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:^[6]

	Partid	Consilieri	Componența Consiliului
	Partidul Social Democrat	4
	Alianța Dreapta Unită	4
	Partidul Național Liberal	3
	Alianța pentru Unirea Românilor	2
	Uniunea Democrată Maghiară din România	1
	Partidul Puterii Umaniste	1

Istoric

La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna purta numele de Valea Seacă, făcea parte din plasa Bistrița de Jos a județului Bacău și era formată din satele Valea Seacă, Albeni, Florești, Buchila, Galbeni și Bălțata, având în total 2839 de locuitori. În comună funcționau trei mori de apă, o școală mixtă deschisă în 1865 la Valea Seacă, trei biserici catolice și una ortodoxă. Principalul proprietar de terenuri era principesa Lucia de Schoenburg-Waldenburg.^[7] Anuarul Socec din 1925 o consemnează în plasa Răcăciuni a aceluiași județ, formată din satele Albeni, Buchila, Florești, Frăsinoaia, Galbeni, Ruginca, Valea Seacă, Dămocu din afară și Dămocu din năuntru.^[8] În 1931 comuna a primit denumirea de Ferdinand după un nou sat apărut pe teritoriul ei, deși reședința rămânea la Valea Seacă; satele componente atunci erau Albeni, Buchila, Dămoc, Ferdinand, Florești, Frăsinoaia, Galbeni, Lărguța, Rujinca și Valea Seacă.^[9]

Între anii 1942-1949 paroh romano-catolic a fost Andrei Gherguț. În anul 1949 acesta a fost arestat de autoritățile comuniste și condamnat la doi ani de închisoare.

După instaurarea regimului comunist comuna a primit numele de Nicolae Bălcescu, la fel ca satul de reședință (fost Ferdinand) și din 1950 a trecut în administrarea raionului Bacău din regiunea Bacău. În 1968 a revenit la județul Bacău, reînființat, preluând și satele comunei Sărata, care a fost desființată. Tot atunci, au fost desființate și satele Albeni și Florești, comasate cu satul Valea Seacă.^[10]^[11] Comuna a căpătat alcătuirea actuală în 2004, când satele Sărata și Bălțata s-au separat din nou pentru a forma comuna Sărata.^[12]

Monumente istorice

Singurul obiectiv din comuna Nicolae Bălcescu inclus în lista monumentelor istorice din județul Bacău ca monument de interes local este școala din satul Nicolae Bălcescu, construită în 1930 și clasificată ca monument de arhitectură.

Vezi și

Ceangăi

Note

^ Rezultatele alegerilor locale din 2024, Autoritatea Electorală Permanentă
^ Google Maps – Comuna Nicolae Bălcescu, Bacău (Hartă). Cartografie realizată de Google, Inc. Google Inc. Accesat în 11 februarie 2014.
^ „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în 5 august 2013.
^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în 23 august 2023.
^ „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în 23 august 2023.
^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2024” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în 23 octombrie 2024.
^ Lahovari, George Ioan (1902). „Valea-Seacă, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 5. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 717–718.
^ „Comuna Valea Seacă în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în 13 februarie 2014.
^ „Tablou de regruparea comunelor rurale întocmit conform legii privind modificarea unor dispozițiuni din legea pentru organizarea administrațiunii locale”. Monitorul oficial și imprimeriile statului (161): 31. 15 iulie 1931.
^ „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în 13 februarie 2014.
^ „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în 13 februarie 2014.
^ „Legea nr. 84 din 5 aprilie 2004 pentru înființarea unor comune”. Lege-online.ro. Accesat în 13 februarie 2014.

Vezi și

Lacurile de acumulare Buhuși - Bacău - Berești

[b1628525a19828d3ca3d9298389bde72-1] Rezultatele alegerilor locale din 2024, Autoritatea Electorală Permanentă

[2] Google Maps – Comuna Nicolae Bălcescu, Bacău (Hartă). Cartografie realizată de Google, Inc. Google Inc. Accesat în 11 februarie 2014.

[insse_2011_nat-3] „Rezultatele recensământului din 2011: Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în 5 august 2013.

[insse_2021_etn-4] „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după etnie (Etnii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în 23 august 2023.

[insse_2021_rel-5] „Rezultatele recensământului din 2021: Populația rezidentă după religie (Religii, Macroregiuni, Regiuni de dezvoltare, Județe, Municipii, orașe și comune*)”. Institutul Național de Statistică din România. iunie 2023. Accesat în 23 august 2023.

[6] „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2024” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în 23 octombrie 2024.

[7] Lahovari, George Ioan (1902). „Valea-Seacă, com. rur.” (PDF). Marele Dicționar Geografic al Romîniei. 5. București: Stab. grafic J. V. Socecu. pp. 717–718.

[Socec_VSc-8] „Comuna Valea Seacă în Anuarul Socec al României-mari”. Biblioteca Congresului SUA. Accesat în 13 februarie 2014.

[tablou_1931-9] „Tablou de regruparea comunelor rurale întocmit conform legii privind modificarea unor dispozițiuni din legea pentru organizarea administrațiunii locale”. Monitorul oficial și imprimeriile statului (161): 31. 15 iulie 1931.

[L3_1968-10] „Legea nr. 3/1968”. Lege-online.ro. Accesat în 13 februarie 2014.

[L2_1968-11] „Legea nr. 2/1968”. Monitoruljuridic.ro. Accesat în 13 februarie 2014.

[L84_2004-12] „Legea nr. 84 din 5 aprilie 2004 pentru înființarea unor comune”. Lege-online.ro. Accesat în 13 februarie 2014.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]