Platoul Meledic

Platoul Meledic
Categoria IV IUCN (Arie de management pentru habitat/specie)


Poziția	Județul Buzău, România
Cel mai apropiat oraș	Buzău
Coordonate	45°29′49″N 26°37′22″E () / 45.49694°N 26.62278°E
Înființare	2000
Modifică date / text

Platoul Meledic este o arie protejată de interes național ce corespunde categoriei a IV-a IUCN (rezervație naturală mixtă geologică, speologică, botanică și zoologică) situată în județul Buzău, pe teritoriul administrativ al comunelor Lopătari și Mânzălești.

Caractere generale

Coordonate: Latitudine 45º29'49" N Longitudine 26º37'16" E^[1]

Suprafața declarată este de 136 ha^[1].

Localizare și acces

Este situată în Subcarpații de Curbură, în bazinul superior al râului Slănic. Zona se află la 56-60km de Buzău.

Se ajunge folosind drumul de pe valea Slănicului – DJ 203 K, care pornește de pe DN2 (E85) de la Mărăcineni spre Săpoca (imediat înainte de a intra pe podul de peste Buzău), urmând ruta Beceni-Vintilă Vodă-Mânzălești-Lopătari. Pînă la Lopătari drumul este asfaltat.

Între Mânzălești și Lopătari accesul în zona platoului se face pe văile pâraielor Jgeab și Sărat, pe DC respectiv DC.

Platoul este situat între 424 și 607 m altitudine, fiind delimitat de râul Slănic la sud, râul Jgheab la est, râul Meledic la nord și de Pârâul Sărat la vest.^[2]

Geomorfologie

Geologie

Datorită substratului geologic miocen, la limita dintre zonele montană și subcarpatică au apărut formațiuni de cute diapire^[3] cu sâmburi de sare aquitaniană^[3]. Zona are astfel ca substrat argile și gresii de cuvertură, pe molasă^[3] salmastră^[3] a unui masiv de sare, înconjurat de gresii și șisturi argiloase^[3]. Prin dizolvarea sării de către apa infiltrată prin brecii^[3] au apărut goluri carstice, ceea ce în ultimă instanță a dus la prăbușirea stratului acoperitor.

Morfologie

La nivelul arealului de la Meledic relieful este extrem de variat (petrografic^[3], geologic, morfologic).

Pe versantul stâng al văii Slănicului, se remarcă astfel blocuri de sare îngropate în argilă și marne sărăturoase, pe care s-au dezvoltat lapiezuri și ravene^[3].
Versanții platoului Meledic au canioane adânci de 5-6 m cu lățimi de 0,5 - 3 m și rupturi de pantă^[3] de 2 m.
Numeroase depresiuni ovale sau rotunde acoperite de apă, mlăștinoase sau uscate, reprezintă doline simple sau îngemanate, extrem de largi (diametrul maxim de 40m) și adanci (pana la 25m)^[4], cu versanți abrupți ce s-au format în condițiile în care sarea se află la adâncime mai mare.
Prin îngemănarea dolinelor au apărut uvale^[3] în care s-au cantonat lacuri carstice , cele mai reprezentative fiind Lacul Mare și Lacul Castelului. Formarea lor a trecut prin mai multe faze:

infiltrarea apei prin brecia^[3] sării
scufundarea platoului cu fundul lacului și stabilirea legăturii cu rețeaua hidrografică
în lipsa vegetației reglatoare a regimului hidric și fixatoare de sol pe versanții lacurilor, datorită precipitațiilor a avut loc transport de material aluvionar, care a impermeabilizat fundul lacului și a întrerupt legătura cu masivul de sare
aportul din pluvial și lipsa contactului cu masivul de sare (pe care s-a format aceste lacuri) a determinat îndulcirea apei și implicit schimbarea vegetației.

Peșterile (endocarste saline) constituie un ansamblu complex ce reunește 47 mari cavități^[5], dintre care majoritatea în platoul Meledic și aproxiamtiv un sfert în bazinul Jgheabului.

Particularități

Peștera „6S Meledic” aflată în partea nordică a platoului Meledic și Peștera cu 3 intrări sunt cele mai mari^[6].

