Wikipedia

Cortinarius mucifluus

specie de ciupercă

Cortinarius mucifluus (Elias Magnus Fries, 1838) din încrengătura Basidiomycota, în familia Cortinariaceae și de genul Cortinarius[1][2] este o specie rară (în Europa de Nord mai frecventă) de ciuperci comestibile care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). O denumire populară nu este cunoscută. În România, Basarabia și Bucovina de Nord trăiește solitar sau în grupuri mici pe sol acru și umed în păduri de conifere mai ales sub molizi și pini adesea între mușchi. Apare de la câmpie la munte din (august) septembrie până în octombrie (noiembrie).[3][4]

Cortinarius mucifluus
Genul Cortinarius, aici C. mucifluus
Clasificare științifică
Regn: Fungi
Diviziune: Basidiomycota
Clasă: Agaricomycetes
Ordin: Agaricales
Familie: Cortinariaceae
Gen: Cortinarius
Subgen: Myxacium
Specie: C. mucifluus
Nume binomial
Cortinarius mucifluus
Fr. Fr. (1838)
Sinonime
  • Myxacium mucifluum (Fr.) Wünsche (1877)
  • Gomphos mucifluus (Fr.) O.Kuntze (1891)
  • Cortinarius collinitus var. mucifluus (Fr.) Bataille (1912)
  • Cortinarius pinicola P.D.Orton (1960)
  • Myxopholis mucifluum (Fr.) Locq. (1979)
  • Cortinarius mucifluus subsp. pinicola (P.D.Orton) Melot (1989)
  • Cortinarius mucifluus var. pinicola (P.D.Orton) Blanco-Dios (2018)
Modifică text Consultați documentația formatului

Taxonomie

modificare
 
Elias Fries

Numele binomial Cortinarius mucifluus a fost determinat de renumitul savant suedez Elias Magnus Fries în lucrarea sa Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum din 1838,[5] fiind și numele curent valabil (2023).

Sinonime obligatorii sunt Myxacium mucifluum a botanistului german Friedrich Otto Wünsche din 1877,[6] precum Myxopholis mucifluum a micologului francez Marcel Locquin (1922-2009) din 1979,[7] ambele bazând pe descrierea lui Fries. De asemenea, toți ceilalți taxoni sunt acceptați.

Epitetul specific este derivat din cuvintelelatine (latină mucosus=cleios, mucos, mucegăit,[8] și (latină fluere=a curge, a șiroi,[9] datorită aspectului ciupercii.

Descriere

modificare
 
J.E.Lange - Cortinarius mucifluus
  • Pălăria: nu prea cărnoasă și moale cu un diametru de 3-8 (10) cm este inițial emisferică cu marginea răsucită spre interior, dar se întinde rapid, devenind conic-convexă până extinsă, în vârstă deprimată în centru cu un mamelon obtuz ușor proeminent și cu marginea striată și translucidă. Cuticula este netedă, glabră, strălucitoare, vâscoasă, în special în tinerețea buretelui. Coloritul tinde între brun de alune, brun-măsliniu și brun-roșiatic, schimbând la bătrânețe în culoarea pielii de porc, centrul fiind atunci mai deschis sau mai întunecat.
  • Lamelele: apropiate, aproape aglomerate sunt subțiri, cu lameluțe intercalate de lungime diferită, slab bombat aderate la picior, fiind învăluite la început de o cortină albă și vâscoasă, formată din fibre foarte fine ca păienjeniș, resturile vălului parțial. Coloritul la început bej deschis, apoi ocru-brun până brun-roșiatic, devine cu avansarea în vârstă brun-ruginiu. Muchiile crestate sunt de aceiași culoare.
  • Piciorul: moale și plin pe dinăuntru cu o înălțime de 6-10 cm și o grosime de 1-2 cm, de formă cilindrică nu este îngroșat la bază, dar se înrădăcinește destul de adânc. Suprafața unsuroasă până cleioasă este albă cu un licăr violet-albăstrui, fiind inițial acoperită de un voal trecător lipicios, fuliginos-solzos care este dispus ca un armilar. Nu prezintă un inel.
  • Carnea: albicioasă și în vârf slab albăstruie este destul de apoasă și moale. Nu se decolorează după tăiere. Mirosul este imperceptibil, în vârstă puțin dulcișor și gustul neremarcabil.[3][4]
  • Caracteristici microscopice: are spori mari colorați ocru-gălbui, în formă de migdale și verucoși cu o mărime medie de 12,5-16 x 7-8,5 microni. Pulberea lor este brun-ruginie. Basidiile clavate poartă 4 sterigme fiecare cu o conexiune bazală cu cleme cu o dimensiune de 30-45 x 11-15 microni. Prezintă cheilocistide (elemente sterile situate pe muchia lamelor) de 35-50 x 14-20 microni, dar pleurocistidele (elemente sterile situate în himenul de pe fețele lamelor) lipsesc. [10][11]
  • Reacții chimice: nu au putut fi găsite.
  •  
    C. mucifluus mai tineri: pălărie, lamele și picior
  •  
    C. mucifluus mai bătrâni: pălărie, lamele și picior

