Wikipedia

Pe poteca nețărmuritei iubiri

film din 1971 regizat de Agasi Babaian
Pe poteca nețărmuritei iubiri

Coperta DVD-ului filmului
Rating
Titlu originalТропой бескорыстной любви
Genfilm de aventuri
film pentru copii  Modificați la Wikidata
RegizorAgasi Babaian[*]​  Modificați la Wikidata
ScenaristLeonid Belokurov[*]​  Modificați la Wikidata
StudioȚentrnaucifilm[*]​  Modificați la Wikidata
Director de imagineAnatoli Kaznin[*]​  Modificați la Wikidata
MuzicaMerab Parțhaladze[*]​  Modificați la Wikidata
DistribuțieDmitri Orlovski[*]​
Arkadi Tolbuzin[*]​
Boris Sicikin[*]​
Filimon Sergheev[*]​  Modificați la Wikidata
Premiera  Modificați la Wikidata
Durata74 min.  Modificați la Wikidata
Țara Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste  Modificați la Wikidata
Limba originalălimba rusă  Modificați la Wikidata
Urmat deRâsul iese pe cărare  Modificați la Wikidata
Prezență online
Modifică date / text Consultați documentația formatului

Pe poteca nețărmuritei iubiri[1][2][3][4] (în rusă Тропой бескорыстной любви, transliterat: Tropoi beskorîstnoi liubvi) este un film de aventuri sovietic din 1971, regizat de Agasi Babaian după un scenariu inspirat dintr-o povestire a scriitorului rus Vitali Bianki.[3][4][5][6][7] Rolul principal a fost interpretat de actorul Dmitri Orlovski.[3][5][8][9][10]

Acțiunea filmului are loc într-o rezervație naturală din taigaua sovietică, protejată de un pădurar bătrân și de un milițian tânăr. În timp ce cutreiera pădurea pentru a o păzi de braconieri, pădurarul Mihalîci găsește un pui de râs, pe care-l aduce la cabana sa și îl îngrijește ca pe propriul său animal de companie, dându-i numele Kunak.[11][12] O legătură afectivă puternică se formează între om și animalul sălbatic.[1][4][12][13] Râsul este capturat la un moment dat de un grup de braconieri și vândut apoi unui circ, dar reușește să iasă din cușcă și, după o lungă călătorie, se întoarce în rezervație.[9][14]

Pe poteca nețărmuritei iubiri este primul film al tetralogiei despre râsul îmblânzit Kunak (în rusă Кунак)[15] și a fost dedicat memoriei lui Vitali Bianki (1894–1959), un prolific scriitor rus de literatură pentru copii și de cărți despre natură, aspect evidențiat în epigraful de la început.[6][15] Tema acestui film (și a întregii tetralogii) o reprezintă dragostea omului față de animale și atașamentul reciproc al acestora,[1][5][8][16][17] care poate fi dus uneori până la limita sacrificiului.[16]

Rezumat

modificare
  Atenție: urmează detalii despre narațiune și/sau deznodământ.

O femelă de râs moare, în timp ce-și proteja unicul pui de atacul unui urs.[18] Aflat într-una din drumețiile sale zilnice prin rezervația naturală pe care o păzea, bătrânul pădurar Mihalîci găsește puiul de râs și îl aduce la cabana sa pentru a-i salva viața.[18][19] Acolo îl hrănește, îi amenajează un culcuș și îi dă numele Kunak (adică „prieten” în limba caucazienilor), adoptându-l ca animal de companie.[18] Pisoiul începe să exploreze casa pădurarului, apoi împrejurimile și pădurea, și se împrietenește cu Taiga, câinele pădurarului.[14][18] Cei doi o duc dimineața la păscut pe capra Mașka și seara o aduc înapoi acasă.[14][18] Într-una din zile, Kunak atacă și ucide un cocoș care a băut lapte din castronul său,[18] iar pădurarul îl lovește pentru a-l învăța să lase în pace păsările de curte. Puiul de râs fuge speriat în pădure și își prinde o lăbuță într-o capcană pusă de braconieri, fiind descoperit a doua zi și salvat de Mihalîci.[18]

Trece un an. Kunak crește, iar vestea existenței sale se răspândește în toată regiunea. Oameni din localitățile învecinate încep să vină la cabana pădurarului pentru a vedea animalul sălbatic care fusese îmblânzit, iar unii dintre ei (printre care și un grup de artiști de circ)[12][14] îi oferă mulți bani lui Mihalîci pentru a-l vinde, dar pădurarul refuză.[14]

Într-una din zile, cu ocazia unei drumeții prin pădure, pădurarul Mihalîci și milițianul local Fedea Gavrilov aud niște împușcături și pornesc pe urmele unui grup de braconieri periculoși. În timpul urmăririi câinele pădurarului este înjunghiat mortal, dar, cu toate acestea, braconierii sunt prinși pe malul râului. Unul dintre ei este trimis la închisoare pentru un an și, după eliberare, decide să se răzbune pe pădurar.[14][18] Bandiții reușesc să pătrundă în cabana pădurarului, pe care o devastează, și îl capturează pe Kunak, pe care îl vând apoi unui circ.[9][18][19]

