Lăpuș, Maramureș

Lăpuș, în trecut Lăpușul Românesc (în maghiară Oláhlápos, în germană Wallachisch Laposch) este satul de reședință al comunei cu același nume din județul Maramureș, Transilvania, România.

Coordonate: 47°29′37″N 24°0′23″E ({{PAGENAME}}) / 47.49361°N 24.00639°E
Lăpuș
Oláhlápos Wallachisch Laposch
— sat și reședință de comună —

Lăpuș Lăpuș (România) Localizarea satului pe harta județului Maramureș
Lăpuș Lăpuș (Județul Maramureș) Poziția geografică

Țară	România
Județ	Maramureș
Comună	Lăpuș

SIRUTA	108231

Altitudine	393 m.d.m.

Populație (2021)
- Total	3.278 locuitori

Fus orar	EET (+2)
- Ora de vară (DST)	EEST (+3)
Cod poștal	437175

Prezență online
GeoNames

Lăpuș în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73 Lăpuș în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-73
Modifică date / text

Este înfrățit cu localitatea Peillac, din departamentul Morbihan, (Bretania, Franța)^{[necesită citare]}. Este reședința și singurul sat din componența comunei Lăpuș, fiind de altfel cea mai populată așezare rurală din Țara Lăpușului.

Etimologie

Etimologia numelui localității și râului cu același nume este discutată și există trei presupuneri:

din substantivul lăpuș (= *lopus): „brusture” (Telekia speciosa);^[1]
din cuvântul maghiar lápos „teren mlăștinos, neted, plat”;^[2]
direct din cuvântul dac sau roman lapis „piatră, lespede”.^[3]

Așezare

Satul Lăpuș este situat pe râul Lăpuș, la 12 km distanță de orașul Târgu Lăpuș, în partea de centru-nord a zonei etno-culturale Țara Lăpușului. Se află la 55 km distanță de municipiul capitală de județ, Baia Mare, și tot la 55 de km de orașul Dej. Se învecinează la nord cu comuna Băiuț; cu comuna Botiza la nord-est; cu comuna Suciu de Sus la sud-est; cu comuna Cupșeni la vest, și cu satul Răzoare, aparținând de orașul Târgu Lăpuș, la sud-vest. E situat la poalele munților Lăpușului și Țibleșului; comunică cu alte sate românești din regiune în principal prin drumul județean 109F (Târgu-Lăpuș-Ocna-Șugatag, care face legătura cu Maramureșul istoric prin pasul Cavnic), dar e legat și prin poteci și drumuri neasfaltate de satele vecine: prin șeaua Gruiului de satul Libotin; peste dealul Obreja, de localitatea Suciu de Jos, iar prin Plaiul Moroșenilor de satul Botiza și Maramureșul istoric.

Istoric

Numele vechi a localității este Lăpușul Românesc.

Biserica de lemn din Lăpus

Prima atestare documentară, sub numele Dragosfálva (satul lui Dragoș), datează de la sfârșitul secolului al XIII-lea (1293), numele indicând probabil identitatea cneazului fondator.^[4] - dar teritoriul pe care e amplasat satul e locuit din cele mai vechi timpuri, după cum o arată resturile arheologice datând din epoca bronzului descoperite aici.

După alte surse, prima atestare datează din 1505 (Lapos).^[5]

După toate aparențele, vatra inițială a satului era amplasată mai spre munte, pe valea râului Ruoaia, satul fiind mutat pe amplasamentul actual în jurul anului 1600. Toponimicul "Lăpuș" apare însă mult mai devreme, într-un document din anul 1231, fiind menționat sub acest nume râul care trece prin pădurile Kekyus și Fenteuș.^[6]

La anul 1315 e menționată, într-o diplomă emisă la Timișoara (capitala din acea vreme a regatului), de cancelaria regelui Carol Robert de Anjou, restituirea Țării Lăpușului (terra Lapus), care fusese ocupată de voievodul Ladislau Kán, lui Toma și Ștefan, fiii lui Dionis (magh. Dénes)^[7], din familia nobiliara de Losonczi-Tomaj (care va da mai apoi faimoasa familie ardeleană Losonczi-Banffy).^[8]