"6S" se găsește cu intrarea în fundul unei doline, ce face parte dintr-o uvală^[3] în care au fost identificate alte 4 peșteri.Este situată la nord de Lacul Mare, la baza unui versant abrupt cu înălțimea de 15m. A obținut în 1980 recordul mondial ca cea mai lungă peșteră în sare. În 1983 însă peștera ICRC (MALHAM) din Israel a fost descoperită, devenind cea mai lunga - peștera 6S de la Mânzalesti trecand pe locul al doilea in lume ca lungime^[4]. Aceasta peșteră se mai remarcă și prin abundența, varietatea și frumusețea concrețiunilor de sare.

Peștera are o lungime de 1220 m și o denivelare de 32 m^[7]. Intrarea principală este aproape blocată de alunecările provocate de ploi.
Conține diferite tipuri de formațiuni : stalactite alb, roz, galben,roșu aprins, cenușiu și maroniu și un mic număr de stalagmite cu înălțimi de câțiva centimetri și grosimi de 5 – 8 cm.
Stalactitele ajung până la 1,5 m lungime cu grosimi de 30 cm, la bază, adesea schimbându-și poziția de la verticală la vârfuri în linie frântă (stalactite aberante)^[8]. Stalagmitele sunt reduse având câțiva cm înălțime și cca. 8 cm diametru la bază^[8]. Anemolitele^[3] sunt lungi de cca. 1 m și cu diametre mici^[8].

"Peștera cu 3 intrări"

Are o dezvoltare de 300 m și cu denivelări de 44 m^[7].

Celelalte peșteri au dimensiuni relativ reduse, cu lungimi de 2-10 m, intrările fiind împodobite cu ansambluri de stalactite și concrețiuni de sare.

Lacul Mare

Are 0,72 ha ha^[4] de apă dulce, și adâncimea maximă de 20 m^[6].
Chiar dacă la mal apa este mai caldă, la cca. 1 m distanță devine brusc foarte rece.

Lacul Castelului

0,38ha suprafață^[4]

Vegetația^[9] este din plante halofite^[3] amestecate în mozaic cu specii caracteristice florei de mull^[3]; toate speciile erbacee sunt în principal subtermofile și uneori iubitoare de pe locații însorite (termofile).

Procentul redus de împădurire al zonei și prezenta anticlinalelor într-o configurație orientată în general spre sud-sudvest, creează habitate favorabile speciilor cu caracter pontic sau mediteraneean^[9], astfel că valoarea științifică a arealului este completată de existența într-o astfel de zonă cu un regim de climă blândă a:

fluturașului purpuriu (Lycaena dispar)
broaștei țestoase de uscat (Testudo hernanni)
scorpionului (Euscorpius Carpathicus)
tufărișurilor de cătină albă (Hippophae rhamnoides)

De frumusețea zonei a fost convins și Alexandru Vlahuță, fapt ce l-a determinat sa scrie un capitol intitulat “Meledic” în lucrarea sa “România pitorească”.^[10]

Oportunități turistice locale

Lacul, pe marginea căruia se află o pensiune și un camping, are în apropiere 25 de sculpturi din lemn aparținând unei tabere de sculptură, inițiată în iunie 2001 de Cornelia Ionescu Ciurumelea împreună cu profesorul Dumitru Cristea^[6]

Obiective turistice de vecinătate

Bolovanul Mortatului din Ploștina
"Sfinxul" de pe Breazău (cunoscut și sub denumirea de Sfinxul de la Buștea)- Stâncă de aproximativ 5-6 m înălțime situată pe culmea Breazău ^[11], aflată pe stânga văii Slănicului
Focul Viu - Lopătari
Piatra Albă „La Grunj”
Mănăstirea Găvanu
Vârful Ivănețu
Lacul Mocearu
Lacu Limpede din Bisoca
Mănăstirea Poiana Mărului
Vulcanii Noroioși de la Pâclele Mari, Pâclele Mici și Pâclele de la Beciu

Vezi și

en Tabelul stratigrafic internațional actual
ro Traseul turistic Lopătari-Meledic Arhivat în 21 septembrie 2016, la Wayback Machine.
ro Alexandru Vlahuță-România pitorească-Meledic

Legături externe

ro Platoul Meledic-Revista Flacăra,2011.08.24
ro Platoul Meledic la fața locului pe Romania-natura.ro Arhivat în 7 septembrie 2013, la Wayback Machine.
ro De-a lungul și de-a latul pe Platoul Meledic - Imagini și impresii de la fața locului

Bibliografie

Articol despre platoul Meledic
Formularul standard Natura 2000 Arhivat în 4 martie 2016, la Wayback Machine.
Ghid turistic Buzău online Arhivat în 21 iulie 2012, la Wayback Machine.

