Comuna Băiuț, Maramureș

Băiuț (în maghiară: Erszébetbánya, în germană: Elisabethburg) este o comună în județul Maramureș, Transilvania, România, formată din satele Băiuț (reședința), Poiana Botizii și Strâmbu-Băiuț.

Băiuț

Erzsébetbánya

— comună —

De sus, de la stânga la dreapta: Valea Strâmbului, satul Poiana Botizii, Biserica de lemn din Poiana Botizii

Stemă

Logo

Băiuț (România)

Poziția geografică în România

Coordonate: 47°38′14″N 24°00′20″E / 47.637321°N 24.005581°E

Reședință

Sate componente

Băiuț, Poiana Botizii, Strâmbu-Băiuț

Guvernare

- Primar

Viorica Maciuc[*]^[1] (PNL, octombrie 2020)

Suprafață

- Total

113,6 km²

Populație (2021)

- Total

1.990 locuitori

Fus orar

UTC+2

Prezență online

site web oficial

Localizare în cadrul județului

Istoric modificare

De-a lungul istoriei sale, satul Băiuț a fost cunoscut drept Lápos-Bánya (1630), Bajutze (1850) și Oláh Lápos-Bánya sau Băiuța (1854). Toate denumirile fac referire la Mina Băiuț, un reper important în zonă. Așezarea era cunoscută și sub numele de Erzsebetbanya, deoarece a fost locația multor proprietăți ale Elisabetei Silaghi, soția lui Iancu de hunedoara și mama lui Matei Corvin.^[2]

Prima atestare documentată a satului a fost în anul 1630, dar existența activităților miniere este cunoscută încă din anul 1315. Cu toate acestea, rămășițe de oase animale și urme ale activității omului din peștera de la Poiana Botizii datând din Paleoliticul superior sugerează că zona a fost populată cu mult înainte.^[2]

Satul Poiana Botizii a fost atestat documentar ca Botiz în anul 1344. În 1750, era cunoscut sub numele de Pojana Zseler, în 1830 a fost redenumit în Batspojana, Batiz Polyan în 1835, iar în cele din urmă, în 1850, a trecut la denumirea românească de Poiana Botizii.^[2]

Satul Strâmbu-Băiuț a fost numit Strambulu (1835), Strimbuy (1850), Sztrimbuly, Strâmbul Băiuțului, Horgospataka – Piriul lui Horgos și Kohovolgy – Valea Furnalului (1854), nume legate de mina și topitoria de fier de acolo.^[2]

Localizare modificare

Harta comunei

Comuna este situată în partea centrală a județului, pe cursul superior al râului Lăpuș, la 80 km sud-est de municipiul Baia Mare. Se învecinează cu următoarele comune: comuna Budești la nord, comuna Botiza la est, comuna Lăpuș la sud-est, comuna Cupșeni la sud-vest, orașul Cavnic și comuna Cernești la vest. Comuna se află la o altitudine de 600 m.

Sate modificare

Comuna Băiuț este alcătuită din 3 sate: Băiuț, Poiana Botizii și Strâmbu-Băiuț.

Băiuț modificare

Articol principal: Băiuț, Maramureș.

Satul Băiuț, sat de reședință al comunei, este situat între masivele Gutâi și Țibleș, la 30 km de Târgu Lăpuș.

Poiana Botizii modificare

Articol principal: Poiana Botizii, Maramureș.

Așezarea este situată paralel cu valea în care se află satul Băiuț. Drumul comunal DC 56 face legătura între drumul județean DJ109F și sat.

Strâmbu-Băiuț modificare

Articol principal: Strâmbu-Băiuț, Maramureș.

Strâmbu-Băiuț este situat pe râul Lăpuș, la o distanță de 1 km de satul de reședintă al comunei. În amonte de localitate se află pasul Cavnic și, la o distanță de 16 km, centrul minier Cavnic.

Economie modificare

Stibnit-calcit din Mina Breiner, Băiuț

Mineritul modificare

Mineritul a fost principala activitate economică din zonă pentru o mare parte a istoriei sale. Aurul de aici a făcut din minele Băiuț o zonă semnificativă din punct de vedere economic în Regatul Ungariei.^[3] În anii de după Revoluția din 1989, în minele din comună lucrau în jur de 1.200 de mineri din Băiuț precum și din satele din apropiere.^[4]

În jurul anului 2009, mineritul în Băiuț s-a oprit.^[5] Viața economică a încetinit considerabil, pe măsură ce locurile de muncă au dispărut.^[3]^[4]^[6]

Pe 27 martie 2018, în jurul orei 3:30, un zgomot puternic, urmat de inundații cu apă de mină de la galeria Breiner, închisă din 2002, a lovit satul Băiuț.^[7]

Apa de zăcământ acidă, poluată cu fier, mangan și zinc, a ajuns la râul Lăpuș din apropiere, contaminându-l. Autoritățile estimează daunele ecologice la o tonă de pește ucis. În urma accidentului, Prefectul Județului Maramureș, Vasile Moldovan, a solicitat ca firma responsabilă cu închiderea minelor comunei, Conversmin, să plătească pentru repopularea râului.^[8]

Demografie modificare

Conform recensământului efectuat în 2011, populația comunei Băiuț se ridică la 2.340 de locuitori, în scădere față de recensământul anterior din 2002, când se înregistraseră 2.699 de locuitori.^[9]

Dialect: In Băiuț este vorbit graiul ardelenesc de tranziție, cu influențe majore din partea graiul maramureșean.