Mihalîci se simte trist în lipsa prietenului său necuvântător,[19] până când, într-o zi, Fedea îl anunță că a văzut un râs ce semăna cu Kunak la un circ sosit în orașul Nikolaevka. Râsul văzut de Fedea este chiar Kunak,[19] dar directorul circului nu vrea să-l cedeze gratuit și, pentru a-și recupera paguba, îi cere bătrânului pădurar să îi dea 300 de ruble pentru a-și răscumpăra prietenul. Mihalîci vinde câteva blăni de animale pentru a strânge acea sumă mare de bani și se întoarce în oraș în iarna următoare, dar nu mai găsește circul în același loc.[9][19] Circul ajunge ulterior într-un oraș mai mare, unde face popas. În zilele următoare, profitând de neglijența unui îngrijitor care nu închisese bine ușa, Kunak reușește să iasă din cușcă și străbate întreg orașul până ajunge în pădure. Râsul mănâncă un iepure alb, scapă la limită dintr-o capcană a braconierilor și este urmărit de o haită de lupi, dar ajunge în cele din urmă la casa pădurarului din rezervație.[9]

Între timp, Mihalîci se află din nou pe urmele braconierilor și se încaieră cu aceștia, dar este copleșit.[9] Bandiții îl imobilizează și îl leagă de un copac în plină iarnă, sperând că va muri înghețat sau că va fi sfâșiat de lupi. Kunak apare chiar în acel moment și îl atacă pe unul dintre bandiți, apoi roade funia care îl lega pe Mihalîci, eliberându-l.[14][19] Cel de-al doilea bandit este prins de milițianul Fedea. Râsul rămâne apoi la cabana pădurarului și continuă să îl însoțească în patrulările sale zilnice prin rezervație.[19]

Distribuție

modificare

Producție

modificare

Scenariu

modificare
 
Un râs eurasiatic (Lynx lynx) la Grădina Zoologică Schönbrunn din Viena

Scenariul filmului a fost scris de Leonid Belokurov[3][4][5][13][16][21] după o povestire a scriitorului rus Vitali Bianki.[3][4][5][13][19][21] Povestirea „Murzuk” (în rusă Мурзук; 1925)[22] prezintă prietenia formată între vânătorul Andreici și un pui de râs pe care l-a salvat din pădure și l-a numit Murzuk.[23] Atunci când câinele vânătorului, Kunak, a murit, Murzuk a început să-și însoțească stăpânul în pădure.[23] Povestirea lui Bianki conținea însă mai multe momente șocante, care au fost modificate în scenariu. Astfel, vânătorul Andreici a ucis cu un cuțit femela râs, care fusese rănită în urma atacului, i-a îngropat apoi pe cei doi pui morți și l-a dus acasă pe cel de-al treilea pui, care supraviețuise în mod miraculos. Pe poteca nețărmuritei iubiri este dedicat memoriei lui Vitali Bianki (1894–1959), un prolific scriitor rus de literatură pentru copii și de cărți despre natură,[15] aspect evidențiat în epigraful de la început: „În memoria lui Vitali Bianki. O mare parte a acestui film este inspirat din poveștile sale” (în rusă Памяти Виталия Бианки. Многое в этом фильме навеяно его рассказами).[15]

Filmări

modificare

Filmul a fost produs de compania sovietică Țentrnaucifilm („Studioul central de știință popularizată”),[15][18] fiind folosit pe post de consultant profesorul Anatoli Nikiforovici Zahlebnîi.[24][25] Regizorul filmului a fost cineastul sovietic de origine armeană Agasi Babaian.[8][13][15][16][18][24] Producția a fost coordonată de directorul Leonid Abramovici Osnos și de redactorul V. Russo.[25] O echipă de filmare a companiei Țentrnaucifilm, condusă de directorul Leonid Osnos, a sosit în 1970 la baza „Kinozverobaza” (în rusă Кинозверобаза) din satul Leonovo⁠(en)[traduceți] (raionul Petușki⁠(en)[traduceți], regiunea Vladimir), fondată în 1947 la inițiativa cineastului sovietic Aleksandr Zguridi⁠(fr)[traduceți] pentru pregătirea profesională a animalelor ce urmau să apară în filme.[26]

