Deschide meniul principal

Adriana Bittel

scriitoare română
Adriana Bittel
Date personale
Născută (73 de ani) Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
CetățenieFlag of Romania.svg România Modificați la Wikidata
Ocupațiecritic literar[*]
jurnalistă Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materUniversitatea din București  Modificați la Wikidata

Adriana Bittel (n. 31 mai 1946, București), prozatoare și publicistă română, absolventă a Facultății de Limba și Literatura Română a Universității din București în 1970. În calitatea de publicistă, contribuie cu cronică la revista România Literară,[1] prozatoarea, critica și istorica literară Ioana Pârvulescu numind-o „Cronicarul en titre al ultimei pagini, căreia i-a impus un stil și o directețe”.[2] Gabriel Dimisianu scrie că s-a vorbit cu dreptate „despre duhul cehovian al prozei sale, care unește empatia cu observația lucidă, lirismul cu notația realistă cât se poate de exactă, incisivă”.[3] De altfel, Bittel a fost descrisă drept unul dintre prozatorii de marcă ai generației ’80.[4] În portretul Adrianei Bittel, Gabriel Dimisianu apreciază că „spiritul critic, inteligența și competența literară se întâlnesc cu generozitatea”.[3] În „Istoria tragică & grotescă a întunecatului deceniu literar nouă” (1993), Radu G. Țeposu o include pe Adriana Bittel în categoria scriitorilor analiști, adică a scriitorilor neinteresați de construcții epice de mari dimensiuni.[5]

Este prezentă în antologiile: „Generația 80 în proza scurtă“, alcătuită de Gheorghe Crăciun și Viorel Marineasa (Editura Paralela 45, 1998) și „Romanian Fiction of the 80s and 90s“ (Editura Paralela 45, 1999). Figurează cu texte de proză în antologii publicate în SUA, Austria, Germania, Iugoslavia.

AfilieriModificare

A fost, din 1970, corector și apoi redactor la revista „România literară” unde lucrează și în prezent. Este și consilier editorial la Editura Universal Dalsi.

În perioada studenției a frecventat cenaclul „Junimea” al Universității din București, condus de criticul George Ivașcu.

Este membră a Uniunii Scriitorilor din România și a PEN-Clubului Român

În 2003, a făcut parte, alături de Ioana Pârvulescu, Marina Constantinescu, Nicolae Manolescu, Gabriel Dimisianu, Alex. Ștefănescu si Tudorel Urian dintr-un juriu care a acordat premiul „Cartea anului” cărții „Jurnal 1990-1993”, a Monicăi Lovinescu.[6]

Volume publicateModificare

  • "Lucruri într-un pod albastru" (Editura Cartea Românească, 1980)
  • "Somnul după naștere" (Editura Cartea Românească, 1984)
  • "Iulia în iulie" (Editura Eminescu, 1986)
  • "Fototeca (Ed. Cartea Românească, 1989)
  • "Întâlnire la Paris (Ed. Compania, 2000) – Premiul Asociației Scriitorilor din București și Premiul ASPRO
  • "Cum încărunțește o blondă (Ed. Compania, 2006)

Volume colectiveModificare

Recenzii despre BittelModificare

Legături externeModificare

ReferințeModificare

  1. ^ Ea a promovat-o pe debutanta Florina Iliș, autoarea romanului „Cruciada copiilor” și una dintre tinerele speranțe ale prozei românești, în redacția România literară
  2. ^ Ioana Pârvulescu, De ce o iubim, România literară
  3. ^ a b http://www.romlit.ro/ada_bittel_la_aniversar Ada Bittel la aniversară - Texte omagiale
  4. ^ Iulia Popovici, Trei scriitori ai generației ’80 la „Formula 3“, Observator cultural
  5. ^ Carmen Mușat, Lumile lui Alexandru Vlad, Observator cultural, Nr 607, ianuarie 2012, accesat la 23 ianuarie 2013
  6. ^ Victoria Anghelescu, Lauri pentru Monica Lovinescu, Curentul, Anul VII, Serie noua, Nr 292(1873), vineri, 19 decembrie 2003