Glosar de educație

glosar Wikipedia

Prezentul glosar conține termeni din domeniul educației, pedagogiei, învățământului și cercetării.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

AModificare

- conferire a dreptului de a practica o anumită profesie, de a desfășura o anumită activitate (în urma unei probe, a unui examen);
- acordare a unui grad, unui titlu.
  • abilități de comunicare - bază a interacțiunii sociale care cuprinde aspectele: ascultarea activă, empatia, capacitatea de negociere și de soluționare a conflictelor, receptivitate față de limbajul corporal, vorbirea în public.
  • abiturient - (termen învechit) elev în ultimul trimestru, înaintea bacalaureatului.
  • absent nemotivat - semn (în catalog) care marchează lipsa nemotivată a unui elev.
  • absent motivat - semn (în catalog) care marchează motivarea absenței unui elev.
  • absolutoriu - (certificat) care atestă terminarea unei școli superioare sau terminarea studiilor.
  • absolvent - persoană care a terminat un ciclu sau o formă de învățământ.
  • absolvire - încheiere a unui an școlar, unui ciclu sau o formă de învățământ.
  • academician:
- membru (de onoare sau titular) al unei academii;
- (în Grecia antică) filozof al școlii lui Platon, „Academia".
- prima școală filozofică, înființată de Platon, care își ținea inițial întrunirile în grădina lui Akademos;
- societate de învățați, de literați, de artiști etc., creată pentru dezvoltarea filologiei, a științelor și a artelor;
- înaltă instituție științifică și culturală, care reunește pe cei mai de seamă savanți și artiști ai unei țări, care sprijină și organizează cercetarea științifică și activitatea literară și artistică; exemplu Academia Franceză;
- nume dat unor școli de învățământ superior, în special de arte sau științe militare; exemplu: Academia de Arte Frumoase.
  • accesibilitatea instruirii - activitate didactică-educativă, latura concretă a procesului de învățământ și care constă în două tipuri de activități: lecția (în învățământul elementar și secundar), cursul, seminarul sau dezabaterea (în învățământul universitar).
  • acreditare - certificare a faptului că procesele educaționale în cadrul unei unități de învățământ, în special cele de predare și de învățare, respectă reglementările, iar rezultatele sunt cele așteptate și se înscriu în limitele considerate acceptabile la nivel național.
  • activitate artistică - forma de organizare a educatiei artistice care, față de lecția tradițională, se caracterizează prin caracterul practic, de atelier, de exersare a limbajului culorii, liniei, formei spațiale; jocul de-a creația fiind nu numai pretextul, dar și cadrul de dezvoltare individuală.
  • admitere - înscriere, primire la un examen sau într-un post, într-un loc (în urma unui examen).
  • a doua șansă - program care se adresează adolescenților, tinerilor, adulților, proveniți din medii sociale diverse și cu vârste variate, care nu au urmat sau nu au finalizat învățământul primar și gimnazial.
  • agramat - persoană care face greșeli elementare de limbă, manifestând lipsa unei pregătiri școlare elementare.
  • alfabetizare vizualo-tactilă - acțiune teoretică și practică, de a face accesibile fiecărui individ principalele elemente de limbaj și de tehnica specifice picturii, graficii, artei decorative etc..
  • aplicație, școală de ~ - (în trecut) școală elementară atașată pe lîngă o școală normală, servind pentru practica pedagogică a viitorilor învățători.
  • arie curriculară - grupaj de discipline școlare care au în comun anumite obiective și metodologii și care oferă o viziune multidisciplinară sau interdisciplinară asupra obiectelor de studiu.
  • asistent universitar - grad în învățământul superior, mai mare decât preparatorul și inferior lectorului; persoană care are acest grad.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