Note

^ ^a ^b MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 98 bis/7.II.200
^ ProtectedPlanet.net Platoul Meledic - delimitarea ariei protejate
^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g ^h ⁱ ^j ^k ^l ^m ⁿ ^o
Mic dicționar de termeni (absenți momentan în Wiki.ro)
- Aquitanian (Geol.) primul stagiu al Miocenului, situat aproximativ între 23 - 20,5 Ma anterior
- Anemolită ~e s. f. formație (stalactită, stalagmită etc.) deviată prin împingerea laterală a apei, care se evaporă datorită curenților de aer din galeriile subterane. (< fr. anémolithe)
- Brecie s. f. Rocă în alcătuirea căreia intră fragmente de roci colțuroase de dimensiuni mari și ciment de natură sedimentară sau eruptivă. Din germ. Breccie. Sursa: DEX '98
- Cută diapiră (Geol.) îndoitură a stratului de sare, care datorită presiunii laterale a străbatut stratele de altă natură petrografică, "Mic glosar de termeni montani" - Portalul ScriTube
- Halofit ~ă (~ți, ~te) și substantival (despre plante) Care crește pe soluri sărate. /<fr. halophyte Sursa: NODEX
- Molasă ~e s.f. (Geol.) Conglomerat slab consolidat alcătuit din nisipuri, gresii, argile și conglomerate de ciment calcaros slab consolidat, frecvent în stratele miocenului. /<fr. mollasse Sursa - Compilație DEX 98+DN+NODEX
- Mull sn (Geol) Humus pământos, lin, slab acid, afânat, brun-închis sau negru, caracteristic solurilor în care descompunerea masei vegetale se face mai repede decât acumularea ei – Din fr mull, germ Mull
- Petrografie s.f. Ramură a geologiei care se ocupă cu studiul rocilor din scoarța pământului din punctul de vedere al compoziției lor mineralogice și chimice, al formării lor, al transformărilor pe care le suferă, al răspândirii lor în scoarță etc. - Din fr. pétrographie.Sursa : DEX '98
- Ravenă ~e s.f. Vale strâmtă cu versanți abrupți, formată prin eroziune de șuvoaie. /<fr. ravin Sursa: NODEX
- Ruptură de pantă - Schimbarea bruscă a înclinării pantei unui profil de râu, ghețar, a unui versant. Este determinată de natura rocilor, structura, schimbarea tipului sau intensității eroziunii, falii, mișcari tectonice etc. Sursa Dicționar de Termeni Geografici^{[nefuncțională]}
- Salamastru, -ă adj. (despre ape, lacuri, lagune) cu salinitate între salinitatea apelor dulci și a celor marine, puțin sărat. (< it. salmastro, lat. salmaster)Sursa: MDN
- Șist, șisturi, s. n. Rocă metamorfică sau sedimentară care are proprietatea de a se desface ușor în foi sau în plăci subțiri cu suprafețe paralele. – Din fr. schiste. Sursa: DEX '98 Șistul argilos sau argilitul este o rocă sedimentară cu granulație mică, alcătuită din particule siltice și argiloase, cu stratificație fină, lamelară. Sursa www.crispedia.ro
- Uvală ~e s.f. (Geol.) Formă carstică de suprafață, de formă alungită, puțin adâncă, provenită din unirea mai multor doline. [< fr. ouvala, germ. Uvala, engl. uvala]
^ ^a ^b ^c ^d „Caiet de practică de vară pentru studenții Facultății de Știința Mediului - Universitstea Babeș-Bolyai Cluj Napoca” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 4 martie 2016. Accesat în 17 martie 2012.
^ La Meledic prin Clubul de Speologie „Emil Racoviță” București
^ ^a ^b ^c „Portalul TurismBuzău.ro”. Arhivat din original la 21 iulie 2012. Accesat în 17 martie 2012.
^ ^a ^b „Centrul de informare turistică Buzău”. Arhivat din original la 4 iulie 2012. Accesat în 17 martie 2012.
^ ^a ^b ^c „Portalul Comunei Mânzălești”. Arhivat din original la 18 ianuarie 2010. Accesat în 17 martie 2012.
^ ^a ^b „Portalul InformațiiPublice.ro”. Arhivat din original la 29 aprilie 2012. Accesat în 17 martie 2012.
^ Platoul Meledic, misteriosul tărâm al sării din Munții Buzăului, 4 iunie 2016, Iulian Bunila, Adevărul, accesat la 5 iunie 2016
^ Culmea Breazău atinge înălțimea cea mai mare în vârful Breazău (1239 m).

