Glosar de educație
glosar Wikipedia
Prezentul glosar conține termeni din domeniul educației, pedagogiei, învățământului și cercetării.
A modificare
- - conferire a dreptului de a practica o anumită profesie, de a desfășura o anumită activitate (în urma unei probe, a unui examen);
- - acordare a unui grad, unui titlu.
- abilități de comunicare - bază a interacțiunii sociale care cuprinde aspectele: ascultarea activă, empatia, capacitatea de negociere și de soluționare a conflictelor, receptivitate față de limbajul corporal, vorbirea în public.
- abiturient - (termen învechit) elev în ultimul trimestru, înaintea bacalaureatului.
- absent nemotivat - semn (în catalog) care marchează lipsa nemotivată a unui elev.
- absent motivat - semn (în catalog) care marchează motivarea absenței unui elev.
- absolutoriu - (certificat) care atestă terminarea unei școli superioare sau terminarea studiilor.
- absolvent - persoană care a terminat un ciclu sau o formă de învățământ.
- absolvire - încheiere a unui an școlar, unui ciclu sau o formă de învățământ.
- academician:
- - membru (de onoare sau titular) al unei academii;
- - (în Grecia antică) filozof al școlii lui Platon, „Academia".
- - prima școală filozofică, înființată de Platon, care își ținea inițial întrunirile în grădina lui Akademos;
- - societate de învățați, de literați, de artiști etc., creată pentru dezvoltarea filologiei, a științelor și a artelor;
- - înaltă instituție științifică și culturală, care reunește pe cei mai de seamă savanți și artiști ai unei țări, care sprijină și organizează cercetarea științifică și activitatea literară și artistică; exemplu Academia Franceză;
- - nume dat unor școli de învățământ superior, în special de arte sau științe militare; exemplu: Academia de Arte Frumoase.
- accesibilitatea instruirii - activitate didactică-educativă, latura concretă a procesului de învățământ și care constă în două tipuri de activități: lecția (în învățământul elementar și secundar), cursul, seminarul sau dezabaterea (în învățământul universitar); vezi și acces la educație.
- acces la educație - capacitatea unei persoane de a participa la procesul educațional, de a beneficia de oportunitățile și resursele necesare pentru a-și dezvolta abilitățile și cunoștințele; vezi și accesibilitatea instruirii.
- acreditare - certificare a faptului că procesele educaționale în cadrul unei unități de învățământ, în special cele de predare și de învățare, respectă reglementările, iar rezultatele sunt cele așteptate și se înscriu în limitele considerate acceptabile la nivel național.
- activitate artistică - forma de organizare a educatiei artistice care, față de lecția tradițională, se caracterizează prin caracterul practic, de atelier, de exersare a limbajului culorii, liniei, formei spațiale; jocul de-a creația fiind nu numai pretextul, dar și cadrul de dezvoltare individuală.
- admitere - înscriere, primire la un examen sau într-un post, într-un loc (în urma unui examen).
- a doua șansă - program care se adresează adolescenților, tinerilor, adulților, proveniți din medii sociale diverse și cu vârste variate, care nu au urmat sau nu au finalizat învățământul primar și gimnazial.
- agramat - persoană care face greșeli elementare de limbă, manifestând lipsa unei pregătiri școlare elementare.
- alfabetizare vizualo-tactilă - acțiune teoretică și practică, de a face accesibile fiecărui individ principalele elemente de limbaj și de tehnica specifice picturii, graficii, artei decorative etc..
- aplicație, școală de ~ - (în trecut) școală elementară atașată pe lîngă o școală normală, servind pentru practica pedagogică a viitorilor învățători.
- arie curriculară - grupaj de discipline școlare care au în comun anumite obiective și metodologii și care oferă o viziune multidisciplinară sau interdisciplinară asupra obiectelor de studiu.
- asistent universitar - grad în învățământul superior, mai mare decât preparatorul și inferior lectorului; persoană care are acest grad.
B modificare
- bac - (fam) examen de bacalaureat.