BModificare

- examen general susținut după absolvirea cursurilor liceale, a cărui promovare dă dreptul la înscrierea într-o instituție de învățământ superior;
- titlu obținut în urma acestui examen; persoană care a promovat examenul de bacalaureat.
- instituție de cultură care colecționează cărți, periodice etc. spre a le pune în mod organizat la dispoziția cititorilor;
- colecție de cărți, periodice, foi volante, imprimate etc.;
- colecția de cărți (tipărite de o editură), care prezintă un caracter unitar din punct de vedere grafic și tematic.
  • Biroul Internațional al Educației - organizație sub egida UNESCO specializată în dezvoltarea conținutului, a metodei și a structurii actului pedagogic.
  • bizutaj - ceremonie burlescă, în unele universități, de inițiere a studenților din anul întâi.
  • brainstorming - tehnică pentru stimularea în grup a gândirii creatoare a indivizilor, bazată pe emiterea liberă de idei, într-un grup, pentru rezolvarea unei probleme.
  • bursă de studii - alocație bănească (lunară) sau întreținere gratuită acordată de stat, de o instituție etc. elevilor, studenților pentru a-și acoperi cheltuielile de întreținere în timpul studiilor sau unor cercetători, specialiști, cadre didactice, pentru specializare, perfecționare etc; stipendiu.
  • bursier - (persoană, mai ales elev sau student) care beneficiază de o bursă de studiu.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

CModificare

  • cabinet metodic:
- centru didactic al activității metodice dintr-o școală, dintr-un oraș etc.;
- secție de îndrumare și de informare în bibliotecile mari și în societăți comerciale.
- fasciculă de foi de hârtie legate sau broșate împreună, folosită la scris, desenat etc.;
- publicație periodică cuprinzând diverse studii, note sau informații dintr-un anumit domeniu de activitate.
  • caiet de dictando - caiet cu linii paralele orizontale.
  • calificare - pregătire profesională, teoretică și practică, de un anumit nivel, într-un anumit domeniu; titlu obținut în urma trecerii unor examene sau a unor probe.
  • calificativ:
- sistem de notare la un concurs, la un examen sau a situației la învățătură și a conduitei elevilor și studenților;
- fiecare dintre mențiunile "excepțional", "foarte bine", "bine", "suficient", "insuficient", cu care se notează sîrguința și conduita.
  • campus - așezare, ansamblu de clădiri, cuprinzînd un institut de învățământ superior, cu toate dotările pentru învățământ, cercetare, locuit, agrement etc.
  • cancelarie - sală într-o școală servind ca loc de adunare a cadrelor didactice.
  • certificat de bună-purtare - (ieșit din uz) document în care se atestă purtarea corectă a cuiva în școală.
  • cultură:
- totalitatea cunoștințelor din diverse domenii pe care le posedă cineva; dezvoltare intelectuală a cuiva;
- totalitatea valorilor materiale și spirituale acumulate de omenire în decursul vremurilor.
  • cultură fizică:
- dezvoltare armonioasă a corpului prin sport și gimnastică, atât pentru întărirea și menținerea sănătății, cât și pentru formarea calităților fizice necesare în muncă, sport etc., la care se adaugă baza materială, cercetarea științifică, procesul de formare a specialiștilor;
- disciplină care se ocupă cu această dezvoltare; educație fizică.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

DModificare

  • deprindere - capacitate de a aplica rapid, operativ, cu randament sporit o serie de operații, priceperea transformată în act reflex, automatizarea operațiilor (execuție cu ușurință, dexteritate, ca urmare a repetării, a exercițiului).
  • deschidere, cuvânt (sau discurs) de ~ - conferință inaugurală a unui curs, a unei reuniuni științifice.
  • diplomă:
- act oficial care certifică pregătirea profesională a unei persoane, un anumit titlu etc.; vezi și lucrare de diplomă.
- act eliberat unui participant la o expoziție sau la un concurs, prin care se recunoaște calitatea deosebită a lucrărilor expuse sau a rezultatelor obținute de acesta.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

EModificare

  • educație - fenomen social fundamental de transmitere a experienței de viață a generațiilor adulte și a culturii către generațiile de copii și tineri, abilitării pentru integrarea lor în societate; sinonim: învățământ.
  • elev - persoană care învață într-o școală sau care este instruită de cineva; școlar.
  • examen de admitere - examen de acceptare a unui candidat într- o instituție de învățământ.
  • examen de capacitate - examen pe care trebuie să-l susțină elevii primului ciclu al învățământului mediu pentru a-și continua studiile liceale.
  • examen de treaptă - examen de admitere în clasa a XI-a de liceu; vezi și treaptă.
  • exercițiu - acțiune fizică sau intelectuală repetată, făcută pentru a dobândi sau a forma anumite deprinderi, abilități etc.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