Galerie

Platoul Meledic

[Monitor-1] MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 98 bis/7.II.200

[2] ProtectedPlanet.net Platoul Meledic - delimitarea ariei protejate

[dictionar-3] ^ ^a ^b ^c ^d ^e ^f ^g ^h ⁱ ^j ^k ^l ^m ⁿ ^o Mic dicționar de termeni (absenți momentan în Wiki.ro)
Aquitanian (Geol.) primul stagiu al Miocenului, situat aproximativ între 23 - 20,5 Ma anterior

Anemolită ~e s. f. formație (stalactită, stalagmită etc.) deviată prin împingerea laterală a apei, care se evaporă datorită curenților de aer din galeriile subterane. (< fr. anémolithe)

Brecie s. f. Rocă în alcătuirea căreia intră fragmente de roci colțuroase de dimensiuni mari și ciment de natură sedimentară sau eruptivă. Din germ. Breccie. Sursa: DEX '98

Cută diapiră (Geol.) îndoitură a stratului de sare, care datorită presiunii laterale a străbatut stratele de altă natură petrografică, "Mic glosar de termeni montani" - Portalul ScriTube

Halofit ~ă (~ți, ~te) și substantival (despre plante) Care crește pe soluri sărate. /<fr. halophyte Sursa: NODEX

Molasă ~e s.f. (Geol.) Conglomerat slab consolidat alcătuit din nisipuri, gresii, argile și conglomerate de ciment calcaros slab consolidat, frecvent în stratele miocenului. /<fr. mollasse Sursa - Compilație DEX 98+DN+NODEX

Mull sn (Geol) Humus pământos, lin, slab acid, afânat, brun-închis sau negru, caracteristic solurilor în care descompunerea masei vegetale se face mai repede decât acumularea ei – Din fr mull, germ Mull

Petrografie s.f. Ramură a geologiei care se ocupă cu studiul rocilor din scoarța pământului din punctul de vedere al compoziției lor mineralogice și chimice, al formării lor, al transformărilor pe care le suferă, al răspândirii lor în scoarță etc. - Din fr. pétrographie.Sursa : DEX '98

Ravenă ~e s.f. Vale strâmtă cu versanți abrupți, formată prin eroziune de șuvoaie. /<fr. ravin Sursa: NODEX

Ruptură de pantă - Schimbarea bruscă a înclinării pantei unui profil de râu, ghețar, a unui versant. Este determinată de natura rocilor, structura, schimbarea tipului sau intensității eroziunii, falii, mișcari tectonice etc. Sursa Dicționar de Termeni Geografici^{[nefuncțională]}

Salamastru, -ă adj. (despre ape, lacuri, lagune) cu salinitate între salinitatea apelor dulci și a celor marine, puțin sărat. (< it. salmastro, lat. salmaster)Sursa: MDN

Șist, șisturi, s. n. Rocă metamorfică sau sedimentară care are proprietatea de a se desface ușor în foi sau în plăci subțiri cu suprafețe paralele. – Din fr. schiste. Sursa: DEX '98 Șistul argilos sau argilitul este o rocă sedimentară cu granulație mică, alcătuită din particule siltice și argiloase, cu stratificație fină, lamelară. Sursa www.crispedia.ro

Uvală ~e s.f. (Geol.) Formă carstică de suprafață, de formă alungită, puțin adâncă, provenită din unirea mai multor doline. [< fr. ouvala, germ. Uvala, engl. uvala]

[4] Aquitanian (Geol.) primul stagiu al Miocenului, situat aproximativ între 23 - 20,5 Ma anterior

