Radu Câmpeanu

politician român
Radu Câmpeanu

Fotografie publicată în Revista 22
Date personale
Născut[1] Modificați la Wikidata
Răzvad, Dâmbovița, România[2] Modificați la Wikidata
Decedat (94 de ani)[3] Modificați la Wikidata
București, România Modificați la Wikidata
ÎnmormântatCimitirul Bellu Modificați la Wikidata
Cetățenie România
 Franța Modificați la Wikidata
Ocupațiepolitician Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba română Modificați la Wikidata
Senator al României Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Legislaturălegislatura 2004–2008[*]
Președinte în Partidul Național Liberal Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Succedat deMircea Ionescu-Quintus
Senator al României Modificați la Wikidata
În funcție
 – 
Legislaturălegislatura 1990–1992[*]

Partid politicPNL
National Liberal Party-Câmpeanu[*][[National Liberal Party-Câmpeanu |​]]
UDF[*]
Alma materUniversitatea din București

Radu-Anton Câmpeanu (n. , Răzvad, Dâmbovița, România – d. , București, România) a fost un om politic român, primul președinte al Partidului Național Liberal (PNL) contemporan după căderea regimului comunist și unul dintre re-fondatorii principali ai acestuia. A fost liderul Tineretului Național Liberal înainte de cel de-Al Doilea Război Mondial. A deținut funcția de președinte al PNL din 1990 până în 1993.[4]

Cariera politică modificare

Șef al Tineretului Liberal înainte de cel de-Al Doilea Război Mondial, a fost student la Universitatea din București (UB) în decursul războiului. După război, participă la manifestațiile anti-comuniste din 24–28 februarie 1945. Arestat în 1947, a fost deținut politic în perioada 1947–1956. La începutul anilor 1950, a fost deținut împreună cu Corneliu Coposu (PNȚ) în Colonia de muncă de la Capu Midia.[5] După eliberarea din detenție Radu Câmpeanu a emigrat în Franța împreună cu soția sa Monica Papadopol și cu fiul lor Barbu. La Paris a fost foarte activ în rândurile exilaților. De-a lungul perioadei în care a fost exilat în Franța, Radu Câmpeanu a fost membru al partidului Union pour la démocratie française (UDF) de centru-dreapta, partid care l-a susținut pe Valéry Giscard d'Estaing la președinția țării.

 
Crin Antonescu și Radu Câmpeanu în 2013, amândoi foști președinți ai Partidului Național Liberal (PNL) contemporan și unii dintre susținătorii principali ai Uniunii Social Liberale (USL).

În 1990, Radu Câmpeanu a revenit în România, unde a co-reînființat Partidul Național Liberal (PNL) contemporan, al cărui președinte a fost între 1990 și 1993. În legislatura 19901992, a fost ales senator PNL de București. Radu Câmpeanu a fost de asemenea ales senator în legislatura 20042008. Radu Câmpeanu a fost candidatul PNL la funcția de președinte al României la alegerile din 1990, când a obținut 10,64 % din voturi și s-a plasat pe locul 2, după Ion Iliescu susținut de Frontul Salvării Naționale (FSN). A fost unul dintre vice-președinții Consiliul Provizoriu de Uniune Națională (CPUN).

În aprilie 1992, sub conducerea sa, PNL a decis ieșirea din Convenția Democrată Română (CDR), iar la alegerile din 1992 partidul s-a situat sub pragul electoral de 3% deoarece nu au avut nici un candidat în lista alegerilor prezidențiale. La acea vreme, Radu Câmpeanu îl propunea pe Regele Mihai drept candidat la alegerile prezidențiale, însă Majestatea Sa a refuzat. Contestând decizia luată de șeful partidului, deputații și senatorii liberali grupați în Consiliul pentru Refacerea PNL au obținut la data de 28 februarie 1993 înlăturarea lui Radu Câmpeanu de la conducerea PNL. În funcția de președinte al partidului a fost ales Mircea Ionescu-Quintus. La scurt timp după, a fondat Partidul Național Liberal-Câmpeanu (PNL-C) împreună cu un grup de susținători, partid care a obținut rezultate foarte modeste ulterior în cadrul următoarelor alegeri. A candidat pentru o a doua și ultima dată la Președinția României în cadrul alegerilor din 1996.

În 2003, Partidul Național Liberal-Câmpeanu (PNL-C) s-a reintegrat în Partidul Național Liberal (PNL) contemporan. În 2004, Radu Câmpeanu a redevenit parlamentar (mai precis senator) din partea alianței Dreptate și Adevăr (D.A.) formată din Partidul Național Liberal (PNL) și Partidul Democrat (PD). În 2008, a decis să se retragă din politica parlamentară. Ulterior, i s-a acordat funcția simbolică de Președinte de Onoare al Partidului Național Liberal (PNL) până la moartea acestuia în 2016.

Familia modificare

Fiul său, Barbu Câmpeanu, este profesor universitar în Franța.

Publicații modificare

  • Cu gândul la țară (Editura CBC, i.e. Canadian Broadcasting Corporation, 1995), 144 pagini, ISBN: 9739693024 respectiv 9789739693028

Note modificare

  1. ^ a b Radu Câmpeanu 
  2. ^ https://realitateadamboviteana.ro/aniversarea-a-144-de-ani-de-la-infiintarea-pnl-si-traditii-ale-liberalismului-in-judetul-dambovita/  Lipsește sau este vid: |title= (ajutor)
  3. ^ a b Seniorul liberal Radu Câmpeanu a murit, AGERPRES,  
  4. ^ Departamentul Politic (), A murit Radu Câmpeanu, primul președinte al PNL după reînființarea partidului în 1990, Mediafax.ro 
  5. ^ Oana Dobre, 10 ani de la plecarea Seniorului. Liderul liberal și cel țărănist s-au cunoscut în timpul războiului, s-au reîntâlnit în pușcărie și s-au îndepărtat în politica postrevoluționară, Evenimentul zilei, 13 noiembrie 2005.

Bibliografie modificare

Legături externe modificare

Interviuri