- bacalaureat:
- - examen general susținut după absolvirea cursurilor liceale, a cărui promovare dă dreptul la înscrierea într-o instituție de învățământ superior;
- - titlu obținut în urma acestui examen; persoană care a promovat examenul de bacalaureat.
- bancă - scaun (cu pupitru în față) pe care stau elevii în clasă.
- bază - concentrare de cunoștințe necesare pentru studiul unei materii.
- bibliotecă:
- - instituție de cultură care colecționează cărți, periodice etc. spre a le pune în mod organizat la dispoziția cititorilor;
- - colecție de cărți, periodice, foi volante, imprimate etc.;
- - colecția de cărți (tipărite de o editură), care prezintă un caracter unitar din punct de vedere grafic și tematic.
- bibliotecă națională - bibliotecă înființată de un guvern ca depozit preeminent de informații al unei țări.
- Biroul Internațional al Educației - organizație sub egida UNESCO specializată în dezvoltarea conținutului, a metodei și a structurii actului pedagogic.
- bizutaj - ceremonie burlescă, în unele universități, de inițiere a studenților din anul întâi.
- brainstorming - tehnică pentru stimularea în grup a gândirii creatoare a indivizilor, bazată pe emiterea liberă de idei, într-un grup, pentru rezolvarea unei probleme.
- bursă de studii - alocație bănească (lunară) sau întreținere gratuită acordată de stat, de o instituție etc. elevilor, studenților pentru a-și acoperi cheltuielile de întreținere în timpul studiilor sau unor cercetători, specialiști, cadre didactice, pentru specializare, perfecționare etc; stipendiu.
- bursier - (persoană, mai ales elev sau student) care beneficiază de o bursă de studiu.
C modificare
- cabinet metodic:
- - centru didactic al activității metodice dintr-o școală, dintr-un oraș etc.;
- - secție de îndrumare și de informare în bibliotecile mari și în societăți comerciale.
- - fasciculă de foi de hârtie legate sau broșate împreună, folosită la scris, desenat etc.;
- - publicație periodică cuprinzând diverse studii, note sau informații dintr-un anumit domeniu de activitate.
- caiet de dictando - caiet cu linii paralele orizontale.
- calificare - pregătire profesională, teoretică și practică, de un anumit nivel, într-un anumit domeniu; titlu obținut în urma trecerii unor examene sau a unor probe.
- calificativ:
- - sistem de notare la un concurs, la un examen sau a situației la învățătură și a conduitei elevilor și studenților;
- - fiecare dintre mențiunile "excepțional", "foarte bine", "bine", "suficient", "insuficient", cu care se notează sîrguința și conduita.
- campus - așezare, ansamblu de clădiri, cuprinzînd un institut de învățământ superior, cu toate dotările pentru învățământ, cercetare, locuit, agrement etc.
- cancelarie - sală într-o școală servind ca loc de adunare a cadrelor didactice.
- certificat de bună-purtare - (ieșit din uz) document în care se atestă purtarea corectă a cuiva în școală.
- clasă de integrare școlară - clasă specială care primește copii cu dizabilități, dar capabili de a beneficia de un învățământ adecvat posibilităților acestora.
- clasă de perfecționare - clasă specială cu școlari având o deficiență intelectuală ușoară sau medie și care nu prezintă tulburări de comportament.
- comisie de examen - grup de profesori care testează cunoștințele elevilor, studenților etc. în cadrul examenelor susținute de aceștia.
- constructivism - teorie a educației care presupune că indivizii sau cursanții nu dobândesc cunoștințe și înțelegere prin perceperea pasivă a acestora, ci construiesc noi înțelegeri și cunoștințe prin experiență și discurs social, integrând informații în cadrul cunoștințelor anterioare.
- credit - set de rezultate ale învățării obținute de o persoană, care au fost evaluate și care pot fi acumulate în vederea dobândirii unei calificări sau pot fi transferate către alte programe de învățare sau calificări.