Filmările au fost realizate pe peliculă color de operatorul Anatoli Kaznin[14][15][18] și au durat aproape doi ani,[26][27] deoarece fiecare secvență a trebuit atent pregătită și a necesitat mult efort.[27] Spațiul de filmare era foarte vast și se întindea din taigaua siberiană până în Caucaz.[26] Cabana pădurarului Mihalîci a fost amenajată pe teritoriul zoobazei „Kinozverobaza”, în mijlocul pădurii.[26] Rolul principal a fost atribuit actorului rus Dmitri Orlovski,[3][5][13] iar alte roluri au fost interpretate de Arkadi Tolbuzin, Boris Sicikin, Galina Rîbak și Serghei Iurtaikin.[8][13][19]

Decorurile au fost proiectate de Ia. Benin și Oleg Antipov.[15][25] Sunetul a fost înregistrat de inginerul Nikolai Kuznețov,[25] iar muzica a fost compusă de compozitorul georgian Merab Parțhaladze[8][15][24] și interpretată de Orchestra Simfonică de Stat a Cinematografiei⁠(en)[traduceți], sub bagheta dirijorului Emin Haciaturian⁠(en)[traduceți] (nepotul compozitorului și dirijorului armean Aram Haciaturian).[25] Montajul peliculei a fost realizat de V. Blizgarevoi.[25]

Dresajul râșilor

modificare
 
Un râs eurasiatic (Lynx lynx) în Parcul național Bayerischer Wald

Producătorii au cumpărat doi râși – frate și soră –, care au început să fie dresați în același timp.[18] Râșii erau folosiți la filmări prin rotație: unul dintre ei participa activ, iar celălalt era folosit ca dublură în caz că primul se îmbolnăvea sau refuza să lucreze.[18] Îmblânzirea a fost realizată treptat: puii de râs au primit mai întâi o minge de cauciuc cu care să se joace, apoi li s-a adus în cușcă un magnetofon care reproducea comenzile obișnuite ale regizorului și ale asistenților săi și mai târziu a fost pus acolo un aparat de radio.[18] Puii de râs au fost nevoiți să asculte muzică și vorbire umană pentru a putea fi făcuți să ignore zgomotul produs de aparatul de filmat și vorbele rostite de oamenii care participau la filmări.[18] Actorul Dmitri Orlovski, interpretul rolului principal, a trebuit să hrănească el însuși micul râs și să doarmă împreună cu el, iar cei doi au devenit inseparabili.[18] Râsul s-a împrietenit și cu câinele.[18]

Cu toate acestea, fiind un animal sălbatic, oarecum feroce[18][28] și aproape imposibil de îmblânzit,[18] râsul era greu de convins să joace o secvență potrivit scenariului, iar atunci când obosea își manifesta liber temperamentul său natural în relațiile cu actorii.[26][27] Secvența în care râsul sare pe marginea fântânii și se uită la reflexia sa în apă a necesitat mult timp de filmare, ca și secvența în care râsul atacă și ucide un cocoș.[18] Știind că râsul nu atacă un animal care nu se mișcă, producătorii au trebuit să caute în satele învecinate un cocoș care să nu fugă la vederea unui prădător; cocoșul găsit a rămas imobil, în stare de șoc, la apropierea râsului și nu a fost atacat.[18] Râsul mascul a fugit în pădurile din regiunea Vladimir pe la jumătatea filmărilor și, în ciuda căutărilor intense, nu a mai fost găsit niciodată; locuitorii satelor învecinate au fost avertizați la radio să nu fugă în cazul că-l vor întâlni în pădure, pentru a nu risca să fie atacați.[18] Locul lui în film a fost luat atunci de sora lui.[18] Membrii echipei de filmare și mai ales actorul Dmitri Orlovski s-au atașat mult de cel de-al doilea râs și au fost triști atunci când au trebuit să se despartă.[18]

Pe poteca nețărmuritei iubiri este primul film al tetralogiei despre râsul îmblânzit Kunak, fiind urmat de Râsul iese pe cărare (Рысь выходит на тропу, 1983),[15][29] Râsul se întoarce (Рысь возвращается, 1986) și Râsul merge pe potecă (Рысь идёт по следу, 1994).[15] Realizatorii acestui film au menționat pe genericul de final că niciun animal nu a fost rănit sau ucis în cursul filmărilor.[6][14][28]

Recepție

modificare

Lansare

modificare

Pe poteca nețărmuritei iubiri a fost lansat în anul 1971 în Uniunea Sovietică[24][26] și a avut parte de un mare succes comercial.[30] El a fost distribuit apoi și în alte țări precum Republica Socialistă România (7 februarie 1972),[3][5] Finlanda (3 aprilie 1972),[31] Republica Democrată Germană (12 mai 1972),[32] Ungaria (25 mai 1972), Italia (1975), Argentina (17 iulie 1975) și Franța (13 decembrie 1978).[31]