FModificare


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

GModificare


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

HModificare

     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

IModificare

  • instrucție - ansamblu de cunoștințe, priceperi și deprinderi, predate cuiva sau căpătate de cineva, prin care se urmărește însușirea unei culturi generale și a unei specializări profesionale.
  • intelectual - vezi om de cultură.
  • internat - instituție școlară în care elevii primesc locuință și întreținere.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

ÎModificare

  • învățare:
- dobândire a unor cunoștințe, deprinderi prin muncă sistematică;
- transmitere sistematică a unor cunoștințe și deprinderi dintr-un domeniu oarecare; inițiere într-o meserie, știință, artă etc.
  • învățare prin exersare - învățare practică prin repetarea realizării unei sarcini, utilizarea repetată a instrumentelor, echipamentelor, fără parte teoretică.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

JModificare

     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

KModificare

     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

LModificare

  • lecție:
- formă de bază a învățământului, desfășurată cu o clasă de elevi, într-un timp determinat, sub conducerea unui învățător sau a unui profesor în conformitate cu programa de învățământ; oră școlară consacrată unui obiect de studiu.
- ceea ce este obligat să învețe și să scrie un elev (acasă) la recomandarea învățătorului sau a profesorului.
  • lucrare de diplomă - lucrare pe baza căreia studenții obțin diploma la sfârșitul studiilor.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

MModificare

  • manual - carte care cuprinde noțiunile de bază ale unei științe, ale unei arte sau ale unei îndeletniciri practice; (în sens restrâns) carte de școală.
  • metodă activă - curent în pedagogie fundat pe principiile unei educații funcționale, care respectă interesele intelectuale ale copilului și care stimulează activitatea personală a elevilor.
  • metodă catihetică - formă a metodei didactice a conversației, constând în întrebări care permit elevilor să reproducă cunoștințele însușite.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

NModificare

  • notă - calificativ care reprezintă, printr-o cifră sau o mențiune specială, aprecierea cunoștințelor sau a comportării unui elev, a unui student, a unui candidat, notat de către profesor, de către membrii unui juriu etc.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

OModificare

  • obiect - tot ceea ce formează materia unei științe, a unei discipline; disciplină de studiu.
  • obligație școlară - prescripție, valabilă pentru toți copiii, de a frecventa școala sau de a urma învățământul corespunzător normelor definite, pe o perioadă care se întinde în general de la 6-7 ani până la o vârstă variabilă (12-18 ani).
  • om de cultură - persoană cu un nivel intelectual ridicat, care posedă cunoștințe universale temeinice; sinonim: intelectual.
  • orar - program săptămânal pe baza căruia se desfășoară activitatea didactică în instituțiile de învățământ.
  • orientare profesională - alegerea profesiei unui individ, efectuată cu ajutorul testelor, în funcție de aptitudinile acestuia și de necesitățile pieței muncii.
  • ortopedagogie - disciplină care studiază și corectează tulburările de ordin pedagogic prezente la unii copii dificili.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

PModificare

  • pedagogie - știința fundamentală a educației ce are ca obiect de studiu educația privită ca structură și fenomen social complex cu determinări profunde la nivelul tuturor acțiunilor și modurilor de organizare a vieții umane.
    • pedagogie cibernetică - ramură a pedagogiei care se ocupă cu studiul problemelor educării și instrucției cu metode cibernetice.
  • predare - acțiunea cadrului didactic de transmitere a cunoștințelor la nivelul unui model de comunicare unidirecțional, dar aflat în concordanță cu anumite cerințe metodologice care condiționează învățarea.
  • prelegere:
- curs, lecție în învățământul universitar; conferință publică (aparținând unui ciclu)
- metodă didactică/de învățământ în care predomină acțiunea de comunicare orală, expozitivă, realizată, de regulă, la nivelul unor colectivități organizate în contextul învățământului superior sau în sistemul de perfecționare a cadrelor didactice.
  • probă - fiecare dintre părțile, dintre etapele din care constă un examen.
  • procedeele didactice - operațiile subordonate acțiunii declanșate la nivelul metodei de instruire propusă de profesor și adoptată de elev.
  • Procesul Bologna - o serie de întâlniri ministeriale și acorduri între țările europene, la începutul secolului al XXI-lea, pentru a asigura comparabilitatea standardelor și a calității calificărilor din învățământul superior.
  • programă - document care stabilește și detaliază volumul cunoștințelor și sistemul lor de predare pentru o anumită clasă ori an de studii și la un anumit obiect de studiu, în cursul unui an de învățământ, sau tematica unui concurs, a unui examen etc.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