- cultură:
- - totalitatea cunoștințelor din diverse domenii pe care le posedă cineva; dezvoltare intelectuală a cuiva;
- - totalitatea valorilor materiale și spirituale acumulate de omenire în decursul vremurilor.
- cultură fizică:
- - dezvoltare armonioasă a corpului prin sport și gimnastică, atât pentru întărirea și menținerea sănătății, cât și pentru formarea calităților fizice necesare în muncă, sport etc., la care se adaugă baza materială, cercetarea științifică, procesul de formare a specialiștilor;
- - disciplină care se ocupă cu această dezvoltare; educație fizică.
- cultură generală - cultură bazată pe cunoașterea elementelor fundamentale ale creațiilor din diferite domenii ale științei și artei.
- curs de calificare profesională - școală profesională de scurtă durată.
D modificare
- deprindere - capacitate de a aplica rapid, operativ, cu randament sporit o serie de operații, priceperea transformată în act reflex, automatizarea operațiilor (execuție cu ușurință, dexteritate, ca urmare a repetării, a exercițiului).
- deschidere, cuvânt (sau discurs) de ~ - conferință inaugurală a unui curs, a unei reuniuni științifice.
- diplomă:
- - act oficial care certifică pregătirea profesională a unei persoane, un anumit titlu etc.; vezi și lucrare de diplomă.
- - act eliberat unui participant la o expoziție sau la un concurs, prin care se recunoaște calitatea deosebită a lucrărilor expuse sau a rezultatelor obținute de acesta.
- diplomă onorifică - diplomă academică pentru care o universitate (sau o altă instituție care acordă diplome) a renunțat la toate cerințele obișnuite.
- durata medie a școlarizării - numărul mediu de ani de școlarizare pe care îi primesc adulții dintr-o anumită grupă de vârstă într-o anumită perioadă de timp, măsură utilizată pentru a evalua nivelul de educație al unei populații într-o țară sau regiune.
E modificare
- educație - fenomen social fundamental de transmitere a experienței de viață a generațiilor adulte și a culturii către generațiile de copii și tineri, abilitării pentru integrarea lor în societate; sinonim: învățământ.
- educație fizică - vezi: cultură fizică.
- educație formală - proces holistic de formare și dezvoltare, care vizează nu doar transmiterea cunoștințelor și a abilităților, ci și formarea personalității umane și dezvoltarea deprinderilor.
- educație lingvistică - procesul și practica de a dobândi o limbă străină.
- educație nonformală - proces de învățare care are loc în afara sistemului educațional formal, organizat, procesul de învățare fiind condus de către instructori sau mentori specializați și care vizează lărgirea orizontului cultural, îmbogățirea cunoștințelor din anumite domenii, dezvoltarea unor aptitudini și interese speciale.
- elev - persoană care învață într-o școală sau care este instruită de cineva; școlar.
- examen de admitere - examen de acceptare a unui candidat într- o instituție de învățământ.
- examen de capacitate - examen pe care trebuie să-l susțină elevii primului ciclu al învățământului mediu pentru a-și continua studiile liceale.
- examen de treaptă - examen de admitere în clasa a XI-a de liceu; vezi și treaptă.
- exercițiu - acțiune fizică sau intelectuală repetată, făcută pentru a dobândi sau a forma anumite deprinderi, abilități etc.
F modificare
- formare profesională - procesul prin care o persoană dobândește abilități, cunoștințe și competențe practice într-un anumit domeniu sau meserie și aceasta prin intermediul învățământului tehnic și profesional, prin programe de ucenicie, formare la locul de muncă sau prin cursuri de formare profesională și dezvoltare.
- frecvență - participare a studenților sau a elevilor la cursuri.
G modificare
- gimnaziu - școală care cuprinde clasele V-VIII și care face parte din învățământul secundar.
H modificare
I modificare
- instrucție - ansamblu de cunoștințe, priceperi și deprinderi, predate cuiva sau căpătate de cineva, prin care se urmărește însușirea unei culturi generale și a unei specializări profesionale.
- intelectual - vezi om de cultură.
- internat - instituție școlară în care elevii primesc locuință și întreținere.