Premiera filmului în România a avut loc în 7 februarie 1972;[3][5][33][34] filmul, care a fost prezentat de presa epocii ca „povestea tandră și încîntătoare a prieteniei omului cu animalele, în decorul fastuos și expresiv al unei păduri”,[35] a rulat în perioada următoare în unele cinematografe bucureștene precum Capitol (februarie 1972),[33][34][36][37][38] Buzești (februarie 1972),[39][40][41][42] Flacăra (februarie 1972),[43][44][45] Ferentari (februarie–martie 1972),[46][47][48][49] Munca (martie 1972),[50][51][52][53] Drumul Sării (martie 1972)[54][55][56][57][58] și Timpuri Noi (martie–aprilie 1972),[59][60][61][62][63] dar și în unele cinematografe din alte orașe (de exemplu, la Bacău,[64] Cluj,[65] Târgu Mureș,[66] Galați,[67] Sibiu,[68] Oradea,[69] Pitești,[70] Sfântu Gheorghe,[71] Satu Mare,[72] Iași,[73] Miercurea Ciuc,[74] Rădăuți,[75] Brașov,[76] Câmpulung Moldovenesc,[77] Pașcani,[78] Alba Iulia,[79] [80] Caracal,[81] Mediaș,[82] Craiova,[83] Giurgiu,[84] Reșița,[85] Timișoara,[86] Carei,[87] Slatina,[88] Lugoj,[89] Reghin,[90] Sovata[91] ș.a.), inclusiv până în iunie 1988.[92] Pe poteca nețărmuritei iubiri a fost difuzat în premieră de Televiziunea Română în cadrul emisiunii Telecinemateca pentru co­pii, prezentată în ziua de vineri 27 aprilie 1973 pe programul II.[93][94][95][96][97]

Scenaristul Leonid Belokurov a publicat în 1974 o carte intitulată Тропой бескорыстной любви (Союз кинематографистов СССР, Бюро пропаганды советского киноискусства, Moscova, 1974, 48 p.), în 15.000 de exemplare, care este formată din trei secțiuni: articolul „Câteva cuvinte în loc de prefață” de Iuri Naghibin (pp. 5–6), fișele tehnice cu fotografii ale realizatorilor (pp. 7–9) și scenariul filmului scris de Belokurov (pp. 10–46).[98] Cartea este ilustrată cu imagini din film.[98]

Răspuns critic

modificare

Succesul comercial al primului film al tetralogiei, Pe poteca nețărmuritei iubiri (1971), s-a datorat în primul rând comportamentului aproape natural al râsului, care a creat publicului impresia că întâmplările erau spontane și nu rezultatul unui scenariu.[14][27] Astfel, în cuvântul înainte al povestirii scrise pe baza scenariului, prozatorul și scenaristul rus Iuri Naghibin scria că: „Râsul se comportă atât de natural, atât de spontan pe ecran încât îți imaginezi că filmul a fost destul de ușor de realizat. Dar nu a fost deloc așa. Această aparentă ușurință a fost rezultatul a doi ani de eforturi intense, iar fiecare secvență a necesitat o răbdare infinită, transpirație și chiar sânge. Căci râsul, atunci când se sătura de camera enervantă, era înclinat să uite de actorie și să-și manifeste în mod liber temperamentul său natural asupra colegilor săi actori.”.[27] Unii critici au consemnat, de asemenea, că Babaian a reușit, prin modul în care a coordonat filmările, să descopere pe ecran personalitatea animalelor și să le transforme în adevărate personaje nu prin acțiunile de dresură pregătite, ci prin surprinderea reacțiilor spontane și a unor atitudini expresive.[14] Astfel, câinele Taiga are o atitudine gravă, fiind conștient de răspunderile sale și arătând celorlalți că nu are timp de pierdut cu joaca, capra albă Mașka pare o „femeiușcă îndărătnică și fără minte”, care trebuie liniștită din când în când,[14][28] iar puiul de râs Kunak este copilul care descoperă treptat lumea înconjurătoare și îi învață pe adulți frumusețea vieții.[14]

Pe poteca nețărmuritei iubiri a fost descris ca un „poem cinematografic” al dragostei omului față de animale, în care se vorbește puțin, dar se transmite mult.[6] Recenziile criticilor au evidențiat „simplitatea și lipsa totală de patetism, [...] tonul, în permanență firesc, al narațiunii cinematografice, căldura și duioșia care se degajă din fiecare imagine, multitudinea de sensuri care se desprinde din cel mai mărunt gest” și au menționat că „dragostea nu se exprimă neapărat în cuvinte frumoase” și că „devotamentul și dăruirea se măsoară deseori în fapte aparent mărunte, dar esențiale ca încărcătură umană”.[6] Criticii au elogiat tehnica de filmare, pe care au descris-o ca „remarcabilă”, ca urmare a faptului că a reușit să surprindă natura într-un mod intim prin obiectivul aparatului de filmat.[12][14] Ceea ce i-a impresionat în mod deosebit a fost captarea pe peliculă a traiului viețuitoarelor pădurii în mediul lor natural,[12][14][28] care a creat astfel „un tablou de vrajă” și a reușit să dezvăluie amănunte semnificative,[12] și farmecul principalelor personaje animaliere (râsul Kunak, câinele Taiga, capra Mașka).[12][19][28]