RModificare

  • randament școlar - ansamblul performanțelor școlare realizate de o anumită populație școlară într-un timp și spațiu pedagogic determinat (an, ciclu, treaptă, disciplină de învățământ.
  • real (învățământ ~) - sectie a unui liceu ori invățământ în care se studiază cu precădere disciplinele exacte.
  • repetiție - reluare de catre elevi, la școală, în cadrul unor lecții speciale, sau acasă, a materiei de invățământ deja parcurse.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

SModificare

  • semestru - jumătate din anul universitar sau școlar.
  • seminar:
- forma de activitate didactică ce are scop fixarea și adâncirea cunoștintelor prin discuții și prin referate;
- cerc de studii în cadrul unei organizații obstești sau al unei instituții, care are ca scop ridicarea pregătirii profesionale a membrilor săi.
  • senat universitar - consiliu de conducere a unei instuții de învățământ superior, format din profesori universitari și reprezentanți ai studenților, prezidat de rector.
  • seral - (despre forme și instituții de învățământ) ale căror cursuri se țin seara.
  • sistem național de învățământ - din ansamblul unităților și instituțiilor de învățământ de stat, particulare și confesionale acreditate, de diferite tipuri, niveluri și forme de organizare a activității de educare și formare profesională.
  • STEM - acronim pentru Știință, Tehnologie, Inginerie și Matematică (în engleză), termen utilizat pentru a grupa aceste discipline academice.
  • stipendiu - vezi bursă.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

ȘModificare


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

TModificare

  • teoria educației - disciplină de bază, integrată în domeniul științelor pedagogice/educației, care studiază fundamentele activității de formare-dezvoltare permanentă a personalității umane, definitorii la nivel de sistem și de proces.
  • testele pedagogice - testele de cunoștințe care sunt probe standardizate utilizate, în procesele de instruire, pentru a măsura progresele sau dificultățile din activitatea de învățare.
  • titlu (diplomă) academic(ă) = diplomă obținută într-o școală de grad universitar.
  • treaptă - (până în decembrie 1989) fiecare din etapele formate din clasele IX-X și respectiv XI-XII ale liceului; vezi și examen de treaptă.
  • trimestru - fiecare dintre cele trei intervale de câte trei luni consecutive în care este împărțit anul școlar.
  • trunchi comun - numărul de ore, competențele și conținuturile obligatorii care trebuie parcurse în mod obligatoriu de către toți elevii unei clase, pentru o anumită disciplină.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

UModificare

- persoană tânără care, în baza unui contract este pregătită pe o anumită perioadă pentru o meserie sau profesiune;
- persoană care efectuează o perioadă de pregătire în cadrul unui program de pregătire structurat.
  • universitate populară - instituție pentru educația adulților, având ca formă principală de activitate cicluri de prelegeri din domenii variate.
  • universitate publică - universitate sau un colegiu care este în proprietatea statului sau care primește fonduri publice.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

VModificare

  • vacanță - perioadă de odihnă acordată elevilor și studenților la sfârșitul unui trimestru, semestru sau an de școală ori de studii.
  • vârsta școlară - perioada în care copilul, preadolescentul și adolescentul este integrat în activitățile specifice organizate în cadrul procesului de instruire, prin rolul de elev asumat la nivelul sistemului de învățământ, de regulă, între vârsta de 6 -18(19) ani.
  • vocație pedagogică - tendința internă de manifestare aunei personalități, obiectivată prin aptitudinea acesteia de a proiecta și de a realiza activități de educație/instruire la standarde de performanță superioare.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

ZModificare

  • zona școlară - acel sector din mediul rural sau urban care include sau poate include un imobil sau mai multe imobile destinate special pentru realizarea activității de educație/instruire în condiții optime.


     0–9  A  B  C  D  E  F  G  H  I  J  K  L  M  N  O  P  Q  R  S  T  U  V  W  X  Y  Z 

BibliografieModificare

  • Sorin Cristea , Dicționar de pedagogie, Editura: Litera , 2000