Florența Albu

poetă română

Florența Albu (n. 1 decembrie 1934, Floroaica, județul Călărași - d. 3 februarie 2000, București) a fost o poetă română.

BiografieModificare

1948 - 1952 Liceul Gheorghe Șincai București

1952 - 1957 Facultatea de Filologie

1963 - 1965 angajată la ziarul Scânteia tineretului

1965 - 1995 angajată la revista Viața românească

Viața artisticăModificare

Între anii 1953-1955 frecventează cenaclul Theodor Neculuță;

1955 - debutează în publicistică la revista Tânărul scriitor;

1959 - nu i se permite publicarea unui volum cu versuri dedicate Bărăganului;

1961 - publică volumul Fără popas;

1962 - publică volumul de reportaje Câmpia soarelui.

Alte volume:Modificare

Măști de priveghi (1968), Arborele vieții (1971), Petrecere cu iarbă (1973), Elegii (1973), 65 poeme (1978), Kilometrul unu în cer (1988), Himera nisipurilor, Roata lumii, Euri posibile, Zidul martor, jurnal ținut în secret între 1970 și 1990 (1994), Aurolac[1] (1997)

Prezentă în:Modificare

Streiflicht – Eine Auswahl zeitgenössischer rumänischer Lyrik (81 rumänische Autoren), - "Lumina piezișă", în traducerea lui Christian W. Schenk, Dionysos Verlag 1994, ISBN 3980387119

Despre creația sa și-au spus părerea de-a lungul timpului: Iorgu Iordan, Ion Băieșu, Marin Preda, Maria Banuș, Nicolae Manolescu, Dan Cristea, Lucian Raicu, Eugen Simion, Gabriel Dimisianu, Laurențiu Ulici, etc. Este calificată de[2] „fiică a Bărăganului, înrudită spiritual cu Ștefan Bănulescu și Marin Preda”.

Florența Albu a încetat din viață la 3 februarie 2000 la Spitalul Fundeni, mormântul ei aflându-se în comuna Gruiu, județul Ilfov.

BibliografieModificare

NoteModificare

  1. ^ Gabriel Dimisianu, Amintiri și portrete literare, Humanitas, 2013, p. 156
  2. ^ Gabriel Dimisianu, Amintiri și portrete literare, Humanitas, 2013, p. 157