Filmul nu s-a limitat însă la surprinderea unui colț de natură, ci a depășit acest cadru prin prezentarea efectelor intruziunii omului (braconieri, artiști de circ),[12][14][28] iar această intruziune a tulburat contemplarea liniștită a naturii[14] și a creat un contrast stereotip între blândețea și sensibilitatea iubitorului de animale și răutatea câteodată monstruoasă a restului oamenilor.[19] Oamenii sunt aici niște intruși, care n-au ce să caute în acest spațiu protejat deoarece tulbură liniștea universului viu, iar întâmplările pe care le provoacă par lipsite de naturalețe.[14][28] Singurul om, care se află aici la locul potrivit, este pădurarul,[14][28] deoarece el cunoaște tainele naturii și ocrotește vietățile acestei rezervații, reușind în unele cazuri chiar să le domesticească.[14] Naghibin a lăudat interpretarea actorului Dmitri Orlovski, considerând că s-a dovedit a fi „atât de autentic, credibil în fiecare mișcare, chiar și în timpul vânătorii”.[10] De altfel, o mare parte din spectatori chiar au crezut că el nu era actor, ci un pădurar adevărat.[26] În ciuda existenței unor clișee, filmul lui Babaian se remarcă prin secvențele dinamice și expresive ale naturii și reprezintă pentru orice iubitor de animale un „prilej de încîntare, poate chiar de tandră emoție”,[19] iar insertul din final potrivit căruia niciun animal nu a avut de suferit în cursul filmărilor poate reprezenta un îndemn moral adresat spectatorilor.[28] Potrivit esteticianului Mihai Nadin, Pe poteca nețărmuritei iubiri „nu e un film mare, nu e o realizare artistică deosebită, dar are capacitatea de a ne vorbi despre lucruri pe care le-am uitat și față de care ne putem defini”.[28]

Enciclopedia cinematografică germană Lexikon des internationalen Films descrie astfel acest film: „Povestea aventuroasă și emoționantă a unui râs siberian și a atașamentului său față de pădurarul care l-a crescut. Divertisment simplu și contemplativ, cu un aspect științific popular, interesant mai ales datorită reprezentațiilor impresionante de dresaj.”.[32]

Premii

modificare

Pe poteca nețărmuritei iubiri a obținut în anul 1974 Marele Premiu la Festivalul Internațional al Filmului pentru Copii, care a fost organizat în India.[11][15] El a fost distins, de asemenea, cu Marea Medalie a Societății Unionale Ruse pentru Conservarea Naturii, pentru că a oferit oamenilor de știință o mulțime de informații interesante cu privire la comportamentul animalelor în mediul lor natural și la interacțiunea lor cu oamenii.[26][30]