Î modificare
- învățare:
- - dobândire a unor cunoștințe, deprinderi prin muncă sistematică;
- - transmitere sistematică a unor cunoștințe și deprinderi dintr-un domeniu oarecare; inițiere într-o meserie, știință, artă etc.
- învățare la locul de muncă - dobândirea de cunoștințe și competențe prin efectuarea unor sarcini într-un context profesional, fie la locul de muncă (de exemplu, formarea în alternanță), fie într-o instituție de educație și formare profesională.
- învățare prin acțiune - metodă de învățare utilă la învățarea limbilor străine, dezvoltarea abilităților cognitive, precum și în educația fizică și sport, unde persoana care învață execută o acțiune sau participă la o activitate care să ilustreze sau să exemplifice conceptul sau informația pe care încearcă să o învețe; altă denumire: învățare prin implicare.
- învățare prin exersare - învățare practică prin repetarea realizării unei sarcini, utilizarea repetată a instrumentelor, echipamentelor, fără parte teoretică.
- învățare prin implicare - vezi învățare prin acțiune.
- învățământ - vezi educație.
- învățământ dual - sistem de învățământ care combină formarea profesională cu educația formală primită la o școală profesională sau tehnică: elevii petrec o parte din timp învățând și dezvoltând abilități practice în cadrul unei companii sau organizații, iar restul de timp învățând într-o instituție de învățământ.
- învățământ primar - formă de învățământ cu caracter obligatoriu, în care se predau elementele de bază ale celor mai importante discipline și care constituie primele patru clase ale școlii generale.
- învățământ secundar - a doua etapă a educației de bază, conform Clasificării internaționale standard a educației.
- învățământ superior - cel mai înalt grad de învățământ predat în institute și universități.
J modificare
K modificare
L modificare
- lecție:
- - formă de bază a învățământului, desfășurată cu o clasă de elevi, într-un timp determinat, sub conducerea unui învățător sau a unui profesor în conformitate cu programa de învățământ; oră școlară consacrată unui obiect de studiu.
- - ceea ce este obligat să învețe și să scrie un elev (acasă) la recomandarea învățătorului sau a profesorului.
- lucrare de diplomă - lucrare pe baza căreia studenții obțin diploma la sfârșitul studiilor.
M modificare
- manual - carte care cuprinde noțiunile de bază ale unei științe, ale unei arte sau ale unei îndeletniciri practice; (în sens restrâns) carte de școală.
- master - titlu universitar, precedând pe cel de doctor, care se acordă la unul sau doi ani după terminarea facultății.
- metodă activă - curent în pedagogie fundat pe principiile unei educații funcționale, care respectă interesele intelectuale ale copilului și care stimulează activitatea personală a elevilor.
- metodă catihetică - formă a metodei didactice a conversației, constând în întrebări care permit elevilor să reproducă cunoștințele însușite.
- modúl psihologic - studiul proceselor psihologice care sunt implicate în procesul de învățare și educație, necesar pentru a ajuta elevii să înțeleagă și să-și dezvolte abilitățile cognitive, emoționale și sociale necesare pentru a avea succes în învățare și în viață.
N modificare
- notă - calificativ care reprezintă, printr-o cifră sau o mențiune specială, aprecierea cunoștințelor sau a comportării unui elev, a unui student, a unui candidat, notat de către profesor, de către membrii unui juriu etc.
O modificare
- obiect - tot ceea ce formează materia unei științe, a unei discipline; disciplină de studiu.
- obligație școlară - prescripție, valabilă pentru toți copiii, de a frecventa școala sau de a urma învățământul corespunzător normelor definite, pe o perioadă care se întinde în general de la 6-7 ani până la o vârstă variabilă (12-18 ani).
- om de cultură - persoană cu un nivel intelectual ridicat, care posedă cunoștințe universale temeinice; sinonim: intelectual.
- orar - program săptămânal pe baza căruia se desfășoară activitatea didactică în instituțiile de învățământ.
