Wikipedia

Răzvan Petrescu

scriitor român
Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă.
Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

Răzvan Petrescu (n. 20 septembrie 1956, în București) este un scriitor, dramaturg și editor român, membru al Uniunii Scriitorilor din România.

Răzvan Petrescu
Date personale
Născut20 septembrie 1956
București, România Modificați la Wikidata
Cetățenie România Modificați la Wikidata
Ocupațiescriitor
Limbi vorbitelimba română[1] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila” din București  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Literatura română

Pe categorii

Istoria literaturii române

Evul mediu
Secolul 16 - Secolul 17
Secolul 18 - Secolul 19
Secolul 20 - Contemporană

Curente în literatura română

Umanism - Clasicism
Romantism - Realism
Parnasianism - Simbolism
Naturalism - Modernism
Tradiționalism - Sămănătorism - Avangardism
Suprarealism - Proletcultism
Neomodernism - Postmodernism

Scriitori români

Listă de autori de limbă română
Scriitori după genuri abordate
Romancieri - Dramaturgi (piese de teatru)
Poeți - Eseiști
Nuveliști - Proză scurtă
Literatură pentru copii

Portal România
Portal Literatură
Proiectul literatură
 v • d • m 

Biografie modificare

Răzvan Petrescu a urmat cursurile Școlii generale nr. 86 în paralel cu Școala de Arte Plastice nr. 2, apoi Liceul 43 (actualmente Ioan Cuza) din București. Tatăl (Radu Petrescu), medic radiolog, mama (Elena Petrescu), asistentă medicală specializată în dermatologie. Este căsătorit din 1984 cu Mariana Petrescu (medic), și are un fiu, Andrei Ioan (născut în 1999).

A absolvit Facultatea de Medicină Generală Carol Davila din București în 1982. Practică opt ani, primii trei la spitalele Victor Babeș, Fundeni și Municipal, următorii cinci, ca medic generalist la dispensarul Pietroșița. A renunțat la medicină în 1990, și pînă-n 1992 a fost redactor la revistele Cuvîntul și Amfiteatru, apoi la Editura Litera. În 1993, a lucrat ca referent de specialitate la Ministerul Culturii. În 1994 s-a angajat ca redactor la Editura Alfa (Grupul Editorial ALL), unde a lucrat opt ani. Apoi a devenit pentru un an director editorial la Editura Rosetti. Între 2004 și 2019 a lucrat la Curtea Veche Publishing, după care s-a dedicat exclusiv literaturii. A fost descoperit în 1986 de criticul literar Mircea Martin, căruia i-a frecventat cenaclul (Universitas) între 1986 și 1990.

Inclus în mai multe volume colective, patru antologii de proză scurtă și în manualele de limba și literatura română pentru clasa a X-a, publicate de editurile Univers, Paralela 45 și Rosetti la sfîrșitul anilor '90. A fost tradus în Spania, Israel, Anglia, Bulgaria, Serbia, Franța, Suedia, Ucraina și SUA.

Colaborează cu proză și articole de opinie la aproape toate revistele literare din țară.

Lucrări publicate modificare

Proză modificare

  • Debutează în 1986, în volumul colectiv Debut '86;
  • Grădina de vară, Cartea Românească, proză scurtă (1989);
  • Eclipsa, Cartea Românească, proză scurtă (1993);
  • Într-o după-amiază de vineri, Cartea Românească, proză scurtă (1997);
  • Foxtrot XX, Cartea Românească, metajurnal, eseuri și publicistică (2008);
  • Variațiuni pe o temă de Vater-Puccini, Curtea Veche Publishing, interviuri în proză (2013);
  • Scrisori către Mihai, epistolar, Curtea Veche Publishing (2014);
  • Ursulețul lui Freud, critică ficțional-literară, Curtea Veche Publishing (2015);
  • Mandarina, proză scurtă, Curtea Veche Publishing (2017);
  • Cuțitul japonez, proză scurtă, Polirom (2021).

Michel Simion, prietenul dintotdeauna, odinioară Mihai Simionescu: "Deși nu seamănă cu nimeni și este profund original, Răzvan Petrescu a fost inițial fascinat de Louis Ferdinand Céline, pe care l-a descoperit în anii liceului. Un singur critic, Dan Stanca (este și un important scriitor), a descoperit această influență subterană (printre multe altele ecouri, toate trecute prin propriul filtru pentru a ajunge la scriitura originală care-l caracterizează). Ca și la marele scriitor francez, disperarea este machiată cu un umor cinic. Ca și Céline, Răzvan Petrescu nu propune nici o soluție, pentru că pur și simplu nu crede că există soluții. Scriitorul român are un profund "sentiment tragic al vieții. Dincolo de stil (e considerat unul dintre cei mai mari stiliști români, "maestrul din umbră al literaturii române" - Marius Chivu), dincolo de vocabular, umor negru, absurd și subiecte dure, se ascunde un om chinuit într-o lume cu care nu mai are nici o legatură."

Teatru modificare

  • Farsa (1994)
  • Primăvara la bufet (1995)

Antologii modificare

  • Antologia Generația '80 în proza scurtă (Editura Paralela 45, 1998)
  • Volumul antologic de proză scurtă românească The Phantom Church and Other Stories alcătuit de Florin Manolescu (University of Pittsburg Press, 1996, traducere de Georgiana Fârnoagă și Sharon King)
  • Volumul Mici schimbări de atitudine (antologie), Editura Allfa, 2003
  • Volumul Rubato (antologie), Curtea Veche Publishing, 2011.