Note

modificare
  1. ^ a b c ***, „Ce puteți vedea pe ecrane în această lună?”, în Munca, anul XXVIII, nr. 7530, marți 1 februarie 1972, p. 2.
  2. ^ ***, „Evenimentul cinematografic”, în Informația Bucureștiului, anul XIX, nr. 5738, luni 7 februarie 1972, p. 2.
  3. ^ a b c d e f g h ***, „Ecranul”, în Scînteia, anul XLI, nr. 9051, luni 7 februarie 1972, p. 2.
  4. ^ a b c d e f g h i Magda Mihăilescu, „Cinema”, în Scînteia, anul XXI, nr. 7 (871), 12 februarie 1972, p. 31.
  5. ^ a b c d e f g h ***, „Spectacolele săptămînii viitoare”, în România liberă, anul XXX, nr. 8487, duminică 6 februarie 1972, p. 2.
  6. ^ a b c d e Anca Brateș, „Panoramic cinematografic: «Pe poteca nețărmuritei iubiri»”, în România liberă, anul XXX, nr. 8491, vineri 11 februarie 1972, p. 2.
  7. ^ ru Юрий Нагибин, „О бескорыстной любви”, în revista Искусство кино, Изд. Союза работников кинематографии СССР, Moscova, nr. 10, octombrie 1971, pp. 38–42.
  8. ^ a b c d e f g h i j ***, „România-film prezintă Pe poteca nețărmuritei iubiri”, în Scînteia tineretului, anul XXVIII, seria II, nr. 7070, miercuri 9 februarie 1972, p. 2.
  9. ^ a b c d e f ru Юрий Нагибин, „О бескорыстной любви”, în revista Искусство кино, Изд. Союза работников кинематографии СССР, Moscova, nr. 10, octombrie 1971, p. 41.
  10. ^ a b ru Юрий Нагибин, Время жить, Sovremennik, Moscova, 1987, p. 221.
  11. ^ a b en „Tropoy beskorystoy lyubvi (1972)”, IMDb, accesat în  
  12. ^ a b c d e f g h L. Emilian, „Agendă cinematografică”, în Drum nou, Brașov, anul XXIX, nr. 8511, duminică 21 mai 1972, p. 3.
  13. ^ a b c d e f Magda Mihăilescu, „Memento. Cinema”, în Flacăra, anul XXI, nr. 7 (871), 12 februarie 1972, p. 31.
  14. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t Adriana Rotaru, „Pe poteca nețărmuritei iubiri. Minunatele ființe ale pădurii”, în Informația Bucureștiului, anul XIX, nr. 5740, miercuri 9 februarie 1972, p. 2.
  15. ^ a b c d e f g h i j k l ru „Тропой бескорыстной любви (1971) – Информация о фильме”, Кино-Театр.Ру, accesat în  
  16. ^ a b c d ***, „Filmele săptămînii viitoare. Premiere ”, în Flacăra Iașului, Iași, anul XXVIII, nr. 7972, duminică 7 mai 1972, p. 2.
  17. ^ Nae Cosmescu, „Agenda cinefilului”, în Oltul, Slatina, anul V, nr. 1504, marți 26 decembrie 1972, p. 2.
  18. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q r s t u v w x y ru Вл. Баулин, „«Тропой бескорыстной любви»”, în revista Юный Натуралист, nr. 11/1971, p. 16.
  19. ^ a b c d e f g h i j k l m n o p q Simona Darie, „Am mai văzut: Pe poteca nețărmuritei iubiri”, în revista Cinema, anul X, nr. 2 (110), februarie 1972, p. 17.
  20. ^ a b c d e f g h ru „Тропой бескорыстной любви (1971) – Aктеры и роли”, Кино-Театр.Ру, accesat în  
  21. ^ a b ru Юрий Нагибин, „О бескорыстной любви”, în revista Искусство кино, Изд. Союза работников кинематографии СССР, Moscova, nr. 10, octombrie 1971, p. 42.
  22. ^ ru Дом детской книги „ДЕТГИЗ”, О литературе для детей, vol. 3, Детская литература, Moscova, 1958, p. 168.
  23. ^ a b ru Ядвига Антоновна Чернявская, Советская детская литература: учеб. пособие для фак. педагогики и методики нач. обучения пед. ин-тов, под редакцией Н.М. Дружининой, Вышэйшая школа, Minsk, 1971, p. 314.
  24. ^ a b c d ru Юрий Нагибин, „О бескорыстной любви”, în revista Искусство кино, Изд. Союза работников кинематографии СССР, Moscova, nr. 10, octombrie 1971, p. 38.
  25. ^ a b c d e f en „Tropoy beskorystoy lyubvi (1972) – Full Cast & Crew”, IMDb, accesat în  
  26. ^ a b c d e f g h ru „На роль приглашается… рысь!”, Владимирская областная научная библиотека, , accesat în  
  27. ^ a b c d e en Anatoly Rogozhkin, Notes of a Nature Photographer, Raduga Publishers, Moscova, 1988, p. 94.
  28. ^ a b c d e f g h i j Mihai Nadin, „Cronica filmului: Pe poteca nețărmuritei iubiri”, în Drum nou, Brașov, anul XXIX, nr. 8512, marți 23 mai 1972, p. 2.