- orientare profesională - alegerea profesiei unui individ, efectuată cu ajutorul testelor, în funcție de aptitudinile acestuia și de necesitățile pieței muncii.
- ortopedagogie - disciplină care studiază și corectează tulburările de ordin pedagogic prezente la unii copii dificili.
P modificare
- pedagogie - știința fundamentală a educației ce are ca obiect de studiu educația privită ca structură și fenomen social complex cu determinări profunde la nivelul tuturor acțiunilor și modurilor de organizare a vieții umane.
- pedagogie cibernetică - ramură a pedagogiei care explorează modul în care teoria sistemelor, teoria informației și alte concepte cibernetice pot fi aplicate în proiectarea și gestionarea procesului educațional.
- pedagogie digitală - ramură a pedagogiei ce implică integrarea instrumentelor digitale, precum computere, dispozitive mobile, programe software, platforme online și resurse digitale în practicile pedagogice pentru a facilita și îmbunătăți procesul de predare-învățare.
- plafon de sticlă - barierele invizibile sau obstacolele care împiedică elevii sau studenții să avanseze sau să atingă anumite niveluri de succes educațional, în special în cazul grupurilor marginalizate și care se referă la aspectele: acces la educație, discriminare și stereotipuri, inegalitate în resurse, suportul familial.
- predare - acțiunea cadrului didactic de transmitere a cunoștințelor la nivelul unui model de comunicare unidirecțional, dar aflat în concordanță cu anumite cerințe metodologice care condiționează învățarea.
- pregătire continuă - pregătirea primită în timpul întregii vieți în scopul adaptării, suplimentării sau actualizării abilităților profesionale ca și perfecționării sau specializării pentru a efectua o profesiune diferită, de obicei implicând abilități superioare și progres social.
- prelegere:
- - curs, lecție în învățământul universitar; conferință publică (aparținând unui ciclu)
- - metodă didactică/de învățământ în care predomină acțiunea de comunicare orală, expozitivă, realizată, de regulă, la nivelul unor colectivități organizate în contextul învățământului superior sau în sistemul de perfecționare a cadrelor didactice.
- probă - fiecare dintre părțile, dintre etapele din care constă un examen.
- procedeele didactice - operațiile subordonate acțiunii declanșate la nivelul metodei de instruire propusă de profesor și adoptată de elev.
- Procesul Bologna - o serie de întâlniri ministeriale și acorduri între țările europene, la începutul secolului al XXI-lea, pentru a asigura comparabilitatea standardelor și a calității calificărilor din învățământul superior.
- programă - document care stabilește și detaliază volumul cunoștințelor și sistemul lor de predare pentru o anumită clasă ori an de studii și la un anumit obiect de studiu, în cursul unui an de învățământ, sau tematica unui concurs, a unui examen etc.
- psihologia educației - ramură a psihologiei care se concentrează asupra studiului proceselor cognitive, emoționale și sociale care au loc în cadrul contextelor educaționale, având ca obiectiv înțelegerea modului în care elevii învață și se dezvoltă, precum și pe identificarea strategiilor și metodelor educaționale eficiente pentru a îmbunătăți performanța elevilor.
R modificare
- randament școlar - ansamblul performanțelor școlare realizate de o anumită populație școlară într-un timp și spațiu pedagogic determinat (an, ciclu, treaptă, disciplină de învățământ.
- real (învățământ ~) - sectie a unui liceu ori invățământ în care se studiază cu precădere disciplinele exacte.
- repetiție - reluare de catre elevi, la școală, în cadrul unor lecții speciale, sau acasă, a materiei de invățământ deja parcurse.
S modificare
- semestru - jumătate din anul universitar sau școlar.
- seminar:
- - forma de activitate didactică ce are scop fixarea și adâncirea cunoștintelor prin discuții și prin referate;
- - cerc de studii în cadrul unei organizații obstești sau al unei instituții, care are ca scop ridicarea pregătirii profesionale a membrilor săi.
- senat universitar - consiliu de conducere a unei instuții de învățământ superior, format din profesori universitari și reprezentanți ai studenților, prezidat de rector.