Volume colective modificare

Premii și distincții modificare

  • Premiul Fundației Liviu Rebreanu (1989) acordat de Uniunea Scriitorilor, pentru volumul Grădina de vară;
  • Premiul orașului Tîrgoviște pentru cea mai bună carte de proză a anului (1993) pentru volumul Eclipsa;
  • Premiul UNITER pentru cea mai bună piesă de teatru a anului (1994) pentru piesa de teatru Farsa;
  • Marele premiu Camil Petrescu la prima ediție a Concursului Național de dramaturgie (1994), organizat de Ministerul Culturii, pentru piesa de teatru Primăvara la bufet;
  • Premiul pentru dramaturgie al Uniunii Scriitorilor (1995) pentru aceeași piesă, Primăvara la bufet;
  • Premiul Asociației Scriitorilor Profesioniști din România (ASPRO, 1995) pentru volumul Într-o după-amiază de vineri;
  • Premiul pentru proză al Asociației Scriitorilor din București (1997), tot pentru volumul Într-o după-amiază de vineri;
  • Premiul Cartea Anului la Salonul Național de Carte de la Cluj (1997), pentru aceeași carte, Într-o după-amiază de vineri;
  • Nominalizare la premiile revistei "Observator cultural" pe 2008, pentru volumul Foxtrot XX;
  • Premiul pentru proză pe anul 2008, acordat de Radio România Cultural, pentru volumul Foxtrot XX;
  • Nominalizat la  Gala Industriei de Carte din România "Bun de tipar" 2015, pentru volumul epistolar Scrisori către Mihai.
  • Premiul pentru proză "Observator cultural" pentru volumul Mandarina;
  • Premiul Național pentru proză "Ziarul de Iași" pentru volumul Mandarina;
  • Premiul Iocan pentru cea mai bună carte de proză scurtă a anului 2017, tot pentru Mandarina.

Referințe critice modificare

"Un prozator demn de toata considerația este, de la prima sa carte, Razvan Petrescu. Prozatorul scrie cursiv, percutant, alert, cu dialoguri neforțate, credibile, are umor și simț de observație, iar personajele sale au individualitate. Nu are obsesia tipicitătii, relatează succint și nu iubeste canoanele. (...) E, într-un cuvînt, un scriitor cu personalitate, care va trebui urmărit cu toată atenția."

(Marian Papahagi, 'Tribuna", iun. 1989)

"Prozatorul pătrunde cu subtilitate în adîncul făpturii psihice, vădindu-se, totodată, un excelent observator de comportamente. (...) Trebuie spus că pentru a pune în pagina tema romanului ascuns - care nu numai că i se potrivește, dar îl și ajută să-și edifice locul propriu în peisajul tipic al generației sale -, prozatorul folosește în chip inteligent două instrumente stilistice aproape incompatibile, dar împăcate dupa metoda contrapunctului. E vorba de stilul descriptiv-analitic, altemînd observația neutru-realistă cu proiecția în imaginar implicantă prin aspectul ei de monolog ambiguu și de stilul parodic, cu acolade intertextuale și o foarte fină unduire ironica."

(Laurentiu Ulici, "România libera", nr. 907/1993)

"[Razvan Petrescu] e, fără indoială, un scriitor talentat și (...) promițător. (...) Se remarcă, în polimorfia stilistică a acestei proze, o polaritate. (...) Parabola și micul realism se înfruntă, părînd a-și împărți egal teritoriul și bunurile. O sinteză a lor nu se întrevede deocamdată."

(Nicolae Manolescu, "România literară", nr. 11/1993)

"Talent debordant și precis, de cea mai pura speță românească. Cel mai tînăr maestru din tradiția scriitorilor noștri înzestrați cu auz pentru vorbirea (publică sau interioară) a conaționalilor și cu o imaginație delirantă pentru surprinderea cotidianului."

(Bogdan Ghiu, "Expres", nr. 16/1993)

"Impresia, cumva șocantă, a prozei lui Razvan Petrescu, este marcată de ceea ce s-ar putea numi «rezistența față de repere». (...) Autorul scrie un fel de proză de situație și stare psihologică, nucleul narativ omogenizîndu-se prin captarea unui flux halucinant de mesaje discontinue, mizind pe o vizualizare, cinematografică aproape, a unei răvășiri afective de o extremă violență. (...) Forța prozei sale crește din această acuitate extraordinară, o acuitate fără scrupule a unei identități care-și dă jos toate măștile, agățîndu-se de disperata sperantă a unei ființe care, mărturisindu-se, se mîntuiește. (...) Din asemenea autoscopie în care bisturiul ajunge pînă la freamătul ultimei celule, se ridică și farmecul straniu al unei proze remarcabile și prin faptul că și-a luat inima-n dinți ca să nu semene cu nimeni și nimic. O proza puternică, alături de tipare și convenții, singură și provocatoare. O proză cu sînge rece."

(Radu-Calin Cristea, Radio Europa Libera, dec. 1993)

Bibliografie modificare

Legături externe modificare

  1. ^ IdRef, accesat în  
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Răzvan_Petrescu&oldid=16048690