  29. ^ ru Владимир Семерчук [Vladimir Semerciuk], Светлана Сковородникова [Svetlana Skovorodnikova], Советские художественные фильмы. Аннотированный каталог: 1982–1983, Госфильмофонд России «Современные тетради», Moscova, 1999, pp. 123–124.
  30. ^ a b ru Юрий Нагибин, Время жить, Sovremennik, Moscova, 1987, p. 221.
  31. ^ a b en „Tropoy beskorystoy lyubvi (1972) – Release Info”, IMDb, accesat în  
  32. ^ a b de Pe poteca nețărmuritei iubiri în Lexikon des Internationalen Films
  33. ^ a b ***, „Pentru timpul dv. liber. Cinema”, în Scînteia tineretului, anul XXVIII, seria II, nr. 7068, luni 7 februarie 1972, p. 4.
  34. ^ a b ***, „Memento. Cinematografe”, în Informația Bucureștiului, anul XIX, nr. 5738, luni 7 februarie 1972, p. 4.
  35. ^ ***, „Premierele săptămînii viitoare”, în Steaua Roșie, Tîrgu-Mureș, anul XXIV, nr. 62 (4.347), miercuri 15 martie 1972, p. 2.
  36. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul XLI, nr. 9052, marți 8 februarie 1972, p. 4.
  37. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul XLI, nr. 9057, duminică 13 februarie 1972, p. 4.
  38. ^ ***, „Cinematografe”, în Steagul roșu, București, anul XXIV, nr. 7036, duminică 13 februarie 1972, p. 3.
  39. ^ ***, „Pentru timpul dv. liber. Cinema”, în Scînteia tineretului, anul XXVIII, seria II, nr. 7074, luni 14 februarie 1972, p. 4.
  40. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul XLI, nr. 9064, duminică 20 februarie 1972, p. 7.
  41. ^ ***, „Pentru timpul dv. liber. Cinema”, în Scînteia tineretului, anul XXVIII, seria II, nr. 7080, duminică 20 februarie 1972, p. 6.
  42. ^ ***, „Cinematografe”, în România liberă, anul XXX, nr. 8499, duminică 20 februarie 1972, p. 7.
  43. ^ ***, „Memento. Cinematografe”, în Informația Bucureștiului, anul XIX, nr. 5750, luni 21 februarie 1972, p. 4.
  44. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul XLI, nr. 9071, duminică 27 februarie 1972, p. 4.
  45. ^ ***, „Cinematografe”, în România liberă, anul XXX, nr. 8505, duminică 27 februarie 1972, p. 2.
  46. ^ ***, „Pentru timpul dv. liber. Cinema”, în Scînteia tineretului, anul XXVIII, seria II, nr. 7086, luni 28 februarie 1972, p. 2.
  47. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul XLI, nr. 9077, sâmbătă 4 martie 1972, p. 4.
  48. ^ ***, „Pentru timpul dv. liber. Cinema”, în Scînteia tineretului, anul XXVIII, seria II, nr. 7091, sâmbătă 4 martie 1972, p. 2.
  49. ^ ***, „Cinematografe”, în România liberă, anul XXX, nr. 8510, sâmbătă 4 martie 1972, p. 2.
  50. ^ ***, „Pentru timpul dv. liber. Cinema”, în Scînteia tineretului, anul XXVIII, seria II, nr. 7092, luni 6 martie 1972, p. 2.
  51. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul XLI, nr. 9085, duminică 12 martie 1972, p. 5.
  52. ^ ***, „Cinematografe”, în Steagul roșu, București, anul XXIV, nr. 7060, duminică 12 martie 1972, p. 3.
  53. ^ ***, „Cinematografe”, în România liberă, anul XXX, nr. 8517, duminică 12 martie 1972, p. 2.
  54. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul XLI, nr. 9086, luni 13 martie 1972, p. 2.
  55. ^ ***, „Pentru timpul dv. liber. Cinema”, în Scînteia tineretului, anul XXVIII, seria II, nr. 7098, luni 13 martie 1972, p. 2.
  56. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul XLI, nr. 9092, duminică 19 martie 1972, p. 3.
  57. ^ ***, „Pentru timpul dv. liber. Cinema”, în Scînteia tineretului, anul XXVIII, seria II, nr. 7104, duminică 19 martie 1972, p. 6.
  58. ^ ***, „Cinematografe”, în România liberă, anul XXX, nr. 8523, duminică 19 martie 1972, p. 2.
  59. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul XLI, nr. 9100, luni 27 martie 1972, p. 2.
  60. ^ ***, „Pentru timpul dv. liber. Cinema”, în Scînteia tineretului, anul XXVIII, seria II, nr. 7110, luni 27 martie 1972, p. 4.
  61. ^ ***, „Cinema”, în Scînteia, anul XLI, nr. 9106, duminică 2 aprilie 1972, p. 4.
  62. ^ ***, „Cinematografe”, în România liberă, anul XXX, nr. 8535, duminică 2 aprilie 1972, p. 2.
  63. ^ ***, „Cinematografe”, în România liberă, anul XXX, nr. 8535, duminică 2 aprilie 1972, p. 2.