- seral - (despre forme și instituții de învățământ) ale căror cursuri se țin seara.
- sistem național de învățământ - din ansamblul unităților și instituțiilor de învățământ de stat, particulare și confesionale acreditate, de diferite tipuri, niveluri și forme de organizare a activității de educare și formare profesională.
- STEM - acronim pentru Știință, Tehnologie, Inginerie și Matematică (în engleză), termen utilizat pentru a grupa aceste discipline academice.
- stipendiu - vezi bursă.
Ș modificare
- școală - instituție publică în care un grup de elevi participă la procesul de învățământ, și, prin extindere, ansamblul profesorilor și al elevilor din această instituție.
- școală de aplicație - instituție școlară (grădiniță, gimnaziu, liceu) atașată pe lîngă o instituție de pregătire a cadrelor, în care se face practică pedagogică.
- școlirea acasă - activitatea de educare a copilului de către părinți sau tutori profesioniști (meditatori), în locul unei educații standard în școală.
- șef de catedră - cadru didactic cu grad superior (profesor universitar sau conferențiar) care conduce o catedră.
T modificare
- teoria educației - disciplină de bază, integrată în domeniul științelor pedagogice/educației, care studiază fundamentele activității de formare-dezvoltare permanentă a personalității umane, definitorii la nivel de sistem și de proces.
- testele pedagogice - testele de cunoștințe care sunt probe standardizate utilizate, în procesele de instruire, pentru a măsura progresele sau dificultățile din activitatea de învățare.
- titlu (diplomă) academic(ă) = diplomă obținută într-o școală de grad universitar.
- treaptă - (până în decembrie 1989) fiecare din etapele formate din clasele IX-X și respectiv XI-XII ale liceului; vezi și examen de treaptă.
- trimestru - fiecare dintre cele trei intervale de câte trei luni consecutive în care este împărțit anul școlar.
- trunchi comun - numărul de ore, competențele și conținuturile obligatorii care trebuie parcurse în mod obligatoriu de către toți elevii unei clase, pentru o anumită disciplină.
U modificare
- - persoană tânără care, în baza unui contract este pregătită pe o anumită perioadă pentru o meserie sau profesiune;
- - persoană care efectuează o perioadă de pregătire în cadrul unui program de pregătire structurat.
- ucenicie - formă de învățământ pe termen lung care are scopul de a da tinerilor o pregătire generală, teoretică și practică în vederea obținerii unui calificativ profesional.
- universitate - instituție de învățământ superior cu mai multe facultăți și secții, organizată pe facultăți și secții, care pregătește specialiști în științele tehnice, economice, umaniste și ale naturii.
- universitate populară - instituție pentru educația adulților, având ca formă principală de activitate cicluri de prelegeri din domenii variate.
- universitate publică - universitate sau un colegiu care este în proprietatea statului sau care primește fonduri publice.
V modificare
- vacanță - perioadă de odihnă acordată elevilor și studenților la sfârșitul unui trimestru, semestru sau an de școală ori de studii.
- vârsta școlară - perioada în care copilul, preadolescentul și adolescentul este integrat în activitățile specifice organizate în cadrul procesului de instruire, prin rolul de elev asumat la nivelul sistemului de învățământ, de regulă, între vârsta de 6 -18(19) ani.
- vocație pedagogică - tendința internă de manifestare aunei personalități, obiectivată prin aptitudinea acesteia de a proiecta și de a realiza activități de educație/instruire la standarde de performanță superioare.
W modificare
- workshop(d) - sesiune interactivă de lucru desfășurată într-un mediu de învățare sau de lucru în care participanții se adună pentru a învăța și a lucra împreună într-un mod practic și orientat spre soluționarea problemelor.
Z modificare
- zona școlară - acel sector din mediul rural sau urban care include sau poate include un imobil sau mai multe imobile destinate special pentru realizarea activității de educație/instruire în condiții optime.
Bibliografie modificare
- Sorin Cristea , Dicționar de pedagogie, Editura: Litera , 2000