Componența etnică modificare

Graficele sunt indisponibile din cauza unor probleme tehnice. Mai multe informații se găsesc la Phabricator și la wiki-ul MediaWiki.

Majoritatea locuitorilor sunt români (61,71%), cu o minoritate de maghiari (33,55%). Pentru 4,49% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută.^[10]

Componența confesională modificare

Graficele sunt indisponibile din cauza unor probleme tehnice. Mai multe informații se găsesc la Phabricator și la wiki-ul MediaWiki.

Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (59,1%), dar există și minorități de romano-catolici (33,21%) și reformați (2,01%). Pentru 4,44% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională.^[11]

Politică și administrație modificare

Comuna Băiuț este administrată de un primar și un consiliu local compus din 11 consilieri. Primarul, Viorica Maciuc[*], de la Partidul Național Liberal, este în funcție din octombrie 2020. Începând cu alegerile locale din 2020, consiliul local are următoarea componență pe partide politice:^[12]

	Partid	Consilieri	Componența Consiliului
	Partidul Național Liberal	3
	Coaliția pentru Maramureș	2
	Uniunea Democrată Maghiară din România	2
	Uniunea Salvați România	1
	Partidul PRO România	1
	Partidul Mișcarea Populară	1
	Partidul Ecologist Român	1

Personalități modificare

Mircea Roman (n. 1958), sculptor

Atracții turistice modificare

Biserica de lemn din Poiana Botizii

Biserica de lemn din Poiana Botizii
Rezervația naturală "Peștera cu Oase" (0,5 ha), Poiana Botizii
Rezervația naturală "Tăul Negru" (1 ha), Strâmbu-Băiuț
Codrii seculari de la Strâmbu - Băiuț (sit Natura 2000)
Valea Izei și Dealul Solovan (sit de importanță comunitară inclus în rețeaua europeană Natura 2000).
"Tăul Tocilei", Băiuț
"Borcutul pulsator", Poiana Botizii

Note modificare

^ Rezultatele alegerilor locale din 2020, Autoritatea Electorală Permanentă
^ ^a ^b ^c ^d „Istoric”. Comuna Băiuț.
^ ^a ^b Ilea, Marian (7 martie 2011). „Despre mineritul de altădată din Cavnic si Băiuț”. Informația Zilei. Arhivat din original la 25 octombrie 2022. Accesat în 25 octombrie 2022.
^ ^a ^b Vancea, Ciprian (25 iulie 2017). „Comuna Băiuț, „moartă" fără minerit!”. Graiul Maramureșului.
^ Teremtus, Nicolae (17 august 2019). „Ziua Minerului, o dată în calendar și-atât!”. Gazeta de Maramureș.
^ „Mineri transformați în ciobani păstoresc la stâna… primăriei din Băiuț”. eMaramureș (eMM). 9 iunie 2010.
^ „Un nou accident ecologic la o veche mină din Maramureș”. declic.ro. Accesat în 29 martie 2018.
^ Felseghi, Bianca (3 aprilie 2018). „Băiuț este o mică parte din marele bai”. PressOne.
^ „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Arhivat din original la 14 octombrie 2013. Accesat în 6 august 2013.
^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în 5 august 2013.
^ Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Arhivat din original la 21 septembrie 2013. Accesat în 5 august 2013.
^ „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în 2 noiembrie 2020.

[3d0287e3b4c2646036f0e4bd0955faf2-1] Rezultatele alegerilor locale din 2020, Autoritatea Electorală Permanentă

[:0-2] „Istoric”. Comuna Băiuț.

[:1-3] Ilea, Marian (7 martie 2011). „Despre mineritul de altădată din Cavnic si Băiuț”. Informația Zilei. Arhivat din original la 25 octombrie 2022. Accesat în 25 octombrie 2022.

[:2-4] Vancea, Ciprian (25 iulie 2017). „Comuna Băiuț, „moartă" fără minerit!”. Graiul Maramureșului.

[5] Teremtus, Nicolae (17 august 2019). „Ziua Minerului, o dată în calendar și-atât!”. Gazeta de Maramureș.

[6] „Mineri transformați în ciobani păstoresc la stâna… primăriei din Băiuț”. eMaramureș (eMM). 9 iunie 2010.

[7] „Un nou accident ecologic la o veche mină din Maramureș”. declic.ro. Accesat în 29 martie 2018.

[8] Felseghi, Bianca (3 aprilie 2018). „Băiuț este o mică parte din marele bai”. PressOne.

[kia.hu-9] „Recensământul Populației și al Locuințelor 2002 - populația unităților administrative pe etnii”. Kulturális Innovációs Alapítvány (KIA.hu - Fundația Culturală pentru Inovație). Arhivat din original la 14 octombrie 2013. Accesat în 6 august 2013.

[insse_2011_nat-10] Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab8. Populația stabilă după etnie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Accesat în 5 august 2013.

[insse_2011_rel-11] Rezultatele finale ale Recensământului din 2011: „Tab13. Populația stabilă după religie – județe, municipii, orașe, comune”. Institutul Național de Statistică din România. iulie 2013. Arhivat din original la 21 septembrie 2013. Accesat în 5 august 2013.

[12] „Rezultatele finale ale alegerilor locale din 2020” (Json). Autoritatea Electorală Permanentă. Accesat în 2 noiembrie 2020.

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]

[12]