  64. ^ ***, „Cinema”, în Steagul roșu, Bacău, anul XXVII, nr. 5.931 (7.710), marți 7 martie 1972, p. 2.
  65. ^ ***, „Agenda. Filme”, în Făclia, Cluj, anul XXVIII, nr. 7881, marți 14 martie 1972, p. 2.
  66. ^ ***, „Agendă. Cinema”, în Steaua Roșie, Tîrgu-Mureș, anul XXIV, nr. 67 (4.352), marți 21 martie 1972, p. 3.
  67. ^ ***, „Memento. Cinema”, în Viața nouă, Galați, anul XXVIII, nr. 8485, marți 28 martie 1972, p. 2.
  68. ^ ***, „Azi... azi... azi...”, în Tribuna Sibiului, Sibiu, anul V, nr. 1279, marți 4 aprilie 1972, p. 4.
  69. ^ ***, „Cinema”, în Crișana, Oradea, anul XXVII, nr. 84, duminică 9 aprilie 1972, p. 3.
  70. ^ ***, „Memento. Cinema”, în Secera și ciocanul, Pitești, anul XXII, nr. 5578, duminică 23 aprilie 1972, p. 3.
  71. ^ ***, „Memento. Cinema”, în Cuvîntul nou, Sfântu Gheorghe, anul V, nr. 622, duminică 23 aprilie 1972, p. 4.
  72. ^ ***, „Memento. Cinema”, în Cronica sătmăreană, Satu Mare, anul V (XII), nr. 1302 (2041), duminică 30 aprilie 1972, p. 2.
  73. ^ ***, „În 48 de ore”, în Flacăra Iașului, Iași, anul XXVIII, nr. 7972, duminică 7 mai 1972, p. 4.
  74. ^ ***, „Cinema”, în Informația Harghitei, Miercurea Ciuc, anul V, nr. 1308, joi 11 mai 1972, p. 2.
  75. ^ ***, „Pe ecrane”, în Zori noi, Suceava, anul XXVI, nr. 7590, miercuri 17 mai 1972, p. 2.
  76. ^ ***, „Memento. Cinema”, în Drum nou, Brașov, anul XXIX, nr. 8512, marți 23 mai 1972, p. 3.
  77. ^ ***, „Pe ecrane”, în Zori noi, Suceava, anul XXVI, nr. 7595, marți 23 mai 1972, p. 3.
  78. ^ ***, „Filmele săptămînii viitoare”, în Flacăra Iașului, Iași, anul XXVIII, nr. 7990, duminică 28 mai 1972, p. 2.
  79. ^ ***, „Informații culturale”, în Unirea, Alba Iulia, anul V, nr. 1332, marți 6 iunie 1972, p. 2.
  80. ^ ***, „Cinema”, în Unirea, Alba Iulia, anul V, nr. 1352, joi 29 iunie 1972, p. 2.
  81. ^ ***, „Ce vedem, ce ascultăm. Cinema”, în Oltul, Slatina, anul V, nr. 1356, miercuri 5 iulie 1972, p. 2.
  82. ^ ***, „Azi... azi... azi... azi...”, în Tribuna Sibiului, Sibiu, anul V, nr. 1358, joi 6 iulie 1972, p. 2.
  83. ^ ***, „Memento. Cinema”, în Înainte, Craiova, anul XXVIII, nr. 8.500, joi 6 iulie 1972, p. 2.
  84. ^ ***, „Cinematografe”, în Steagul roșu, București, anul XXIV, nr. 7162, marți 11 iulie 1972, p. 4.
  85. ^ ***, „Cinematografe”, în Flamura, Reșița, anul XIX, nr. 2386, duminică 16 iulie 1972, p. 3.
  86. ^ ***, „Pe scene și ecrane”, în Drapelul roșu, Timișoara, anul XXIX, nr. 8.558, vineri 21 iulie 1972, p. 5.
  87. ^ ***, „Memento. Cinema”, în Cronica sătmăreană, Satu Mare, anul V (XII), nr. 1376 (2115), joi 27 iulie 1972, p. 4.
  88. ^ ***, „Ce vedem, ce ascultăm. Cinema”, în Oltul, Slatina, anul V, nr. 1505, miercuri 27 decembrie 1972, p. 2.
  89. ^ ***, „Pe scene și ecrane”, în Drapelul roșu, Timișoara, anul XXX, nr. 8.708, marți 16 ianuarie 1973, p. 2.
  90. ^ ***, „Agendă. Cinema”, în Steaua Roșie, Tîrgu-Mureș, anul XXV, nr. 44 (4.889), vineri 23 februarie 1973, p. 2.
  91. ^ ***, „Agendă. Cinema”, în Steaua Roșie, Tîrgu-Mureș, anul XXV, nr. 51 (4.646), sâmbătă 3 martie 1973, p. 5.
  92. ^ ***, „Filmele săptămînii viitoare”, în Informația Harghitei, Miercurea Ciuc, anul XXI, nr. 5773, duminică 26 iunie 1988, p. 3.
  93. ^ ***, „Săptămîna la televiziune”, în Magazin, anul XVII, nr. 811, sâmbătă 21 aprilie 1973, p. 4.
  94. ^ ***, „Programul televiziunii pe săptămîna de la 21 la 27 aprilie”, în Munca, anul XXIX, nr. 7908, sâmbătă 21 aprilie 1973, p. 4.
  95. ^ ***, „TV”, în Scînteia, anul XLII, nr. 9492, vineri 27 aprilie 1973, p. 4.
  96. ^ ***, „Pentru timpul dv. liber. TV”, în Scînteia tineretului, anul XXIX, seria II, nr. 7446, vineri 27 aprilie 1973, p. 4.
  97. ^ ***, „Memento. Televiziune”, în România liberă, anul XXXI, seria II, nr. 8867, vineri 27 aprilie 1973, p. 2.
  98. ^ a b ru „Л. Белокуров: «Тропой бескорыстной любви»”, FantLab.ru, accesat în  

Legături externe

modificare


Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Pe_poteca_nețărmuritei_iubiri&oldid=16678530