Între anii 1500-1506 au loc negocieri între Emerich și János Banffy pe de o parte, și Ștefan cel Mare, voievod al Moldovei, împreună cu fiul său Bogdan (spectabili et magnifico Stephano wayuode et Bogdan filio eiusdem). Aceștia sunt reprezentați de „alesul Petru pârcălabul de Ciceu" (egregius Petrus Porkolab de Chicho), care cumpără "jumătate din posesiunile Târgu-Lăpuș, cu pertinențele sale, Borcut, Răzoare, Valea Lăpușului și Rohia din Solnocul Interior".^[9] În acest fel, satul intră pentru o perioadă de timp în stăpânirea domnitorului Moldovei, Bogdan al III-lea cel Chior. Achiziția satelor din zona Ciceului și Lăpușului are probabil un rol asigurator, domeniul feudal astfel constituit servind drept „sălaș” (descensus) - un loc de refugiu în cazul unei pierderi a tronului. Teritoriile transilvane (inclusiv Lăpușul) rămân în posesia domnitorilor moldoveni până la Petru Rareș, care de altfel se refugiază la Ciceu între 1538-1541.

În 1618, satul se găsește în proprietatea domnitorului transilvănean Sigismund Báthory.

La 30 iulie 1661, principele Ioan Kemény, care tocmai declarase ieșirea principatului de sub suzeranitatea otomană, poposește aici cu un corp de armată. Este însă atacat de tătarii conduși de Ali-pașa, și, în urma unor pierderi însemnate, este nevoit să se retragă.^[10]

Între anii 1850-1892, pe teritoriul satului există o mică manufactură de prelucrare a fierului (fabrica Kolb), care produce printre altele sobe din fontă, bogat împodobite.

După al 2-lea război mondial, între anii 1949-1953, în zonă se înregistrează acțiuni de rezistență armată anticomunistă (grupuri de partizani).^[11]

Este un străvechi centru ceramic.

Obiective turistice

Biserica de lemn din Lăpuș: remarcabilă biserică cu pridvor, datând de la sfârșitul secolului al XVII-lea (1697), monument istoric restaurat intre 2002-2004.
Mănăstire ortodoxă de maici, cu hramul "Nașterea Maicii Domnului", construită intre anii 1994-1996, pe locul unei foste mănăstiri arse la 1760 de trupele generalului Adolf Nikolaus von Buccow, comandantul militar al Transilvaniei.
În urma prospectărilor arheologice, a fost descoperită și excavată în apropierea satului o necropolă de la sfârșitul mileniului II î.Hr. (proiecte de amenajare)^[12], precum și o parte a unui drum de piatră cu o vechime de peste 3400 de ani.^[13]

Demografie

Evoluția populației comunei Lăpuș, pe ani:

Anul	2007	2002	1992	1977	1956	1930	1910	1900	1880
populația	3899	3828	3876	3919	3332	3016	2826	2796	2624^[14]

În anul 1857, așezarea avea 2.406 locuitori, distribuția pe confesiuni fiind: 428 romano-catolici, 1.929 greco-catolici, 3 protestanți, 36 de calviniști.

Conform datelor recensământului din 1930 Lăpușu Românesc avea 3.016 locuitori, dintre care 2.756 români, 95 evrei, 88 maghiari, 68 țigani și 9 armeni. Sub aspect confesional populația era alcătuită din 2.824 greco-catolici, 95 mozaici, 85 romano-catolici, 7 reformați (calvini) și 5 ortodocși.

Conform datelor recensământului din 2002 ^[15] Lăpușu Românesc avea 3.828 locuitori, dintre care 3.809 români și 19 maghiari.Sub aspect confesional populația era alcătuită din 3651 ortodocși, 143 greco-catolici, 20 catolici, 9 penticostali și 2 reformați. 3 persoane s-au declarat de altă religie.

Structura populației pe sex și vârstă era următoarea:

Vârstă și sex	0-14 ani, bărbați	0-14 ani, femei	15-59 de ani, bărbați	15-59 de ani, femei	60+ ani, barbați	60+ ani, femei
populația	392	376	1154	1149	297	460^[14]

Galerie de imagini

Noua Biserică Ortodoxă
Panoramă a părţii de nord a satului Lăpuş
Biserica veche de lemn din Lăpuș. Ușa de intrare în biserică
Pridvorul bisericii vechi.
Intrarea în naos.
Un zid pictat.