[5] Anemolită ~e s. f. formație (stalactită, stalagmită etc.) deviată prin împingerea laterală a apei, care se evaporă datorită curenților de aer din galeriile subterane. (< fr. anémolithe)

[6] Brecie s. f. Rocă în alcătuirea căreia intră fragmente de roci colțuroase de dimensiuni mari și ciment de natură sedimentară sau eruptivă. Din germ. Breccie. Sursa: DEX '98

[7] Cută diapiră (Geol.) îndoitură a stratului de sare, care datorită presiunii laterale a străbatut stratele de altă natură petrografică, "Mic glosar de termeni montani" - Portalul ScriTube

[8] Halofit ~ă (~ți, ~te) și substantival (despre plante) Care crește pe soluri sărate. /<fr. halophyte Sursa: NODEX

[9] Molasă ~e s.f. (Geol.) Conglomerat slab consolidat alcătuit din nisipuri, gresii, argile și conglomerate de ciment calcaros slab consolidat, frecvent în stratele miocenului. /<fr. mollasse Sursa - Compilație DEX 98+DN+NODEX

[10] Mull sn (Geol) Humus pământos, lin, slab acid, afânat, brun-închis sau negru, caracteristic solurilor în care descompunerea masei vegetale se face mai repede decât acumularea ei – Din fr mull, germ Mull

[11] Petrografie s.f. Ramură a geologiei care se ocupă cu studiul rocilor din scoarța pământului din punctul de vedere al compoziției lor mineralogice și chimice, al formării lor, al transformărilor pe care le suferă, al răspândirii lor în scoarță etc. - Din fr. pétrographie.Sursa : DEX '98

[12] Ravenă ~e s.f. Vale strâmtă cu versanți abrupți, formată prin eroziune de șuvoaie. /<fr. ravin Sursa: NODEX

[13] Ruptură de pantă - Schimbarea bruscă a înclinării pantei unui profil de râu, ghețar, a unui versant. Este determinată de natura rocilor, structura, schimbarea tipului sau intensității eroziunii, falii, mișcari tectonice etc. Sursa Dicționar de Termeni Geografici^{[nefuncțională]}

[14] Salamastru, -ă adj. (despre ape, lacuri, lagune) cu salinitate între salinitatea apelor dulci și a celor marine, puțin sărat. (< it. salmastro, lat. salmaster)Sursa: MDN

[15] Șist, șisturi, s. n. Rocă metamorfică sau sedimentară care are proprietatea de a se desface ușor în foi sau în plăci subțiri cu suprafețe paralele. – Din fr. schiste. Sursa: DEX '98 Șistul argilos sau argilitul este o rocă sedimentară cu granulație mică, alcătuită din particule siltice și argiloase, cu stratificație fină, lamelară. Sursa www.crispedia.ro

[16] Uvală ~e s.f. (Geol.) Formă carstică de suprafață, de formă alungită, puțin adâncă, provenită din unirea mai multor doline. [< fr. ouvala, germ. Uvala, engl. uvala]

[Cluj-4] „Caiet de practică de vară pentru studenții Facultății de Știința Mediului - Universitstea Babeș-Bolyai Cluj Napoca” (PDF). Arhivat din original (PDF) la 4 martie 2016. Accesat în 17 martie 2012.

[5] La Meledic prin Clubul de Speologie „Emil Racoviță” București

[Buzau-6] „Portalul TurismBuzău.ro”. Arhivat din original la 21 iulie 2012. Accesat în 17 martie 2012.

[Pesteri-7] „Centrul de informare turistică Buzău”. Arhivat din original la 4 iulie 2012. Accesat în 17 martie 2012.

[Portal-8] „Portalul Comunei Mânzălești”. Arhivat din original la 18 ianuarie 2010. Accesat în 17 martie 2012.

[Informatii-9] „Portalul InformațiiPublice.ro”. Arhivat din original la 29 aprilie 2012. Accesat în 17 martie 2012.

[10] Platoul Meledic, misteriosul tărâm al sării din Munții Buzăului, 4 iunie 2016, Iulian Bunila, Adevărul, accesat la 5 iunie 2016

[11] Culmea Breazău atinge înălțimea cea mai mare în vârful Breazău (1239 m).

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]

[9]

[10]

[11]