Confuzii

modificare

Cortinarius mucifluus poate fi confundat de exemplu cu Cortinarius collinitus (comestibil),[12] Cortinarius delibutus (comestibil),[13] Cortinarius mucosus (comestibil),[14] Cortinarius multiformis (comestibil),[15] Cortinarius olidus (necomestibil),[16] Cortinarius saginus,[17][18] Cortinarius stillatitius (comestibil),[19] Cortinarius trivialis (necomestibil),[20] Cortinarius varius (comestibil)[21] sau Cortinarius vibratilis (necomestibil).[22]

Specii asemănătoare în imagini

modificare
  •  
    Cortinarius collinitus
  •  
    Cortinarius delibutus
  •  
    Cortinarius mucosus
  •  
    !Cortinarius olidus!
  •  
    Cortinarius multiformis
  •  
    Cortinarius saginus
  •  
    Cortinarius stillatitius
  •  
    !Cortinarius trivialis!
  •  
    Cortinarius varius
  •  
    !Cortinarius vibratilis!

Valorificare

modificare

Cortinarius mucifluus este comestibil, dar din cauza cărnii slinoase și moale de calitate culinară foarte scăzută.

Note

modificare
  1. ^ Index Fungorum
  2. ^ Mycobank
  3. ^ a b Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1993, p. 178-179, ISBN 88-85013-57-0 (editat postum)
  4. ^ a b Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, p. 276-277-3, ISBN 978-3-8354-1839-4
  5. ^ Elias Fries: „'Epicrisis systematis mycologici, seu synopsis hymenomycetum”', Editura Typographia Academica, Uppsala (1836-1838), p. 274 [1]
  6. ^ Dr. Otto Wünsche: „Die Pilze. Eine Anleitung zu ihrer Kenntnis”,Editura B. G. Teubner, Leipzig 1877, p. 128 [2]
  7. ^ Marcel Locquin: „Myxopholis mucifluum”, în jurnalul micologic „Flore mycologique”, vol. 3, p. 146
  8. ^ Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 765
  9. ^ Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 484
  10. ^ Raya, L. Moreno B. (ed.): „Flora Micológica de Andalucía”, Editura Consejería de Medio Ambiente y Ordenación del Territorio, Junta de Andalucía, Sevilla 2018, p. 1049, ISBN: 978-84-16591-07-7
  11. ^ Helmut Gams (ed.): Meinhard Michael Moser: „Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 3-a, vol. II/b 2 „Röhrlinge und Blätterpilze”, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1967, p. 316, nr. 2061
  12. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 202-203, ISBN 3-405-11774-7
  13. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 182-183, ISBN 3-405-12081-0
  14. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 132-133, ISBN 88-85013-25-2
  15. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 226-227 - 1, ISBN 3-405-12116-7
  16. ^ Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 370-371, ISBN 978-3-440-14530-2
  17. ^ Bruno Cetto]: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 136-137, ISBN 3-405-12124-8
  18. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 170-171, ISBN 88-85013-46-5
  19. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 6, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1989, p. 230-231, ISBN 88-85013-46-5
  20. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 208-209, ISBN 3-405-12116-7
  21. ^ Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 210-211, ISBN 3-405-11774-7
  22. ^ Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 136-137, ISBN 88-85013-25-2

Bibliografie

modificare
  • Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 1-7, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1976-1993 (pentru cercetarea în total)
  • Marcel Bon: „Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4
  • Heinz Clémençon et al.: „Pilze im Wandel der Jahreszeiten” – Herbst-Winter, vol. 2, Editura Éditions Piantanida, Lausanne 1983
  • Christian Deconchat, Jean-Marie Polèse: „Champignons l'encyclopédie”, Editura Éditions Artémis, Chamalières 2002, ISBN: 2-84416-145-6
  • André Maublanc, Georges Viennot-Bourgin: „Les champignons comestibles et vénéneux”, vol. 2, Editura Paul Lechevalier, Paris 1971, ISBN: 978-27205-0514-0
  • Edmund Michael, Bruno Hennig, Hanns Kreisel: „Handbuch für Pilzfreunde“, vol. 4: „Blätterpilze – Dunkelblättler”, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1985, ISBN: 978-3-437-30463-7
  • German Josef Krieglsteiner (ed.), Andreas Gminder: „Verbreitungsatlas der Großpilze Deutschlands (West)“, Editura Ulmer, Stuttgart 1991, ISBN 3-8001-3536-1
  • Meinhard Michael Moser în Helmut Gams: „ Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983
  • Massimo Pandolfi, ‎Davide Ubaldi: „Guida dei funghi d'Italia e d'Europa”, Editura Franco Muzzio Editore, Padova 1987, ISBN: 978-88702-1375-1
  • Roger Phillips: „Mushrooms: A comprehensive guide to mushroom identification”, Editura Macmillan, Londra sia Oxford 2013, ISBN: 978-0-330-44237-4
  • Carleton Rea: „British Basidiomycetae: A handbook to the larger British fungi”, Editura Cambridge University Press, Cambridge 1922
  • Jean Trarieux: „Les champignons et leur empire: Récits extraordinaires”, Editura FeniXX réédition numérique, Paris 1986, ISBN: 978-23071-8680-9

Legături externe

modificare
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Cortinarius_mucifluus&oldid=16380218