Note

^ Dorin Ștef: Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș, Ed. Ethnologica, Baia Mare, 2016.
^ [1]
^ Emilian Birdaș, Satul și Mănăstirea Rohia din Țara Lăpușului, București 1994; vezi și [2]
^ Szolnok-Dobokavármegye monographiája / (în engleză), mek.niif.hu
^ Coriolan Suciu, Dicționar istoric al localităților din Transilvania, București, Editura Academiei, 1967-1968.
^ Comuna Lăpuș, www.primaria-lapus.ro
^ A. Ch. 1315. Carolus R. H. Thomae , ас Stephano, Comiti Siculorum, fliis Dionysii, terram Lapus , a Ladislao Vaiuoda occupatam, restiluit. Dat. in Temesvár in festo Beati regís Ladislai. Cf. Fejer, Gyorgy, Codex diplomaticus Hungariae ecclesiasticus ac civilis, Volume 8, Issue 1, Buda, Typis Typogr. Regiae Ungariae, 1832, p. 556
^ Provenită, conform legendei, din Tonuzoba, conducătorul pecenegilor. http://hu.wikipedia.org/wiki/Tomaj_nemzets%C3%A9g
^ Drăgan, Ioan, Nobilimea românească din Transilvania între anii 1440-1514, București, 2000, Editura Enciclopedică, p. 234
^ Lápos (Oláh-), in SZOLNOK-DOBOKAVÁRMEGYE MONOGRAPHIÁJA [3]
^ http://scacuncristina.blogspot.com/2009/12/ioan-mat-haiducul-din-tara-lapusului.html
^ Die Hügelgräbernekropole von Lăpuș, Region Maramureș, Rumänien, eine Elitennekropole der späten Bronzezeit [4]
^ https://www.facebook.com/RomaniaPozitiva (4 septembrie 2009), Drum de piatra de 3400 de ani in Maramures! (descoperire recenta), Romania Pozitiva
^ ^a ^b „Recensămintele în Transilvania de la 1880 la 2002” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 15 decembrie 2010. Accesat în 10 iunie 2012.
^ Centrul de resurse pentru diversitate etnoculturală, [5]

Legături externe

Site-ul primăriei Lăpuș
Instantanee din viața satului Arhivat în 26 aprilie 2006, la Wayback Machine.
Scurtă prezentare a Bisericii Greco-Catolice^{[nefuncțională]}
Sentința ÎCCJ privitoare la Biserica Greco-Catolică din Lăpuș Arhivat în 28 septembrie 2007, la Wayback Machine.
Site-ul primăriei Lăpuș
Site dedicat Țării Lăpușului Arhivat în 3 noiembrie 2013, la Wayback Machine.

[1] Dorin Ștef: Dicționar etimologic al localităților din județul Maramureș, Ed. Ethnologica, Baia Mare, 2016.

[2] [1]

[3] Emilian Birdaș, Satul și Mănăstirea Rohia din Țara Lăpușului, București 1994; vezi și [2]

[4] Szolnok-Dobokavármegye monographiája / (în engleză), mek.niif.hu

[5] Coriolan Suciu, Dicționar istoric al localităților din Transilvania, București, Editura Academiei, 1967-1968.

[6] Comuna Lăpuș, www.primaria-lapus.ro

[7] A. Ch. 1315. Carolus R. H. Thomae , ас Stephano, Comiti Siculorum, fliis Dionysii, terram Lapus , a Ladislao Vaiuoda occupatam, restiluit. Dat. in Temesvár in festo Beati regís Ladislai. Cf. Fejer, Gyorgy, Codex diplomaticus Hungariae ecclesiasticus ac civilis, Volume 8, Issue 1, Buda, Typis Typogr. Regiae Ungariae, 1832, p. 556

[8] Provenită, conform legendei, din Tonuzoba, conducătorul pecenegilor. http://hu.wikipedia.org/wiki/Tomaj_nemzets%C3%A9g

[9] Drăgan, Ioan, Nobilimea românească din Transilvania între anii 1440-1514, București, 2000, Editura Enciclopedică, p. 234

[10] Lápos (Oláh-), in SZOLNOK-DOBOKAVÁRMEGYE MONOGRAPHIÁJA [3]

[11] ttp://scacuncristina.blogspot.com/2009/12/ioan-mat-haiducul-din-tara-lapusului.html

[12] Die Hügelgräbernekropole von Lăpuș, Region Maramureș, Rumänien, eine Elitennekropole der späten Bronzezeit [4]

[13] ttps://www.facebook.com/RomaniaPozitiva (4 septembrie 2009), Drum de piatra de 3400 de ani in Maramures! (descoperire recenta), Romania Pozitiva

[kia.hu-14] „Recensămintele în Transilvania de la 1880 la 2002” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 15 decembrie 2010. Accesat în 10 iunie 2012.

[15] Centrul de resurse pentru diversitate etnoculturală, [5]

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]

[13]

[14]

[15]